comentarii

mott pentru revista


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Stroe si Vasilache - urmarea I - de Muresh la: 05/06/2007 18:13:57
(la: Cum a fost cucerita Romania - fragmente)
...El mai mult ne distra pe noi, actorii, în pauzele spectacolului, îl admiram cum imită din colţul gurii: xaxofonul, trompeta, banjoul şi alte instrumente. Eram fermecaţi cu toţii. A doua zi Nora (Stroe se căsătorise cu Nora Piacentini) l-a invitat la noi acasă pe Regală, era mândră că tocmai îşi cumpărase un pian. Aici s-a născut cuplul „Stroe şi Vasilache”. Era în 1931-1932.
Stăteam zile întregi la „gura clapelor” unde compuneam împreună melodii, cuplete şi făceam planuri de viitor. Toate acestea şi multe altele aveam să le aflu din cartea sa de amintiri intitulată sugestiv: „77 de ani în 200 pagini”, pe care mi-a trimis-o din Tel Aviv, în 1983, prin Florin Piersic şi Matei Alexandru, cu următoarea dedicaţie: „Lui Ion Focşa în amintirea colaborării noastre de la Piteşti cu piesa Acceleratul 402. Cu toată dragostea N. Stroe”. Şi tot din carte mai vreau să redau câteva amintiri, care au cimentat prietenia lor. „De multe ori – spune Stroe, ne adunam la familia lui Vasilache, la o sărmăluţă în foi de viţă, iar bătrânul Vasilache, mucalit de felul lui îi spunea fiului: „Ţi-am mai spus! Când un evreu se aruncă într-o fântână, aruncă-te după el că acolo e o afacere bună.” „Păi, tată, nu vezi, m-am şi aruncat”!
Se referea desigur la prima lor mare colaborare, care se dorea cartea lor de vizită, căci spectacolul muzical „Olimpiada veseliei” era de fapt debutul acestui cuplu. Închiriase grădina de vară „Volta Buzeşti” care avea un vad bun, împânzise Bucureştiul cu afişele lor atrăgătoare, iar numele „patronilor” erau scrise ceva mai apăsat: Cuplul Stroe şi Vasilache. Un text spumos, cu glume bune la care se râdea în hohote, iar în final, când apăreau cei doi, stârneau ropote de aplauze; amândoi tineri, frumoşi, foarte muzicali, melodiile uşor de reţinut, se căutau şi după lăsarea cortinei.
Acest prim succes le-a dat aripi şi se gândeau cum să facă să încerce şi la Radio, uşor de spus, greu de îndeplinit. Dar să-i dăm cuvântul lui Stroe: „Fratele meu, Isaiia Răcăciuni, era secretarul Fundaţiei Carol al II-lea şi conducea Editura Cultura Naţională şi lucra direct cu prof. Alex. Rosetti, la rugămintea noastră a obţinut de la profesor o scrisoare către prof. Gh. Mugur (tatăl regizorului şi dramaturgului Val Mugur şi bunicul regizorului Vlad Mugur) rugându-l să programeze într-o emisiune pe tinerii Stroe şi Vasilache, el fiind directorul programelor Radio. Ajunşi cu scrisoarea în faţa distinsului profesor, acesta ne-a spus că la şase seara când ar fi posibilă programarea, programul e foarte ocupat. Amândoi am sărit atunci: „Noi cântam şi la ora prânzului. Dar nu avem bani să vă plătim!” ne răspunde directorul. „Noi cântăm gratis! Am replicat!” „Bine! V-am programat duminică la ora două la prânz”.
Fericiţi de succesul nostru ne-am dus să-i mulţumim prof. Rosetti, acesta, care ascultase emisiunea, ne-a primit cu următoarele vorbe: „Voi sunteţi o pagină nouă în umorul românesc, atât în conţinut, cât şi în formă. Acesta a fost de fapt botezul nostru, iar refrenul găsit de Vasilache cu Alo, Alo, aici radio, Stroe şi Vasilache, lache, lache, lache, a făcut înconjurul Bucureştilor, eram strigaţi pe stradă, în tramvaie, peste tot cu lache, lache, lache. Tot atunci apelează la noi Alex. Giugaru, care avea o trupă de artişti la Cinematograful Marna unde juca în pauza dintre filme, să-i scriem o mică revistă. Am fost plătiţi împărăteşte, iar revista s-a numit: „Ori e Stan, ori e Bran”!

Ne făceam visuri măreţe şi, ca să nu le uităm, le-am scris mare pe un perete din cabina noastră.
La punctul unu am trecut un film ca la Hollywood sau pe aproape. Am început să scriem scenariul, cum în Capitală rulau numai filme cu prinţi şi prinţese sau conţi şi contese şi alte marafeturi. Noi am ales o poveste simplă, umană şi foarte aproape de realitate, despre doi şomeri care se numeau Bing şi Bang. Când scenariul a fost gata şi cei care l-au citit au fost încântaţi, primul lucru pe care l-am făcut a fost să găsim un sponsor, avema nevoie de cel puţin 350.000 lei, o mică avere în epocă. Tot prin fratele meu Isaiia am obţinut banii de la directorul Loteriei de Stat, domnul Râmniceanu, care însă ne-a impus următorul final: şomerii cumpără un loz în final, care se dovedeşte a fi Lozul cel mare, devenind milionari. Loteria şi-a făcut reclamă, iar noi ne-am realizat filmul. În afară de noi mai jucau: Vasiliu Birlic, Nora Piacentini, N. Gărdescu, Sili Vasiliu, Richard Rang, nu lipseau nici mama mea, coana Eugenia şi nici tatăl lui Vasilache. Studiourile noastre au fost: Cişmigiul, Grădina Icoanei, Lacul Snagov şi Ateneul Popular de pe strada Romană.
V. urmarea II
#203163 (raspuns la: #203162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stroe si Vasilache - urmarea II - de Muresh la: 05/06/2007 18:18:51
(la: Cum a fost cucerita Romania - fragmente)
Urmarea II:
Cu banii câştigaţi ca vedete de film, în entuziasnul lor juvenil, dornici să cunoască lumea artistică a Europei, ajung după multe peripeţii la Berlin, dar n-au stat mult căci între timp venise la putere Hitler aşa că au făcut cale întoarsă. În schimb au avut mai mult noroc când au plecat la Paris cu nevestele (se căsătorise şi Vasilache cu pictoriţa Marcela Cordescu).
La rugămintea lor Tănase le-a dat o recomandare către marele impresar Mitti Goldin, de origine română cu care era bun prieten, iar acesta le-a facilitat un angajament pe timp de-o săptămână – ca probă la un renumit Cabaret din Paris. Ei aveau pregătit un număr special: doi turişti români veniţi cu nevestele, furaţi de atmosfera şi entuziasmul creat, se urcă amândoi pe scenă să cânte în mai multe limbi, făcând bineînţeles parodii muzicale. Când ajung la melodia rusească îşi scot fracurile, le aruncă la masa soţiilor, îşi scot cămăşile din pantaloni şi din bretele îşi fac cordoane la rubaşcă şi termină într-o căzăcească îndrăcită, în ropotele de aplauze.
Patronul încântat le oferă un angajament pe şase săptămâni, dar n-au putut să primească, pentru că aveau proiecte în ţară. S-au mulţumit cu succesul obţinut.
Reîntorşi de la Paris joacă la Teatrul Alhambra, unde obţin succes cu un scheci scris special de ei, pe baza experienţei pariziene, având-o parteneră pe celebra Sili Vasiliu (mama lui Ovid Teodorescu). În acest scheci lansează în duet fermecătoarea melodie Mi-a şoptit o viorea c-ai să-mi dai inima ta, Truli.
Spre toamnă şi-au deschis un teatru al lor, atât de mult visat. Au închiriat Sala Majestic, de sub Teatrul Comedia, unde au montat spectacolul muzical: „Majestic tic, tic eşti mic, dar şic!” În afara succesului nostru ca actori, cu spectacolul de la Majestic, ne-am afirmat ca autori de revistă. Marele C. Tănase însuşi ne-a solicitat să scriem pentru spectacolele lui de la Cărăbuş.
În 1937 „Dâmboviţa apă dulce...” a fost acoperită cu un planşeu de beton de la Piaţa Senatului până la Institutul Mina Minovici (Morgă). Era un mare eveniment în viaţa Capitalei, aşa că nici ei nu puteau rămâne indiferenţi, cu atât mai mult cu cât aveau în proiect realizarea unui grandios spectacol.
Cum scena de la Majestic era prea mică pentru ambiţiile lor artistice, au închiriat grădina de vară a Teatrului Nou, şi-au asigurat colaborarea unei noi vedete Lisette Verea şi a vechilor colaboratori Iordănescu, Bruno, Ion Antonescu-Cărăbuş şi a Lianei Mihăilescu, cea care s-a lansat în acest spectacol cu cântecul „Şi mai spune că nu m-ai uitat”. Ansamblul a fost completat cu încă câţiva balerini şi balerine. Printre ei strălucea tânărul şi talentatul Oleg Danovski. Spectacolul s-a numit „Bucureştiul râde, Bucureştiul cântă!”

Era perioada când „micul Paris” îşi permitea să mai râdă, să fie vesel cu plimbări în trăsuri elegante la şosea unde avea loc „bătălia cu flori”, era într-un fel „Heidelbergul de altădată!”
În 1938 sunt angajaţi amândoi la Tănase pentru cele mai mari turnee în Orient: Istambul, Beirut, Tel Aviv, Cairo şi Alexandria. În acea perioadă scriu comedia muzicală „Acceleratul 402” pe care o prezintă cu mare succes în premieră la grădina de vară Volta Buzeşti. Regia îi aparţine lui Stroe, distribuţia cuprinde nume sonore şi foarte atractive ca: Vasiliu Birlic, Nora Piacentini, Ionel Ţăranu, Virginica Popescu, Romeo Lăzărescu şi alţii. Succesul a fost aşa de mare încât s-a jucat toată vara.
Cum Teatrul Cărăbuş era în vacanţă Stroe şi Vasilache au fost angajaţi pentru un număr de spectacole la Cazinoul din Sinaia, fiind plătiţi cu o sumă frumuşică plus cazare, masă, deci fără griji. Trai neneacă pe banii Cazinoului, dar, din păcate, bucuria le-a fost curmată brusc. Iată ce relatează Stroe despre acest eveniment: „Pe 29 august 1940 a sosit de la Direcţia Generală a Teatrelor un ordin semnat de Ion Marin Sadoveanu, prin care se interzicea lui Stroe şi Vasilache să mai apară împreună şi în acelaşi timp îi interzicea lui Stroe să-şi mai exercite profesiunea. Dar eu eram o jumătate dintr-o firmă lansată. Aici a intervenit marele caracter a lui Vasilache care imediat a spus: „Noi jucăm împreună sau deloc.” O dată cu venirea legionarilor la putere sunt alungaţi din toate teatrele actorii evrei: N.Stroe, Alex.Finţi, Leny Caler, Beate Fredanov, Villy Ronea, Carol Kron, Maria Sandu, Alex. Marius, Moni Ghelerter şi W. Siegfried. Ei vor fi obligaţi să joace la Teatrul Baraşeum care avea două secţii: proză şi muzical.
V. urmarea Nr. III
#203166 (raspuns la: #203163) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Stroe si Vasilache - urmarea III - de Muresh la: 05/06/2007 18:20:21
(la: Cum a fost cucerita Romania - fragmente)
Eu şi colegii mei eram nelipsiţi de la premierele lor, în semn de solidaritate, deşi nu înţelegeam pe deplin ce înseamnă aceasta, dar ne luam după maeştrii noştri; printre spectatorii de la premiere am recunoscut pe Lily şi N. Carandino, Mihai Ralea, Pamfil Şeicaru, Soare Z. Soare, N. Vlădoianu şi Bâzu Cantacuzino, eroul aviator.
La premiera cu „Corabia lui Stroe”, Vasilache i-a strigat din sală „Sunt alături de tine Stroiţă”. Tănase, care îl aprecia mult pe Stroe, a continuat să-i plătească regulat salariul şi să-i încredinţeze, pe ascuns, regia Revistelor şi, totodată, a consimţit înfiinţarea secţiei de comedii muzicale pe care le regiza tot Stroe. După succesul cu Acceleratul 402, au urmat: Firfirică, Cavaler gândac, Săracu Gică, Apartamentul 54, Un băiat de zahăr toate scrise în colaborare cu Vasilache, care era şi interpretul principal. Regia aparţinea lui Stroe, fără să apară pe afiş.
Un episod nostim s-a petrecut la premiera comediei muzicale: Firfirică, Eroul, interpretat strălucit de Vasilache, descoperă că îl înşală dulcineia şi află multe adevăruri. Scârbit de atâta făţărnicie şi prefecătorie, părăseşte vila. La plecare are un dialog cu propria lui conştiinţă: „Eu ascuns în cabina regizorului de culise” – spune Stroe – eram conştiinţa lui şi-i răspundeam la microfon când mă întreba Firfirică. „Crezi că o să fie bine, soro? Eu – sigur, nu fi trist Firfirică! Tu nu ştii cântecul Roata morii se-nvârteşte ţac, ţac, ţac? Spectatorii în sală mi-au recunoscut vocea şi au început să aplaude. Imediat un inspector de la Minister a urcat pe scenă să afle cine a vorbit, dar eu fugisem pe uşa din spate”.
Astfel, în ciuda tuturor interdicţiilor existente au jucat împreună. Stroe şi Vasilache. Dar, din păcate, n-au apucat să joace şi în libertate, cu câteva luni înainte de terminarea războiului o bombă ucigaşă l-a nimerit tocmai pe el, pe veselul şi talentatul Vasilache. Dacă pe el l-a distrus fizic, pe Stroe l-a distrus moral. A rămas ca un copil de pripas, mulţi ani a jucat de unul singur ţinându-l imaginar la braţ, pe Vasilache. Când s-a terminat războiul, a pus bazele unei asociaţii artistice împreună cu Nora Piacentini, Mircea Septilici şi Elly Roman. Iar sala de spectacole era în subsolul unui bar de noapte Atlantic de pe strada Academiei. Primul spectacol s-a şi numit Stroe în Atlantic. Teatrul a funcţionat până la etatizarea din 1948, după care a primit oferta Teatrului Savoy (actualul C. Tănase de astăzi) în calitate de director artistic şi primă vedetă.
În toamna lui 1970, am avut şansa să-l cunosc direct la lucru. Marele impresar Gaby Michailescu a propus Teatrului Davila montarea comediei muzicale Acceleratul 402 în regia lui N.Stroe. Am fost distribuit în rolul principal şi, lucrând zi de zi cu el, mi-am dat seama de calităţile lui regizorale, de fantezia, de puterea de muncă, de buna dispoziţie fără de care nu se poate realiza o comedie muzicală, iar succesul obţinut – peste 500 de reprezentaţii – a meritat munca depusă.
Am avut bucuria să descopăr la pag. 143 din cartea sa, următoarea însemnare: „În rolul creat de Birlic, apărea la Piteşti un actor excepţional Ion Focşa etc...”
Ca şi Tănase, Stroe va rămâne un pionier al revistei româneşti. La dispariţia lui din 28 iulie 1990, un poet din Israel i-a dedicat o frumoasă poezie:

Tu ne-ai înveselit o viaţă,/cerându-ne ca „să-ţi dăm voie”/ cu rugămintea ta glumeaţă:/Alo, alo, Aici e Stroe!//Până la urmă ai sosit/şi pe meleagurile sfinte:/te-am revăzut încărunţit/dar vesel tot ca înainte./Azi de pe scenă-ai dispărut,/De data aceasta dragă Stroe,/Ne-ai cam omis,/că n-ai cerut,/ca altă-dată... să-ţi dăm voie/Ştiai că toţi vor spune – Nu!/Pe scenă s-a voalat lumina/şi pentru prima oară tu,/cu mâna ta, ţi-ai tras cortina!/Te-ai dus în lumea neştiută,/în lung şi-nesfârşit turneu,/să joci pe-o scenă nevăzută,/ca să-l distrezi pe Dumnezeu".


#203169 (raspuns la: #203166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bitterdream - de om la: 08/06/2007 17:13:58 Modificat la: 08/06/2007 17:14:44
(la: CONFERINTA - Sfaturi pentru tinerele mame!)
Hai sa zicem ca pot sa citesc articole cam din toate revistele ;)

In plus, pe tine te intereseaza originalul;)
Rastogi D., et al. J. Clin. Invest., 117 . 1637 - 1646 (2007).
Da-mi o adresa de e-mail si-ti trimit PDF-ul la original.


#204256 (raspuns la: #204251) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Etica muncii - de Muresh la: 08/06/2007 17:58:03 Modificat la: 08/06/2007 17:58:39
(la: REFLECTIE)
Scriind poezii, Eminecu a lucrat din greu.
Sunt sigur ca nu odata nici n-a dormit noaptea, sau s-a trezit sa scrie despre ceva despre care visase.Poate ca el nici nu a considerat ca munceste.
Mai tirziu, cind intrase in politica, oamenii au vrut sa continue cu scrierea poeziilor lui si Eminescu nu s-a conformat.
Se spune ca suparat ca aura de poet il impiedica sa fie luat in seama cind enunta idei nationaliste (nationalismul nu trebuie numaidecit legat de xenofobism), a intrat intro libarie si a cerut sa-i fie arse cartile.
Daca l-ai fi pus la sapa, poate ar fi murit.
Daca ai cere unui sapator sa-si cistige piinea scriind poezii, ar muri de foame.
Daca e asa, atunci cum definim "munca".
Munca este o indeletnicie, platita sau nu, in urma careia apare un produs de consum, fie el poezie sau lan de griu.
In comunism, fie a munceai fie ca nu, tot aceeasi mamaliga mincai.
Munca de creatie era doar pentru elite.
S-a format o patura de paraziti socali.
Ei ai traiesc si astazi si copiii lor, uni din ei, vin la lucru cu revista de cuvintr incrucisate.
Asta se intimpla deobicei doar in interpinderile de Stat.
Dictonul "daca nu mucesti nu maninci" e valabil intotdeauna, in special pe plan national.
#204267 (raspuns la: #204222) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Calypso la: 12/06/2007 19:19:12 Modificat la: 12/06/2007 19:27:38
(la: Concret.... ce faceti?)
Baloo_,

si eu m-am bucurat cand s-au inventat OGM-urile cand citeam in revistele de specialilate cate avantaje au;

numai ca, din nefericire, dupa ce au inceput sa se cultive pe scara larga
s-a constatat contrariul....
Studii recente au descoperit ca fermierii care insamanteaza culturi transgenice folosesc mai multe chimicale ca si cei „conventionali”, acestea fiind si mult mai scumpe dearece sunt facute "special" pt culturile MG; si inca o chestie, pe un camp unde s-a cultivat OGM nu se mai pot cultiva decat OGMuri ca (,) culturile "normale" nu mai cresc :(
#205646 (raspuns la: #205564) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 14/06/2007 12:32:28
(la: Dependente)
Lume, lume, soro lume!
Bine ca n-avu omu' cărucior cu rotile.

Sprinten scrisă, da' subjectu', văr primar cu abjectu'. Bună de publicat in vr'o revistă d-aia, gen "Ioana" sau "Monika". Sau "Eufrosina, femeia d-afaceri".
*** - de zaraza la: 17/06/2007 23:17:35
(la: Înecata)
Gări până la gât, privesc în jos şi văd cum respiră trenuri şuierate pe sub mâna cu care-mi apăs pieptul: taaaccciii…
Gări încercănate, obosite, deasupra. Taaaccci, mai bine taci.
Mâine te tunzi, Albă ca Zăpada. Mâine te tunzi, şi-mi impinge între ochi o revistă mototolită, cu coperţi plictisite şi pagini cu buzele lăsate în jos pe la colţuri. E din 1965 toamna, mă uit la Hobo să văd cum râde pe sub ochelarii lui cu sticle groase cât fundul de sifon, s-a facut al dracu’ îmi şuieră un tren pe la ureche şi-mi iau avânt să îl blagoslovesc c-o blondă în evazaţi drept în creştet, să-i mai scutur un pic bananierii.
-Du-te mă naibii, îi trimit din zbor, că şi-asa îmi trec numai mărfare pe sub piele, vagoane-vagoneţe, lehamite, maro, zdrenţe.
-Te iubesc, adică ete fleoşc îmi traduc instantaneu, ştiu c-o zice ca să nu ma supăr. Mai tare mă supăr că-mi zice Albă ca Zăpada. In spatele sifoanelor două puncte lăptoase, clipocitoare, omul ăsta e mereu în spatele ferestrelor ca prinţesa din turn, îi fac un semn cu mâna din departare: iuhuuu, pune-ţi ochii ăia pe biciclete, prinţeso, habar n-am ce culoare au, îmi vine să râd şi mă rostogolesc din pat pe sub privirea asta ca pe capota unei maşini cu parbrizul plouat şi ştergătoarele încremenite, deja am făcut o cascadorie şi-abia începe ziua.
- Vino cu mine, se pare c-a spus destul de hotărât. Hobo-i un hipiot uşor întarziat, copil din flori, vagabond şi hoţ de buzunare: o floare. Ne-am întâlnit pe Pike Street într-un apus pocnit tomată de-o vitrina, eu aranjându-mi bretonul, el pipăindu-mi şoldurile prin căptuşeala buzunarelor, amândoi cu pantofii mozoliţi de praful înserării, două suflete haimanale, studenta şi borfaşul, afiş de cafenea.
- Nu, a venit răspunsul instantaneu, nu merg, n-am întrebat unde, nu merg, nu mă tund, nu mă fac hipioată, nu sunt Albă ca Zăpada. L-am sărutat pe frunte, mirosea a mine, puteam la fel de bine să-mi sărut mâna, m-ar fi întrebat de ce, mai bine că n-am sărutat-o, am evitat discuţiile de-a ala-bala. Ciao ragazzo, unde-mi sunt sandalele, uite-le sub pat, mai stai o clipă, nu mai stau. M-a prins de mână şi m-am gândit din nou la muşeţel, ce păcat că florile n-au sex, asta are, râd, sunt a naibii şi plină de gări de sus pâna jos, am amintiri pe tot trupul, în fiecare bătaie de puls. Imi pare rău amice, în sângele meu nu mai e loc de iubire, poţi moţăi într-un mărfar cu şapca trasă pe ochi dar te dai jos când îţi spun, constat că muşeţelul are palme şi ştie să dea, îmi umple obrajii de maci, apoi vin săruturile împraştiate ca nişte confetti de undeva de sus, de departe. Pe geam un pescăruş îşi frânge zborul în două, un mărţişor de sticlă făcut ţăndări.
irma - de anisia la: 20/06/2007 10:45:36
(la: De cite feluri poate fi un zimbet?)
cum ar fi daca am zambi tuturor oamenilor cu care ne incrucisam pe strada? aveti curaj sa faceti asta?

da! eu fac des asta! zambesc in special copiilor. ma asez pe vine si vorbesc cu ei. nu pot rezista minunatiilor din ochisorii lor.
si batranilor. de-i vezi pierduti in spatiu, incercand sa ajunga de la a la z intr-o lume haotica si de neinteles pentru ei.

apropos de asta, o faza faina.
in fiecare dimineata treceam printr-un parculet in drum spre scoala.
intr-una din dimineti se apropie de mine o batranica garbovita si cu parul grizonat, impachetata toata in balonzaidul ramas de-acum prea mare pentru ea. pe bratul stang avea o sacosa de textil maron. se uita la mine cu cea mai nevinovata expresie si ma intreaba daca stiu sa citesc.
- da, stiu - ii raspund curioasa. de ce?
- pentru ca am o revista care as vrea sa ti-o dau.
- mie? de ce? nu e nevoie. ma grabesc spre scoala.
- te rog, ia-o.
o iau, fara sa ma uit la titlu sau ceva, ii multumesc si plec mai departe.
dupa cativa pasi, zic sa vad ce revista e aia... ce sa vezi? martorii lui iehova :)). trebuie sa recunosc ca am aruncat-o in primul cos de gunoi, si ca mi-am zis: "ar trebui sa incetez sa mai vorbesc cu oamenii pe strada"...

ei, omul invata cat traieste, nu?
#208067 (raspuns la: #208046) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nis - de thebrightside la: 20/06/2007 10:50:36
(la: De cite feluri poate fi un zimbet?)
exact asa am patit eu cu o tanti pe care am ajutat-o cu bagajele pana acasa. doar ca atunci cand m-a invitat la ea sa-mi dea niste reviste, am interogat-o repede: ce fel de? dupa care am refuzat-o politicos, pretextand ca ma grabesc. ;)

#208071 (raspuns la: #208067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
inca ceva, Blaberus... - de Sancho Panza la: 24/06/2007 14:55:04 Modificat la: 24/06/2007 14:57:51
(la: Despre cafenea, despre noi si multe intrebari )
La un moment dat adminul declara - situl nu este literar dar abunda de creatii. Majoritatea proaste forfecate de uzerii vechi cu exceptia celor ce apartin gastii.

esti atat de bun(a) sa mai treci inca o data in revista castigatorii premiilor literare de anul asta?
daca reusesti sa-mi arati carei gasca ii apartin REALDO, ESTEU ori KAPALUTZA...ma inclin adanc in fatza obiectivitatii tale.!
Evit sa o numesc pe Guinivere - o sa-mi spui ca este user vehchi - etc, samd.
Te invit insa sa-mi dezlegi misterul "apartenentei la gasca" al celorlalti 3 autori.
#209640 (raspuns la: #209599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
diana, diana - de monte_oro la: 27/06/2007 23:40:18
(la: O noua zi)
E un efort..orisicat...dar parca m-as intoarce la poezia gasita intr-un sertar. Macar acolo era ceva ce-ar putea sa fie, daca ar fi, dar aici nu e nimic din ce n-ar putea sa fie, desi nu e Sau invers, intelegi tu. Eu cred ca tu ai scris de una singura revistele alea "Povestea mea", povestea lor, povestea noastra...
Brunello - de picky la: 28/06/2007 07:11:08
(la: Cum fac amor x cu y ?)
E scumpe revistele porno, de vrei sa-ti faci aici una pe gratis?
midan - de Cri Cri la: 30/06/2007 12:41:04
(la: patrid 6)
...mult ai mai intarziat! :)
aici e ca atunci cand te plimbi, privind frunzele, norii, oamenii de pe strada, simtind, insa, ca nu te mai atinge nimic, ca si propria tristete o privesti fara s-o mai simti, de undeva din afara.
Constatari care ar trebui sa doara, insa cu aer de trecere in revista.
Pe mine una, m-a patruns pana la os textul acesta
nici nu ştiu ce să zic... - de Lady Allia la: 02/07/2007 10:36:25
(la: Dati-va cu parerea: bloguri?)

drept e că mulţi avem deja bloguri...

dacă e să privesc blogul strict din unghiul unui jurnal...neahhh...nu vreau, dar, dacă e să faci din el un fel de "revistă" de gânduri, de texte în care să existe interactivitate între autor şi cititori... de ce nu?

întreb şi eu însă: asta nu ar dăuna forumului?

adică:
pe de o parte unii ar da buzna pe Cafeneau din pricină de blog - e bine pt. creşterea numărului de useri, e rău pentru calitatea forumului!
paianjene - de zaraza la: 03/07/2007 11:41:55 Modificat la: 03/07/2007 11:43:50
(la: Louis Vuitton vine in Romania)
costul materialelor cred ca e insignifiant in calculul pretului. marile cheltuieli sunt cu imaginea. prima pagina, din orice revista de moda de elita reprezinta o reclama a lui louis vuitton. nu stiu cat costa asta, dar imi inchipui ca enorm.

in plus, nu cred ca vuitton isi calculeaza neaparat pretul in functie de costuri. din moment ce produsul se vinde la preturi astronomice, iar acest pret astronomic e chiar un stimulent pentru cumparator, de ce ar reduce preturile?

zaraza
#212049 (raspuns la: #212042) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Honey - de Intruder la: 06/07/2007 00:45:09
(la: Ce cititi... la toaleta?)
nu esti normala! :)))))
pai eu citesc orice.
am citit povesti nemuritoare, Decameronul, carti de Rodica Ojog Brasoveanu, Ciresarii, o mie si una de nopti, Haplea, manuale de abecedar si limba romana, revistele Academia Catavencu, Agora, Connect, Auto Ghid, s.a.
cel mai des folosesc revista Rebus Magazin si este NUMAI pentru baie.
...nu te gandi la nu stiu ce, am si hartie igienica! :D
ah... - de Sancho Panza la: 06/07/2007 00:50:46
(la: Ce cititi... la toaleta?)
am imprumutat si eu unui prieten, in urma cu ceva vreme, Numele Trandafirului...
si am incremenit cand, facandu-i o vizita, am gasit-o in baie.
"ma, ce auta asta aici?"
"cum ce cauta...nu mi-ai dat-o s-o citesc?"

de-atunci m-am jurat ca nu-i mai imprumut decat reviste.
stiu eu de care...
Honey in the Sunshine - de Paianjenul la: 06/07/2007 05:32:35
(la: Ce cititi... la toaleta?)
"Asa ca va intreb: Voi cititi la toaleta? Ce si de ce?"


- Da, citesc orice-mi pică în mînă (evident, numai cărţi/reviste/ziare pe care n-o să le mai atingă nimeni înafară de mine!)... şi o fac din acelaşi motiv pt. care o fac cei mai mulţi: e un mod practic de a exploata timpul şi a-ţi menţine (şi) creierul activ (nu numai popoul...)...
sancho - de maan la: 06/07/2007 09:03:13
(la: Ce cititi... la toaleta?)
de-atunci m-am jurat ca nu-i mai imprumut decat reviste.
stiu eu de care...

ups!cumperi reviste de-alea?:))))
#212809 (raspuns la: #212746) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...