muntele vrajit

Un subiect interesant. De oboicei ma axez pe un scriitor si daca imi place incerc sa citesc tot ce imi cade in mana , scris de el .Acum e randul lui Paulo Coelho de care am citi alchimistul , La raul Piedra am sezut si am plans,Muntele vrajit,manualul razboinicului luminii.urmeaza sa le citesc si pe celelalte.In plus pentru variatie am citi Pestera ideilor de Somoza.

Jumatate citita, pusa pe 'asteptatre': Muntele Vrajit de Mann. Are un stil pe care il gasesc dificil. Am abandonat Doktor Faustus dupa primele 60-70 de pagini.

La fel si cu "Beautiful losers" de Cohen. In proza are un stil imposibil. Incearca sa faca poezie sub forma de proza, si iese un amestec indigest.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, Regele e gol!..."

"O carte se reciteste.." spunea Nabokov, ca sa poti trece cat mai cu succes peste fabula ei, sa o poti percepe in intregile-i semnificatii, simboluri, detalii, jocuri..
In conformitate cu acest principiu, am mereu o carte de citire si una de re-citire pe noptiera (ma rog, noptiera n-am, asa ca.. pe unde se poate, de obicei pe jos..:-))
Cartea de citire este "Muntele vrajit" al lui Thomas Mann ( pe care, cu rusine recunosc ca n-am indraznit niciodata, desi mi-am propus de cateva ori, sa o .."infrunt". Penibil era numai atunci cand, in diverse cafenele de mai mult sau mai putin scriitori, editori, actori sau betivi pur si simplu, venea vorba si.. trebuia sa recunosc ca eu ...nu)
Nu va pot spune multe dupa doar doua capitole. Curat dostoievskian, ostentativ dostoevskian, de la tema la tipul de scriitura. In cele doua capitole imi readuce in memorie inca ceva de re-lectura: Blecher "Intamplari din irealitatea imediata" si "Inimi cicatrizate".
In legatura cu cea din urma avertizez: impresionant de morbid(poveste cu frustrari, complexe, handicapuri, puroi si boala)
Thomas Mann cu sanatoriul din primele doua capitole-asemenea.
Cartea de re-citire: piesele lui Cehov care ma incanta de fiecare data in acelasi fel ca la prima re-lectura. Umbrele acelea de ne-oameni, durerile acelea stocate, nelinistea si deznadejdea aceea ruseasca, dezechilibrul, dialogul acela frant, care nu se leaga pentru ca in cele din urma nici unul nu-si poate invinge nelinistea...se intinde pe lavita si moare.
E fenomenal, trebuie sa stii numai sa vezi.

'voayage au bout de la nuit', 'abaddon exterminatorul", 'maestrul si margareta', 'muntele vrajit', 'procesul' (ai uitat de Hesse, ii pacat!- 'jocul cu margelele de sticla' m-a impresionat!!!!), 'garda alba', 'cronica unei morti anuntate', 'toamna patriarhului', 'un veac de singurate', 'lupul de stepa', 'la nausée', 'les mouches' ...daca le enumar nu inseamna ca le-am citit.
daca le-am citit, nu-s probe ca am inteles ceva din ele.

din pacate e ca si cum ai povesti de 'beemerul' din fata casei, discutand despre gradinarit pe net - e posibil sa fii un 'telenovelist' infocat si sa mori de rusine.

Marturisesc ca n-am avut rabdare sa citesc toate posturile sa vad daca a scris cineva de Kundera ... eu alternez Kundera cu David Lodge de ceva vreme (dupa cum imi pica in mana). Recomand "Nemurirea" de Milan Kundera, cu precizarea ca m-a deprimat pe o perioada destul de buna de timp (e o carte care te face sa-ti pui intrebari!) si "Lentoarea" aceluiasi Kundera, ca antidot ("o nazbatie" de carte, dupa cum o numeste insusi autorul).

De la David Lodge recomand "Muzeul Britanic s-a daramat" - e amuzanta, placuta si in acelasi timp pune probleme.

Alte carti care m-au marcat: Mizerabilii lui Hugo, pe care ii recitesc periodic; "Cum simte domnisoara Smilla zapada" de Peter Hoeg (n-o sa regasesc nicaieri atmosfera din cartea asta); Jose Saramago cu absolut tot ce a scris, in special cu "Evanghelia dupa Isus Christos" si "Eseu despre orbire"; Orson Scott Card cu trilogia lui Ender ... si multe altele din care nu pot sa-i omit pe CIRESARII lui Chirita!!!

Dintr-un motiv sau altul, nu m-am impacat niciodata cu Mario Vargas LLosa, il dispretuiesc usor pe Coelho si il admir destul de detasat pe Garcia Marquez. Cel care cumva m-a mai gadilat intr-un mod placut dintre autorii sudamericani a fost Borges, desi doar cu anumite bucati ale operei.

Ah, si m-au mai marcat cartile scrise de femei (Cella Serghi, Henriette Yvonne Stahl, George Sand, Virginia Woolf, Rosa Montero si chiar Rodica Ojog Brasoveanu, cu a ei Melania ... )

Si autorii rusi, ca fiica "a profei de rusa" ce ma aflam (Gorki, Tolstoi, Ostrovski, diversi anonimi ...)

Si, cu parere de rau, n-am inteles nimic din monumente ale literaturii si culturii ca "Jocul cu margele de sticla", "Muntele vrajit", "Crima si pedeapsa" si inca cateva. Pur si simplu nu le-am putut citi.

Cred insa cu tarie ca fiecare lectura isi are varsta ei (si Ciresarii merg la orice varsta :) si, asa cum acum n-as mai citi pentru nimic in lume muschetarii lui Dumas, poate vreodata voi fi in stare sa citesc si sa pricep ceva din monumentele care acum imi par inaccesibile.

Dintre autorii romani contemporani, poate o sa par snoaba, dar imi place Cartarescu. Prefer poezia si proza scurta totusi, la Orbitor deja ma pierde.

Si gata.

Chris

Cartile ajung in mainile noastre printr-un miracol pe care nu am reusit sa mi-l explic. Si nu ma refer la momentul in care le cumparam, sau le imprumutam, sau le furam - de cele mai multe ori ele ne marcheaza existenta si prin asocierea cu momentul si locul in care le citim.

Toamna patriarhului am citit-o in armata. Un univers concentrationar, oricit de "civilizat" ar fi locul cu pricina. Povestea dictatorului a tot puternic, dar lipsit de adevarata implinire, era si povestea mea, a celui care de abia incepea sa inteleaga ca libertatea pe care trebuie sa o obtina este una interioara.

Seniorii razboiului (Gerard Klein) am citit-o, era singura carte disponibila, intr-un cantonament. Ma pregateam pentru participarea la un campionat national si de acolo, dintr-un roman SF nu tocmai celebru, am invatat sa lupt pina la capat, sa dau totul din mine.

Muntele vrajit l-am citit pe patul spitalului. Nu stiam despre ce este vorba, asa ca nu am ales cartea in mod intentionat. Modul in care suferinta si mizeria umana pot fi transformate in frumos m-a indemnat sa scriu pentru prima data o poveste.

Cvartetul din Alexandria l-am citi cumva pe fuga, in timp ce traiam propria mea poveste de iubire. Dupa ce am terminat primul volum si, din cel de-al doilea, am inteles ca iubirea inseamna si curiozitate, si tentatie a pacatului, si ca ea poate fi traita diferit de cei doi parteneri, chiar daca totul se intimpla la intensitate maxima, am reusit sa supravietuiesc unei despartiri dureroase.

Aceleasi carti am avut ocazia sa le discut cu prietenii mei. Iar ei le citisera in alt context, pentru ei insemnasera cu totul si cu totul altceva. Poate ca asa pot fi definite cartile mari, indiferent de stilul in care au fost scrise, sunt carti care pot sa ofere fiecaruia ce are nevoie, pot fi intelese intr-o infinitate de moduri.

Cartea, marele mister
Deruland mesajele acestei sectiuni trebuie sa marturisesc ca am doua bucurii si o tristete (ca in patru nunti si o inmormantare). Prima bucurie este ca nu sunt singurul contaminat cu acest virus « vorbulitza de la Alice: fugi cat te tin picioarele, 'chestiile (astea) interesante' dau dependenta. eu nu cautam nik pe net, cand am dat de teroarea, extazul si umilinta ultimului an din viata mea. fugi, om bun, ca-i mai rau decat orice drog » (si e vorba de virusul numit carte si nu cafenea), a doua bucurie e ca am reusit sa-mi « infectez si copii cu acelasi virus » caci numai o nebunie poate sa te indemne sa mai cumperi carti pe care sa le si citesti cand poti afla mult mai repede si usor tot felul de lucruri de la tv-u. Tristetea consta in faptul ca de multe ori uitam si incepem sa ne « fudulim » cu ce avem. Pentru mine cartea este un mister, este ceva plin de viata care te cauta si te gaseste (si nu invers cum s-ar putea crede). De ce spun acest lucru : pentru ca am tavalit in avalansa uitarii carti deosebite (pentru care nu eram inca pregatit) si au fost momente de vraja si mister cand am pus mana pe ea si nu am mai lasat-o sa-mi scape. De ce am pus mana ? pentru ca-mi facea cu ociul ? pentru ca ma atragea ca un magnet ? mister, suspans…nebunie. Sunt carti pe care le recomand si carti pe care le vreau uitate. De ce uitate ? din doua motive : unele sunt ca un cutremur devastator si simt ca n-as putea sa le mai citesc odata sau macar sa le frunzaresc (cum poetic marturisea de Arcturus - 16/04/2004 - O asa carte nu poate fi citita decat cu un sentiment de "inaltare in abisurile nebuniei umane".) iar celelalte sunt oglinda sufletului meu si recunosc ca ma doare sa vad cata uscaciune si uraciune zace si colcaie acolo, in mine.
Dar intotdeauna am avut momente si trairi si indiferent daca am trait toata « viata pe un peron » sau « in lanul de secara » intotdeauna mi-am amintit ca la « rasarit de eden » trebuie sa fie cateva « dune ». cand voiam sa plang imi aminteam « ce verde era valea mea » si-mi dadeam seama ca nu suntem decat « oameni si soareci » in acelasi timp, chiar daca suntem in « zbor deasupra unui cuib de cuci » Obraznicia facea din mine « omul care rade » iar cunoscutii ma alintau in deradere cu : ce a mai citit « magicianul ». Iar eu « Don Quijote » imi permiteam sa le raspund ca « jocul cu margele de sticla » a fost inventat pentru a tine minte numarul celor « o mie si una de nopti » iar toate « basmele » si « povestile » lor nu ma ating. Caci eram si sunt « idiotul » care la fel ca « alchimistul » speram sa gasesc « pendului lui foucault » undeva la baza, la « fundatia » lumii. Dar « numele trandafirului » staruia ca o grimasa pe buzele lor ce sopteau privindu-ma ingaduitor « asa grait-a zarathustra » si nu intelegeau ca eu dupa ce asistasem la « fenomenul pitesti » ma chinuiam sa descopar in « jurnalul fericirii » « enigma otiliei ». dupa ce raspundeam la intrebarea « cum am ajuns scriitor » cautand printre « amintiri din copilarie » « casa budenbrock » de pe « muntele vrajit » caci « maestrul si margareta » lui plecasera dupa « vrajitorul din oz » care se afunda in desisul preeriei dupa « winetoo » iar « coliba unchiului tom » era neancapatoare ca si « insula cu elice » sau « hanul ancutei ». De multe ori, noaptea pe cand « soldatul sjvek » patrula intrebandu-se « pentru cine bat clopotele », stateam ca « omida » si ma intrebam, ce face « colectionarul » daca eu raman in stadiul de larva iar « batranul si marea » sopteau : « mizerabilii », iar au aruncat « cei patru cavaleri ai apocalipsului » « valul pictat » incat o sa vezi numai « orizonturi rosii ». Dar « de la pamant la luna » e-o cale atat de lunga ca mii de ani i-au trebuit minciunii sa ajunga.
Lasand gluma proasta la o parte trebuie sa recunosc ceea ce am mai spus : nu cartile ne marcheaza existenta, ele doar ne arata ca existam, ne arata cum suntem, unde suntem si unde am vrea sa fim. La fel ca multi dintre voi am cartile mele pentru momentele de singuratate, de tristete de bucurie, cartile care imi sunt dragi si pe care nu este nevoie sa le iau cu mine pe o insula caci le port tot timpul cu mine, traiesc in mine, cresc in mine. Este cea mai teribila simbioza :
Caci fara ele as murii iar fara mine-s moarte.

Deschid fereastra si ma vad, sunt Narcis, tu esti lacul
Prin randuri-valuri ma strecor, ma regasesc, sunt altul.
O noua carte am deschis, Sesam, ce-mi dai tu oare?
O usa-n spate s-a inchis, vlastar - altoi ce doare……..

Lista poate incepe cu fumoasele "povesti" ale adolescentei:"Scrisoare de dragoste", "Elevul Dima dintr-a saptea", "Corigent la limba romana" si altele pe care nu mi le aduc aminte acum, apoi romane mai complicate "Cel mai iubit dintre pamanteni" ori "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi", unele dintre ele mai mult cerute la scoala... insa acum sunt recunoscatoare celor care m-au impins sa citesc. Mi-a placut "Quo Vadis" de Sienkievicz si, mai mult, "Doctorul" de Gordon. Aceasta, ultima, parca te transpune intr-un alt timp si intr-un alt spatiu. cand am terminat-o, am fost dezamagita..... s-a terminat. Parca as fi vrut sa mai continue... am citit-o pe nerasuflate. Si "Muntele vrajit" de Thomas Mann este o carte foarte... densa...si complicata. Sunt multe carti ce ti se intiparesc in minte si-ti creeaza cate un sentiment unic.
Ancutzel

Am zis cele mai recente, pt ca nu vreau sa fiel ultimele:).....
Dar nu mai stiu ordinea, din pacate
1. Robert Hangstrom Jr. - Warren Buffett way
2. Thomas Mann - Povestiri
3. Thomas Mann - Muntele vrajit
4. Thomas Mann - Doctor Faustus
5. Marquez - Generalul in labirintul sau

Si, ca sa raspund unui comentariu mai vechi al lui nico, am timp sa citesc si beletristica, dupa cum se vede...Nu numai carti sa le zicem porofesionale, desi lucrez intr-o banca, si nu la casierie sau la ghiseu.
Insa consider ca o balanta intre munca si timp liber (pe care, in cea mai mare parte il petrec cu sotia si prietenii) este esentiala pentru o viata frumoasa. Asa cum imi place sa cred ca am. Si de aceea, imi fac timp si pentru citit....Si pentru muzica...Si pentru alte pasiuni.

Mie imi plac foarte mult descrierile,astfel incat m-a marcat mult in copilarie "Pe drumuri de munte"," Muntele Vrajit " de Thomas Mann este o alta carte care abunda in descrieri si am visat-o cu ochii deschisi pe cand eram la munte , "Shogunul"," Manastirea din Parma" a lui Stendhal,"In intunercul Manastirilor tibetane", autobiografia sfintiei sale dalai lama al XvI-lea Tetzin Gyatso," "Rasul unui calugar", " Cum petrec calugarii" , Eminescu cam toate poeziile,etc...

"Amintiri in dialog"de Tudor Vianu si Matei Calinescu,o carte despre comunism,colarationism ,cultura,copilarie,adolescenta maturitate,scrisa intr-un stil epistolar unic....
"Muntele vrajit" Thomas Mann,si chair si " Pe drumuri de munte " a lui Hogas.Imi plac mult cartile in care abunda descrierile...

Muntele vrajit, Thomas Mann?

eu n-am reusit sa citesc nimic de el, zau ca am incercat "muntele vrajit" si "altetza regala". si n-am trecut niciodata de sfert. impartasiti cu mine ce v-a placut la el si poate imi dati forte sa mai incerc odata. la fel cu herman hesse, din care am reusit sa citesc doar siddharta si asta numai pentru ca eram in plina exaltare yoghina.

zaraza

De Thomas Mann n-am citit decat "Moartea la Venetia" si "Muntele vrajit" dar amandoua mi-au placut enorm.

Prima e o nuvela si sunt sigura ca ti-ar placea. Am citit si eu Siddharta, dar nu mi s-a parut la nivelul "Jocului cu margele de sticla".

P.S.: si eu astept indicii la textul tau, chiar nu am nici cea mai vaga idee :(
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture.

Eu una am citit si Muntele Vrajit si Doctor Faustus, dar nu-l elogiez pe thomas mann.
Treaba asta de care zici tu zaraza dechide discutia catre canonul literar, " cartile care TREBUIESC" citite. Eu am renuntat demult la lecturile "obligatorii" si am trecut pe ce-mi place mie. Bai fratior, lasati complexele cu dostoivski, mann, kant, shakespeare sau mai stiu eu ce, ca dati in boala celor care asculta beatles pt ca aia-i 'muzica buna'.
Nobody judges nobody, credeam ca asta-i treaba pe site-ul asta. Iar concursul a fost just for fun, nu ca sa arat/ arate unii cat de cititi sunt ei. Sorry daca am creat sentimentu asta.

Si pentru mine a fost o mare deceptie Coelho.L-am citit pentru ca citesc ca sa-mi pot face o impresie si sa pot alege daca merg mai departe.Am citit Alchimistul si Veronika mi-a lasat impresia unor carti pentru liceeni, carti pur comerciale.

Citeam si eu in liceu "Invitatie la vals" de Drumes imi lasase o impresie deosebita atunci dar mai tirziu preferam "Femei singure"
una din cartile mai slabute a lui Umbertto Eco comparativ cu restul.
Muntele vrajit l-am citit cu multa placere si nu o data dar acuma am incercat sa-l recitesc si nu am mai fost in stare.

Mie mi-a placut foarte foarte mult.

In schimb am inceput de zeci de ori sa citesc "Muntele Vrajit" si nu am reusit sa trec de primele 50 de pagini.
O alta carte neiteleasa de mine e Abbadon, Exterminatorul de Ernesto sabato... sau de cine e... De el e. Am citit altele de Ernesto Sabato, dar asta n-am putut.
La carti de genul asta - Pendulul lui Foucalt, Abbadon Exterminatorul, ma simt de-a dreptul limitata.

Ah, si ma alaturi lui maan cu deceptia fata de Coelho. Pe asta nu ca nu-l inteleg, dar pur si simplu nu-mi place ca scrie parca usurel si previzibil si nu mai stiu cum, dar nu-mi place.
Eu sunt fan Kafka, Hesse, Llosa, Dostoievski, Murakami, din astia...

Sa ma scuze toti intelectualii care se delecteaza cu Muntele Vrajit, Eliade si altii, dar mie se pare unul din cele mai frumoase texte scrise pe tema asta.Sic!
--------------------------------------------------
If you always do what you've always done
you'll always get what you always got.

Da, s-ar putea ca unora sa le placa Coelho dar asta cred ca este atunci cind ai citit destul de putin din clasici sau restul contemporanilor.Atunci ai foarte putine termene de comparatie si crezi ca poleiala ,spoiala poate sa insemne ceva.
Chiar ma gindeam zilele trecute cind am auzit ca a avut o lansare de carte in Romania( are si un fan club) :am citit de curiozitate Alchimistul si Veronika si destul de recent( cca un an)Foarte vag imi amintesc
amanuntele dar in schimb imi aduc aminte perfect Fratii Karamazov,sau Muntele vrajit,chiar si Patul lui Procust si in general tot ceea ce am citit cu drag.

superficial si ironic, asa cum le place barbatilor sa discute despre femei.,
a zis un anonim... si nu pot sa spun decat "exact!".
Il apreciez pe Cartarescu ca scriitor (mai ales pentru "Visul" si poezii), ca barbat nu cred ca l-as vrea in preajma.
Pentru toti cei carora textul li s-a parut o revelatie : hai sa fim seriosi, e doar o lista de clisee si glumite pe placul barbatilor si femeilor carora le e teama ca un pic de duritate le-ar face sa para prea masculine...

Huiduti-ma, dar prefer "Muntele vrajit" si Eliade...

_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture