multumiri pt profesori la liceu

multumiri pt aprecierile pozitive ori negative. :)
explicatii: cuvintele care au contariat, oarecum - scoica, lapislazuli, broasca - au fost folosite pt incarcatura lor simbolica. Scoica apartine simbolului fecunditatii, specific apei, e o mefatora a uterului promordial, OM, deci sunt "acoperita stiintific". Lapislazuli e simbolul cosmic al noptii instelate. Iar broastele si mlastina, paradoxal, au in unele culturi (Asia, cu predilectie)conotatii pozitive , trimitand la renastere. Ca si lotusul. :)
Da, Zaraza are dreptate, este un text lucrat, fiindca a trebuit sa selectez simboluri apartinand acelorasi culturi, insa nu a intentioant sa fie "didactic" - sunt constienta ca as fi un profesor prost. E un fel de "filosofareala" in masura in care a vorbi singur e filosofareala, caci filosofie categoric nu se poate numi. :))
Bun...partea cu "inspirati expirati" e pur artificiu, Raqissa, ai dreptate. :)

pentru alte nelamuriri, revin maine...acu' mi-e somn. :)

cam slabuta prezenta la discutia asta! si cam neechilibrate taberele adica copii au intotdeauna dreptate.

copii mei sunt inca mici, dar stiu de la colegi ca programele(mai ales 5-8) sunt absolut infernale si se merge pe cantitate si nu pe calitate.

Dumnezeu stie cine face manualele, si cine ii numeste pe cei care fac manualele (probabil ca se autonumesc, ca si cei din diferitele comisii ale edu.ro), dar mie mi se pare ca oricum nu are nimeni nici o viziune de ansamblu si ca nici un psiholog sau medic nu si/a dat cu parerea (ma refer la clasele mici, pt. ca de pe la 14 ani in sus ai capacitatea si incepi sa ai si discernamintul cit si ce inveti). Se vrea ca un copil sa stie la o materie cam tot ce stie ala care a scris manualul(desi el insusi nu stie decit manualul lui... si ala aiurea... ca doar omul nu poate sa stie tot din domeniul lui: ca sa nu mai vorbim ca la nivel academic, referitor la un subiect pot exista mai multe teorii si ca fiecare e liber sa creada si sa sustina doar una dintre ele.
un exemplu concret si probabil ca mai exista si altele : in manualele de chimie de liceu era scris(daca au corectat e bine) pina prin 96 (pina atunci am mai dat eu meditatii) ca potentialul electrochimic poate fi ori cu plus ori cu minus, ca daca e reducere e asa, daca de oxidare e altfel.... desi din 1952 exista o conventie internationala prin care se stabilise ca etalon semnul potentialului de reducere. Adica cine a scris manualul dezbatea o problema transata in urma cu 40 de ani!

in concluzie invatamintul primar inseamna exagerat de mult, asa ca sa nu ne mai miram de scaderea interesului pentru scoala: daca va dau sa cititi o carte in care la fiecare al treilea cuvint trebuie sa umblati la dex, renuntati sa mai cititi cartea, nu?

si uite asa am ajuns in situatia in care iti vine student in anul I, un mielusel care n/are nici o baza/ notiuni fundamentale si care nici macar nu/si aminteste cind sau daca s/a facut in scoala asa ceva, si care nu e vinovat pentru nestiinta lui si uite asa anul I se transforma in an de recapitulare clasele 5-12.
probabil ca cei care folosesc ca instrument cuvintul, nu vor fi de acord cu mine, dar exista si domenii unde trebuie sa mai sti si altceva decit sa vorbesti.

din fericire pt invatamintul universitar nu/ti impune nimeni cit si ce sa predai. eu cred ca rolul unui profesor e sa/ti formeze o baza de cunostinte si apoi sa deschida mintile, sa te faca sa gindesti singur , sa vrei sa afli mai multe. Poti fi un profesor bun si fara sa ai o caruta de diplome si premii( apropos de cv/urile pe care trebuie noi sa le avem si cit de relative sunt ele) si fara sa sti pedagogie(sincer.. a/ti vazut voi vreo noutate la profi in ultimii 30-40 de ani? eu nu) , doar cu experienta si intuitia. Chiar trebuie sa/ti placa ceea ce faci si sa lasi deoparte orgoliile personale, pentru ca nu intereseaza pe nimeni ce destept esti (daca chiar esti, se vede)- cunosc o gramada de destepti, care stau atit de prost cu comunicarea.. drept pentru care sunt niste profesori execrabili, desi ei in domeniu sunt f. buni. Si cred ca mai trebuie, ca sa fi un profesor bun , sa te cobori din sferele inalte si sa reusesti sa fi pt. un timp o interfata intre muritori si divinitate.
Cursuri de comunicare si de bun simt ar trebui facute, nu pedagogie!

Am ajuns sa dau pe spate de incintare cind mai vad pe cineva sub 25 care mai gindeste. Traiesc cu speranta ca cei buni vor reusi sa strabata stufarisul gimnaziului si ca vor avea profesori la liceu si mai departe,care sa/i ajute sa le creasca aripile si sa/le indrume zborul.

inteleg ca poate ai fost dezamagit.. de profesori, de liceu, probabil de multe altele. mi-a placut ca ai scris in sensul ca ai talent la scris. ideea in sine nu mi-a placut... nu e corect sa generalizezi totusi indiferent de experienta pe care ai avut-o tu. nu e corect sa spui profesorii sunt niste cadavre asa cum ne era corect sa fie exterminati toti evreii doar pt ca erau evrei: unii erau mai buni, alti mai rai..nu-s toti la fel. si hai sa zicem ca liceul asta e cel mai groaznic lucru de pe pamant. hai sa nu mai mergem la liceu..care o sa fie rezultatul? pt care om din lumea asta viata ar fi mai buna fara sa faca liceul?

Ei sunt aceia care vor dori sa educe, sa invete, sa formeze viitorii indivizi ai societatii. De la gradinita la facultate.

Educatoarea se va pomeni cu o grupa prea mare de copii needucati, ale caror nevoi nu le va putea indeplini in timp util. Se va lovi de atitudinea necooperanta a parintilor, si de lipsa fondurilor, dar mai ales de pretentiile inspectorilor. Vor trebui cu toate astea sa fie relaxate, zambitoare, creative, sa educe, sa invete, si totul cu un salariu mizerabil, si cu ore de munca intelectuala si fizica ce depasesc imaginatia oamenilor de rand, mai ales pe cea a parintilor.

Invatatoarea va trebui sa se zbata cu tot ce nu a putut educatoarea sa faca, cu acelasi zid parental, cu aceleasi reguli si evidente si tabele si planificari tampite cerute de inspectori. Intre timp ele vor trebui sa ii invete pe toti sa tina stiloul in mana, sa faca bastonase, sa le deschida orizonturi noi, sa le hraneasca curiozitatea, sa planteze in ei samanta unei dorinte de aflare pe cont propriu.

Profesorii de gimnaziu vor blama invatatoarea ca le-a predat o clasa de copii agresivi, slab pregatiti, care nu sunt in stare sa nu-si uite acasa caietul de teme, care nu inteleg de ce e necesar sa invete la materia lor, care nu numai ca nu ii respecta dar uneori ii si sfideaza in fata, si eventual le trage si cate una. Ei ii vor pedepsi pe cei ce nu invata cu corigente, vor incerca sa ii lase chiar repetenti pe acei copii care uneori chiar merita asta, dar intre timp se vor lovi de inspectori, datorita carora ajung sa promoveze clasa, unii plozi, aproape analfabeti. Se vor bucura din suflet atunci cand o noua generatie va promova, si va trece mai departe, ca gasca prin apa, la liceu, in raspunderea altcuiva.

Profesorii de liceu se vor cruci si minuna. Se vor enerva, vor urla, vor jigni, isi vor baga picioarele in meseria de dascal, vor sustine lectii doar pentru ca trebuie, si se vor ocupa mai mult cu pedepsirea abaterilor decat cu predarea materiei lor. Intre timp vor mai da si o meditatie acasa, ca sa poata trai, vor mai completa vreo doua tone de evidente, tabele si tabelase, programe scolare, si alte hartii inutile pe care inspectorii le cer. Tot atunci vor da piept cu dramele familiale ale copiilor, cu problmele lor intime, cu anxietatea lor generalizata legata de viata, si cu aceeasi atitudine a parintilor.

Toti acesti profi, se vor duce la examene de titularizare prea putin pregatiti, pentru ca stiu ei de fapt ca oricum se intra pe pile. Daca vor avea sansa sa obtina un post, vor incerca sa faca fata avalansei de responsabilitati aruncate in carca lor de la nevoia de invatare efectiva a copilului, la debarasarea de responsabilitate a parintelui, la acuzele uneori total nefondate ale acestora, la pretentiile ireale ale inspectorilor. Ah da...mai era ceva...viata lor personala, si aproape ca uitam un detaliu total irelevant. Recompensa materiala.

Multumiri pt. initiativa de-a arata ce votam, de fapt!

Si dupa ce-am vazut ce-i de votat, am retineri in a vota "pentru". Deoarece, cu exceptia garantarii proprietatii private si emiterii mandatelor, personal nu prea vad nici un alt beneficiu real pt Romania in modificarile expuse.

Cred ca ar trebui modificata Constitutia, dar nu cred ca au fost atinse punctele importante pentru tara in ceea ce-am vazut aci.
Si iarasi, nu cred ca eventualele modificari ar trebui supuse votului la gramada in "pachet", ci individual, pentru ca sa putam vota de ex. "nu" la punctele 17, 32, 19 si 26, si "da" la restul, sau whatever.

Celor care ridica pumnul le-as spune ca nimeni nu pleaca din tara pentru ca ii merge prea bine. Ma refer la oamenii normali... Si asta fie ca iti lipseste ceva material sau spiritual sau de orice alta natura.

Iar celor care neaga am sa le spun ce mi-a spus un profesor in liceu: "voi stiti doar sa negati, fara sa puneti ceva in schimb". pentru a fi constructiv trebuie sa ai ce sa pui in schimbul unei negatii. E usor sa spui ca nu vrei sa te intorci in tara. Dar ce pui in loc? Ori explicatii futile de genul : la ce sa ma intorc, ca mi-e bine aici... Astea nici nu le ascult. Trebuie sa fii convins ca nu vrei sa te intorci, pentru ca... Si aici e ceva de pus in loc! Si mai trebuie sa fi incercat macar sa te intorci!

Hypatia
Desi discutia este avansata, cred ca mesajul lui SB_one, este unul de principi, foarte pertinent, de altfel.
Problema e ca avem niste responsabilitati clare fata de tinerii nostri, care sunt marcati incredibil de mult de mentalitatile care ne-au sufocat in timpul comunismului. Cel mai greu lucru astazi, in Romania, este sa determini pe cineva sa CAUTE. N-are importanta ce. Romanul vrea sa i se serveasca informatia pe tava! Nu conteaza daca e adevarata sau falsa, daca nu trebuie sa depuna efort pentru a ajunge la ea, e foarte buna. Ca profesor, si mai ales ca profesor de liceu, intampin o rezistenta fantastica, prin care parinti si elevi prefera sa fie mintiti, decat sa li se demoleze miturile din capul lor. Nu stiu cum va iesi societatea asta din acest impas, care este unul major. Pe evrei i-a purtat Moise 40 de ani prin pustie, ca sa-i mai curate de mentalitati egiptene, periculoase pentru devenirea lor ca popor ales. Ma intreb cat o dura pana ce ne vom curata si noi de toate mentalitatile care nu ne reprezinta ca popor, nici prin origine, nici prin credinta.

Citisem cindva o chestie care sigur, e o prostie, dar mi se pare interesanta si acum; cica, cine poate sa faca ceva, face; cine nu poate face, se face director sau shef; cine nu poate nici macar sa fie shef, se face profesor.
In arta problemele sunt desigur mai complexe; poate ca poti sa inveti mai mult de la un maestru, sau daca nu inveti, poti scuti o multime de greseli si timp pierdut; dar nu sunt putine cazurile cind cel ce invata pe altii nu este neaparat un mare profesionist.
In viata reala majoritatea instructorilor auto nu sunt mari specialisti in formula unu si nu alearga la curse, scoli renumite sportive au dobindit rezultate spectaculoase cu antrenori care nu au trecut pe la olimpiada.
Cred ca a face ceva e una, si a invata pe altii, e alta; talentul pedagogic este una, capacitatea de a fi cineva intr-un domeniu e alta.
Sigur ca sunt multe cazuri cind maestri au facut scoli importante, mai ales in evul mediu, dar acum deseori profesorii buni fac din asta o meseria aparte, in care iti trebuie o viata sa te specializezi, si acum de obicei, desigur cu exceptiile care intaresc regula, a preda e una, a face ceva intr-un domeniu e alta.
Privind retroactiv, pot spune cu sinceritate ca am fost un mare fraier de citeva ori in viata si ca acum imi pare foarte, foarte rau de citeva posibile trenuri pierdute .
Unul dintre momentele pe care le regret imens este faza cu Mihailopol; aaa.. pentru cine nu stie, Aurel Mihailopol a fost o prezenta a fotografiei romanesti in anii `60 si `70, care dupa ultimele studii de fapt nu a existat ( nici fotografia nici omul), cum bine stie toata lumea care isi mai da o licenta de istorie sau mai trece pe la Academia de Arta, unde nu e un secret ca arta de abia acum se face.
De citeva ori domnul Mihailopol mi-a spus sa ii dau zece mii de lei sa ma invete sa fac fotografie; in sinea mea ii rideam in nas, era si o suma imensa la ora aia, si pe urma, ia, colea, ce sa ma invete, asta e aparatu`, aici se apasa, aici te uiti, ce filozofie poate sa fie?
Acum imi pare rau ca nu am negociat cu el sau macar nu m-am aratat interesat; sunt foarte curios, as fi oare economisit zece - cinsprezece ani de esecuri si incercari sau m-as fi lasat de fotografie, sau as fi devenit un prea impregnat de spiritul lui?
Din pacate nu stiu...
Acuma, ca sa ne intoarcem la sensul intrebarii, pot spune ca am avut in diverse momente prilejul sa predau fotografie, si la fotocluburi, si la actuala Academie de arte de la Bucuresti, unde am cochetat trei ani la sectia de grafica publicitara cu citeva cursuri de fotografie, si ma tem ca desi cred ca m-am straduit nu am fost un bun profesor sau indrumator, nimeni dintre cei pe care i-am invatat cite ceva nu a facut ceva fundamental in fotografie mai departe si nimeni nu a devenit un mare fotograf; sunt citiva fosti studenti de care imi aduc aminte cu placere, dar... nu par ei acum coplesiti de intrebari fundamentale in imagine, asa cum mi-ar fi placut sa se intimple.
Deci ma tem ca este posibil sa nu am acel spirit didactic necesar si nici chemare pentru viata didactica; imi aduc aminte de profesori de la liceul Sava pe la care am trecut, de un Giangu, de Alexianu, de Lupas, cit de charismatici si importanti au fost pentru generatia mea, si orice analiza as face, nu ma pot compara nici cu unghia de la degetul mic de la piciorul lor sting. Si erau doar profesori de liceu...
Ar fi multe de spus; asa cum vad eu lucrurile, in acest moment as fi mai tentat o vreme sa desenez cercuri pe nisip decit sa predau cum se deseneaza cercurile pe nisip; pe masura ce trece timpul, imi dau seama cit de mult este de cunoscut si de sapat, si spre deosebire de Mihailopol, nu as avea starea sa spun unui tinar sa-mi dea niste bani sa-l invat fotografie, asa cum nu cred ca l-as putea invata nici pe gratis; pur si simplu nu cred ca sunt facut pentu asta, si cred ca altii ar face-o mult mai bine...
Sigur, mi-ar place ca cei care in Ro invata pe altii fotografie sa fie buni meseriasi si sa ma uit cu invidie la siturile lor, dar...asta e.
Nenumarate sunt caile domnului si cine stie ce aduce ziua de miine... dar atit cit disting uitindu-ma pe potecutza, nu ma vad invatind pe cineva ceva.
Asta nu inseamna ca nu putem sa stam la o cafelutza colea sa ne mai dam cu parerea despre ce mai vedem in zatz...

Asta fiindca, in general, nu pleaca universitarii.
Iar cei care o fac, ajung acolo cu burse de studiu.
Majoritatea romanilor care s-au dus la munca in strainatate, au facut-o ilegal si-au suportat multa vreme consecintele muncii la negru.
Evident, nu-i de ghicit cine ii angaja, unde si cat erau de exploatati.
Cat inca sunt...:(

E o prejudecata cu radacini adanci in realitate.
In oraselul in care locuiesc o buna parte a anului, un procent covarsitor lucreaza in Italia: in constructii si in agricultura barbatii, infirmiere (nu asistente medicale) si menajere - femeile.

unii capata permis de munca, cei mai fericiti cetatenie, isi aduc acolo familiile si situatia lor se schimba.

da, multi spala wc-urile in strainatate.
atat timp cat munca nu-a fost niciodata rusinoasa iar o ora de spalat buda e de zece ori mai remunerata ca ora de lucru a unui profesor de liceu ... apuca-te si condamna!

"Il cunoasteti cumva pe dl Emilian Urse, domnule Lazar? Caci despre pozele dansului as avea eu multe sa va spun..."

Este un subiect dificil pentru mine acesta - pentru ca este legat de o parte din tineretea mea.
Pe domnul Urse il cunosc de peste 35 de ani; este o personalitate complexa si a avut si el suisurile si coborisurile lui.
Partea extraordinara este ca a avut energia si norocul sa poata sa se ocupe constant de ceva extrem de interesant si util - de cineclubul si fotoclubul Casei Studentilor din Bucuresti; in aproape 40 de ani de functionare, a ajutat pe multi care sunt acum in meserie sa se familiarizeze cu pasiunea filmului si fotografiei.
Si eu ii datorez foarte mult; de la el luam reflectoare si aparate, prin el am cunoscut alti cineclubisti si acolo la cineclubul lui am invatat noptile ca sa intru la fostul IATC, Academia de film de acum.
Ca profesionist, domnul Urse - cel putin din cite am vazut - lucreaza curat si stie sa fie o personalitate agreabila; am avut o ocazie cind a trebuit facuta o lucrare pentru o firma americana, si el a filmat pe video si eu am facut fotografii, si americanii - niste tipi extrem de greu de multumit - au zis ca e OK lucrarea.
Dar, rolul domniei sale este de a fi invatzator, si nu de a fi creator; exista niste etape in viata, cind este nevoie ca cei ce te invata ceva sa fie buni sa te invete cum sa tii creionul in mina si cum sa faci betzigashe si bastonashe, nu sa spuna cum sa scrii tragedii antice cind nu stim sa scrim de fapt.
Cred ca rolul unui guru intr-un cineclub este sa faca sa mearga cineclubul si sa invete pe cei ce mishculeaza pe acolo cum sa tina aparatul in mina si pe care parte sa se uite sa vada subiectul, mai mult decit sa fie creatoru` lu` peshte.
Sigur, desi cred ca are si domnia sa un book sau/si un numar de lucrari de care este atasat, nu cred ca opera sa fundamentala este imaginea care ramine sau care a facut-o, ci miile de rataciti care au intrat la fotoclub ca simpli cetateni si au plecat ca impatimiti de fotografie si film...
Ca in tot acest timp a facut si greseli, ca didactica domniei sale nu a adaptat-o cu ce se intimpla, asta e alta treaba; cred ca tragind linia simplul fapt ca a facut sa mearga stabilimentul e ceva.
Eu ma refeream la cei ce predau fotografie in invatamintul superior.
O facultate e altceva decit un cineclub.
Domnul Urse a fost si cred ca este si acum un excelent invatator, sau daca vreti, un grozav profesor de liceu; pentru rolul domniei sale nu opera conteaza ci activitatea didactica primara, pe care, zic eu, nu o poate nimeni nega. Cam 60% din operatorii si regizorii din generatia mea s-au format (si) acolo...
La facultate, am avut profesor de fotografie pe domnul Comanescu, fostul secretar general al AAF, un tip extraordinar de cult si de interesant.
Ca profesor, era o tragedie; vorbea un curs de doua ore despre geanta aparatului de fotografiat si pe mine ma scandaliza imens asta, stateam imbufnat in spatele clasei si faceam avioane sau citeam literatura.
Cursurile domniei sale erau extrem de plicticoase, nu era un captivant profesor si ca fotograf, era la pamint; asta nu l-a impiedicat ca in vremuri extrem de dificile sa duca maiestuos corabia AAF practic din anii `60 in anii `90.
Asa ca lucrurile sunt mai greu de cernut decit ar parea la prima vedere.
Cind mi-am exprimat la AAF stupoarea despre proasta calitate a cursurilor de fotografie ale domnului Comanescu, sau mai curind despre ce erau ele fata de ce m-as fi asteptat, binevoitorii i-au spus imediat si cred ca a suferit foarte tare; ne cunosteam de mult timp, eu intrasem in AAF pe la 15 ani si ceva ( eram la un moment dat cel mai tinar membru) - si mi-a spus foarte amarit ca acel curs este pentru toata lumea, pentru cei multi care nu stiu nici cum se insurubeaza capacul pe obiectiv, nu pentru cei ce mai stiu ce e prin fotografie.
Oricum, cursul sau era de tehnica fotografiei, nu de estetica sau de maiestrie. L-am vazut si facind poze in viata reala, m-a luat ca asistent sa il ajut la citeva sedinte de portret sau de fotografie comerciala, si lucra extrem de inginereste, curat, si facea o buna imagine comerciala, la nivelul asteptarilor clientului; ori, asta e deja ceva in viata.
Atunci l-am iertat ca mi-a nenorocit diminetile cu orele despre cureaua aparatului foto sau despre cum stranuta necunoscutul pentru mine atunci Oskar Barnack...
Bun, lucrurile sunt desigur complicate, cursul se numea de tehnica fotografica, dar azi, cei ce predau fotografie, estetica imaginii, nu tehnica fotografica, ce poze au? Intrebarea mea ramine.
Asa ca este util sa stim din punctul Dvs de vedere, pe care eu il cred extrem de obiectiv, cum e cu pozele domnului Urse; dar sa punem pe platanul celalalt al blantei si faptul ca, bine, rau, cumva a impins la caruta aia a fotoclubului si ca a botezat o mare de oameni cu revelator...

Dar e chiar asa cum scrii! Spune-i tu unui profesor de liceu, nu zic scoala generala, de matematici rimaniene. Am mai scris despre asta la "Cine conduce lumea?"
Nu numai ca nu-ti va raspunde, dar va zice ca nu-i ceva serios. Discuta cu profesorii de fizica de scoala generala despre fizica cuantica. E un dezastru! Sunt mult prea rari cei ce accepta cuantica in discutia despre alternativele la fizica mecanica. Citisem "Taofizica" a fizicianului F.Capra si nu aveam cu cine discuta, caci pentru multi e SF curat.
Asa ca ia ce-am scris exact ca pe o analogie.
Pentru Adrian Marchidan & Carapiscum

Domnilor, eu nu sunt de acord cu nici unul dintre D-voastra, pentru ca ambii exagerati.
Daca dl.Carapiscum vorbeste uitand cui tasteaza :))), dl Marchidan se intrece in intoleranta pe care o afiseaza. Am sa spun doar atat: am 6 elevi musulmani. Unii sunt si botezati , altii nu. Viata lor e o tragedie. E clar ca nu sunt in situatia cea mai buna pentru ei, dar sunt corecti, constiinciosi, vor sa fie primii la invatatura, chiar daca li se propune si invatatura crestina. Nimeni nu-i persecuta, nimeni nu-i obliga sa faca religie ortodoxa, dar parintii lor au ales asta pentru ei, din varii motive. Asta nu inseamna ca cineva ii va mutila la nivelul constiintei lor religioase. Am si elevi catolici, din familii mixte care au preferat sa faca religie ortodoxa, dar n-am nici un ortodox care sa vrea sa fie musulman sau sa faca religia cu catolicii. Daca situatia ar fi inversa si ai nostri copii ar avea de suferit, ar fi cu totul si cu totul alta problema. Aici trebuie sa-i dau dreptate lui Carapiscum: noi nu facem prozelitism, in schimb ne asumam si spiritul de jertfa. Gandeste-te, dle Marchidan, ca daca n-ar fi fost asa, n-ar mai fi existat multitudinea de martiri crestini din toate veacurile. Oricum ceea ce ati scris, mi se pare ridicol, mai degraba un atac la adresa Biserii decat faptul ca intelegeti despre ce discutam aici: PROBLEMA EDUCABILITATII. DAR, ma gandesc ca si reactia D-voastra se datoreaza lipsei de educatie religioase din vremea comunista. E parerea mea si pana la o alta interventie care sa demonstreze contrariul, mi-o afirm cu tarie, chiar daca exista posibilitatea sa va suparati. Imi cer scuze, nu asta doresc, dar aici conduce logica....

Hypatia

cand am citit textul conferintei mi-a fost putin rusine. am stat 14 ani in Romania si dupa 5 ani de cand nu am mai folosit lb. romana(mai ales la scris) deja am uitat multe lucruri. uneori cand scriu scrisori la prieteni imi vin multe dubii, nu stiu daca se folosete sau nu "-", nu stiu daca verbul e conjugat corect....ecc,ecc. si imi pare rau caci totusi lb romana e lb mea si nu vreau sa o uit. cand am descoperit site-ul acesta mi-am zis wow! asa am posibilitatea sa ma mai exersez putin... :))
cu stima, si mii de multumiri pt cine a avut idea site-ului.

"Errare è umano, perseverare è diabolico."

multumiri pt link, l-am pus in Favoris; inainte sa plec o sa-l consult ca pana in 13 iulie cand o sa plec o sa cam uit....
mi_am luat notite in agenda si cu ce mi_ai spus ca-i de vizitat...

nu voi sta mult, doar 10 zile (rezervat deja hotelul), poate 2 saptamani;

cateva zile in plus vedem noi pe unde mai dormin:), cort poate ar fi dragut si n-ar fi pt prima data....);

:)) nu i-as zice “moda”, dar adevarul e ca pustanii-s agramati … “anagramati”, vor zice ei!
Totul incepe de la abecedar. Daca plodul nu stie sa foloseasca bine cratima e exclusiv vina invatatorului! E drept ca nu-i poti invata pe toti in aceeasi masura, dar reguli de ortografie ar trebui sa cunoastem toti.
(sunt aici voci care dau vina pe lipsa indelungata din tara cand le atragi atentia ca n-au scris corect! Ei bine, scrisul in limba materna e ca mersul pe bicicleta – functioneaza reflex! Nu stii acum sa scrii, deduc ca n-ai stiut niciodata! Lucrul acesta mi-a tot fost verificat, intrucat am intalnit zeci de persoane care, dupa 20 de ani de ‘diaspora’, se exprima excelent in romaneste si scriu perfect!)

povestea-i simpla si-i cam asa:
copiii se inscriu fara examen in clasa a V-a – profesorii de romana ‘mostenesc’ atunci elevi pe care ar trebui mai intai sa-i invete sa scrie. Daca intr-o clasa de 30 doar 15 stiu sa citeasca fluent, omul de la catedra e-n mare impas: pe de-o parte ar trebui sa-si urmeze programa de-a cincea (esti obligat s-o faci si pedepsit daca n-o respecti punctual) cu primii 15 si pe de-alta e silit sa-i invete pe ceilalti ce n-a vrut/ putut invatatorul.
Demersul asta e cumplit de dificil, intrucat dascalul e atat de strivit intre respectarea deciziilor ministeriale si constiinta profesionala, incat de multe ori ajunge sa le explice superficial ambelor categorii, si-n acest fel nici tolomacii nu vor ajunge sa scrie, nici ceilalti nu vor primi suficiente informatii, ca sa poata promova-n mod ideal intr-a VI-a.
In acest fel, in urma examenului de capacitate, procent covarsitor din copilasi, n-ar trebui sa mai fie scolarizati, dac-ar fi sa se respecte intocmai criteriile de care vorbeam mai jos. In acest fel nici catedre n-ar mai exista.
Asa ca se face al doilea mare compromis, magareata picand trosc in capul profesorului de liceu care are si ala o programa OBLIGATORIE si care se vede-n ipostaza sa repare ce n-au reusit invatatorul si profesorul de gimnaziu.
Daca peste acestea vom suprapune un dezinteres cras din partea parintilor care asteapta ca scoala sa rezolve intreaga eduacatie a odraslei si s-o desavarseasca, atunci tabloul este complet.

Cum vad eu ca s-ar putea rezolva? Simplu!
Ministerul ar trebui condus de persoane cu experienta la catedra, care au avut contact cu aceste probleme, iar nu de profesori universitari, care habar n-au cu ce se haleste munca dintr-un liceu plin cu odrasle de oameni simpli, care mai au si probleme materiale serioase.
Programele ar trebui sa-i permita profului sa adapteze cerintele la nivelul clasei, stabilind totusi criterii minime, obligatorii, de promovare.
Aceste documente n-ar trebui in nici un caz elaborate in functie de acel elev model (ideal) despre care credem ca si-a insusit perfect informatiile din anii anteriori, ci trebuie sa tina cont de profilul unui elev mediocru.
In acest fel, dascalul nu va mai fi obligat sa predea functia de gradul al II-lea, daca jumate din elevii lui nu stiu tabla inmultirii (asa cum se-ntampla azi ) dar va putea fi tras la raspundere, daca nici in anul urmator copilul nu stie sa socoteasca!

Exista, ai sa te miri, profi care pot face munca asta sisifica, ajutand elevii sa recupereze, sa umple goluri uriase, in acelasi timp predandu-le si materia obligatorie din anul respectiv.
Oamenii aceia, determinati exclusiv de respectul pentru munca proprie si de pasiunea pentru meserie, trebuie cautati, gasiti si recompensati.
E, din nou, simplu: se vor elabora teste comune pentru fiecare nivel de studiu, la inceputul fiecarui an si se vor centraliza rezultatele pe scoala.
La sfarsitul aceluiasi an scolar, testele se vor repeta iar prin comparatia notelor obtinute, se va avea clar oglinda capacitatii profesorilor din liceu, care vor fi salarizati anul scolar urmator, in functie de acestea.
Care reuseste sa-si creasca si olimpici – foarte bine!
Vor primi premii, bonificatii, asa cum am mai zis, dar dincolo de leafa.

Din pacate, legiuitorul n-are problema salarizarii corecte, ci e interesat cum sa scoat-o pacoste de ordonanta de urgenta care sa-i permita sa plateasca profesorii din ce in ce mai prost.
Daca se plateste conform olimpicilor, e-n avantajul statului, care va cheltui mai putini bani ca acum – cati olimpici pot fi, daca nu-s de castigat decat locurile I, II si III la fiecare materie????

Ce-ntelegem noi de-aici?
Ca pe Statu roman in cur il doare de modul in care cresc odraselele romanilor si le tot da-n cap profesorilor.
Mai mult, aud ca indemnizatia de concediu de maternitate va fi de 3 milioane, din care se sugereaza ca poti plati chiar si-o bona! (:

Hai sa mai dau o informatie de doi lei: in mediul universitar, un asistent care face trei sferturi din munca de la caterda, primeste 6 milioane jumate, iar un profesor ridica de cel putin cinci ori mai mult.
Ultimul mare rahat pe care l-am aflat e ca senatul unei scarbe de universitati a decis ca, de luna asta, tuturor sa li se reduca leafa cu un milion de lei.
Pai, da!
Daca scazi unu din sase, ii la fel cu-a scadea unu din 32 …
Sa nu ma duc io dracului c-o bursa sa-mi fac doctoratul pe undeva unde mi se respecta munca? si sa nu-mi bag io picioarele-n ea de romanica?

Si pe copiii aia cine-i mai educa?
Cine le spune ca mersul la munca necalificata-n Italia, n-ar trebui sa fie visul a jumate dintre-adolescenti?
Ei, fraierii aia care-si pun intrebarile ca mine, nici macar nu cer salarii mai mari, ci doar o bruma de respect, in asa fel incat sa nu se mai simta tratati ca ultimii cretini, care nu situ vedea dincolo de vorbe.

eu in locul tau mi-as baga picioarele, dar te admir si mai mult daca n-o faci. ce disciplina predai?

ai dreptate cand zici de "vina invatatorului", imi amintesc ca si pe vremea mea era lupta sa intri la invatatorii buni, ale caror clase erau vanate de profesorii buni si tot asa. copiii respectivi intrau la cele mai bune licee, unde erau in general numai profesori buni.

am avut acum 2 ani intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului. eu am facut "mircea cel batran", la c-ta. majoritatea profesorilor erau inca acolo, pe baricade. intr-un fel vedete, daca te gandesti cati oameni din oras le stiu numele. preferatul meu era proful de mate, un omulet de 1.60, cu o minte grozava si o replica acida tavalita prin bonomie. ne-a zis ca "acum elevii nu mai sunt interesati sa invete, au alte preocupari, dom'le". si daca spune el, il cred. ciudat e ca nu imbatranise deloc, era neschimbat, doar ceva mai trist.

despre lege:

E, din nou, simplu: se vor elabora teste comune pentru fiecare nivel de studiu, la inceputul fiecarui an si se vor centraliza rezultatele pe scoala.
La sfarsitul aceluiasi an scolar, testele se vor repeta iar prin comparatia notelor obtinute, se va avea clar oglinda capacitatii profesorilor din liceu, care vor fi salarizati anul scolar urmator, in functie de acestea.


si crezi tu ca va exista obiectivitate la testele astea? ca rezultatele nu vor fi contrafacute? ca directorul nu poate fi mituit sa favorizeze anumiti profesori ? mafia sau doar mica gasca va functiona cu succes, mai ales ca e vorba de o afacere interna. atunci cand e vorba de coruptie, cel mai bine functioneaza echilibrul natural, legea cererii si ofertei. de-asta, ai elevi multi, poti plati bine profesorii, atragi profesori buni, atragi elevi multi. cercul se inchide.

zaraza

nu neg , intr-adevar conditiile in care invatam sau suntem invatati sunt jalnice... dar nu inteleg cum unii profesori au tupeul sa ceara salarii mai mari cand nici macar nu stiu d c s numesc profesori. mi s pare justificata aceasta greva, dar decat pestru vreo 20 % dintre profesori... in rest in loc sa stea in strada si sa ceara salarii mai mari eu cred ca ar trebui sa mearga acasa si sa-si vada d treburile lor nu sa s dea persoane de elita ... devin penibili la un mom dat:)) (probabil sunt subiectiva din cauza profei mea d romana ... e varza saraca) ar fi frumos sa pot sa cred ca unii fac greva ptr dotarea laboratoarelor, dar sa fim seriosi.... c om ar sta in frig pt altcineva... pt niste straini cum suntem noi pt profesorii nostri????? oricum eu ma bucur d aceasta greva ca si-asa la scoala nu faceam nimic, cel putin acasa invat mai mult pt bac si admitere

Vorbesti despre militanti de parca ar fi vreo secta ceva, sau vreo meserie; "Gigele ce vrei sa te faci cand o sa fii mare? Nene, eu vreau sa ma fac 'militant', sa stau in Piata Revolutiei si sa strig azi pt jungla amazoniana, maine pt profesori, in alta zi pt pace, apoi pt drepturile animalelor."
" Sunt niste eroi si normal ar fi sa merite admiratia nostra. " = are you sure?? Daca ma duc si eu in piata cu o pancarda pt dreptul la 8 ore de somn, ma admiri si pe mine?

ma uimesti
cum ai dedus aberatia asta cum ca eu am emis o judecata de valoare la adresa femeii de servici? "mereu mortul e de vina"???
din ce cuvinte, exact?

prin "inteligenta mai scanteietoare" m-am referit la profesii care ofera provocari permanente de gandire... de exemplu, profesii monotone sunt: paznic, contabil, proiectant... in timp ce profesii non-monotone sunt: cele artistice, sportive... m-am referit doar la extreme, evident ca sunt si in-between: profesor de liceu, etc.
hope you got the point

----------------------------------
"C`qui embellit le desert", dit le Petit Prince, "est-ce qu`il cache un puit quelque part..."

... am plecat! cheia e sub prag!

cu tot respectul pentru scrierea ta si ....pentru altele asemenea, nu pot sa fiu de acord cu aceasta viziune.
incontestabil starea dintr-o buna parte din scoli e cea descrisa de tine dar fundamentul explicatiei nu consista in comportamentele elevilor asimilate (comportamentele) ca fiind rebele, anarhice, etc. ci in incapacitatea scolii, in ansamblul ei de a fi contemporana cu acesti copii.
deoarece am o pregatire pedagogica si am petrecut cativa ani lucrand in sistem, nu pot sa nu critic anacronismul si lipsa de pricepere a dascalimii.
lipsesc atat instrumentele de interactiune intre cele doua entitati (elevul si profu') dar si resursa umana, cu toate ingredientele, care sa faca fata problemei. sunt prea putini profesori dedicati muncii lor, prea putini dascali adevarati care chiar sa ii invete pe copii cum e treaba cu lumea asta.
eu am convingerea ca un dascal trebuie sa dea mai mult din gragostea si intelepciunea sa pentru ce ne inconjoara decat sa fie un simplu papagal care repeta la nesfarsit o partitura demodata.
daca intrii in clasa si stai in fata elevilor tai si e o liniste de mormant.... trebuie sa asculti acele voci care te intreaba: cine esti?, esti bun sau rau? esti inteligent sau esti unul din care am mai avut? ce vrei sa faci cu noi?, rezisti la glume?, esti de gashca? ce vrei sa ne inveti?
sa nu crezi ca pe vremea mea nu era la fel.... atata ca atunci nu puteam protesta... costa cam scump o razvratire.
i-am iubit insa pe putinii dascali care ne-au dat acel ceva magic din mintea si sufletul lor. unul m-a facut sa inteleg si sa iubesc ceea ce fac azi.
nu te-a impresionat episodul de la scoala centrala? pe mine m-a facut sa cred ca lucrurile nu sunt deloc pierdute.... directoarea aceea pe care ministrul o demise putea lejer sa renunte la post atata timp cat misiunea ei umana a fost indeplinita: un dascal adevarat pe care copii il iubesc si il stimeaza pentru inteligenta, verticalitatea si sufletul lui. ma gandeam cat de fericita putea sa fie cand copii stateau la poarta si strigau ca o iubesc!
de ce oare nu se intampla asta in majoritatea scolilor?
de ce micutzii astia de clasa I au atata pofta sa invetze si vin in prima zi de scoala cu sufletele deschise si ochii sclipind de curiozitate iar dupa un semestru li se face lehamite?
din cauza sistemului ingrozitor de prost, in invatamant aterizeaza in majoritatea lor, tot felul de "uscaciuni" care nu au talent, nu au chemare, nu le place si nu au nici habar cum se face educatia dar accepta salariile de mizerie, conditiile precare din scoala, se adapteaza la barfe si la specificul locului.
rezultatul e ca nu-i mai crede nimeni cand deschid gura, sunt luati peste picior, agresati.... iar totul e doar o pierdere de timp si bani.
in vremurile astea, e mai nevoie ca oricand de referentiale, de modele, de oameni cu minte si suflet. dezastrul e ca acesti oameni sunt prea putini.
imi amintesc de fostii mei profesori din liceu... multa vreme (deoarece eram in plina era comunista) am fost convins ca ei se prefac ca sunt prosti, ca asa e rolul, ca asta e piesa, dar ca ei de fapt sunt oameni culti, niste persoane care in afara clasei sunt normali. dupa evenimentele din decembrie 89, a trebuit sa urmez o pregatire pentru definitivat .... la aceeasi scoala..
am avut un shoc sa constat ca profii mei CHIAR ERAU PROSTI, ca nu se prefaceau si mai mult ca orice, incercau sa joace aceeasi piesa oribila. nu toti... dar majoritatea erau de rahat. cred ca daca as fi avut posibilitatea, as fi aruncat cu oua in ei. am avut o profa de pedagogie care in 4 ani nu a tinut nici macar o ora, in schimb noi am conspectat ... in timp ce ea era ocupata la catedra..... vreo 4 manuale. cum sa cred un asemenea om? astfel de relatii dezechilibrate au fost garla.
nu vreau sa te simti jignita cu ceea ce am spus.... poate nu esti genul descris mai sus si asta e deja un castig.

"Evreii care au cel mai fin simt al afacerilor nu puteau rata oportunitatea de a scoate nishte easy money." Multumiri pt. "aprecieri". Vad ca vrei cu orice pret s-ti "justifici" nick-ul.
In paranteza fie spus , recensamantul de care vorbesti nu a avut loc in anul presupusei nasteri a lui Iisus, si asta este recunoscut si de expertii Bisericii. A mai fost o discutie pe subiect la :

http://www.cafeneaua.com/node/view/4334

"Biblia musamalizata de papalitate sau nu? ".

==================================================
"Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene. (David Dunham) "