comentarii

munca in germania 2012


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
franta-germania - de desdemona la: 07/03/2005 16:58:09
(la: Cel mai mare defect al francezilor)
Exista destule defecte germane in Franta fara a avea si calitatile corespunzatoare. Adica exista multi oameni care sunt incapabili de sentimente si intoleranti, fara a fi auto-disciplinati si corecti cu toti. Destui francezi sunt prea grabiti si infipti ca sa mai permita si altora sa treaca inaintea lor (sau chiar sa traiasca). Aici nu e vorba de toti, bineinteles. Exista diferente de la om la om, si de la regiune la regiune. Bretonii sunt cam inchisi si distanti dar sufletisti si saritori la nevoie. Provensalii sunt foarte deschisi si comunicativi, dar si certareti. Alsacienii sunt asemanatori cu germanii. Parizienii sunt cei mai variati (ei insisi fiind alcatuiti din amestecul altor regiuni si natii). Problema unora e ca sunt prea marginiti si infumurati. Dar nu sunt toti astfel, existand o mare masa de oameni cumsecade. Cu toate astea, prima impresie a unui turist poate fi influentata de elementele negative, de unde a purces faima proasta in exterior a acestei natii.

Desdemona
#38494 (raspuns la: #38296) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horia D - de gigi2005 la: 11/03/2005 04:02:15
(la: "Ce bine e sa fi desptept si in acelasi timp si roman")
Eu credeam ca americanii sunt aia!!! De ce nu ne-am crede buricul pamantului? Toate natiile cred, la un moment dat in istorie, ca sunt sau au fost buricul pamantului cum zici tu. Totul este sa fi constient de valoarea pe care o ai, cum te pretuiesti tu. De regula noi nu prea ne pretuim pentru ca eram obisnuiti sa nu se dea doi bani pe noi. Daca am fost capabili timp de 40 de ani sa ne lasam condusi de niste "agarici" si am tacut malc, acum ar fi bine sa ne cunoastem valoarea. Genele noastre sunt bune. Din pacate cu cat ne departam de momentul '89 si se schimba generatiile cultura este privita ca o ruda saraca, cercetarea lipseste iar marile descoperiri le vor face totdeauna altii.
Ca este muncitor, maistru sau inginer, romanul a stiut sa se descurece peste tot. A fost totdeauna cel mai harnic atunci cand a fost platit bine. Munca lui a fost cea mai apreciata si de o calitate neindoielnic mai buna decat a omologului italian sau francez. Bineinteles nu pot sa-l compar cu germanul care mai are ceva in plus fata de noi: morala si disciplina, in sensul ca slujba e slujba nu un loc unde se citeste ziarul si se joaca table. Comunismul ne-a invatat cu risipa si furtul: ia de la comun ca din fata nu iti ia nimeni. Ce conteaza ca merg masinile, se consuma curent, energie termica, merge... daca nu dau eu banul. Intre timp ne-am mai desteptat, am vazut cum este si la altii si vreau sa-ti spun ca oricum suntem mai buni ca ei. Din pacate acum suntem prea "fomisti" si ne vindem pe o capsuna. Aia de merg acolo oricum s-au vandut ceva mai scump decat cei care au ramas sa frece menta pe aici.
Cred totusi ca devenim din ce in ce mai superficiali. Copii nostri vor sa se faca fotbalisti daca sunt baieti sau fotomodele, cantarete daca sunt fete. Universitatile de valoare sunt goale pentru ca nu mai au studenti iar cele particulare unde exigentele sunt mai reduse (cu mici exceptii) sunt pline de copii pentru care parintii trag din greu sa le plateasca taxele. O sa fim o natie de juristi, avocati, economisti, psihologi, ziaristi si informaticieni. Nu mai vrem constructii si politehnica. Nu se mai cere. Valorile noastre (cca. 5% dintr-o generatie) fac bani pentru alti si in acelasi timp s-au vandut la valoarea lor reala.
In ceea ce ma priveste, decat sa stau undeva pentru 4 mil. mai bine mor de foame. Da' sunt tare!
#39051 (raspuns la: #38994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mic fragment din "Academia Catavencu" apropo de plata d. aut. - de Dragos Bora la: 20/03/2005 19:06:23
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Ministerul Culturii se innoieste. Si cu ce sa te innoiesti
daca nu cu capul (sigla)? Asa ca Ministerul a organizat un
concurs. Cica pentru studenti, ca studentu' e moca si idealist.
Un amic din Germania a vrut sa afle cum e cu plata si care va
fi juriul. Atata i-a trebuit! Consiliera Ioana Manolescu l-a
executat in "22" cat ai zice peste: 'In ce priveste obiectiile
(...), ele se bazeaza in esenta ca singura forma de a stimula
si rasplati munca intelectuala, de catre o institutie publica
(...) este aceea pecuniara. Ceea ce denota din partea domniei
sale o mentalitate de asistat.' Probabil ca Ioana Manolescu
face pe-acolo munca voluntara. Alo! Doamna Musca, opriti
Cantarea Romaniei, ca ne mananca sinergia faptelor!"

precizarii - de brotacel la: 22/03/2005 20:25:15
(la: Salariul minim in occident)
Revin cu precizari, cred ca nu m-am exprimat suficient de clar, pt mine Occident inseamna Europa de vest, si mai precis m-ar interesa germania, austria, franta, italia si benelux, tari unde veniturile si preturile sunt perfect comparabile.
Ce ar lucra persoana (nu este vorba despre mine, eu i-am spus deja parerea mea dar vrea mai multe opinii).... in tara are nivelul unui inginer si 2 ani de experienta, in afara o sa fie ceva intre subinginer si tehnician superior. Munca de birou, in proiectare, fara responsabilitati manageriale.

multumiri
Despre ratare - de DANG la: 05/04/2005 00:29:42
(la: DEMAGOGIE)
Un om ratat este ratat doar in raport cu el insusi. Va spun acest fapt deoarece nenorocirea mea vine din mine insumi. Candva am visat sa ajung sociolog, dar intamplarea a decis altfel . Si aici este toata problema. Muncesc, fara satisfactii spirituale, iar din punct de vedere material, ma descurc, de azi pe maine. Cu toate acestea , sigur nu sunt in totalitate un naiv. Sunt atras de periferia societatii deoarece aceasta experienta imi reactualizeaza conceptia dostoievschiana despre lume si viata. Am constatat, de pilda, ca oamenii nu sunt niciodata, ceea ce par ca sunt. Vesnica dedublare, alternanta dintre bine si rau, dualitatea ortodoxa sau duplicitatea psihologica, sunt doar cateva notiuni pe care le vehiculez, atunci cand umilit si obidit, de faptul ca traiesc intr-o tara condusa de infractori, ma gandesc cu groaza la ziua de maine. Si apoi suferinta aceasta morala.Beau peste masura si nu stiu nici macar acum, care este sensul vietii. Nu pot sa inteleg, decalajele imense care exista pe lumea aceasta. In fine, conceptii si conceptii. V-as ruga, ca un om, educat in spiritul necredintei, de o societate absurda, sa-mi dati un sfat despre cum as putea sa cred cu tot sufletul in Dumnezeu. Cand stiu ca am atatea pacate, atatea patimi si slabiciuni, recunosc ca este o intrebare delicata. Dar, ma mandresc cu mila pe care o am, ca un dar sufletesc. Spun asa, de exemplu, dar probabil, doar ca sa starnesc interesul, un citat din memoria aceasta traumatizata , ca nu incape in toata omenirea atata suferinta cat poate sa incapa in sufletul unui copil abandonat sau orfan. Am vazut in Bucuresti, copii aurolaci, care starneau scarba unor indivizi cu multa credinta in Dumnezeu si lucrul acesta ma invalideaza din toate punctele de vedere. Imi place sa spun ca nu putem vorbi de notiunea de lumina, daca n-ar exista intunericul. Bogat - Sarac. Barabat - Femeie. Credinta - Necredinta. Bun- Rau. Curajos - Las. Dumnezeu - Diavol. etc .Pana la urma, adevarul este ca avem din toate, cate ceva. Sunt un dezradacinat , in propria tara. Parintii mei, invatatori refugiati din Basarabia in timpul celui de-al doilea razboi mondial, zona Orheiului, au trait o viata atat de modesta si neinsemnata, incat este greu de relatat. Dar, la origine, neamul din care provin, a fost gospodar si bogat. Pamanturile noastre , de acolo, raman tot acolo.Iar eu, mostenitorul sunt un golan, adica gol de continut. Nici un fel de radacina. Cine este vinovat ? Citesc si descopar ca raul vine din toate directiile. Occidentul decadent, a creat nazismul in manifestarea sa pragmatica, iar maicuta Rusie a devenit comunista datorita starii de naivitate ortodoxa in care au gasit-o revolutionarii de la 1917. Germanii, sunt la doar 60 de ani, de la sfarsitul razboiului, o natiune, desi invinsa atunci, unita si in plina ascensiune. Rusii s-au destramat oarecum, desi au fost invingatori. Paradoxuri ? Nu stiu. Cert este ca limba germana, atat de tare imi sugereaza disciplina, ordine dar si imaginele socante ale acelor lagare de concentrare din perioada razboiului. Planuri de exterminare, etc. Limba rusa, atat de moale, imi sugereaza sufletul larg al rusului, vesel, comunicativ si bautor de vodca, adica indisciplina, lipsa de civilizatie etc. Tata a avut doi frati. Pe cel mai mare, in 1941 l-au condamnat la moarte prin impuscare, la doar 19 ani, NKVD-istii. Cel mic, basarabean desigur, dar deja inregimentat in Armata Rosie, l-au impuscat nemtii sau ma rog germanii. Sisteme sociale, religii, onoare, filozofie, ce conteaza ? Colectivism si Individualism. Prostii. Atata timp, cat noi am fost la mijloc, vinovati sunt si germanii nazisti, dar si rusii comunisti. In fond care este adevarul ? Basarabia este un tinut bogat si fertil, dar exploatat de-a lungul anilor. Si iata ca suntem cei mai saraci in Europa, cei mai defaimati si inculti. Explicatia este totusi simpla. Seamana Basarabia cu acel copil orfan in a carui suflet este adunata suferinta intregii lumi. Germania cotropitoare a adunat averi in acele momente de cosmar ale istoriei. Germanii sunt, in general vorbesc, oameni reci, distanti,rai la suflet. Rusii, neghiobii, indoctrinati de comunism, dupa Blocada Leningradului, aveau toate motivele sa ne pedepseasca. Si ne-au pedepsit, molipsindu-ne si pe noi de comunism. Romania, tradatoarea, fara onoare militara si alte bazaconii. Nu, nimic din toate acestea nu este adevarat. Capitalismul inseamna in esenta exploatarea omului de catre om. Comunismul inseamna incalcarea flagranta a drepturilor omului. Si ce-i cu asta ?Trebuie sa traim. Si atata tot. In ce scop, nu ne spune nimeni. Traim si asistam buimaciti la spectacolul lumii, ne desconsideram si refulam prin asasinarea conducatorilor acestia, atat de tipici si atipici in acelasi timp, respectiv Antonescu si Ceausescu. Imi pierd vremea in acest delir. Dar totusi ideea este ca Antonescu a fost extrema dreapta, iar Ceausescu extrema stanga. Capitalism- Comunism. Spectacol desuet. Povesti despre o lume, care are la baza sentimentul de ABSURD. In ce sa crezi omule ? Democratie - Dictatura ? Sau in capitalismul salbatic, deja instituit in Romania , culmea sau de ce ar fi culmea , tocmai de comunistii nomenclaturisti. In fond si comunismul initiatic a fost instituit de capitalisti, gen Marx sau Engels. Paradoxuri. Cai verzi pe pereti. Cu toate acestea viata, aceasta saritura scurta, merita traita. Cu sau fara credinta. Optimisti sau Pesimisti. Candva Iliescu voia sa construiasca comunismul stiintific. A venit Emil Constantinescu cu intrebarea credeti sau nu credeti in Dumnezeu ? Iar acum , mai nou sloganul domnului Basescu - SA TRAITI BINE ! Pentru ca este libertate de exprimare, am transformat sloganul in urmatorul mesaj - SA TRAITI BINE, DAR SA NU VA VINDETI SUFLETELE - ...........Ajutati copii orfani, ajutati Basarabia, ajutati ca Romania sa se reintregeasca. Diagnostic - Schizofrenie. Totusi Germania , cea rea s-a reintergit, dupa ce ne-a ucis cu rapace exactitate. Iar maicuta Rusie, band votca la Moscova, isi bate in continuare joc de moldovenii, care i-au hranit mai tot timpul. DANG- BANG. E noapte, totul este inutil. Sunt ganduri, fara coerenta. Ramane grija nenorocita a zilei de maine. S-ar parea ca pe vremea lui nea Nicu, romanul de rand, naiv si mediocru, ca subsemnatul nu era atat de stresat si bolnav psihic. Era sa uit, ca atacurile de panica s-au imultit. Era sa uit sa spun ca suntem in Spania, cea mai ieftina forta de munca. Era sa uit sa spun ca totusi suntem neamul lui EMINESCU. Era sa uit sa spun ca mi-e rusine ca v-am deranjat cu aceste ganduri,
#41941 (raspuns la: #39429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ma bagai si eu - de gigi2005 la: 14/04/2005 17:41:07
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
ca musca-n lapte dar, daca-mi este permis, as incerca timid o parere.
Fara a da musai dreptate uneia sau alteia dintre parti, as remarca urmatoarele, fara prea multa teorie:
Si "afara" si in Ro exista "barbati" si barbati. Totul tine de educatie. Germanicii isi educa copiii altfel decat latinii. De mic, ca este un "el" sau o "ea" sunt educatzi in spirit spartan, sa se poata descurca. Asa incat barbatii fac multe treburi "pe langa casa omului". La polul opus sunt latinii (italienii sunt exemplul cel mai elocvent, cu mici exceptii in zona de nord) care au fost educati traditzional: femeia sta acasa, creste copii si face gospodarie, in timpul cand el se ocupa sa nu le lipseasca nimic.
La noi in zonele urbane, unde femeile muncesc cot la cot cu barbatzii (de, noi am vrut emancipare!) este firesc ca traditia sa fie intrecuta de spiritul practic: ajutorul de la barbat vine firesc, atunci cand timpul petrecut impreuna este limitat.
La tara este altfel: femeia sta pe langa casa, face mancare pentru ai casei si pentru oratanii, deretica, face curatzenie, timp in care barbatul este la camp. Sunt si cazuri cand pleaca impreuna si atunci, in afara de mancare, ajuta si barbatul in curte. Eu va spun din ce am vazut, nu din povesti. Si cred ca, in afara de anumite zone din Moldova, am cam vazut toata Romania si am locuit in atatea gospodarii ca nu le mai stiu...
In toate zonele am auzit exprimarea "m-am intalnit cu un om si o femeie". Deci femeia nu e om, e... ceva acolo, ce creste pe langa casa omului...
In Maramures de pilda, muncesc la camp cot la cot dar de bucatarie barbatul nici nu vrea sa auda. La taiatul porcului, in mai toate zonele barbatii se ocupa de taiat, curatat, transhat iar femeile cu pregatirile.
La mine acasa, tata se ocupa cu piatza, cumparaturi si ce mai e nevoie. Mama spala, gatea shi toate celelalte dar nu stia cat e kilu' de rosii sau de cartofi. Tata nu-shi facea nici un ou. Cand mama era plecata murea de foame saracu'. Nici in farfurie nu-si punea pana nu venea mama.
Dar sa stiti ca el considera asta respect: de ce sa se bage el in treburile ei?
Soltul meu ma ajuta in toate. Dar la bucatarie, sa fim sinceri, cu toate ca se descurca (adica nu moare de foame) n-are ca cauta pentru ca eu gatesc asa de rar (cam o data pe saptamana, sambata) incat pentru mine e chiar o placere sa stau acolo shi m-ar incurca.
In rest, mancam la Ristorante, spala masina, calca mama si matusica, tot ele dau si cu aspiratorul, suntem un cuplu modern.
Cam atata am avut de spus, fara prea multa teorie...
#43556 (raspuns la: #43488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dubla cetatenie in Germania. - de lexou la: 15/04/2005 17:55:56
(la: Cedarea cetateniei romane ????)
Amalia Ring spune: "Statul german nu este de acord cu dubla cetatenie." -fals, sau in orice caz m'ar mira tare. Am o gramada de colegi/preteni plecati in germania si care au pastrat cetatenia romana. spun asta ca sa linistesc un pic tonul alarmist din mesaj.

interesant de stiut e de la CINE ai informatia aia.

te sfatuiesc sa verifici informatiile direct de la sursa, de pe siturile lor guvernamentale, sau daca nu stii inca germana sa rogi pe cineva cu asta (eventual trimite'ne linkul respectiv in germana, sint citiva cafenisti care stiu germana) acolo vezi egzact drepturile pe care le ai in germania, stii si legislatia se mai schimba, si nu asa, din auzite, de pe cafenea, de la altii care si ei sint si mai alarmisti...

nu de alta, dar ca sa eviti sa'ti creasca tensiunea si sa te agiti degeaba :)

regards
L
#43797 (raspuns la: #43623) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Viata in Germania - de bogdanlu la: 25/04/2005 13:42:07
(la: viata romanilor din germania)
Sa sti ca nu este usor sa-ti gasesti un loc de munca ,si despre mentalitatea lor ce sa-ti spun sunt f.reci fiecare este pentru el,si de exempu aicea unde stau eu sunt putin ospitalieri,eu stau pe linga Heilbronn,si eu sunt casatorita aicea de citeva luni,dar am stat inca doi ani inainte sa ma casatoresc.Daca o sa stai pe linga Heilbronn poate o sa ne cunoastem si poti sa-mi scri pe adresa de e-mail:Bogdandana1@aol.com
Iti doresc mult noroc si casa de piatra.Dana
Cred ca conteaza foarte mult - de tyler durden la: 25/04/2005 18:32:12
(la: viata romanilor din germania)
Cred ca conteaza foarte mult pe ine cunosti aici si ce prieteni iti faci. Dupa propria mea experienta nu sunt reci, ci doar retinuti la inceput. Cind te cunosc mai bine si la rindul tau ii cunosti mai bine se dezgheata ei. sau am avut eu noroc...:) Sint de 5 ani in Germania, in nord si imi merge bine, dar trebuie sa fii tare si sa nu te lasi impresionata prea usor. Cu locul de munca e destul de greu, dar se poate. Obiceiurile sunt intradevar ciudate, unele chiar stupide, dar e parerea mea personala.
Eu am prieteni aici, si nemti, dar si alte nationalitati, romani nu prea multi, dar alesi:)!
Iti doresc noroc si "fii barbata"!
premii - de Dinu Lazar la: 26/04/2005 15:01:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Frumoase imagini.
La ei se poate ca o sumedenie de firme sa sponsorizeze asa ceva, adica o chestie de fotografie barosana; au fost la o adica numai nume barosane, ceva ce nu se poate, floarea intregului occident:

AtEdge, LowePro, Brightscreen, Blackbook, Workbook, PDN, Graphis, Los Angeles Photo, PlanetPoint, AGFA, Equinox, APA - Advertising Photographers of America, SPE - Society for Photographic Education, CAPA - Canadian Association for Photographic Art, SMPSP - Society of Motion Pictures Still Photographers, Women In Photography International, ASMP - American Society of Media Photographers, NAPP - National Association of Photoshop Professionals, Stonestreet, Archipel, American Photo Magazine, Popular Photography Magazine, Professional Photographer Magazine, Photo Contests, Peterson Photography, Shutterbug Magazine, Outdoor Photographer Magazine, Venice Magazine, LFI, PHOTO Magazine.

Pe linga asta concursul era cu taxa;

Entry Fees for Professional Photographers
$35 for each photograph entered.
$60 for each series or book (more than one photograph)
Same photograph or series, additional category: $25 per category

Entry Fees For Non-Professional Photographers
$25 per photograph entered
$50 for each series (more than one photograph)

Asa sa tot concurezi, care este.

M-am bucurat sa vad si trei fotografi romani printre premianti.

Oricum imagini de exceptie, de analizat pentru cine vrea sa nu ramina de carutza.

Acum sigur, multi or sa ramina cu analiza si atit.

Chiar ieri, cind se semna istorica noastra aderare la eeeuu, imi da telefon o firma de publicitate bucuresteana, ca face un pici cu un fotograf german si ala nu si-a adus trepiedul, nu am eu trepied sa imprumut?
Deci nici nu ne viriram chestia in eeuu ca gata, marile genii fotografice vin sa impuste francul pe aici, si fara trepied, pe deasupra.
Nu ma pricep cu hirtogaria, dar cum e cu permisul de munca, cu declaratia de impozit, cu taxele, si toate alea, la noi?
Ca mai sunt fotografi straini pe la redactii; aia cum fac?
Ca anul trecut am avut si eu un job intr-o tara europeana, de trei zile, dar nu s-a putut finaliza, ca s-a impotrivit sindicatul fotografilor din zona aia. La noi cum o fi?
#45681 (raspuns la: #45651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da, am fost si au fost si lucruri de bine - de rockdani la: 02/05/2005 19:13:50
(la: Diaspora si gustul dulce-amarui al semnarii Tratatului de aderar)
Au fost cateva parti pozitive ale evenimentului. Entuziasmul cu care diasporenii au pornit de acasa (mentionez ca a fost o deplasare de cca 300 de euro, platita de fiecare din buzunarul propriu si cu luari de concediu expres pentru participarea la eveniment), bucuria intalnirii si reintalnirii unora in seara de sambata. Cunostinte noi, romani si originari din Romania rezidenti in toata lumea, problematici diverse transmise prin viu grai inte participanti. Oficialitatile n-au organizat un moment, chiar si de o ora-doua, de discutare a acestora in plen, desi problemele sociale cu care se confrunta romanii din Spania si Italia (tarile de intensa migratie de forta de munca actuala) sunt demne de toata atentia, ca sa nu spun dramatice, in cazul multor familii. In Germania lucrurile sunt "mai asezate", caci au grija nemtii de "ordine si disciplina".
Luxemburgul e un oras extraordinar (desi cu clima racoroasa) insa cu o imbinare arhitectonica de antic, vechi si super-modern care iti taie respiratia. Nici turul ghidat de oras promis in program nu a fost organizat local, ne-am adunat vreo 40 de oameni intr-un autobuz descoperit inchiriat din centrul orasului. Dar n-am regretat cei 12 euro dati pe bilet.
Momentele folclorice au fost vioaie, iar concertul Filarmonicii George Enescu dirijat de Ion Marin, solista Angela Gheorghiu, o revelatie, ceva care ai simtit ca-ti intra prin timpane, trece prin inima, cu scurta escala in stomac...si-apoi ti se opreste in calcai. Imi cer scuze pentru prezentarea oarecum "organica" a perceptiei, insa, pentru mine, muzica nu e doar o experienta pur intelectuala. Cadrul (Abatia din Neumunster, inconjurata de vechi ziduri antice, poze puteti vedea la www.rom2.de) a creat o atmosfera "de dincolo de lumi". S-a spus si ca onorariul de concert a fost fabulos, aceasta nu diminueaza valoarea spectacolului, la care au luat parte si Marele Duce Henri si sotia sa.
Schengenul e un loc modest, dar cand ne gandim ce semnificatie are...si cata bataie de cap a dat viza cu acelasi nume romanilor care au vrut sa vada meleagurile europene, atunci plantarea a 27 de radacini de copaci romanesti acolo este un gest simbolic, cred eu, fara cale de intoarcere "in bezna".
Ce sa va mai spun, interviul cu Marko Bela de la Luxemburg il scriu saptamana aceasta, problematica sociala discutata cu "italienii" va fi subiectul unor viitoare materiale de presa. Si vreau sa adaug ca nu e vorba de o frustrare proprie referitoare la evenimentul semnarii Tratatului de la Luxemburg, am fost ecoul unei mari parti a opiniei publice participante la eveniment si am vrut sa reliefez si tratamentul de care se bucura uneori presa "neorganizata". Nu intotdeauna. In Germania, cu prilejul vizitei presedintelul Basescu din 20-21 martie, lucrurile au decurs cu totul altfel. Puteti citi reportajul Paradisul fiscal Romania se face cu bani de la hoti, la
http://www.rom2.de/pietre.php?name=News&file=article&sid=386&mode=&order=0&thold=0
Va stau cu placere la dispozitie oricand, si cu alte detalii. Dani Rockhoff (puteti sa-mi spuneti si dani)
#46687 (raspuns la: #46548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Munca in America - de fefe la: 18/06/2005 01:54:41
(la: Mi-ar fi placut in America daca...)
In America este o vorba "It's a free country, so do whatever you want to do!" Nimeni nu te obliga sa faci nimic. Daca vrei sa muncesti bine, daca nu atunci e treaba ta. Workaholics exista, dar asta nu se intimpla din cauza ca boss-ul ii pune sa munceasca pe rupte. Legal ziua de munca este de 8 ore, tot ce trece peste 8 ore se plateste odata si jumatate, deci daca faci $10/ora atunci esti platit $15/ora. In companiile unde se ofera aceasta optiune (adica sa muncesti peste program) vei gasi cu usurinta oameni care muncesc pe rupte, dar nu pentru ca-i obliga cineva, ci pentru ca ei sa-si faca bani cit mai multi. Fiecare are probleme lui de rezolvat, si e treba lor ce fac cu timpul lor.

Eu sint fericita ca sint respectata, ca am bani cu ce sa traiesc, ca am o casa confortabila si frumoasa, iar daca vreau vacanta ma pot duce oriunde ma trage inima. Ah, si chestia cu vecinii, vreau sa va spun ca am vecini de milioane. Nu se baga in ciorba mea, si nici eu in al lor. Daca avem nevoie de ajutor sint foarte saritori, si nu-mi fac probleme daca plec de acasa ca vecinii stau cu ochii pe casa. Plus de asta pot oricind sa ma duc sa bat la usa lor si sa stau de vorba cu ei, sau sa-i invit la mine. Si aici ma refer la toata strada, nu numai la cei de linga mine.
Nu traiesc ''dincolo'', sunt - de raluk78 la: 27/06/2005 14:19:33
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Nu traiesc ''dincolo'', sunt din Romania, dar vreau sa povestesc cum am vazut eu lucrurile aici dupa mai putin de o luna de stat in Germania.Totul se rezuma strict la calatoria pe care am facut-o de la granita pana acasa.

iulie 1998
Dupa cateva ore de stat aiurea in autobuz in apropiera granitei,adica pe camp,ajungem in sfarsit la punctul de control.Si de data asta chiar era control, nu se mai adunau cate 10 marci de persoana pentru mituire.S-au ales aleatoriu doua persoane si au fost puse sa-si desfaca bagajele sub nasul vamesilor si al publicului curios din autobuz.Negasind nimic printre lenjerie si alte obiecte personale,ne-au vizat pasapoartele si am putut pleca mai departe.
Arad.Dupa drumul lung,plin de gropi si praf,am ajuns in autogara.Nu oprim bine, ca isi fac aparitia cativa copii cersetori mai-mai sa intre in autobuz.Nemtii le dau biscuiti cu ciocolata, uneori chiar cateva marci.Mai in fata apar doi tipi mai negriciosi cu o masuta.Unul striga:"Cine joaca alba-neagra?"si ii raspunde altul,care s-a amestecat prin multimea de turisti,de parca ar fi fost acolo de la inceputul plecarii.Acesta pune la bataie 100 marci,ghiceste alba si primeste imediat suma dublata cu un ''bravo '' din partea primului.''Cine este urmatorul norocos?'',striga, dar fara sa aiba habar ca ''nemtii'' nu sunt altceva decat romani plecati de-aici.In sfarsit isi aduna jucariile si pleaca toti trei cu coada intre picioare.
Plecam.Drumul spre Timisoara e plin de gropi,iar margine,din cand in cand sunt gramezi de gunoaie.La intrarea in Timisoara,pe sensul opus,cateva prostituate jalnice fac cu mana masinilor.Alt viitor n-au.
Autogara Timisoara.Ma asteapta parintii mei.Printre multe altele ma intreba cum a fost drumul.''Cu gropi" le-am raspuns eu, inca sub impactul socului intrarii in tara.

august 2004
Suntem in drum spre Nagylak,mai sunt vreo 40 de km.Soferii calca tot mai tare pe acceleratie si se intrec pentru a ajunge mai repede la granita.Este haios sa-i asculti cum comenteaza ''competitia'' asta, injura mai ceva ca la un meci de fotbal.Eu cu sotul meu stam in fata si radem pe infundate de ei.O intrebam pe stewardesa de ce toata agitatia asta, iar ea ne explica cum ca la granita un autobuz este retinut in medie 45 de minute.Ne-au tinut ungurii cateva ore apoi am ajuns in zona neutra a free-shopurilor.Aici-8 autobuze inaintea noastra.Lumea s-a dat jos din autobuz,o buna parte s-a dus sa cumpere tigari si alcool.Am luat si eu 2 baxuri,nu stii cum ai nevoie pentru un protocol.Apoi fiindca nu fumez si nu puteam sta locului m-am plimbat pana la punctul de verificare vamala.
Intr-o parte un grup de nemti fumau nervosi, din discutia pe care o aveau reiesea ca vamesul intarzia sa mai apara cu pasapoartele lor.Mai ziceau ca nici nu le daduse prin cap ca vor fi retinuti atat timp ca turisti.Se vede treaba ca n-au fost niciodata pe-aici.Mai incolo apare un individ cu un Ferrari cu nr. strain,vorbeste corect romaneste cu vamesul,ii intinde pasaportul ,iar dupa cateva minute il primeste inapoi,saluta familiar si pleaca.Nimeni nu l-a intrebat cum a putut sa-si permita o asemenea masina,nici n-a fost verificat in porbagaj.Urmatorul,intr-o Dacie simpla este lasat sa astepte,apoi e luat la puricat.
Inapoi la autobuz.Mai sunt 2 autobuze inainte, se strang pasapoartele si se dau 5 euro de persoana pentru a trece mai repede.Sunt cativa care se opun,dar noi nu ne permitem,am venit cu 4 bagaje cu haine,aparatura electrica, totul cumparat de la reduceri...aici ar fi costat de vreo 3 ori mai mult.Dupa mai mult de o ora ne vine si noua randul.Soferul pune in ordine pasapoartele(erau atat cetateni romani cat si nemti), pune banii(200 euro)in pasaportul de-deasupra si le duce spre vizare.Dupa vreo jumatate de ora putem pleca.
Drumul la Arad e acelasi ca acum 8 ani,poate mai rau.Sotul meu mi-a zis ca s-a simtit socat cand a intrat in tara, atat de mare e diferenta intre noi si Occident.Nu mi-era straina senzatia aceasta.La Arad am schimbat autobuzul spre Deva.Am observat casele de pe drum.Unele erau mai darapanate,altele aratau mai bine,probabil oamenii s-au descurcat mai bine,au mers pe dincolo la munca.Din loc in loc mai apreau pe marginea strazii cate o tejghea cu legume si fructe sau saci cu cartofi- incercau sa-si vanda marfa cum puteau.Am vazut si cateva case tiganesti asemanatoare cu casa alba sau casa poporului.
Langa Lipova soferii au incetinit- cica e o cotitura unde politistii pandesc masinile straine, se anunta prin statie si-i opresc pt. a-i amenda.Ca sa nu se mai complice atata strainii lasa politistilor o suma ''modica''(50 euro) si pot pleca.Chiar in Germania am auzit de un caz in care un politist din zona si-ar fi luat un Mercedes de cateva zeci de mii de euro.Apropo, tot drumul e impresurat cu semne de limitari de viteza, sunt si acolo unde nu e nevoie.
Deva.Ne asteapta d.-l D. cu masina, un vecin foarte de treaba.Ne intreaba printre altele, cum a fost drumul de la granita pana aici.I-am raspuns tot instantaneu '' cu gropi''."Ha, ha'' face el ''ar trebui sa se puna un semn cu o groapa mare inca de la intrarea in tara''.

Concluzie
1. In Romania se fura la drumu' mare(si la propriu si la figurat).
Este tara tuturor posibilitatilor cand ai bani sa corupi.
Poti trai cel mult mediocru daca esti onest, poate si mai binisor daca sti unde trebuie sa dai spaga.
2.Hotia e ca la mama ei acasa.
3. Romanul(de treaba) ori face haz de necaz, ori se enerveaza si pleaca din tara.Mai poate alege sa schimbe regimul de la putere si sa mai ASTEPTE.
4. Este mare nevoie de EDUCATIE CIVICA.
Bani de piine... - de postasul la: 03/07/2005 04:30:06
(la: De ce vreau sa emigrez)
Nu vreau sa fac nici un comentariu referitor la cele spuse de dv.Pur si simplu cred ca am gasit un loc unde sa pot sa-mi expun propria durere...dezamagire...Dezamagire cred ca nu,am trecut demult,dincolo, acolo unde nu exista decit disperare...si durere.Am 47 de ani ,este ora doua noaptea si citesc cu forte mult interes ceia ce scrieti voi ,cei care sinteti privilegiatii sortii,voi cei care a-ti avut norocul sa ajungeti intr-o lume normala,sa scapati de mizerie,de invidie,de prostie ,de ciinii vagabonzi,de cersetori,de carnea injectata cu apa,de factura imensa la curent... si de alte lucruri dezgustatoare care iti fac viata un cosmar.Mi-am dorit cu disperare sa pot pleca din Romania,imi doresc si acum sa pot pleca insa nu este de ajuns sa-ti doresti ,mai trebuie sa si poti. In 1993 am fost in Germania unde am muncit pe un santier de constructii.O munca grea,foarte grea,cu un program de 12-14 ore zilnic,cu nenumarate sicane din partea unor colegi romani,pe o caldura sufocanta-vara-si un frig teribil in iarna urmatoare,cu un patron in prag de faliment,locuind pe un vapor transformat in restaurant,in niste incaperi cu pereti de metal si fara nici o sursa de caldura.In acel an am cistigat cam cit in doua luni 5-6000 de marci.Banii aceia,nu multi cum au fost,mi-au ajuns mie si familiei mele sa supravietuim .A fost groaznic,nu?NU!Pentu mine a fost un an bun.In tot acest timp nu am fost nicidata bolnav,nu ma durut niciodata spatele in coditile in care acasa facem frecvent crize de lombo-sciatica,nu am fost racit niciodata cind in tara aveam cel putin doua reprize de gripa pe an.Insa cel mai important lucru era ca scapasem de grija zilnica,permanenta,obsedanta a banilor pentru piine.Eram fericit cind ieseam pe strazile acelea minunate ,stralucitor de curate cu oameni destinsi ,deschisi,zimbitori,amabili,priveam vitrinele acele mari si stralucitoare din care eu nu puteam sa cumpar decit nimicuri dar ma gindeam ca acasa,acolo undeva departe,nevasta mea va avea bani de piine pentru a doua zi. Si mai era ceva, exista speranta,speranta ca miine poate poimiine se va intimpla ceva bun,poate curind voi avea mai mult noroc...poate.Norocul acela nu a venit,anul pentru care aveam viza sa scurs foarte repede,patronul a dat faliment si am fost nevoit sa vin acasa.Dupa un timp nu foarte lung acasa aveam o mare problema-banii de piine. Astazi persista aceiasi situatie.Nu am prieteni care sa ma poata ajuta,nu am rude in strainatate,nu am bani si mai presus de toate mi-am pierdut speranta. Sa fiti fericiti oriunde v-ati afla [MIHAI_COPACESCU@YAHOO.COM]
#57815 (raspuns la: #10410) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa frumos vorbim despre munc - de gabriel.serbescu la: 06/07/2005 19:27:18
(la: Munca)
Asa frumos vorbim despre munca incat parem o intrunire chinezeasca.

Ce parere aveti atunci despre alienarea care o produce? Alienarea a definit-o un sociolog prima oara, ca o forma de indepartare de la viata naturala, in care benificiar strict al muncii sale era cel care, logic, o efectua.

Altfel efectuam cateva operatii bazice, zilnic, beneficiari directi fiind o corporatie sau o alta entitate abstracta.

Satisfactiile apar astfel odata cu recunoasterea sociala, altfel spus ceea ce vor spune ceilalti despre tine, reformulat, ¨incepem sa existam din privirile celorlalti¨

"Cea mai buna dovada ca munca - de cico la: 06/07/2005 23:59:44
(la: Munca)
"Cea mai buna dovada ca munca nu-i facuta pentru om e ca il oboseste". Sloganul asta l-am vazut atirnat linga biroul unuia printr-o tara din vest, cu multi ani in urma. Mai e unul, ce reflecta perfect atitudinea entuziasta (sic!) in fata unei noi zile de munca : "Same sh*t, different day". Iar pentru cei din IT, decupati si lipiti de calculator desene din Dilbert. De exemplu : va supara seful? afisati un cartoon cu idiotul acela de director al lui :)))
„Asa frumos vorbim despre munca” - de Simeon Dascalul la: 08/07/2005 13:33:27
(la: Munca)
Halucinant de-a dreptul. Entuziasm şi profesionalism – eu n-aş reuşi să scot expresii din astea nici la un chef la care-aş fi amestecat berea cu vin şi ţuică până mi s-ar fi rupt filmul.
În fine, frazele citate probabil sunt de la cei căraţi dincolo care au cunoscut alte condiţii.
Aici nici măcar nu se presupune că munca ar fi ceva bun, vreo menire, mai degrabă e ca plata pentru păcatul originar. Dacă eşti deştept şi te descurci – norocul tău, dacă nu - la muncă cu tine. Ce concluzie putem trage eu şi surorile mele comparându-i pe părinţii noştri care au muncit în comparaţie cu alţii care s-au orientat? Că munca e hărăzită ne-deştepţilor, bineînţeles, numai dacă au chef de subzistenţă. Uneori n-o garantează nici măcar pe aia.
Partea cu pasiunea mi s-a părut cea mai haioasă. Aici se cugetă multă vreme la alegerea unei meserii cu care să fii sigur că poţi plăti măcar cheltuielile de bloc. În primii mei ani de liceu părinţii se frământau mult ce facultate să aleagă. Pe baza experienţelor altora au picat dreptul şi economicele – nu prea utile dacă n-ai pe cineva. La fel şi medicina. Băiatul, mult mai mare decât mine al unei cunoştinţe a absolvit ceva pe la agronomie şi acuma se pare că are salariu destul de bun în ţara cangurilor. Dar mi-am dat şi eu cu părerea şi am zis că prefer să mă stresez cu limbajul Java decât cu bolile vitelor, aşa că am rămas pe partea tehnică. Totuşi Australia e departe şi noi sperăm încă, destul de ilogic, că în timp o să ajungă ţara asta un loc în care să se poată trăi acceptabil.
Mai particip din când în când la nişte proiecte, dar singura perioadă de muncă-muncă am avut-o două luni întregi în vacanţă, la negru bineînţeles. Pe de o parte era distractiv –am luat parte şi la şedinţe – destul de dese, partea proastă-i că erau după program. Am mers şi în delegaţie cu ordinul de deplasare făcut pe numele unui coleg „alb” şi mă gândeam câtă şpagă o să trebuiască să dea patronul şi la poliţie şi la inspectorii de muncă dacă buşesc maşina firmei pe-acolo.
Nu mă enervau comentariile de genul „ce nerecunoscători sunt studenţii ăştia pe care-i las să câştige experienţă în firmă, ba le mai dau şi un ban”. Era să las însă experienţa şi banul baltă când m-a trimis patronul la el acasă că-l sunase pruncul lui că nu-i mai merge duelmasters şi să-i trimită pe cineva de la firmă să vadă ce-i cu calculatorul.
Există şi munci mai simpatice – când avem timp merem să lucrăm grădina neamurilor din care o parte-i a noastră. Ne place la toţi, dar nu ştiu dacă am gândi la fel dacă ar trebui să trăim din asta. Parcă totuşi cei ajunşi la oraş au nimerit un pic mai bine.
Ar mai fi ceva exemple încurajatoare, dar mă gândesc la etimologie. Muncă vine dintr-un cuvânt slav care însemna tortură, schingiuire.
pai nu mai munci atata:)) - de Horia D la: 19/07/2005 17:03:24
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
pai nu mai munci atata:))
#60317 (raspuns la: #60316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre munca... - de valentine la: 24/07/2005 13:30:57
(la: Munca)
in cazul in care nu esti unul dintre norocosii pt care au muncit mama si tata, cred ca toti ne lovim de aceasta dilema. Sunt putini cei multumiti de locul de munca si mai putin cei manati de pasiune. Ce pasiune ii trimite pe romani la cules capsuni? Munca nu mai innobileaza, ci incovoiaza, dar...nici banii n-aduc fericirea ci...restul cred ca il stitzi
Lascăr, s-o mai fi muncind " - de RSI la: 17/08/2005 16:15:36
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
Lascăr, s-o mai fi muncind "olteneşte "? Adică-" noi ne facurăm că muncirăm dar şi ei se făcură că ne plătiră ...";))
=================
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"

Descartes
#65846 (raspuns la: #65845) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...