multumiri colegilor de servici la plecare

Ma suzati.dar nu e un comentariu.Daca exista vreo persoana in Canada(nu stiu in ce oras),care il cunoaste pe dl.Strateanu Victor Relu din Timisoara,are o fata pe nume Karina,si sotia lui se numeste Otilia,(nu mai stiu nimic de ei de foarte multa vreme)va rog transmite-tii acest e-mail: uraburru_7@hotmail.com din partea unui prieten si fost coleg de servici,nu reusesc sa-l gasesc prin mijloace "clasice";va-s fi recunoscator.Cu multumiri Petre

Acuma e musai ca daca fac vreo shotie afla toata lumea si mi se duce reputatia pe apa sambetei ...

Ceau, belle, bine te-ai trezit :D !!!

Ce tot spui tu acolo ca nu esti frumoasa, vezi ... daca mai multi ti-au spus ca esti frumoasa doar n-or fi gresit ei toti. Proverbul 'cand mai multi iti spun ca esti beat du-te si te culca' merge si pentru frumusete. Cand mai multi iti spun ca esti frumoasa, du-te si pozeaza-te ;D

Revenind la sotii ... o sugestie: decupeaza un desen haios de pe ceva ambalaj si strecoara-l intre hartiile colegului de servici. In cazul ca se agraveaza cheful de shotii, ia un atomizator de apa si aghezmuieste-ti pisica sau sotul (dar cu grija sa nu te zgarie). Sau fa-te ca pleci si ascunde-te in camara si fa 'boo ' cand vine cineva! Dar atentie la tentatiile din camara ;)

Desdemona

Felicitari formatiei O-Zone care a înnebunit si Ungaria.
Colegi de servici, prieteni îmi cer CD-ul lor, la un post de radio care se difuzeaza "Dragostea din tei" am trimis traducerea melodiei de care s-au bucurat toti ascultatorii.
Tot asa mai departe baieti !

Exista intradevar prietenii care ne dau satisfactie, multumire de sine, cum spui tu. Tristetea este ca in societatea de azi 90% din prietenii sunt bazate pe interes comun. Incearca sa privesti in jur, cu o privire obiectiva si ai sa-mi dai dreptate. Putine mai sunt prieteniile ca pe vremea tineretii mele, cand imparteam putinul ce-l aveam, ne distram impreuna indiferent de conditii si ne pasa de cel de langa. Societatea cpitalista este pierduta definitiv in ceea ce priveste prietenia. Si am sa-ti dau un mic exemplu: Nu mai departe de ieri, la slujba fiind, o colega de servici a fost nevoita sa de-a o fuga la doctor, inopinant. Ea venise cu bicicleta la munca. I-am oferit sa imprumute masina mea, pentru confort si eficienta. S-a bucurat! La intoarcere insa, cand mi-a inapoiat cheile, mi-a intins si o bacnota de 50 de coroane. M-am uitat crucis!!! Pentru ce?-a venit intrebarea mea?... Pentru ca mi-ai imprumutat masina - a venit raspunsul! M-am enervat ingrozitor, i-am explicat cu urma de calm avuta cam cum se defineste la romani colegialitatea si prietenia, si cam ce inseamna ca omului sa ii pase de om. Crezi ca a inteles ceva? Nu! Raspunsul ei a fost: "daca nu accepti banii, inseamna ca nu am voie sa iti solicit ajutorul altadata cand am nevoie"

Asta cred ca iti da o imagine destul de clara despre ce cred ei, oamenii nascuti aici, despre prietenie intre oameni. Dezamagitor,nu!?!?
_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!

nu intru in detalii ca mi-e cam lene (deh, e duminica dup-amiaza si-mi prind creierii cu instalari si updates de software) dar sa stii ca am primit ajutor de la romani veniti aici inaintea noastra, mai mult decat ne-am asteptat. dupa ce ne-am mutat in CT (dupa cum stii) am fost surprinsa sa vad ca si doua colege de servici care nu sunt romance ne-au ajutat. la vreun an apoi am intalnit o romanca care mi-e si mama si sora si cel mai bun prieten si care m-a ajutat si ma ajuta in continuare, fara sa astepte nimic in schimb, "crestineste" cum s-ar zice... ea este pentru mine o a doua familie.

ma refer nu musai la ajutor material, ci in special la un sfat de bun simt si la o vorba inteleapta desprinsa din experienta vietii traite aici.

deci exista oameni minunati si in afara romaniei, desi multi nu vor sa creada asta.

Cat de adevarat e! Cateodata e mai greu sa te ridici la nivelul propriilor tale asteptari, decat la cele pe care ti le imagineaza ca posibile idealuri prietenii, cunostintele, colegii de servici,chiar si sotul/sotia!
Pentru majoritatea, ratarile sunt ratari numai in sensul de baza al cuvantului,iar restul sunt"fitze", "figuri".
Viata e intradevar frumoasa, fie ca o privesti din IRL sau din RO.
Optiunile pe care le facem,ca si perceperea efectelor si trairea mai mult sau mai putin intensa, ne face sa creem senzatia unei ratari sau a unei reusite minime/maxime!
Este viata complicata sau noi suntem cei care incercam sa o complicam si mai mult?Ar reduce o abordare mai simplista, din complicatele "itze",si ne-ar da o solutie analitica a "problemei"?

Eventual mocirla de pe strazi dupa ce tocmai s-a dezghetzat zapada... atmosfera dintr-un autobuz plin cu marlani care put si geamurile aburite prin care nu se vede mizeria de afara.... auzul unor "baga-mi-as ..." in plina strada... un cersetor pe jos la un colt de strada... o tipa foarte mandra de "frumusetea" ei pe care nu se jeneaza sa si-o afiseze public in cele mai vulgare moduri... niste golani imbracati de firma care ies dintr-o masina tare... un tata care sta in fata blocului si scuipa seminte admirand ce trece...tot ce pentru noi este si va ramane ROMANESC tot timpul, in sensul pe care il percepe fiecare

PS. tocmai ma intreaba un coleg de servici, englez, care este moneda romaneasca si i-am raspuns: "the romanian lion". Ma umfla rasul....

Fratilor, ne purtam crucea pana la moarte, Romania nu va deveni tara aia din visele noastre pana cand vom muri noi. Din pacate...

jimmy ... el a inceput c-a vrut s-o faca pe "raul" da' nu i-a iesit. tu ma
stii ca nu vorbesc cu cei care nu vorbesc cu mine. dar fiindca s-a
deranjat sa mi se adreseze si m-a mai si amuzat, cum sa-l las in pace,
tocmai asta e farmecul iar timizii sunt cele mai bune "victime" ca-mi
place cum se fastacesc cand nu mai stiu ce sa zica. eu una cred ca o
sa-ncep sa-l strig "ivan" ;)))) in special ca nu asa il cheama

horica... un fost coleg de servici zicea ca-i mai bine-asa ca "tine contra" ;)

Pentru mine totul este ca o poveste, "populata de feti frumosi si sanziene" ce se scrie deodata, de mai multi scriitori. Daca vrei, te implici in desfasurarea ei, daca nu, nu! Poti sa rizi pe marginea unor comentarii, sa dezaprobi, sa plingi la amintiri ale altora ce sint si ale tale...
Nu cred ca trebuie neaparat sa se "ascunda" cineva in spatele unui nick, dar e treaba lui daca o face. In viata de zi cu zi se intimpla sa nu cunoastem mult mai mult din personalitatea celor ce ne inconjoara, de exemplu, colegi de servici, la care probabil le stim virsta, profesia, date despre familie, dar nimic din sufletul lor, care nu are conditii sa se ofere precum aici in cafeneaua virtuala.
De aceea eu cred ca nu sint pericole, cu toate ca s-ar putea sa gresesc!

Subiectul acesta cu "increderea virtuala" era foarte interesant, ar fi pacat ca discutia sa se opreasca superficial aici. Speram sa citesc mai multe pareri aprofundate, dar parca cei mai multi s-au limitat oarecum defensiv la auto-justificarea folosirii unui pseudonim sau intarirea faptului ca nu-si ascund identitatea. Ar fi posibila si ceva detasare de persoana fiecaruia?

S-a pomenit pe-aici de "dedublarea" gen Jekill & Hyde. Cazuri exista desigur, dar sunt extreme. Ma mira totusi ca nimeni nu sesizeaza si faptul ca imaginea proiectata de scrierile unuia e mai mereu diferita de imaginea lasata de persoana atunci cand o-ntalnesti. Si n-o spun in mod negativ. De ce scriem in fond pe forumuri? Cel mai adesea, ca sa ne satisfacem si-o latura a personalitatii si-a eului nostru pe care n-o putem din plin exprima cu prietenii din lumea reala, cu rudele, cu colegii de servici...

Sunt pe-aici destui ce scriu poezii de-o sensibilitate deosebita. Pariez ca multi dintre ei trec drept colerici sau mult diferiti pentru cei ce-i cunosc. Face asta din careva vreun ipocrit? Nu cred. Dedublarea la care ma refeream eu e inerenta mediului de exprimare in sine. Adesea e imperceptibila si total involuntara pentru internaut.

Oricum, cand se pune problema cu "increderea in cel din spatele ecranului", cred ca nu trebuie sa aplicam exact aceleasi criterii de perceptie ca-n lumea reala. Pe cei mai multi i-am vazut dezamagiti tocmai fiindca nu-s constienti de fenomen.

...........................

Verba volant, scripta manet...

Referitor la anonimat-identitate, exista pe net un aspect extrem de important: poti sa-ti cladesti zeci de pseudonime, sa participi la discutii ridicand vocea sau lasandu-te insultat, pentru ca in fond nimeni n-o sa-ti aduca vreun prejudiciu direct. Poti sa ramai doar cu dezamagirea de a-ti vedea participarea cenzurata sau condamnata pe vreun forum. Uiti insa de-acel pseudonim si-ti creezi oricand un altul, eventual si cu un nou mod de abordare a lucrurilor, dupa experientele avute.

Cand insa esti luat la rost sau jignit pe numele real, pe langa faptul ca ti se-atarna o tinichea de coada, si-n 4-5 ani de-aici inainte e posibil ca oricine te cauta pe Google sa pice peste pasaje in care numele tau n-apare intr-o conjunctura tocmai buna. Si sunt destui ce-si pot face superficial o parere gresita despre tine tocmai pe baza acelor discutii.

In lumea "reala" rar intampini riscuri asemanatoare. Certuri cu prieteni sau pe la servici raman deseori intre patru pereti sau cunoscute doar de cativa. N-o sa le stie tot Internetul ;-)

si-acum se ofera ajutor social... cel putin asa stiu de la o fosta colega de servici care-a emigrat in urma cu vreo 2 ani. li s-a dat ajutor social, au facut tot felul de cursuri (inclusiv "de integrare") pe banii statului, au fost chiar ajutati sa-si gaseasca slujbe (chiar daca nu la nivelul asteptarilor lor, dar e mai mult decat nimic) etc etc .... canada e mult mai "atenta" cu emigrantii, cu totul diferita fata de state.... si nu ne mai lamentam atat.
cum s-a mai spus, nicaieri nu-i raiul pe pamant si nici macar paradis fiscal, dar peste tot exista si parti bune si multe avantaje fata de romania (ca altfel danila si cei ca el se intorceau de mult nu ramaneau prin strainataturi). fiecare mai comentam pe ici pe colo cu prietenii da' nu ne-apucam sa ne lamentam si sa exageram pe net in stanga si-n dreapta (mai ales ca suntem cititi si de cei care n-au plecat din tara si care nu stiu care-i realitatea afara decat din povestirile noastre)
oh well....

M-am prins eu ca ai limba ascutita de cind te-ai bagat ca musca-n lapte, cu niste mizerabile balcanisme la persoana ("esti speriat rau", "trebuie sa fi tare timorat" s.a.), cind ii spuneam simplu altuia ca in Canada si discriminarile verbale pot fi pedepsite penal. Vad ca ti-a aparut #61483, in care-o dai scaldata (in stilu-ti personal) spre ...politically incorrect!

Coana rodi, eu vad ca tot n-ai priceput textul legii celeia (cu toate c-ar fi fost clar si unui adolescent). Deci nu stiu care sta mai prost cu engleza (apropo, dupa "sexual addictive"-ul meu erau niste smileys, poate trebuia sa pun un sic!, dar nu meritai bataia de cap) si-o sa-l traduc si pe-ntelesul tau : legea asta (care se-aplica si-n Toronto, unde vad ca stai) zice ca poti infunda pina la 2 ani de puscarie numai si pentru vorbe aruncate-n public, ce incita la ura impotriva unei categorii de oameni, intr-un mod ce poate duce la distrugerea pacii. Poti sa te chinui tu cu orice alta traducere mai "savanta", ca tot acolo picam.

Gogorita ta este : "opiinile care sunt facute in legatura cu un subiect de inters public, si cu buna credinta, adica daca vin din convingerea celui care le exprima ca sunt adevarate, nu se pedepsesc cu nimic." De ce gogorita? Trimite tu un bulk-mail la toti colegii de servici cu convingerea proprie ca "homosexualitatea e dezgustatoare" (deci nu "kill’em all"), si mai vorbim miine (dac-or avea computer in puscarie). Greseala provine din modul in care-ntelegi tu democratia, in sensul libertatii absolute. Eh, nu-i asa, draga! Ca altfel te-ai trezi cu milioane de canadieni ce isi proclama pe fatza dezgustul fatza de alte milioane de imigranti (printre care si tu). Sau ar incepe nu stiu citi sa re-dezvolte teoriile naziste sau cele sovine, sa harasseze pe negri, indieni sau chinezi, sub simpla acoperire a "asa gindesc, sint liber s-o spun". Intr-o societate democratica, sint multiple cazuri in care individul TREBUIE sa stie sa se auto-cenzureze, pentru binele general si interesul social. Opinia ta anterioara se-ncadreaza mai degraba intr-o societate anarhica, nu democrata.

Si mai e un aspect, pe care sigur nu-l sesizezi. Chiar si-n conditiile unei libertati absolute de exprimare, in orice discutie mai exista niste termeni bizari (sic!), ce se numesc "bun simt", "tact", "respect", "delicatetze". Unii stiu de ei, altii (ca tine) nu. Ca altfel n-ai fi insistat atit cu dezgustul pe care-l simti tu fata de sexul anal, in conversatia directa cu un gay ce s-a aratat cumsecade. Are desigur dreptul sa te dezguste (iti marturisesc, si pe mine), doar ca interlocutorul nu te-a sfidat indecent cu ce face el in intimitate si a insistat pe conditia lui umana, pe faptul ca un gay e in primul rind o persoana normala, ca tine, ca mine.

Partenerul de viata al fiecaruia din noi isi face zilnic nevoile si asta nu te dezgusta? Rahatul copiilor carora le-ai schimbat scutecele nu te-a dezgustat? Tu sau vreuna din prietenele tale n-a facut niciodata sex oral (cu siguranta dezgustator pt multi)? Unde e diferenta? Ah, era vorba de barbatul TAU, copiii TAI si prietenele TALE, nu? Deci pe aceia ii poti trata cu respect si nu-ti sare imediat in ochi imaginea a ce pot sa scoata pe anus sau sa bage-n gura? In schimb, in discutia cu un gay nu poti sa scapi de obsesia a ce face el noaptea, in mod discret.

Pai da-mi voie sa-ti spun, in acest caz : homosexualul acela e mult mai normal ca tine, conitza. Si muuult mai bine crescut.

fefe doarme dusa ;))) e 5:45 in Cali
cum a fost ieri.....auzi, cica-s doar 376 mile de la mine pan' la tine. n-am
mai fost la Mtl din '95 si-am o fosta colega de servici din Ro acolo, poate
intr-un uichend mai lung dam o tura pana acolo ca dl. belle n-a vazut
Mtl-ul

cata dreptate ai si n-ai! Sa ma explic! Ai dreptate cand spui ca prietenia e un lucru important,nu chiar vital sa stii! dar trebuie sa invatam sa traim si fara fara prieteni si sa apreciem singuratatea (sa vedem partea plina a paharului)de cate ori n-am investit suflet intr-o prietenie! si a disparut undeva la orizont intr-un final(mi-am dat seama ca investitia mea era nula nu merita)! Se pare ca in vremurile sau mediul cum spui tu, nu cred ca nu mai avem calitatile ci cred ca oameni nu mai sunt aceiasi! Un poet spunea "vremurile vremuiesc"! Intrebarile astea mi le-am pus si eu ma gandeam ca sunt eu prea selectiva,si prea pretentioasa am invatat sa apreciez singuratatea atunci cand sunt singura si sa investesc suflet numai in familia si copilul meu, adica acolo unde merita! prieteni numai foarte putini si sa nu uitam vorba "fereste-ma doamne de prieteni ca de dusmani.....etc.de servici sa nu mai vorbim!nu cauta prieteni intre colegi de servici!

pepsi mai bine decat cola nu?
azi e si ziua unei colege de servici si am baut la suc de m/am umflat
bun pepsi al tau insa... o tarie ceva nu ar strica
horicaaaaaa o bere mica dai?
irma merci de pepsi da/l incoa' !!!

___________________________________________________________
Eu am ales sa traiesc, nu sa traiesc murind.
Visele sunt singura avuţie a celor nefericiţi.

In Israel exista avantajul ca marea majoritate a populatiei a trecut prin starea de imigrant, toti cei care nu s-au nascut in Israel vorbesc cu accent si chiar cu greseli, cu exceptia copiilor veniti la virste mici, la care dupa citiva ani nu se mai simte nici un accent; in general nu se face caz de asta, uneori esti corectat dar cu buna intentie.
Chestia cu integrarea e mai complexa. In principiu nu sint probleme, ma inteleg foarte bine cu colegii de servici, si eu si sotia, dar nu sintem in relatii de vizite cu cei nascuti aici, sau cu noi veniti din alte parti.
Toti prietenii nostri cu care ne intilnim in mod curent sint originari din Romania.

--------------------------------------------------
All you need is ignorance and confidence and the success is sure.
Mark Twain

Mai intai traducerea:...:-)))
In cazul descris de tine depinde de ce tip de 'om de bine' vorbim.
Referitor la cei binevoitori care vor sa te 'informeze' cred ca cel mai bine
in momentul acela este sa-i spui: ok, ai ceva de spus o faci de fata cu
persoana respectiva...eu am incercat aceasta tehnica si tine...pentru
ca 'binevoitorul' isi da seama ca nu mai poate obtine efectul dorit.

Am facut si eu asa. Odata am propus, sa ne intalnim toti la o cafea, pentru ca "si eu, ca si tine nu pot sa ma fac partas tacand".
Pro forma, tin sa adaug ca n-am baut cafea in ziua aceea impreuna... Cu respectivul ne-am mai nimerit la aceeasi masa, dar nu la initiativa vreunuia dintre noi...:-))
Din pacate, uneori nu-i asa simplu: Cu o colega de servici care are varsta si vechimea de partea ei, eviti sa abordezi problema asa, pana in clipa cand si asa nu mai ai nimic de pierdut...

Am descoperit o metoda de scris in "retro-romana"
:-))))

foarte usoara... super! ;) Inseamna ca am juma' de neuron in plus?! :-))))
Problema nu e daca-o ai, ci sa masori jumatatea de neuron...:-))))

Mi s-a parut ca dupa atatea comentarii ,ati reusit sa spuneti mai tot...
si totusi ...
cred ca de fapt lucrurile sunt mult mai complicate...
Experienta mea arata cam asa:
La tinerete ma atrageau barbatii frumosi ( nu chiar idioti ) dar nu era obligatoriu sa fie genii . Cred ca era si un soi de orgoliu pueril combinat
cu gustul pentru frumos ( am o meserie care e legata de estetica).Ba chiar m-am si casatorit cu un barbat foarte aratos , de data asta si inteligent dar ... ghinion ... lipsit de caracter. Apres vingt ans , de depresie si dezgust si deziluzie ... ce fac ? Ma indragostesc nebuneste ,
ignorand consecintele ,de un barbat "bine" (nu mai e Brad Pitt) ,care mi-a dat (vulnerabila fiind) un pic de tandrete si incredere in mine ,cu care
am simtit ca pot comunica ...iar ghinion... alcoolic si nebun ...fascinant...
imprevizibil ... si colac peste pupaza ... la distanta. ATRACTIA intre doua
persoane de sex opus e dictata de ecuatii mult mai complexe decat o lista de frumos/urat,destept/idiot etc. E mirosul pielii ,e atingerea fizica
si sufleteasca,e vocea si cred ca mai ales e COMUNICAREA...Faptul ca te simti si te stii inteles si ca reciproca e valabila ...
Ceea ce incerc eu sa va comunic aici ,dragi cafegii FRUMOSI si DESTEPTI
este ca odata cu varsta si experienta ,perceptia se modifica si ceea ce
la 20 de ani parea axioma ,la 40 nu mai are chiar asa o valoare.
Pe de alta parte,si sarind de la una la alta,am avut mai de mult o colega de servici ,respingatoare ca aspect fizic,ingalata ,dar deosebit de inteligenta si plina de umor ,care mi-a declarat la un moment dat : " Ce stii tu ? E tare greu sa treci prin viata cand esti urat ..."

Poti fi profesor, vei fi profesor vrind-nevrind, dar la scara mica, fata de copiii tai, fata de colegii lor, fata de colegii de servici...pe cit posibil...Eu as fi vrut sa fiu profesor cind eram mica, apoi cind am crescut m-au dezgustat comunistii, am ales ingineria ca sa evit sa ma fixeze comunistii la tara-hotarirea familiei, dar le dau dreptate, cit imi place mie natura...dar la un moment dat cred ca m-as fi rezumat sa o admir...n-am facut modulul de pedagogie, de fapt nu l-am terminat pentru ca in semestrul doi i-au schimbat denumirea, am pierdut primele ore si am renuntat, ca ceilalti colegi mergeau pentru ca le-ar fi marit media...Am fost doi ani in invatamint ca suplinitor si am vazut ca nu e de mine, pentru ca trebuie sa suporti niste capete patrate la inspectorat, in directiune, sa fac un curs in alt oras...sa ma milogesc in fiecare an pentru un post la marginea judetului...eu capat incet experienta...n-as fi venit in invatamint sigura pe mine...n-aveam relatii...

Poti avea lucruri interesante si acum de spus, dar trebuie sa citesti, sa te mentii in forma, plafonarea iar e un real pericol pentru profesori...Te folosesti de experienta altora...Si elevilor le mai place tare mult sa glumesti cu ei...nu mult...dar macar din cind in cind...asa-i?

cere si ti se va da

Tare-mi este teama ca esti naiva>
Barbatul cu care calci ,sau nu calci strimb inca banuiesc ca ar fi vreun coleg de servici grabit ,iar in familia ta probabil a patruns acel moment care se numeste obisnuinta,care da nastere la un pic de indiferenta si la care ai pus si tu umarul(o familie este formata din cel putin doua persoane).Important este sa-ti poti da seama care este cauza acestei situatii sa te analizezi bine sa intelegi ce doresti cuu adevarat si abea apoi sa iei decizii.
In mod sigur daca sotul are sentimentele nealterate va observa
si foarte curind vei avea parte de aluzii sau intrebari.
Uite iti pun si eu o intrebare (la care nu mie trebuie sa-mi raspuni ci tie) esti convinsa de intensitatea sentimentelor si corectitudinea
prietenului?
In gluma spune-i sa divorteze si daca primesti orice alt raspuns decit un da imediat fi sigura ca nu o va face niciodata.
Nu-mi place ca ma bag in astfel de situatii, nici nu stiu de ce o fac
dar tocmai pentru ca nu ai copii, pentru ca vrei sa ai ,este momentul
sa nu fi naiva.In nici un caz nu trebuie sa te simti vinovata ar fi ca si cum te-ai nega,mai bine incerca putina luciditate o analiza la rece
si ia o hotarire.