comentarii

momentele vietii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
om - de Cassandra la: 08/08/2005 16:07:13
(la: Demnitatea vietii, demnitatea mortii)
Sorry, e vina mea am inteles gresit.
Vad ca intrebarea "ce ii separa pe cei care accepta si cei care nu accepta eutanasia" ne-o pasam unul altuia :) Nu mi-e clar raspunsul tau, dar am sa-ti spun ce cred eu.

Cred ca nu exista un singur raspuns la aceasta intrebare, cel putin nu exista un raspuns simplu. In viata fiecarui individ exista conjuncturi care ne influenteaza deciziile intr-un fel sau altul. Cristopher Reeve (ca mi se pare trist dat fiind povestea sa sa-i spun "superman") spre deosebire de Ramon a suferit accidentul mai tirziu cind avea deja o situatie materiala buna, faima, copii, nevasta. De fapt el a afirmat ca renuntase la intentia initiala de a se sinucide din cauza sotiei sale care l-a sprijinit in fiecare moment. CR din putinul pe care il stiu despre el avea o mentalitate si un mod de a privi viata destul de diferit de cel al lui Ramon. El spera si indraznesc sa spun ca spera chiar imposibilul ceea ce l-a facut sa investeasca o gramada de bani intr-un anumit domeniu de cercetare. Dar vezi el isi permitea sa spere pentru ca avea posibilitatea sa-si alimenteze visele. Ramon era mult mai realist, in plus nu avea posibilitatile economice si faima lui CR. Ma gindeam daca Ramon cu situatia lui CR ar fi renuntat la dorinta sa de a pune fin vietii. Poate ca da dar e la fel de posibil sa nu, si e probabil ca el sa-si fi folosit banii in alte scopuri.

Vorbind in general cred ca la baza deciziei unei persoane sta in primul rind caracterul persoanei respective, care la rindul sau este determinat de incarcatura sa genetica si apoi de modul in care s-a format pe parcursul vietii. Este vorba de educatie, cultura, modul de a privi viata, curaj (eu cred ca alegerea constienta a mortii cere mai mult curaj decit alegerea vietii in astfel de cazuri), realism etc dar si de momentul vietii in care trebuie luata decizia si de respectiva situatie sociala si economica. Ar fi multe de spus aici si tema e interesanta. Ideea principala ramine insa daca trebuie sa existe un sistem legal care sa satisfaca dorinta celor care in mod voluntar si constient aleg calea fara de intoarcere.
Tu/voi ce credeti?
#64010 (raspuns la: #63686) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sorina Comsa - de latu la: 03/10/2007 20:53:50 Modificat la: 03/10/2007 20:54:28
(la: Gadget my mind)
Exista doua posibilitati:
Daca inca mergi la liceu si-ai scris asta in ora de romana in timp ce profica citea conspectul intocmit acum cinci ani, atunci textul are ceva.
Daca ai trecut de varsta asta, aflandu-te de mai demult sau de mai putin mult ancorata in viata reala si cu toate astea ti-au trebuit atatea incercari, atunci esti o fata cu idealuri (idealista are cumva o tenta aeriana).

Sigur ca valoarea expunerii ar creste odata cu momentul vietii tale: Daca ai fi in ciclul doi ar fi si mai promitzatoare, si tot asa. Dar asta doar pro forma.
M a o :) - de Baby Mititelu la: 20/12/2010 17:34:38
(la: A fost Eva prima sotie a lui Adam?)
Dar ce e absolutul? Eu era sa innebunesc din cauza lui...Eu zic ca e ceva ce nu poate fi modificat, ceva independent. Certitudinea e a noastra, omeneasca, relativa..., de moment, se poate modifica in timp...,nu? Omnipotenta un absolut? Hmmm...Einstein a fost ateu la inceput iar experienta sa religioasa e particulara. Studiind universul a admis ca e construit intr-un mod absolut inteligent si complex, il uluia de fapt aceasta inteligenta pe care nu o atribuia nici intamplarii si nici omului. In legatura cu Evangheliile, el a afirmat ca cititndu-le, se simte in cuvinte o forta extraordinara. Einstein nu credea intr-un Dumnezeu personal (cum cred eu, de ex) dar era de acord cu o inteligenta superioara a carei origine nu poate fi supa organica...:)
Nimic nu e prestabilit!!! Nu e nicaieri in buzunarul lui Dumnezeu o lista cu toate momentele vietilor noastre. NU!
Eu in momentul asta sunt libera sa ma arunc de la etaj, Dumnezeu nu ma va opri, dar El stie ca nu o voi face.
#588455 (raspuns la: #588386) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Baby - de M a o la: 20/12/2010 21:59:52 Modificat la: 20/12/2010 22:13:13
(la: A fost Eva prima sotie a lui Adam?)
"ABSOLÚT, -Ă, absoluți, -te, adj., adv. I. Adj. 1. Care este independent de orice condiții si relații, care nu este supus nici unei restricții, care nu are limite; necondiționat, perfect, desăvârșit."
Consider ca definitia e buna; unde bagi aici catelul, apa sau iarba?:)

"Nimic nu e prestabilit!!! Nu e nicaieri in buzunarul lui Dumnezeu o lista cu toate momentele vietilor noastre. NU!"
Eu sunt de acord. Spune-i si lui Destin:)

Lasa-l pe Einstein. Cand a murit, tot ateu a murit. Toti suntem tentati sa credem intr-o inteligenta superioara atata timp cat nu ne putem explica atatea lucruri. Cand totul va putea fi explicat, Dumnezeu nu-si mai are rostul.

Despre atei ai, partial, dreptate. Astia de care zici tu sunt descendentii lui Toma:)
Serios acum, nu e chiar asa. Ateii au si ei o credinta: stiinta. Adica ceea ce se stie fara dubii, axiomatic sau empiric. Nu inseamna ca sunt oameni de stiinta sau, vezi-Doamne (vezi ce credincios sunt?) toti sun destepti. Nu stau rau nici cu imaginatia, foarte multi scriitori de sf sunt atei. Gandesc doar altfel, asta-i tot. Deosebirea dintre un crestin si un ateu este ca cel din urma crede ca exista un zeu mai putin. Si tu, si un indian sunteti credinciosi: el are mai multi zei, tu doar unul iar ateul cu unu mai putin decat tine. E simplu:)
#588491 (raspuns la: #588455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Azi noapte intr-un moment de - de gabriel.serbescu la: 27/02/2004 14:00:24
(la: Neocrestinii)
Azi noapte intr-un moment de smerenie am vorbit cu Dumnezeu. Asa... cam vreo jumatate de ora. I-am spus la inceput ca sunt roman, a stat o clipa si mi-a marturisit ca habar nu are pe unde vine asta. I-am spus ca e ok, e pe undeva prin Balcani, si ca in principiu e o tara destul de controversata. Discutia a continuat fada si lipsita de orice substrat ca si comentarile voastre si textul meu.

Schitroc spre exemplu speculeza o greseala de exprimare ca sa ma intrebe de pe ce planeta vin. Ceea ce vroiam sa spun, dar nu am spus, si-mi asum greseala, e ca o Asociatie Romana nu are absolut nici un drept sa faca discriminari pe baza religioasa. Nu vorbesc de Asociatia Adventistilor, sambatarilor sau ¨pocaitilor¨ romani. Ci de una romaneasca. Sau asa autointitulata. In afara faptului ca nu sunt dispusi sa-ti ofere nici macar un minim de interes, te invita la Biserica.

Intr-o alta ordine de idei incepe sa se conturez o noua discutie, respectiv una definitorie conceptului de crestin. Ce sunt, cum sunt, gradul lor de distilare, de purete etc. Din pacate amandoua termina intr-un unanim roaga-te, de parca a emite o opinie cu privire la o secta sau alta, la un mod mai mult sau mai putin critic, ar fi exact biletul meu spre Iad.
E foarte buna definita lumea asta ca final mistic, si e evident ca evanghelic vorbind, sa vorbesti despre Isus, intr-o jalnica oda cu nori grei, din care mai lipsesc poate pasarelele lui Eminescu, nu interzice nici macar un percept biblic, nici unul. Insa ori eu nu reusesc sa scap de un ermetism de nevoie (nu am intodeauna timp sa scriu asa cum as vrea sa o fac), si atunci condeiul meu scartaie, ori din amalgamul asta frazeistic fiecare intelege ce vrea.

Si la final vine ampop, care intr-o scurta cronica revizuieste starea de fapte a Romaniei (totul e adevarat?), juxtapunand textul chinuit de mine intr-un final a la Pavel Coruti.

Eu cred ca doar tampitii nu pot avea un fior mistic, cat de mic, fie el om de stiinta, fie Lena.
Incerc insa sa disting foarte bine intre ceea ce este credinta, intima si intransferabila, exact cum e ea definita in Biblie, adica ca se cladeste in taina sufletului; si o secta care in general unicul ei scop e sa ma faca sa merg la un loc de cult , unde lui Isus i se taie parul, e barberit, tranfigurarea crestina ii dispare intr-un zambet middle-class, iar crucea e inlocuita miraculos printr-un stalp, un stalp minimalist si frivol, pentru ca in asertiunea neocrestinilor astora ¨nu exista nici o dovada ca Isus ar fi fost rastignit pe o cruce¨.
Astfel, cu doar doua palme impreunate pe fatada unei biserici, si cateva noi simboluri iconoclastice, se naste subit o religie noua, am inteles ca de origine americana. Cam de pe la inceputul secolului XX incoace, si probabil dintr-o independentizare totala fata de Europa, adica atat in plan de liderat politic, cat si social, militar si religios. Tot de pe atunci, o noua biserica, presioneaza prin orice mijloc castigarea de noi adepti. Eu am odata la saptamana in cutia postala un astfel de anunt, prin care mi se explica ca ei au secretul vietii, sau ca sa parafrazez un film, ei stiu care e secretul trompetei.

Mie mi se pare definitoriu ca omul crede, plasmuieste, viseaze, transpune, asta e spiritualul din noi. In timp ce adorau, probabil ca cea mai mare parte dintre sentimente avute, oamenii le-au transformat in arta pura si sublima. Ceea ce acum Unesco numara ca patrimoniu universal este in mare parte adoratie religioasa la modul nealterat.
Si nu ma refer doar la crestini, ci la tot ce e fenomen religios. Acum Daniel, partea de propaganda artistica neocrestina reduce tot ceea ce e arta religioasa la gluma, la gag. Sincer, nu inteleg cum un om care etaleaza cultura, ca tine, sa intrebe care e raul evanghelic in ¨Isus si norii negri.¨ E hidosul e kitchul. Sau poate ca nivelul tau de toleranta il depaseste cu mult pe al meu, nu stiu, sincer te-as admira pentru asta.

In mica mea intelegere pricep religia, credinta generata de ea, ca pe o interpretare certa a imediatului cotidian, e mai mult, ¨daca si-ar respecta conditia sa umana, omul nu ar mai trai decat in glorie sau in asceza¨M.Eliade.In istorie maestrii incecau sa predice controlarea dorintei, carnale sau materiale, acum ti sa propovaduieste, in conceptia neocrestina sa muncesti, chiar mai mult decat in epoca feudala, sau chiar in cea protestanta. Si nu ar fi surprinzator sa se fi inspirat chiar de la protestanti, in modul de a percepe lumea. (Pentru cei nefamiliarizati, una dintre discutiile cu privire la imbogatirea sau saracia unor societati, atinge exact influenta religiilor. Saracia musulmana este explicabila de spiritualitatea fanatica a credinciosilor. O alta evidenta e nevoia de individualizare si de autodepasire protestanta. Dar ar fii alta discutie)
Ma repet, dar o religie insemna,de pe vremuri, un scut, iar finalul oricarui dreptcredincios era asceza sau intr-u gloria lui Dumnezeu. In teorie... deci vorbesc la modul general, va rog nu ma rastalmaciti. La noecrestini in schimb nu. Sistemele de valori nu mai sunt aceleasi, ba dimpotriva.
Acum, eu intr-un fel deplang pragmatismul occidental, dar si inteleg foarte bine de ce acest ateism valoric, il gasesc uneori foarte justificat; totusi mi se pare o deturnare totala a sentimentului religios ce inca rezida in noi, directionarea lui in niste directii adventiste, baptiste sau penticostale.

Iar ca sa inchei, sincer, fiecare predica ceea ce simte, o facem de la un nivel personal, la unul de grup, iar ¨pocaiti¨au un drept stipulat legal la asta. Insa nu mi se pare corect ca ei sa ma bombardeze la modul publicitar vorbind cu tot felul invitatii la revelatii, in cadrul privat al comunitatii lor, slujindu-se de tot felul de tertipuri persuasive, negandu-mi retoric si de o oratorie de agenti comercial niste valori tot atat de universale ca bunul simt, iar eu sa tac fara sa-mi exprim frustrarea. Ba mai mult sa-mi arate, de o comapasiune aroganta, sa-ma forteze psihologic ca ei au descoperit secretului trompetei asteia de care va vorbeam si mai inainte. Si nici nu cred ca in fata depersonalizarii umane actuale, pentru ca ampop, aceasta depersonalizare e certa, la fel ca si ecologia, ca si ¨consumerismul¨, mai lipseau sa vina neocrestinii si sa redefineasca pe ¨homo religiosus¨ la modul atat de global incat iar ajungem la depersonalizare. In fine. Nu mai insist. Toate cele bune.
etapele vietii spirituale - de pr Iulian Nistea la: 12/08/2004 18:21:33
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Iarta-ma ca-ti raspund cu asa intarziere.
De fapt, nici nu sunt sigur ca asteptai un raspuns...
Anyway.
Viata omeneasca e o mare taina. Trecem de multe ori prin momente pe care nu le intelegem deloc. Ne razvratim sau ne resemnam - nici una nici alta din aceste atitudini nu e cea buna.

Ni se cuvine sa ne asumam viata noastra, asa cum e la momentul prezent, si apoi Domnul va pune harul Lui ca sa iesim mai la lumina.

Aceasta asumare inseamna de multe ori sa acceptam ca nu intelegem ce ni se intampla, dar in acelasi timp sa stim ca e o voie sau o ingaduinta a lui Dumnezeu in tot ce ni se intampla, chiar daca ratiunile acestor lucruri sutn ascunse ignorantei noastre.

"Unde omul multumeste, acolo raiul gaseste", zice proverbul. Aceasta se traduce asa : acolo unde esti si in situatia in care esti sa stii in fiecare clipa ca Domnul a ingaduit spre binele tau si sa dai multumire pentru asta. Apoi, mai târziu, o sa intelegi si o sa te minunezi si tu.

Cu acest soi de rabdare plina de nadejde, de smerenie si de credinta traversam marea zbuciumata a acestei vieti. Adauga aci desigur ragaciunea si atentia la aproapele si o sa iesi cu bine la liman din orice greutate si necaz.

Iarta-ma.
pr_iulian
#19666 (raspuns la: #16854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Casnicia = Iubirea Vietii - de Chriss la: 01/02/2005 22:56:55
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Buna Ondine,

Punctul meu de vedere in legatura cu acest subiect este foarte simplu.
NU - nu accept "iubirea vietii" din partea unei persoane ce este casatorita. Am sa-ti explic de ce:
Eu consider ca atunci cind doi oameni s-au casatorit, au facut-o din dragoste. Ceea ce inseamna ca amindoi partenerii se vor devota unul celuilalt pentru restul vietii lor, la bine si la greu. De aceea cind doi parteneri se iubesc si decid sa se casatoreasca, sufletul lor ar trebui sa devina imun la ori ce fel de dragoste externa. Ma refer la faptul ca el si ea nu ar trebui sa mai primeasca sau simta nici un fel de atractie catre sexul opus, ar trebui sa-si opreasca acest instinct. In momentul in care " Iubirea Vietii" apare la o persoana ce este casatorita, inseaman ca acea persoana nu a fost suta la suta fidela, sau ca si-a lasat sufletul deschis, si ca atare a inselat. De ce spun asta? Fiindca nu cred ca se poate ca doi oameni sa se vada pentru prima oara si imediat sa se indragosteasca unul de celalalt. Dragostea se dezvolta trepatat. Dragostea trebuie sa treaca prin trepte, ca de exemplu: cunostinte, amici, prieteni, inceput de dragoste si apoi se naste dragostea. Ca aceste faze sa se dezvolte este nevoie de amindoi partenerii. Asa ca nu aprob sub nici o forma scuza ca o persoana casatorita a gasit" Iubirea Vietii ei/lui"

Criss
Iubirea Vietii... - de wild wind la: 04/02/2005 19:05:42
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Ondine...
Nu as vrea sa spun decat ca daca ai ales sa te casatoresti, la acel moment persoana aceea era iubirea vietii tale.
Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?
eu m-am trezit la un moment d - de Cosmo la: 18/08/2005 16:39:31
(la: Aveti fobii??)
eu m-am trezit la un moment dat imi este frica de oameni si de situatii stresante si solucitante.Cand am terminat clasa a 12 -a am respirat usurat ca nu mai trebuie sa imi vad colegii sau dirigul la fata.in anul intai de facultate am reusit sa scap de complexul asta ,dar tot ma mai apuca cate o data si imi vine sa ma arunc de pe bloc(stiu !e o prostie!).Am gasit un grup in care ma simteam bine la inceput si am inceput sa iesim impreuna,dar acum traiesc cu impresia ca "i don't fit in!".Nu e vorba ca sunt considerat intr-un anumit fel,ci faptul ca stam la masa ,vorbim dar am impresia ca nu e de ajuns ,nu ma ridic la nivelul asteptarilor,in ceea ce privesc discutii ma trezesc uneori ca sunt total pe dinafara si nu am ce sa zic("i just sit there"),si ma streseaza chestia deoarece comunicarea e cel mai important aspect al vietii sociale.
Stiu care e solutia .Stiu ce am de facut dar... am retineri.Si pe deasupra mai sunt si gelos pe vietile sociale ale altora.
Daca topicul asta e prea deprimant sau denota o stare de depresie de o anumita masura ...
sorry!!
Sfaturi...!?
managementul vietii - de proletaru la: 15/07/2006 21:26:36
(la: solutii pentru singuratate)
momentele de singuratate sunt binevenite. am nevoie sa ma regasesc, sa fiu doar eu cu mine insumi, sa am un pic de timp.
cand simti ca esti singur, e o stare acuta..... trece.
daca simptomele persista, spun doftorii, e deja faza cronica.
faptul ca te intrebi de ce asa si nu invers, tot e bine si esti cu un pas spre vindecare.
solutia e in tine si nu in bazaconiile (= lucruri fara sens) pe care le scriem noi aici despre problemele tale.
cu multi, multi ani, cineva mi-a dat cea mai tare lectie de managementul vietii (el il numea sfat constructiv): priveste viata ca pe o afacere. scopul existentei ei este sa intelegi ceva din ce ti se intampla si evident, sa fii fericit (adica sa fi pe profit, in termeni economici, si nu pe pierdere). "profitul" asta il obtii doar daca balanta intre beneficii si cheltuieli inclina spre prima categorie. invers, te paste "falimentul" si ramai cu "marfa" nevanduta.
traducerea din romaneste in romaneste suna cam asa: orice clipa care trece trebuie sa insemne ceva, sa nu treaca pur si simplu. fie ca inveti ceva folositor, fie esti fericita. nu poti avea numai momente din astea, dar ele trebuie sa fie baza "economiei" vietii tale. in jocul asta, orice este posibil si orice dezavantaj poate fi transformat in avantaj pentru ca referenialul esti tu si numai tu (standardul tu il fixezi).
daca prietenii nu te accepta asa cum esti, schimba prietenii, daca barbatul de serviciu (a se intelege sotz, concubin, prieten, amant, etc.) nu mai corespunde, fa-i bagajele pentru ca viata nu te asteapta. iti place de un anume individ, fa tot ce poti sa il ai.
evident, mai trebuie sa si crezi in asa ceva.
la sfarsitul zilei, faci un controlling scurt: cum stau? peste linie sau sub linie? "economia" firmei mele (eu si viata mea) supravietuiesc sau dau "faliment"?
poate ca povestea asta iti va fi de folos.
mie mi-a fost!
sunt lucruri multe pe care nu pot sa le fac, la fel ca in economia adevarata..... degeaba produsc eu pureci cand se cauta paduchi.
incerc insa sa fiu pe profit eu si asociatii mei (prietenii, colegii, familia).
eu una astept momentul in car - de oanacarmen la: 11/12/2006 20:29:15
(la: Orizonturi de aşteptare)
eu una astept momentul in care o sa am impresia cel putin ca am un oarecare control asupra propriei vieti. :(
in rest totul e ok :)
Imaginea vieti - de elengeor la: 06/07/2007 11:57:56
(la: Propria imagine - Trendy)
Parerea mea.

Pe parcursul vietii noastre parerea noastra despre lumea in care traim se schimba in functie de experienta de viata pe care o dobandim si in functie de anumiti factori cu care interactionam, anumite intamplari din viata noastra.Pana la urma…ce este lumea in care traim? Este o lume pe care o vedem…o auzim…o mirosim…o gustam…o putem atinge…o lume pe care o memoram…o simtim…o lume pe care o vom raporta intotdeauna in spatiu la trecut…prezent…viitor…si la persoana noastra…a experientei noastre de viata acumulta in timp. Este o lume a imaginilor…a sunetelor…si a bunului nostru simt al lucrurilor… Dar…cu totii suntem diferiti si cursul vietii noastre e diferit… Punctul nostru de vedere asupra lumii pe care o simtim e diferit…Incercati sa va ganditi cum ar fi lumea asta daca ai fi in acelasi timp: mut, surd, ai fi lipsit de simtul tactil si olfactiv si ai fi orb. Am fi pierduti fara aceste simturi… Asta este la urma urmei lumea care ne inconjoara… Daca avem nefericirea sa ajungem intr-o operatie aceste simturi ne sunt suprimate temporar… suntem anesteziati… trecem peste acele momente si prin acea experienta fara a sti ce se petrece cu noi…dar totusi interactionam in continuare cu lumea care ne inconjoara… alti oameni… fara a fi constienti totusi starnim reactii vis-a-vis de cei din jur.
La urma urmei…ceea ce simtim creaza lumea din jurul nostru si lumea ce ne inconjoara interactioneaza cu noi in functie de ceea ce simtim, vedem si auzim.
Inca de mici copii, de cand incepem sa constientizam existenta noastra suntem educati intr-un fel sau altul sa ne cream o imagine in aceasta lume. O imagine pe care de multe ori o comunicam celor din jur folosindu-ne de voce, …semne (sau body-language), …infatisare (sau look), …atitudine ,…sau de orice alte accesorii de care dispunem pentru a imprima in memoria semenilor nostri intregul imaginii noastre si a flerului nostru de a fi.
De aceea IMAGINEA in societatea pe care omul a creat-o in mii de ani conteaza pentru felul in care lumea din jurul tau te percepe. Prin tot ceea ce faci lasi in urma ta ceva, creezi pe moment anumite situatii care la randul lor creaza alte situatii in viitor…
Din vechi timpuri , cu mii de ani in urma , si continuand si in prezent oamenii se foloseau de imaginea lor pentru a manipula individul, de ce nu chiar o lume intrega…existau oratori care in amfiteatrele Romei antice isi expuneau parerile si se ridicau prin conceptie deasupra altor oameni. Alti conducatori din Egipt de exemplu se foloseau de piramide si alte edificii monumentale pentru a-si imortaliza imaginea de nemuritor din timpul vietii…Alti conducatori sau dictatori, oameni care au vrut sa iasa in evidenta prin idealurile lor ( ex.Hitler) au scris pur si simplu istorie…folosidu-se de imaginea buna sau rea pe care aceshtia au avut-o, si de felul in care acestia s-au promovat pe ei insisi.
Imaginea noastra la urma urmei conteaza…primul lucru pe care oricare din semenii nostrii il va analiza la persoana noastra va fi imaginea… felul in care comunici… ideiile pe care le ai… conceptiile tale… cunostintele tale… mai pe scurt caracterul tau si toate astea raportate la felul in care te imbraci, la constitutia fizica, la felul in care iti aranjezi parul, ce parfum folosesti si ce realizari ai pana la un anumit punct al vietii. Putem vorbi chiar si de o compatibilitate a imaginilor… Te potrivesti cu o anumita persoana… sau cu politica unei firme… cu imaginea unei firme… te potrivesti prin vestimentatie cu cineva… hmmm… pantalonii se asorteaza cu camasa… sunt infinite combinatii……
Din acest punct de vedere as dori totusi sa mai adaug ceva… imaginea noastra poate fi afectata intr-un fel sau altul chiar de apropiatii nostri. Am sa va dau cateva exemple : iubitul sau iubita ta te inseala… automat imaginea ta ca individ e compromisa…prietenul tau se drogheaza… lumea te va percepe la fel… prietenii tai sunt niste infractori… politia va fi si pe urmele tale… in fine sunt multi factori care iti pot afecta imaginea si viata in acelasi timp… dar totodata te poti folosi de imaginea cuiva sa iti creezi tu insuti o imagine mai buna… esti prietena unei vedete… o imagine de succes si o lume intreaga te va percepe ca pe o vedeta… esti prietenul celei care tocmai a castigat miss univers… toti barbatii te vor invidia si nu va fi femeie care sa nu te doreasca… E foarte important sa stim sa ne pastram imaginea si sa o imbunatatim… asta pentru a fi mai buni in tot ceea ce facem si pentru a avea mai mult succes in viitor… E adevarat… pentru multa lume imaginea nu conteaza…dar din ce punct de vedere? In fine
Urmele vietii - de Areal la: 01/07/2008 09:36:11
(la: POVESTIRI CU TALC( II))
Ani la rand L-am rugat pe Dumnezeu sa ma insoteasca pe calea vietii - asa, ca si cand lutul ar fi vrut sa-l puna pe Olar pe roata...olarului! Dorinta mea era sa merg incotro ma calauzea inima, cu increderea ca Olarul va binecuvanta inimioara mea binevoitoare, dar egoista. Am trecut orgolios prin cateva "incendii" declansate de zelul gresit directionat al inimii mele, arzandu-mi picioarele de lut. Pana la urma mi-am dat seama ca binecuvantarea lui Dumnezeu va veni peste mine numai atunci cand eu voi face ceea ce spune El.
Imagineaza-ti ca te afli in ceruri, langa Dumnezeu, iar El iti arata ingaduitor planurile Lui pentru viata ta, incepand cu ziua in care te-ai nascut. Intr-un anumit moment din viata L-ai primit pe Cristos ca Domn si Mantuitor si fiecare zi dupa aceea este subliniata cu rosu. De-a lungul fiecarei zile pot fi urmarite niste urme de pasi. Si in multe zile apar doua urme de pasi. Nedumerit, Il intrebi pe Dumnezeu:
- Tata, urma constanta de pasi imi apartine mie? Iar a doua urma este a Ta, in zilele in care m-ai insotit?
- Nu, dragul meu, vine raspunsul. Urma constanta sunt pasii Mei. A doua urma de pasi este a ta, ori de cate ori Mi te-ai alaturat.
- Dar pe ce cai ai umblat, Tata?
- Pe caile pe care le pregatisem pentru tine, in speranta ca Ma vei urma.
- Dar, Tata, unde e urma pasilor mei atunci cand nu o insoteste pe a Ta?
- Uneori te-ai intors din drum, persistand in vechile tale obiceiuri sau insistand asupra unor suparari trecute. Alteori ai ales alte cai. In alte situatii, urmele pasilor tai apar in viata altei persoane, pentru ca planurile vietii ei ti-au placut mai mult. Alteori te-ai oprit pur si simplu din mers, nedorind sa renunti la ceva ce nu puteai lua cu tine daca urmai caile Mele. Alteori, atunci cand se vad doar urmele pasilor mei, te luasem in bratele mele pentru ca viata era prea grea pentru tine.
- Dar, Tata, nu-i asa ca pana la urma a iesit bine, chiar daca nu am mers in fiecare zi cu Tine?
Dumnezeu te strange la piept si zambeste intelegator:
- Da, copilul Meu, pana la urma a iesit bine. Dar stii, acel bine nu a fost niciodata binele intentionat de Mine pentru tine.
- Tata, ce sunt darurile acelea aurite ce apar in unele zile din viata mea?
- Sunt binecuvantari pe care ti le-am pregatit pe calea vietii, copilul meu.

Darurile desfacute sunt binecuvantarile pe care le-ai primit. Cele nedesfacute, insa, sunt din zilele in care nu ai umblat cu Mine.
Pretuieste momentul - de Areal la: 10/10/2008 18:34:11
(la: POVESTIRI CU TALC (IV))
O secunda, un minut, o ora, o zi; si inca un an s-a scurs in fata ochilor mei. Privesc cu disperare si le las in mod constient sa treaca, dorindu-mi totusi sa le opresc cu orice pret.
Fiecare moment pretios pierdut imi macina constiinta. De ce nu am incerca mai mult sa le fac sa dureze in loc sa le irosesc prin activitati nedorite?
Cei mai multi dintre noi isi petrec viata cu lucruri monotone, de rutina, doar pentru a supravietui in aceasta jungla avida de bani.
Ne dorim wekenduri si vacante, renuntand la orice altceva.
Nu este pacat sa nu apreciem fiecare secunda pretioasa care este a noastra?
Cum indraznim sa gonim acest dar al vietii, mai pretios decat orice altceva din ceea ce poate avea un om?
Traieste pentru ziua de astazi si nu conta pe ziua de maine. Zilele de maine se aduna, devenind castele goale, pierdute, formate din zilele de ieri, lasand sa treaca perioade uitate si sterile de timp.

Pretuieste-ti fiecare moment pentru ca poate fi ultimul!
Sally EICHHORST
#349753 (raspuns la: #349582) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Precizari: "Petiu George Cio - de winniepooh la: 19/09/2003 14:49:12
(la: Fapta de curaj extraordinara a unui roman din Canada)
Precizari:
"Petiu George Ciorau" - Petru...
"muncitor necalificat la o firma din Toronto" - shop assistant la un mare magazin alimentar din lantul "Loblaws"...
"a alunecat si a cazut de pe peron intre sine, chiar in momentul in care o garnitura intra in statie" - de fapt, trenul, aflat inca in tunel, a oprit la citiva metri de cei doi...

Comentarii:

Toata admiratia pentru d-l Ciorau ! Gestul dinsului m-a facut sa ma simt mindru ca roman. Si mi-a umplut sufletul de bucurie pentru ca am simtit, in spatele acestui gest, acea educatie pe care am primit-o cu totii, de a ne intrajutora, de a ne ajuta semenii aflati la nevoie, din tot sufletul, cu tot ce putem...

Presa torontoniana a dat, din pacate, o tenta psihanalitica acestui act de mare noblete, incercind nu a atit sa explice indiferenta sutelor de "spectatori" (lucru de care fusese, pe buna dreptate, profund contrariat salvatorul), cit sa explice prin varii tertipuri gazetaresti "motivatia" gestului romanului - un gest, pe cit de uman, pe atit de simplu d explicat prin acea "cultura a comunitatii", care reglementeaza, oarecum, prin niste reguli nescrise, raporturile sociale ce se stabilesc intre membrii comunitatii: tineri si batrini, parinti si copii, vecini sau prieteni...

E dificil de inteles, pentru cineva crescut si educat intr-o societate bazata pe concurenta, acerba, extrema si eliminatorie, intre indivizi, care se lupta intre ei, cu totii, pentru a reusi in viata, ca mai pot exista si alte tipuri de culturi, care pun pret pe relatiile de colaborare interumane... Colaborarea si concurenta sint disjuncte, oricit ar incerca unii teoreticieni sa le impace. Iar cultura comunitara se bazeaza pe colaborare.

Intr-un final cu iz de mare senzatie, presa torontoniana "pune punctul pe i", afirmind ca romanul, de fapt, isi doreste mult sa devina pompier (pentru a salva vieti) si ca va primi nustiuce diploma de onoare... In acest fel, valoarea educativa a gestului romanului a fost anulata si totul a revenit "la normal"...

Toata admiratia mea - inca o data ! - pentru un om adevarat, care a stiut sa-si arate omenia si sa afirme in public ca gestul sau nu are nimic extraordinar, si ca acei multi altii (care s-au rezumat la calitatea de "privitori"...) ar fi trebuit sa-i fi dat macar o mina de ajutor...

Tot respectul meu si intreaga mea admiratie, d-le Ciorau !
In momentul in care te adrese - de admin la: 24/09/2003 06:53:52
(la: un nume de domeniu pentru Mafalda?)
In momentul in care te adresezi administratorului cu "ba pulica", atunci pleci la haznaua ta.
#398 (raspuns la: #357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce existam? - de ninel la: 08/10/2003 16:11:23
(la: Sensul vietii pe Terra)
Eu sper ca nu avem un scop, pentru ca a avea un scop inseamna ca cineva ne-a desemnat unul si asta ar insemna ca nu suntem mai mult decat niste cobai intr-un laborator. Prea trist. Pe chestia cu destinul, sper iarasi ca nu ni-l hotaraste nici o forta supraomeneasca, cel putin nu intentionat, pentru ca iarasi nu am fi mai mult decat niste cobai. Pe de alta parte, ca omul isi hotaraste destinul este doar o iluzie, fiindca tot ce decide un om este predeterminat de mediul inconjurator, trecutul sau si componenta genetica. Deci intr-un fel fiecare secunda din viata mea este predeterminata, dar nu de vreo forta supraomeneasca cum unii cred.

Partea interesanta este ca in teorie, o forta supraomeneasca/extraterestra ar putea interveni la orice moment sau ar putea renunta sa mai intervina daca a intervenit.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca mult avansata pamantenilor, si as descoperi Terra acum sau cu zece mii de ani in urma, eu as considera Terra si viata de pe ea un experiment relativ neinteresant, cel mult cateva notite intr-un insectar al varietatii vietii in univers si nicidecum ceva demn de studiat in detaliu. As lasa o proba sa inregistreze date si sa mi le trimita la intervale de cateva zeci de ani, dupa care mi-as continua turneul universal in cautare de specii mai evoluate. Probabil ca m-as intoarce daca datele culese de proba mea ar detecta o schimbare radicala pozitiva in evolutia vietii pe Terra.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca oarecum superioara pamantenilor, si as descoperi Terra acum sau cu zece mii de ani in urma, eu as considera Terra si viata de pe ea un experiment interesant pe care l-as studia de la distanta incercand sa nu fiu detectat si nicidecum sa fac contact si sa alterez permanent viata terestra.

Daca eu as fi o forta supraomeneasca asemenea celor din epicul lui Gilgamesh, Torah, Biblie, Koran, etc, eu as crea viata pe pamant, as interveni dupa cum imi vine mie pe chelie, as amagi pe acesti muritori, i-as umili, i-as ameninta incontinuu, i-as azmuti unul impotriva celuilalt, pe scurt mi-as face de cap. M-as ascunde de ei pentru a semana discordie intre cei care ma iubesc pe mine fara dovada si cei care neavand nici-o dovada a existentei mele, s-ar intreba pe buna dreptate daca eu exist cu adevarat.
Ce bine ca - de gabi la: 12/10/2003 22:47:09
(la: A existat holocaust in Romania?)
Sunt puse intrebari simtite, uneori!
Si cat este de rau c-au fost ucisi oameni si distruse vieti de supravietuitori ai unei incredibil de cretine actiuni, aceea de-a extermina o rasa! O, cat e de gresit! Ba chiar cu popi ce asvarleau cu-aghiasma-n timpu' ala!

Cu ce-am gresit noi, ca romani, c-am fost nici calzi nici reci in felu-n care ne-am creat Istoria. Cu Nimic, pare evident, nu?
Si totusi, deasemenea, cu Totul, deoarece-am pierdut, cam tot mereu, razboaie.
Sa le fi castigat, n-am fi avut nici noi de dat tot felul de explicatii, asa cum cei care le-au castigat au scris, mereu, Istoria, omitand ce nu le-a convenit.

Cand pierzi, inghiti, asa c-ar fi momentul sa ne desteptam si in viitor, sa nu mai pierdem!

Sa recunoastem ca au fost ucisi in Romania anilor '30 si '40 oameni ce n-au fost vinovati decat ca au apartinut comunitatii evreiesti, sau tiganesti!
Au fost pogromuri si de asta, noi ca popor, n-avem cum sa ne mandrim (Iasi, Bucuresti). DEsi au fost cam peste tot in Europa, la vremea aia. Cinste Angliei, in aceasta privinta, desi nu si-n privinta abandonului Cehoslovaciei. Lord Chamberlain...whaz' up, man!?
Insa de-aici pana la Genocid organizat, in masa-n Romania, e-o cale lunga...si care nu se poate, corect vorbind, aplica Romaniei, care in mod oficial a ajutat evreii sa fuga din Polonia catre Palestina.
DE ce suntem azi niste paria, desi n-am fost horthisti si n-am trimis evrei la Auschwitz? Pentru ca, presupun, evreii ce-au supravietuit deportarilor maghiare pastreaza o amintire mai buna despre Ungaria decat evreii ce-au supravietuit ne-deportarilor romane, despre Romania.
DE ce acest paradox? Ori sunt ei cretini (desi nu par sa fie!), ori suntem noi, romanii, un pic cam lenti, un pic cam Mioritici, un pic cam "dobitoci", intr-o lume de dobitoci "isteti" cu sange rece.

Ce-i de facut? Vorba lui Muresan: desteapta-te Romane, de-ti poti permite sa iti pierzi "autenticitatea" de looser cu ochi blanzi si in denial, ori stai cum esti si cum ai fost si pregateste curu' la bataie.
IAR.
Iar daca sunt cinic in ce-am spus si recunosc ca sunt, ce naiba vreti sa fac in fata acuzatiilor de tot felul, atata timp cat nu-s nici cald nici rece, fiind inca Roman?
#1099 (raspuns la: #1098) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PT. PAPADIE - de sanjuro la: 14/10/2003 06:51:07
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Stii cum e, "papadie"? Ai langa tine o fiinta draga, si te gandesti ca o s-o ai vesnic. Adica nu i se poate intampla nimic din relele de pe lume. La un moment dat se imbolnaveste de cancer, si-ti moare in brate. Si-atunci iti pui intrebarea: de ce mi se intampla tocmai mie?
Te bucuri ca cel drag are cancer? Nu cred. Dar el exista, nu?
Asa si cu prostitutia.
Esti idealist, si poate nu percepi realitatea ce te-nconjoara.
Eradicarea ciumei? Ciuma n-a fost eradicata: a disparut asa cum a venit, dupa ce a secerat milioane de vieti. Prostitutia nu are cum sa dispara, pentru ca inca nu s-a gasit, si nici nu se va gasi "remediu".
Bun simt elementar? Sa afisam pudoare pana in rarunchi, (falsa) ignorand realitatea?
Am petrecut cateva saptamanai in Olanda, (am o sora acolo) si cred ca nu exista tara mai libera si popor mai destins ca cel olandez. Statul controleaza prostitutia, drogurile usoare, si castiga de pe urma legiferari lor.
Cate fete si femei, (inclusiv de varsta a treia) ar scapa de viol, si... altele, daca respectivii indivizi ar fi avut la un moment dat unde sa se duca si sa-si linisteasca pornirile?
In strada nu poti filozofa cum o faci in fatza PC-ului. Traiesti in realitate, de multe ori pe muchie de cutit, nu intr-o lume prefabricata.



sanjuro
#1272 (raspuns la: #1262) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Am intalnit la un moment dat - de (anonim) la: 23/10/2003 13:14:27
(la: Oameni cu insusiri paranormale)
Am intalnit la un moment dat persoane care practicau Hata-Yoga si puteau sa imi dea anumite senzatii energetice, nu am avut personal experiente paranormale prea multe, sau mie nu mi se mai par paranormale. Deci energia sau chi-ul sau prana, sau cum vreti sa-i ziceti eset un fapt clar, ea exista si pesonal consider ca din acest punct de vedere cei mai avansati sunt practicantii avansati de chi-gong,, respectiv am vazut(si cred-fiindca este doar o chestiune de practica asidua) demonstratii de chi-qong in care un maestru care practicase cam 40 de ani chi-gong(apropos, pentru unele tehnici trebuie sa te scoli noaptea la 3) si care era in stare sa aprinda o torta la cativa metri buni. Si exemplele pot continua. Am practicat si eu o vreme chi-gong si aveam senzatii energetice, dar la ora actuala daca e sa ma scol la 3 noaptea mai bine citesc niste rugaciuni sau practic o rugaciune sincera. Cred ca imi este mai de folos pina la urma. Desigur, nu neg importanta si ajutorul bioenegiei in sanatate, mai ales in diagnosticare si am o parere buna in general despre bioenergeticienii romani, ba chiar cred ca sunt mai avansati decat multi din lume. Insa bionergia este o stiinta inca la inceputrile ei in vest si a o practica inseamna a te aventura pe un tarim delicat. Orice eset posibil prin antrenament dar nu totul eset de folos. In vest in ultima vreme sau inmultit la TV filmele si mai rau si desenele animate care tind sa promoveze ideea de paraanormal, de oameni cu insusiri deosebite , mutanti X-men, vrajitori, toate prostiile posibile, care se vaand laa biata populatie si ne iaa din timpul maantuirii, adica in loc sa ne gandim la Dumnezeu si sa cautam sa fiim normali, suntem imbibati cu paaranormal. Repet exista si am intalnit oameni cu insusiri deosebite, am vazut experti de arte martiale care te-ar fi putut lichida in mai putin de o secunda sau care ar fi putut face fata atacurilor a 30 de persoane inarmate, am inatlnit programtori cu coeficient de inteligenta deosebit, sau fizicieni care putea sa joace sah cu saptele la tine si sa tebata rusinos de repede, dar nimeni nu m-a impresionat in viata asta ca un calugar de la o manastire din Romania sau din aalta parte. De ce ? Pentru ca am citit pe undeva prin Biblie sau prin Cartile Sfinte , nu imi mai aamnitesc acum exact unde, ca "cel care isi vede pacatul sau este mai mare decat cel care muta muntii" . Si intr-adevar asa este . Mai greu este sa te apropii de Dumnezeu decat sa aprinzi focul de la distanta, ba s-ar putea sa fie si incompatibile.
Dar raspunsul este : Da am intalnit persoane cu insusiri paranormale, dar inatlnesc din ce in ce mai putine persoane normale :)

Pentru cei ce nu merg la Biserica si nu postesc sau nu se roaga, fara nici un fel de desconsiderare sau nuanta de ironie, din experienta personala, daca vreti sa incercati cu adevarat niste experiente paranormale faceti urmatorul lucru:
Chiar inainte de Post, incepeti sa va duceti la Biserica in fiecare Duminica si tineti Postul si rugati-va zilnic, macaar un sfert de ora pe zi. Orice: Tatal Nostru, Psalmi, Acatistul Maicii Domnului,Parclisul, orice, dar faceti-o cu perseverenta si seriozitate.Mai ales metanii. Repet, numai pentru cei ce nu fac asta deja , pentru cei care se roaga deja zilnic nu este nevoie ca stiu deja. O sa vedeti acolo experiente paranormale care o sa va ridice parul pe ceafa. O sa va dati seama ca existe cineva caruia nu-i place sa faceti asta. Trebuie apoi sa luati legatura imediat cu un Duhovnic si sa cereti sfatul. Este foarte important daca faceti experienta sa va duceti imediat la Preot si sa vi-l faceti duhovnic, altfel nu o sa ma puteti ierta si mai bine nu faceti experienta.

Asta pentru cei care vor experiente Paranormale.




Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: