comentarii

n silabe cuvantul flori


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
*** - de Giordano Bruno la: 07/08/2007 11:59:49
(la: Grylliolus)
Te Citez : "Eminescu e un reper in evolutia poeziei, nicidecum un punct de referinta pentru contemporaneitate." = pe mine nu ma intereseaza istoria poeziei ! ma intereseaza cine are sau a avut un simt poetic DEZVOLTAT cine este sau a fost UNITAR IN DIVERSITATE .Fara El poezia romaneasca ar fi in "fundul gol" sau ceva de genu dupa cum zicea un francez.. Dar nici nu neg existenta unor valori sau sclipiri geniale, pana la Eminescu, mai au de zburat ani luminici.

........
Te Citez: "Trecand peste asta, ceea ce ai citat, oricata naivitate i s-ar putea imputa, poate tocmai de aceea, are ceva suav, care opreste preocuparile si grijile la marginea gandului, coboara ritmurile, imbie la repaus..." = Tu iti dai seama prin cate urechi a trecut "Naivitatea" asta care "imbie la repaos" Tu iti dai seama cati copii napastuiti de soarta au citit poezia aceasta ? imugurind in ei visele . Nu poti cuprinde vastitatea lui Eminescu asa usor . Nu ma poti cuprinde pe mine dapoi pe EL .Cri draga, mi-am dat seama ca: pana si a citi poezie este nevoie de simt poetic, de naivitate, de genialitate etc. Trebuie sa te mulezi dupa ea pt a simti-o. Intradevar, eu sunt atat de rigid cand vine vorba de Unele poezii moderne, incat ma intreb daca nu-s un biscuite... Dau cuvantul domnului
Prof. Teodoro Oniga
Rio de Janeiro – Brazilia
Secretul unei capodopere:
"Somnoroase pasarele"

Poezia lui Mihai Eminescu „Somnoroase Pasarele” este o cântare si o încântare, o capodopera a literaturii românesti si universale, o rugaciune invocând îngerii din cer si linistea naturii, pentru a prilejui o „noapte buna” fiintei iubite.
De-a lungul multilor ani ce i-am petrecut alaturi de Evantia Economu Oniga (decedata în 1998), n-a fost seara sa nu-i recit, la cerere, fermecatoarea poezie, publicata pentru prima data în 1884 si probabil, dedicata lui Veronica Micle.
Care-i secretul acestui farmec? Acum mai bine de 60 de ani, profesorul de literatura Mihail Dragomirescu a întrevazut un fel de dominanta vocalica în fiecare strofa, dar analiza lui a fost putin convingatoare, ceea ce i-a atras din partea lui Victor Eftimiu, comparatia cu un bondar care bâzâie o floare delicata.
Ideea lui Dragomirescu are însa o baza reala, fiindca analizând cele patru strofe ale poeziei si dând ponderea 1 silabelor atonice, ponderea 2 silabelor semi-tonice si ponderea 4 celor accentuate, se obtin rezultatele adunate în tabloul urmator.


......................Tabelul il poti gasi pe net, dealtfel tot articolul............

Daca nu se iau în seama accentele tonice (schema 1 1 1 1), singura dominanta vocalica este aceea a lui e, sunetul cel mai frecvent în româneste (si în alte limbi indo-europene). Cu introducerea ponderei simple (schema 2 1 2 1) începe sa se manifeste prezenta lui o în a doua strofa si a lui i în a patra.
Cu accentuarea diferentiata (schema 2 1 4 1), dominantele devin foarte netede: e si u la egalitate în prima strofa (pondere 18), o în a doua (pondere 18), e în a treia (pondere 20) si i în a patra (pondere 19). De observat ca toate aceste ponderi dominante, care oscileaza între 18 si 20, sunt mult deasupra celorlalte, care nu trec de 12 si în majoritate ramân sub 11.
Iata deci secretul armoniei vocalice, pe care desigur, Eminescu n-a cautat-o în mod constient, dar care a iesit ca un produs subconstient al geniului sau poetic: o alternanta între e si u în prima strofa (sunt prima si ultima litera din Eminescu), o simfonie în o a izvoarelor, a codrului si a florilor în a doua strofa, o trecere prin e în a treia si o privire apoteotica în i ca încheiere a acestei reverii.
Cum sa traduci o asemenea dominanta vocalica în alta limba? E pur si simplu imposibil. De aceea Eminescu va ramâne pentru totdeauna exponentul maxim al muzicalitatii acestei „dulce si frumoasa limba ce-o vorbim”.

..........
Te citez : "Cu alte cuvinte, creeaza o atmosfera, ceea ce in textul tau nu se regaseste. etc etc = dau cuvantul Marelui Eminescu citand ultimele trei strofe din
"Criticilor mei"

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ti viata,
Unde ai judecatorii,
...Nenduratii ochi de gheata?...

...Ah! atuncea ti se pare
Ca pe cap îti cade cerul: ....
Unde vei gasi cuvâtul
Ce exprima adevarul?

Critici voi, cu flori desarte,
Care roade n-ati adus –
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.
#224988 (raspuns la: #224234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nici un cuvant nu are magia - de Alice la: 06/10/2003 00:39:08
(la: Downloadul de mp3-uri si filme de pe Internet.)
Nici un cuvant nu are magia lui "gratis". GRATUIT! Si incetezi sa mai gandesti!
FALSUL "POGROM DE LA ABATOR" SI LUNGUL DRUM CATRE ADEVAR - de Bogdan la: 22/10/2003 05:11:19
(la: A existat holocaust in Romania?)
Draga valentinb, ai scris asa:

#1796 - Comentariu adaugat de valentinb la mar 21 Oct 2003 - 20:03 (...)orice OM care a pierdut 20 din membrii familiei la pogromul de la abator (...)adica acu o sa se gaseasca vreun doct care sa spuna ca marele iorga i-a indemnat pe legionari sa omoare evrei..(...)


**

1. Iata mai jos cate ceva care s-ar putea sa te intereseze. Si nu numai pe tine. Daca ai argumente care pot dovedi contrariul, le astept. Am spus argumente, nu vorbe aruncate degeaba.

(link la text http://www.geocities.com/alkimistul/ml/pogrom.html )

FALSUL "POGROM" DE LA ABATOR

-Profesorul universitar, Dir. al Abatorului, Radu Ieftimovici, spulberã legenda comunistã privitoare la "pogromul" de la Abator din Ianuarie 1941-

"Primele mistificari privind acest subiect, apartin ziaristului sovietic Ehrenburg in 1945, (intr'o conferinta la Atheneu), aplaudat de Ion Calugaru, Mihail Sadoveanu, C. I. Parhon, Traian Savulescu s.a., dand mana libera lui Nicolski si Draghici pentru exterminarea care a urmat. Au continuat cu acuze dl. Sandu David, presedintele uniunii Asociatiilor de Scriitori din Statul Israel, iar dintre romani: Marin Preda, Sergiu Nicolaescu s.a., au colaborat prin scenarii folclorice comuniste acuzand fara dovezi. In anul 1946, procuratura comunista se ocupa de Abator. Sunt chemati toti medicii si muncitorii angajati la abator in anul 1941. Faptele sunt intoarse pe toate fetele, se cauta neaparat vinovati sau tapi ispasitori, dar nu se gasesc si procuratura este obligata sa inchida dosarul. Dintre cei audiati, doar macelarul Horwat crede in pogrom, insa el nu era angajat al abatorului in 1941. In schimb, tinichigiul Segal, evreu, de buna tinuta morala, prezent acolo in 1941, declara ca nu a existat nici un pogrom. Cel cu declaratia falsa, macelarul, dupa cateva luni a fost numit in postul de director al abatorului.

Angajatii Abatorului Bucuresti, revoltati, au semnat o nota de protest impotriva mistificarilor pe aceasta tema in ziarele comuniste. Facsimilul acestui protest a fost inaintat ziarelor "Universul" si "Dreptatea", dar nu a mai fost publicat deoarece aceste ziare au fost reduse la tacere" (Zaharia Marineasa - "Pogromul de la Abator", in "Almanahul Gazetei de Vest - 1994", pag. 144). Iata, mai jos, desmintirea angajatilor de la Abator in anul 1941:

D E S M I N T I R E
"Subsemnatii, medici veterinari si functionari ai Abatorului Capitalei, luand cunostinta de articolele publicate de ziarele "Romania Libera", "Tribuna Poporului" prin care se afirma ca in abatorul Capitalei au fost ucisi ovrei, si de campania care se duce pe aceasta tema, de natura sa discrediteze institutia si oamenii ce o servesc, dam cea mai categorica desmintire, afirmatiunilor facute si declaram pe proprie raspundere ca faptele enuntate mai sus sunt de domeniul fanteziei". Urmeaza semnaturile (37)

Facsimilul scrisorii si semnaturile (pentru cei interesati), au fost deja publicate in ziarul"Expres Magazin", Nr. 13, Aprilie 1992 (laolalta cu declaratiile prof. univ. Radu Ieftimovici), cum si in "Almanahul Gazetei de Vest - 1994). Documentul in original: vezi arhiva ziarului "Dreptatea".

"In afara acestor desmintiri, se adauga argumentul cel mai important care nu poate fi contestat: cartea "Martiriul evreilor din Romania in 1940-1941", cuprinzand documente si marturii, editata de Centrul de Studii al evreilor din Romania in anul 1991, cu un cuvant inainte al Sefului rabin Moses Rosen, carte care are 327 pagini, din care 16 pagini cu fotografii, si in care nu se gaseste nici un cuvant despre existenta vreunui abator.

D-nii Norman Manea, Andrei Pippidi si istoricul Francisco Veiga (intr'o istorie recenta, aparuta la editura "Humanitas"), fiind vorba de o denigrare planificata, nu tin seama de aceste dovezi si continua dusmanos cu acuzatiile asupra unor evenimente care nu au existat.

Despre evreii morti in timpul zisei rebeliuni, acesta fiind un capitol separat, "Cartea Neagra", editata in 1946 de Comunitatea evreilor din Romania, recunoaste conditia de beligeranti, adica cea de luptatori a evreilor in rasturnarea regimului legionar si nu de simple victime ale antisemitismului; numarul evreilor fiind neinsemnat fata de numarul legionarilor morti in evenimentele din Ianuarie 1941. Cercetand cu amanuntime evenimentele din timpul zisei rebeliuni, nu vom descoperi nicaieri vreo condamnare adusa vreunui legionar pentru fapta de a fi ucis un evreu, desi stim cu totii ca Antonescu s'a luptat mult sa descopere o astfel de proba incriminatorie.

Se cunoaste de asemenea ca legionarii au fost ocupati cu apararea institutiilor publice in contra loviturii de Stat antonesciene; in plus, ca si in Revolutia din 1989, ca de altfel in orice situatii de aceeasi factura, periferia orasului, prin elementele ei, isi aduce o contributie violenta si haotica". (Zaharia Marineasa - ibidem -).


2. "Marele Iorga" a fost in anii deceniilor 2-3 din secolul trecut unul din cei mai virulenti antisemiti romani. Relatiile sale foarte bune cu A.C. Cuza, fondatorul gruparii "Liga Apararii Nationale" al carei unic scop era lupta impotriva evreilor, sunt cunoscute.


3. Doritorilor le stau la dispozitie cu lucrari istorice in format electronic sau tiparit. Printre altele,

"Holocaust in Romania?" (editat colectiv, 2001)
"Industria Holocaustului" (N. Finkelstein, 2001)
"Holocaustul: martori oculari sau legile naturii?" (2000, carte interzisa in 2002)
"Miscarea legionara si evreii" (Flor Strejnicu, 2002)

Mai puteti consulta si linkurile

*Atitudinea legionarilor fata de evrei:
http://www.geocities.com/alkimistul/ml/atit_evrei.html
*RESPONSABILITATEA VIOLENTELOR ANTISEMITE DIN ROMANIA (1941)
http://www.geocities.com/alkimistul/ml/resp.html

Acestea se afla puse in pagina mea, daca vi se pare, firesc, ca nu prezinta prea mare incredere, puteti cauta aceleasi texte si din alte surse.

Toate, inspre aflarea ADEVARULUI cel adevarat. Fara sa se supere nimeni.

Semneaza: un nevrednic, dar mandru urmas al "neandertalienilor legionari" Noica, Tutea, Cioran, Eliade, Gyr, Crainic, Steinhardt, Nicolau, Dimitriu, Cantacuzino, Polihroniade si multi altii ca ei.


Bogdan
http://ro.altermedia.info, cealalta fata a realitatii
#1855 (raspuns la: #1796) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
apa de toaleta de flori mirositoare - de Coralie la: 07/11/2003 06:55:08
(la: De ale doamnelor si nu numai!)
trebuie luate flori care miroase : lavanda, jasmin, trandafiri englezesti
pui sa macereze florile cu alcool de 60-70° cumparat la farmacie, cca 2-3 saptamani, pui in congelator 24 de ore, apoi filtrezi (filtru de cafea)
pui in sticla si infunzi sticla bine
"dragoste", cuvant cu multe n - de Daniel Racovitan la: 07/11/2003 08:58:31
(la: despre dragoste)
"dragoste", cuvant cu multe nuante, "dragoste de viata", "dragoste de bani", "dragoste de aproape", etc.

despre care dragoste vrei sa discutam?
lamurire pt 13339 - de Andrei B la: 08/04/2004 06:32:40
(la: Vecinii de bloc - sa le ascultam manelele sau...?)
CUM SA FACI O MANEA DE SUCCES IN 10 PASI SIMPLI

PASUL 1
Nume de bastan (Elvis, Florin Fermecatoru', Englezu', etc).

PASUL 2
Incultura generala obligatorie.

PASUL 3
IQ mai mic decat numarul de la pantofi. Castigarea unui loc in categoria prosti, dar multi.

PASUL 4
Posesie (sau achizitionare pe parcurs) limuzina, castel, faraoanca si boraci (puradei).

PASUL 5
Rude-n puscarie.

PASUL 6
Imagine

I. Bijuterii - Lant, ghiul si bratara de aur - mai mult de ½ din greutatea corporala

II. Freza - 2 parti gel, o parte par

III. Hainele - Cat mai stralucitoare si de prost gust
a. Camasa (alba sau neagra)
b. Pantaloni (preferabil negri)
c. Pantofi de lac
d. Vesta, manta sau capa

PASUL 7
Versuri

I. Vocabular obligatoriu: "bani, dusmani, tigani, golani, femei, fetite, printesa, bautura, dolari, aur, parai, lovele, milionar, Mercedes, celular, inima, suflet, Dumnezeu, viata, valoare".
Interjectii: "oooooooof, ah, sha-la-la, cicalaca-cichicha" etc

II. Sunt admise
a. greseli gramaticale
b. verbe - conjugare si acord
c. substantive - plural la alegere
d. greseli de tipul "la toti", "lu' copilu' meu" si din seria "casa" - "as vrea ca sa te regasesc"
e. versuri albe
f. rime cu acelasi cuvant
g. metafore duse la extrem ("floarea florilor", "sugativa-n portofel")
h. cuvinte straine ("bambina", "ragazza", etc)

PASUL 8
Subiecte:

I. iubirea
a. relatiile:
1. cu mai multe femei
2. reusite
3. nereusite (vezi parasire)
b. parasire
1. pentru altul / alta (merge si homo)
2. pentru bani
3. pentru ambele
4. moarte

II. familia
a. copiii
b. nevasta
c. fratele - bunastare, parasire sau lauda

III. banii
a. detinerea lor in cantitati mult exagerate
b. risipa fireasca
c. invidia celorlalti

IV. lauda proprie (bogatie, bunastare, performante sexuale, sex-appeal, performante muzicale)

PASUL 9
Melodia

I. instrumente consacrate
a. acordeon
b. orga proasta
c. instrument de suflat
d. tobe de sintetizator, cu generozitate

II. voce
a. optionala si/sau chinuita
b. ecou
c. accent obligatoriu
d. rap inclus

III. originalitate facultativa

PASUL 10
Videoclip

I. miscari necesare (pt. manelist)
a. stanga-dreapta (maxim doi pasi)
b. pocnire din degete
c. zambet cuceritor

II. 15-20 de fete dotate care sa-si agite echipamentul

III. decor prost (sau inexistent)

IV. lumini cat mai colorate

V. cateva masini decapotabile in care sa cante barosanu'
poate te-am lamurit:)))
sursa net.
#13499 (raspuns la: #13339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru ozzy osbourne,...ma uit la albine ,flori si pasari,... - de DESTIN la: 13/05/2004 19:42:03
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Tot respectul meu pentru felul de a gandi,am ales acele cuvinte in titlu, care unge sufletul curat si iubitor de adevar...Multumesc si imi doresc ca oricand sa schimbam idei si ganduri despre noi semenii.
Desigur,doctrina nemuririi sufletului isi are radacinile in timpuri mult mai indepartate.Gandesc ca Socrate si Platon au ajustat aceasta doctrina si au transformat-o intr-o invatatura filozofica.La greci ,inainte de Socrate si Platon se credea ,de asemenea ca sufletul continua sa traiasca dupa moarte.


Sermo imago animi est;vir qualis, talis est oratio(Filozoful Syrus)
Cuvantul este imaginea sufletului;cum este omul,asa-i este vorbirea.
#15375 (raspuns la: #15365) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cuvantul "sit" exista in limb - de Daniel Racovitan la: 17/05/2004 14:58:32
(la: Gramatica si butélia)
Cuvantul "sit" exista in limba romana chiar de mai inainte de a te fi nascut tu sau Internetul.
#15516 (raspuns la: #15424) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
opinii si opinii - de enigmescu la: 18/06/2004 18:36:55
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
in opinia mea cred ca se creaza o confuzie pt. faptul ca se pleaca dintr-un punct gresit. mi se pare f. important sa intelegem mai intai ce inseamna traditie, obicei, si ce presupune aceasta/acesta. pt. mine un obicei poate sa insemne spalarea pe dinti in fiecare zi, la fel de bine cum poate sa insemne cununarea la biserica. unele sunt automatisme capatate in decursul vietii, altele sunt experiente traite de milioane de oameni inaintea noastra! n-as vrea sa dau definitii aici dar cateva caracteristici as putea enunta pt. traditiile care tin de evenimentele mai importante ale vietii.
as incepe prin a spune ca exista traditii si traditii, unele mai noi, altele mai vechi; apoi exista oameni si oameni, unii mai cuminti, altii mai...altfel. mai este desigur si problema locurilor de referinta- interesant ar fi de facut aici o paralela intre diferite locuri din tara. dar sa le luam pe rand.
o traditie corecta, care (inca) pastreaza caracterul ei sacru si non-formalist, este aceea care se adreseaza obiectiv sufletului/spiritului uman si mai putin logicii si apoi lumii in general. de fapt chestiunea e destul de complexa fiindca, concret, rareori deslusim sau reusim sa facem diferenta intre o traditie laica si una bisericeasca. stiu ce spun si de ce o spun! cei mai multi sunt tentati sa le amestece. si nu e bine fiindca una e sa mergi imbracat national la biserica si alta e sa urmezi traditia dreapta a bisericii. vreau sa spun aici ca un mare "merit" pt. neintelegerea lucrurilor il au cei care cunosc cate ceva despre traditiile adevarate dar nu explica nimanui ce e cu ele. sa revin. in cazul cununiilor, ca si al nuntilor(am sa ma explic dupa aceea de ce fac distinctie si intre ele, chiar daca nunta se mai numeste in ritul ortodox si cununie), s-au amestecat in decursul timpului nenumarate prostii scornite de persoane care s-au vrut in centrul atentiei sau care, din nestiinta, au inventat ceva pt. ca li s-a parut a tine de mistic. in realitate insa s-a cazut in misticism si intr-un anume fel in profanare a vechilor si realelor obiceiuri. de aceea unora li se pare ca traditiile noastre ortodoxe sunt bune...de aruncat. insa tineti cont ca in nici o biserica ortodoxa, din toate timpurile, nu s-a predicat de la amvon vreodata ceva despre alte traditii decat cele bisericesti!!! dar cine sa le asculte cand noi toti ne astupam urechile sufletului nostru ca sa auzim doar ce mai e nou si dealtfel perisabil?! asadar o traditie adevarata mi se pare ca ar trebui sa aiba pecetea unei oarecari vechimi, in primul rand, apoi girul celor care sunt in cunostinta de cauza si pot sa explice CE ANUME REPREZINTA ELE, CARE ESTE SEMNIFICATIA LOR. sigur ca pusul cununiilor pe capul mirilor are o semnificatie aparte pt. mine, la fel cum inconjuratul mesei de trei ori are o alta semnificatie- si sunt atat de multe... dar ce importanta poate avea ruptul colacului deasupra capului mirilor la inceputul nuntii? sau faptul ca miresele nu trebuie sa se vada intre ele... ori ca n-au voie sa se uite inapoi pana nu ies din biserica(asa ca le intepeneste gatul si spatele pana la sfarsitul slujbei)... dar de aruncatul la tinta cu bomboane atunci cand se inconjoara masa, de se face un taraboi general si un ras de te intrebi ce cauti acolo...? intrebati pe cineva odata de ce face acel lucru si-o sa vedeti ca habar nu are. nu-i intelege rostul, insa asa a vazut la altii ca au facut inainte. intrebarea mea este: aceia au stiut ce fac??? dar cei dinaintea lor??? insa cred ca aici mai e o problema majora: anii de comunism ateu si mai nou de libertinaj ateu! anacronismul dintre cele doua nu se vede si in ceea ce priveste optiunea religioasa si, odata cu aceasta, in mistificarea realelor valori. adica si intr-un curent si in celalalt gasim prea mult ateism care face inaccesibila calea spre cunoastere a traditiilor perene.
nu sunt sigur daca fac tocmai bine despartind cununia de nuta dar cred ca in constiinta majoritatii cam asa e de facto. cununia e slujba religioasa la care cei doi miri participa in calitate de viitori soti legitimi in fata lui Dumnezeu- si nu prea stiu ei de ce!; nunta e acea, indraznesc sa spun, masturbare a simturilor. sa nu fiu inteles gresit, nu sunt impotriva nuntii traditionale cu tot ce implica ea, chiar daca asta nu le place altora. sunt insa impotriva celor care, asa cum s-a mai spus, se dezlaneaza si se dezmata ca niste pagani- o fi aici influenta romana ramasa de la Traian?! asta nu putem sti sigur dar ce stim sigur e ca dacii, conform spuselor istoricilor de atunci, "aveau obiceiul de a bea pana la deplina imbatare"! concluziile le puteti trage singuri. si pt. ca tot mi-a venit in minte zicala "cearta fara bataie e ca nunta fara lautari" ma intreb ce fel de nunta poate fi aceea la care sa nu te bucuri si sa dansezi de fericire??? ce poate fi mai frumos decat sa marchezi acest unic(ASA AR TREBUI SA FIE!!!) eveniment din viata alaturi de cei dragi, apropiati sau nu? ce conteaza ca vom fi istoviti dupa nunta, ca avem batai de cap, ca nu mai stim pe unde sa scoatem camasa fiindca am fost scurti la minte si nu ne-am gandit serios la ce e de facut ca sa mearga bine?... important e ca vom fi fericiti alaturi de celalalt. iubirea conteaza cel mai mult. insa nu trebuie contestat faptul ca aceasta mai trece si prin burta, inclusiv (sau mai ales de aceea) intr-o societate flamanda ca a noastra. asadar scopul poate scuza mijloacele. in plus va mai puteti gandi si la aspectul pozitiv al reunirii si al comuniunii cu cei dragi- daca asta ii implica si pe cei cu bani n-am nimic impotriva!
iar acum sa ma refer la oameni. tendinta aceasta de contrafacere sau de impropriere de la altii, specifica in prea mare masura noua(uneori), exista de cand existam ca neam. nu prea avem ce face, defilam cu ce avem. insa nimerit mi se pare a fi un lucru si anume ca fiecare roman(cu cat mai tanar cu atat mai bine) trebuie sa inceapa sa-si inteleaga mai intai istoria si apoi implicit traditiile. fac o precizare: aici, in Melbourne, exista festivitati speciale dedicate anumitor zile sau sarbatori traditionale la asiatici, spre ex., insa nu si pt. romani- si credeti-ma ca cei de aici daca ar vedea asa ceva ar ramane inmarmuriti. (am intrat deja la capitolul traditii laice) vreau sa spun ca noi ajungem sa ne uitam datinile(pe care poate nici macar nu le-am stiut sau le-am inteles vreodata) daca ne dezradacinam de glie. si asta e un punct mai mult decat negativ pt. noi. insa de capacitatea de intelegere si de ACCEPTARE a obiceiurilor populare care, repet, de multe ori s-au intersectat cu cele religioase- poate si pt. faptul ca la inceput biserica a condus inclusiv viata laica, sociala- deci de aceasta capacitate este direct responsabila pregatirea noastra anterioara. asa ca cine se crede curat dar de fapt nu intelege ce-i cu unele obiceiuri sa stie ca se face direct vinovat si ca are o malformatie congenitala: la suflet! insa asta se poate indrepta printr-o experienta nu tocmai traumatizanta a unui transplant din niste carti de referinta.
in ce priveste locurile de referinta, adica a originii anumitor datini, stiti f. bine ca difera la fel de mult cum difera limbajul romanesc: Ardeal, Moldova, zona Oltului, Dobrogea, capitala samd. interesant e ca majoritatea acestor obiceiuri tin intr-o oarecare masura de slujbele religioase. nu pt. ca sunt indicate de slujitorii bisericii, ci pt. ca acestia nu mai pot face nimic ca sa le schimbe. in primele veacuri ale erei crestine biserica a preluat unele obiceiuri si le-a increstinat, asta deoarece s-a vazut ca unele nu pot fi scoase cu totul din constiinta vechilor pagani. li s-a dat o alta forma si un cu totul alt inteles, de aceasta data izvorator de speranta reala, datator de viata in cel mai sublim inteles al cuvantului. la fel s-a intamplat si in cazul nostru. sa spunem aici ca Apostolul Andrei, cand a ajuns in partile Dobrogei de azi, n-a mai considerat necesar sa inainteze in noul teritoriu cucerit de romani fiindca a constatat cu surprindere probabil ca locuitorii de aici, dacii, erau inclinati spre o credinta unica, intr-un singur Dumnezeu, in nemurirea sufletului si viata de dupa moarte. ceea ce e extrem de important fiindca vedem astfel care e contextul in care au luat fiinta noile(pe atunci) datini si putem intelege complexitatea fenomenului si amploarea lui.
dar sa incerc sa scurtez. in general traditiile tin de oameni, locuri, timpuri si factori inerenti(diferite imprejurari). ce e in afara bisericii se numeste traditie laica si de cele mai multe ori nu are un suport teologic-dogmatic; ce e inauntrul ei sta scris in cartile de aur ale istoriei bisericesti care, sa fim realisti, le intrec pe cele laice; in cea de a treia categorie, cea mai detestata si mai tapetata, categoria "cu fundul in doua luntrii", sta 'ghiveciul' inventat de unii si absorbit de altii, un ghiveci fara gust sau forma, fara savoare si fara miros de tamaie. e un ghiveci pe care il poti pune intr-un ghiveci pt. flori ca sa dai cu el in capul celor care habar n-au cum sa se fereasca de el!!!
s-am incalecat pe-o sa / si v-am spus-o chiar asa.
just me
...cuvant mic,esti gol si pro - de alter ego la: 01/07/2004 02:17:51
(la: poezie light)
...cuvant mic,esti gol si prost,
fa-te mare si-ti gasesc eu rost...

(poate ne-ar mai trebui o poezie ... :) )
#17110 (raspuns la: #17079) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. spirit intelept :umtimul cuvant - de desdemona la: 02/07/2004 12:50:26
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
se zice ca femeilor le place sa aiba ultimul cuvant :).
O mica remarca rautacioasa : numele tau de utilizator e cam 'pompos'. Cand cineva isi pune singur eticheta are toate sansele sa nu fie ceea ce scrie pe ea. Daca te superi pentru ce ti-am spus am avut dreptate :).
De fapt nu voiam sa mai continui chat-ul, dealtfel nici nu e la subiect.
N-ai de ce sa fii dezamagit de reactia mea. Am propria mea cunoastere asupra acestei teme, si nu din surse bibliografice. Tu vrei sa continui o discutie, eu nu, fiindca e inutila. N-am sa vin cu contra-argumente fiindca aproape tot ce mi-ai citat din literatura internationala apartine unor persoane pe care nu le consider autoritati in domeniu. Criteriile mele de apreciere ale surselor de spiritualitate sunt personale. As avea ceva de spus insa nu pe terenul pe care e mintea ta, nu ma adresez mentalului, caci nu el e cel mai puternic instrument al omului. Deci nu intru in argumentatii, care delecteaza mentalul dar sunt inutile pentru orice in afara de mental. Aici nu e vorba de orgoliu, iar blocaje dupa cum stii bine avem cu totii.
Continui sa nu iti dau dreptate, insa pot in schimbul frumoasei tale incheieri, sa iti transmit toata dragostea, victorie impotriva piedicilor si succes in evolutia spirituala.
A plus
Desde
___________
"Sa fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
#17187 (raspuns la: #17124) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:-) - de AlexM la: 05/07/2004 21:24:09
(la: Femei, noroace. La limita.)
fonetic, trederea lui Diana la zânã este impiedicata de disparitia lui "a". Dupa cum remarcati si in acel DEX este dat cautios "probabil din lat. Diana" deoarce si cei care au redactat textul sint constienti de greutatea fonologica.
Albaneza nu face pe "di", "di:", "de", "de:" latinesc niciodata in "z". Forma fonologica a cuvantului Albanez "zánë"(asta este forma sa corecta, scuze de inversarea lui "ã"(ë) cu "a") apare singulara cu acest "z" intre cuvintele imprumutate din Latina. Pentru dovedirea acestei afirmatii avem urmatoarele exemple:
dirigere > dërgoj, discaptare > diktoj, diabolu > djall, directus > drejtë, detegere > dëftoj, desiderare > dëshiroj
Singurul exemplu unde aparent "di" > "z" este tocmai cuvantul in cauza care este "zanë". Forma acestui cuvant este intalnita numai in lb. Româna cu schimbarea normala a lui "a" in "â" inaintea unui "n" negeminat.
In Românã mai exista si forma de masculin "zân" dar acest lucru nu ne ajuta prea mult, aceasta forma putand sa fie un derivat din "zânã". La Albanezi, o zânã este o zânã a pãdurii ceea ce semantic o apropie de Latinescul Diana. La români, o zânã este termenul general pentru fiinta feminina cu puteri supranaturale, in general fiind considerata un personaj benefic. Un anumit tip de zânã este Zâna Pãdurii dar asta nu o apropie de Diana deoarece este numai o subcategorie cum este si Zâna Florilor, Zâna Fiarelor, etc. etc.
De accea "certitudinea" ca acest cuvant este un derivat din teonimul Diana, sustinut si de trecerea singulara a cuvantului Diana ( cu "i" scurt !!!!! ) la "z" ramane intradevar "la limita".

Ca o mica informatie, in Latina Veche, teonimul Diana avea primul "i" lung "Di:a:na". Ori, o astfel de forma este posibila a fi o forma care sa dea românescul "Zânã". Dar asta ar incurca si mai mult lucrurile , nu-i asa?

De fapt, pe mine m-a amuzat chestiunea cu "no rock" si asta m-a facut sa comentez. La "diana" am ajuns parcurgand textul si atata tot.
Cat despre "ce anume" nu e clar ce se doreste a fi. Ce sânt, ce citesc, ce invart, ce rasucesc?

:-)

AlexM
#17347 (raspuns la: #17067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mai bine revenim la oile noastre negre si laiete. cat despre celelalte, pictate in alb si cu lana facuta zulufi cu fierul fierbinte, spoite ca masinile second-hand inainte de vanzare, cu volanase, paiete, flori de plastic (ah, eram sa ma scap...pe mine si sa zic "flori de mucigai") si balonase multicolore la cornite, asadar despre acestea nu se mai poate zice mare lucru. nici la dinti daca le cauti n-ai sa le gasesti vreun cusur fiindca acum au proteze dentare scumpe. ba chiar si-au facut si operatii estetice la laptarese, de-i crapa ranza oricarei capre, raioase sau nu. stii vorba aia: cat o fi capra de raioasa tot cu coada-n sus umbla. ce ti-e si cu democratia asta, unde se mai pomenea inainte de "concurenta neloiala"? da' acu' totu-i posibil, inclusiv sa te dai la magarii de berbeci sau la boii de tapi. no, pe cuvantul meu de martafoi, tara se duce de rapa si cucoanele striga-n gura mare ca li s-a gatat rujul, li s-a estompat fardul si rimelu' nu le mai face destula "mascara". chiar ca-i culmea mascaradei in ochii stimabililor cu osul tare!
asadar sa revenim pe plaiurile noastre mioritice unde laptele, branza, lana si ouale...de hipopotami sunt numarate si apoi vandute contra unui salariu minim pe economie. aici, in tara tuturor posibilitatilor, sa stam stramb si sa gandim drept la cele spuse pana in prezent pe un oarecare forum. am sa iau partea CONDUCERII interne de partid, partid care se infiinteaza imediat ce se trezeste cineva la realitate si vrea sa ia berbecul de coarne, si-am sa-ti spun una pe sleau: CONDUC DISCUTIA DUPA CUM INTELEG SI MA LASA CONSTIINTA, la fel ca tine si ca oricare altul. sincer sa fiu primul impuls a fost acela de a te mustrului un pic, dar mai apoi am stat si m-am gandit ca poate ai dreptate; si-atunci nu pot decat sa ma bucur fiindca, oricat de curios ar parea, sunt asa cum sunt si nu mi-e rusine cu mine insumi. apropo, te-ai gandit vreodata ca nu tuturor oamenilor le este dat sa conduca? spre ex., cati din cei care pornesc topicuri stiu si sa le ingrijeasca? dar acestea sunt amanunte prea grele pt. o punga de un leu ce tine loc de portofel. si in plus jocul cu aceeasi punga, dar de data asta plina cu aurolac, este perfid si nu te face decat si mai inconstient ca atunci cand ai incercat prima data. tu n-ai cum sa intelegi ca fiecare isi are jocul/jocurile lui necesare si normale (tu inclusiv) fiindca esti atenta sa le "demasti" pe ale altora. in felul asta uiti de propriile fantasme si fantasmagorii. numai ca s-ar putea ca demascarea de care vorbeam sa fie in fond o mascare cu buna stiinta a fetei care nu-ti place. da, ce ne mai place sa avem grija altora... cred ca de aia si-au facut romanii porti sulptate ca la Vatican, ca atunci cand stau in ulita si-si urmaresc vecinii sa nu le fie urat. e lucru vadit, in acest fel li se pune si imaginatia pe picioare de le crapa mintea cate scorneli pot asuda din creierele minuscule.
asadar, draguta mioara, lasa-mi iarba in pace si vezi-ti de sclipitorul verde al clorofilei din varful ierbii tale! ce cauti intr-o zona in care "baietii se alinta"? te cunosc, stiu cum esti fiindca am mai cunoscut pe cineva ca tine inainte: nu suporta sa alinte sau sa vada pe altii alintati, poate ca nici macar pe sine nu se lasa scarpinata intre cornite, dar nu pt. ca ar fi ceva rau in alint, ci pt. ca "o seaca la melodie" (ca sa folosesc o expresie uzuala). da' cand ti-o intra masina de tuns in freza sa vezi ce-o sa-ti mai scada moralu' si cum o sa mai vrei sa dai timpul inapoi ca sa mangai pe cine n-ai mangaiat.
eu cam atat am avut de zis, deocamdata. astept represaliile de rigoare sau, de n-o fi cu banat, ceva scarpinaturi intre coarnele-mi NEincornorate. by by!
just me
#18815 (raspuns la: #17191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Probabil stiti ca cuvantul e - de gabriel.serbescu la: 11/08/2004 13:21:04
(la: Vreau dreptul la mandria de a fi roman!)
Probabil stiti ca cuvantul e o arma, ca mai mult, cuvintele in sine sunt simboluri si o utilizare corecta a lor poate face bine sau rau. Din nevoia de a intelege mai bine simbolurile exista inclusiv o stiinta, semiologia.
Problema unui simbol e aceea ca adesea el deviaza in mit, sau complex mitologic, caz: Eminescu, care poet fiind, a ajuns sa simbolizeze o intreaga poezie romaneasca, a devenit mit.
Dumneavoastra domnule Herjeu, efectuati aceleasi manevre, manipuland inconstient niste simboluri romanesti (literati, artisti sau fosti lideri politici) si le proiectati la mama dracu, unde se imbina discursul spiritual romesc si orgoliile patetice de natie blegita si distrusa de comunism.
Cand vorbiti de Romania, domule Herjeu, faceti-o tare si raspicat daca tot vreti sa fiti orgolios si mandru, caci in textele dumneavoastra se intuieste buciumul si jalea. Numai bine
#19567 (raspuns la: #18985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa ramanem la subiectul initial - de carapiscum la: 27/09/2004 13:40:12
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
Cinstite autorule, fara a ma da roman-verde tin sa-ti spun ca ai in mine un iubitor de patrie si de neam, poate mai mult decat altii de aici sau de aiurea. Sigur, asta nu se afirma, cat mai ales se dovedeste prin fapte. Dar fiindca e vorba de fapte, sunt mandru ca am la activ cateva experiente personale care daca nu ma fac vrednic de demnitatea de roman, cel putin ma pot lasa sa vorbesc liber despre cum vad eu acest subiect.

Asadar am avut sansa si in acelasi timp cinstea de a ma afla in cateva randuri printre romanii adevarati, romanii de dincolo de Prut si cei din satele sasesti de prin Covasna si Harghita... Acuma nu ca doar acolo s-ar afla romani adevarati, ce vreau sa spun e ca acolo i-am intalnit pe putinii romani care stiu ce inseamna patriotism, dragoste de tara si de neam- la modul concret. I-am vazut plangand si cantand romaneste, plangand si vorbind romaneste, plangand si traind romaneste. De ce plangand intotdeauna? Hmmm, motivele sunt atat de multe... De dorul tarii mama?! Din cauza deziluziilor pe care le traiesc zilnic?! Din cauza neputintei lor de a mai face ceva care sa conteze in istorie?! Oricum, sigur e faptul ca plansul pe romaneste este cel mai bine cunoscut de toti acestia. Asta au toti romanii in comun: plansul- si de aici doinele.

Imi amintesc de parca a fost ieri: o intreaga comunitate dintr-un sat cernautean adunata la un praznic al bisericii locale, prilej nu numai de bucurie (fiindca le-au venit oaspeti mari din Romania: o parte a unei comunitati ortodoxe) ci si de in/cantare dupa datina strabuna. A auzit cineva de Hruseuti, com. Voloca? Eu atunci am auzit pt. prima data de acest sat- ironia consta in aceea ca nici macar nu e departe de granita. Nu as putea niciodata descrie in cuvinte ce am trait in acele momente pe viu.

Se apropie cu pasi repezi sarbatoarea nationala a Romaniei... Cu ceva ani in urma, in ajun de sarbatorile Domnesti ale iernii, cutreieram impreuna cu cateva zeci de romani, tineri si indrazneti ca mine, plaiurile care candva au fost rascolite de vuietul si valmaseala luptelor pt. neatarnare. Asa trecand din sat in sat si din comuna in comuna pana in Mun. Sf. Gheorghe, nu pot sa nu-mi amintesc cum eram primiti de romanii de acolo si sa nu mi se stranga pielea pe spate si acum: prapuri, cruci, mese pline cu tot felul de bucate (de post, ca era vremea postului), sateni calari pe cai si purtand drapele... Doamne, ce fior, sa te prinzi in Hora Unirii ca la Alba-Iulia si sa reeditezi acele momente unice ale Romaniei Mari! Si apoi sa tragi o dusca de vin nobil din plosca lasata de la daci incoace, din tata-n fiu... Si Imnul National cantat din toate piepturile..., marsul tinerilor care plecau la lupta... Nu e nici vreme si nici decent cred sa-mi vars pasiunea aici. Dar pot sa mai adaug ca aceste intamplari, chiar in momentele in care le traiam aievea, erau in plus si aducerea aminte a celor jertfiti pt. idealul suprem de reintregire a neamului romanesc. Da, ei s-au indoliat pt. ca noi sa putem astazi purta vesminte/straie de sarbatoare. Ei au purtat drapelul intr-o mana, arma in cealalta si crucea in inima. Unii dintre ei mai traiesc si azi, uitati de lume sau pur si simplu nebagati in seama, si cu unii dintre ei ma intalnesc din cand in cand cu promisiunea de a depana amintirile istoriei "live".

Dar care este rostul acestora, ce ma face sa scriu asa? Tocmai titlul subiectului. Nu-mi pot retine acum, asa cum nici atunci nu mi-am putut retine, acel sentiment ciudat cand in fata statuii lui Mihai Viteazu (din Sf. Gheorghe) se canta Imnul National si doar cativa dintre romanii adunati acolo au avut curajul de a intra in Hora Mare. Le-am vazut expresia de pe chipuri, un fel de teama de "imprejurimi"... Si i-am inteles atunci fiindca doar cu cateva zile inainte nu-mi putusem cumpara un film foto de la un magazin- nu stiam decat limba materna, adica romana! Si iar nu pot sa nu amintesc un aspect: noi cantam si hoream in piata iar "oficialii" si-au facut datoria de ochii lumii, au depus coroanele de flori si-au plecat "la vestiare"- ca era frig si pe masa primariei zgribulea un godac cum numai prin filmele despre timpurile medievale mai poti vedea. Si oricum cu putini te puteai intelege, ca nici ei nu stiau (?) romaneste. Iar noi, romanii din toate colturile Romaniei Mari, mersesem sa-i colindam dupa datina strabuna... Mai are rost sa va spun si ce ingretosati am fost la vazul acestora?

Una peste alta, "bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi". La intrebarea daca am cu cine sau cu ce ma mandri ca roman pot raspunde intr-un singur fel: nu mi-e rusine de neamul meu, nici chiar de as ramane singurul care mai tine la el. Si daca prin absurd as admite ca nu m-am nascut in Romania, ochii mei tot spre ea s-ar indrepta fiindca nu are asemanare pe lume. S-o fi umplut de uscaturi si de lepre, ca asa a lasat Dumnezeu ca dupa potop gunoaiele sa fie ridicate de umflatura apelor si sa fie duse unde nu merita si unde nu se asteapta, dar mai stiu pe de alta parte ca dupa potop vine si soarele dogoritor care le usuca si le face netrebnice- nici macar pt. foc nu mai sunt bune. De aici si cuvantul Psalmistului: "cand se ridica sus oamenii de nimic, nelegiuitii misuna pretutindeni"!

P.S. Imi plac morile, cu noroc sau fara, plutind sau nu pe ape; imi place cantecul greierilor si dezmierdarea lebedelor; imi place culoarea cerului romanesc mai mult decat a celui strain; imi plac muntii nostri milenari pe care de cate ori i-am vazut am vrut sa-i iau acasa... Prea multe imi plac, ca sa le scriu aici. Am sa admit insa ca sunt si lucruri ce nu-mi plac: parvenirea, stilul "copist de pretutindeni", ingamfarea, tiganeala, cersetoria profesionalizata, vinderea pe un blid de linte s.a. E adevarat, nu suntem sfinti, dar avem cel putin datoria de onoare de a urma celor ce au scris cu sangele lor istoria noastra. Stiti ce zice in Scriptura atunci cand Cain il ucide pe fratele sau Abel: "iata, sangele fratelui tau striga la Mine din pamant". Asa sa stim, ca sangele inaintasilor nostri striga la Dumnezeu cerand dreapta rasplatire pt. ce se intampla cu tara. Si cine va fi aflat nevrednic...
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
Daniela - de carapiscum la: 09/10/2004 19:58:01
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Din cele multe pe care le-ai scris, si sper sa nu te supere asta, deduc faptul ca esti una dintre nefericitele care au trait pe propria piele aceste experiente nefaste alaturi de un barbat roman. S-ar putea sa gresesc. Oricum, iti dau dreptate in multe privinte. Pe de alta parte insa trebuie sa ramanem obiectivi si sa nu vedem numai partea goala a paharului din care beau barbatii. Spune o vorba cam asa: "optimistul vede covrigul, pesimistul vede golul din covrig iar realistul il infuleca". O sa cam faca ceva valuri acest subiect, ai sa vezi. Si stii de ce? Fiindca aici isi vor da intalnire optimistii cu pesimistii si cu realistii.

Tin sa-ti spun din start ca am avut la randul meu anumite experiente nefaste care m-au facut sa cred ca pe lumea asta nu exista femei sincere in totalitate, sau daca exista atunci isi cauta de cele mai multe ori numai dreptatea lor si nu le mai intereseaza opinia barbatului- ca de cand s-a inventat miscarea feminista toate femeile vor sa inlocuiasca pe barbatii lor la toate, daca se poate chiar si la sex. Ce denota aceasta stare de lucruri? Ca femeile si barbatii nu isi mai satisfac unii altora acele lucruri care sa-i atraga si sa-i determine sa se iubeasca neconditionat, asa dupa cum nici nu se mai sinchisesc sa aiba alta grija decat de ei insisi. Egoismul barbatilor este copiat intocmai la ora actuala de majoritatea femeilor, fie ca recunoastem, fie ca nu. Sigur, problema este mai mult decat delicata. Sa vedem putin niste parti interesante ale acesteia.

Admitem ca barbatul roman este asa cum l-ai caracterizat tu. Prin ce se deosebeste el de barbatul strain? In primul rand prin banii pe care-i castiga- ce-as mai vrea eu sa-l vad pe un strain cum isi duce viata in Romania macar vreo doua luni de zile, si impreuna cu el pe romancuta care l-a momit (probabil) s-o scape din iadul romanesc! (Apropo, am observat ca ai folosit exprimarea "partenerul meu" referindu-te la cel cu care traiesti actualmente; iti este sot sau ibovnic?- pt. ca, vezi tu, multi dintre romanii plecati prin cele strainataturi renunta la morala si cultura de acasa pe motive ca cele expuse de tine). Cu ce e mai bun un barbat strain decat unul roman? Cu nimic, ca n-are nici doua capete si nici doua perechi de...scule, si chiar de-ar avea tot i-ar rugini de la o varsta. Atunci care-i explicatia, de ce o romanca prefera sa aiba sot un strain decat unul din neamul ei? Cred ca e vorba despre acest aspect: un strain are obligatia (pe care si-o indeplineste de obicei) de-a sustine familia dpdv financiar, ori asta inseamna ca munceste pe rupte pana cade pe branci si nu mai e bun decat de zeama oualor. Asa ca fleoscait cum este nu mai poate "tine in hamuri" femeia care pe deasupra a mai ajuns si sa constientizeze: ca este mai puternica decat credea; ca legile o sustin mai mult pe ea decat pe barbat; ca are prioritate inaintea barbatilor pt. ca altfel se numeste hartuiala (nu-i asa?); ca daca se supara cumva barbatul ei pe faptul ca ea nu-si da deloc interesul pt. familie se cheama ca vrea sa-i ingradeasca libertatea; ca daca nu-i da poalele-n cap in fiecare zi (si daca se poate de mai multe ori in aceeasi zi) inseamna ori ca e impotent, ori ca are pe altcineva, ori e homo, ori sunt nepotriviti sexual; ca daca nu si-a cultivat inca din tinerete respectul pt. "deschisul usii masinii" de ori de cate ori coboara sau urca ea, atunci inseamna ca e un mitocan; ca daca prefera sa se uite la un meci de fotbal pe un alt canal al aceluiasi televizor cumparat pe banii lui, asta in timp ce ruleaza serialul de lung KILOmetraj "tanar si ne-a linistit" pe care ea il urmareste zi de zi, inseamna ca ea, saraca, nici un drept nu mai are in casa... Si cate n-ar fi de spus?

Femeia s-a emancipat f. mult, asta e sigur. Dar ce inseamna emancipare sau/si cum ar trebui ea inteleasa? Chiar sunt curios sa aflu raspunsul tau. Tin sa precizez ca nu iau apararea nici unui barbat, candva chiar am fost "demascat" ca as fi feminist si ca nu tin cu barbatii- culmea, o femeie mi-a zis asta! Si sa mai vedem cateva aspecte interesante. Daca femeia nu trebuie sa faca de mancare in casa, atunci cine sa faca? Sa-ti spun ceva: eu am fost multi ani pe cont propriu, inainte de a ma casatori, si singur m-am intretinut fara vreo greutate, sa stii. Dupa fericitul eveniment lucrurile nu s-au schimbat prea mult, in sensul ca nu intotdeauna m-a asteptat mancarea calda intinsa pe masa- si asta nu m-a suparat. Nu m-au suparat f. multe lucruri desi in sinea mea nu le-am agreat niciodata. Si ce s-a intamplat cand am avut curajul si nasabuinta de a rosti ce gandesc? Sa fiu considerat un fel de intrus in viata ei. Am stat atunci si m-am intrebat: de fapt cine este intrusul aici, eu sau ea? Cine mi-a invadat viata cu iubirea pe care apoi a uitat-o? Cine s-a gasit sa-mi zica mai apoi ca nu-mi da socoteala unde merge si ce face, asta in conditiile in care eu ii spuneam cu f. mici exceptii unde sunt si ce fac? Femeia care s-a folosit de iubirea mea pt. ea!!! Da, asta e tristul adevar scumpa femeie: voi nu trebuie sa stiti niciodata ca va iubim, sau in orice caz sa vi se impartaseasca iubirea cu lingurita, nu cu polonicul. Pt. ca odata ce ne-ati prins slabiciunea aceasta noi devenim uneltele voastre si sclavii vostri. Ce-ati mai vrea atunci de la noi? Sa va lasam libere si independente ca sa va faceti de cap iar noi sa va asteptam cuminti acasa in timp ce va intoarceti de pe cine stie unde?

Stiu ce-o sa spuneti acuma despre mine: auzi la frustratul asta...! Dar, hei, frustrarile n-au venit din partea mea ci din partea unei exponente a feminismului. Si cand mai aud expresia aia ce ma umple de dezgust: "sexul frumos"... Parca Dumnezeu a creat sexe, nu oameni. Si parca sexul barbatesc nu e la fel de frumos pt. ele... Ah, dar stai ca la asta i se spune "sexul tare"... Insa am auzit ca sunt femei cu sex mai tare decat al barbatilor.

Si totusi sa revin. Ce trebuie reinventat intr-o casnicie/relatie care sa dureze? Eu cred ca respectul pt. celalalt, asta in primul rand. Am cunoscut femei care se simteau dezapreciate daca eram atent si le deschideam usa, le ajutam sa urce sau sa coboare, le faceam surprize dandu-le flori in cele mai neasteptate momente, daca eram galant (intr-un cuvant). Parca le-as fi jignit cu ceva, nu alta. Si atunci mi-am mai pus o intrebare: cine si cum le mai multumeste vreodata? Daca esti bun inseamna ca esti vazut ca pampalau; daca esti rau si te porti in stil tiganesc iti castigi respectul altora. Cum poti sa le impaci pe toate? Va spun eu: nu poti! Stresul e degeaba.

Apoi am mai vazut o serie de madame care si-au facut din devenirea lor masculina scopul vietii lor. Si-au pierdut feminitatea in favoarea castigarii muschilor, a banilor, a renumelui, a pozitiei pe scara ierarhica s.a.m.d. Sigur ca tot isi pierd feminitatea si daca ajung slugi la...stapan, dar asta nu scuza cu nimic atitudinea unora fata de sotii sau iubitii lor. La urma urmelor depinde slugile cui sau a ce vrem sa fim: ale sotilor nostri sau ale ambitiilor noastre nelimitate?
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
flori - de cosmir la: 21/10/2004 19:43:07
(la: Un nou forum: "Bancuri, glume, poante...")
-Draga mea , in ultimul timp sotul meu s-a transformat total. In fiecare zi vine de la servci cu un buchet de trandafiri
-Si ce e rau in asta ?
-Dar ma pune apoi sa stau cu picioarele in sus !
- Dar voi nu aveti o vaza de flori in casa ?
Florile - de LMC la: 22/10/2004 20:12:09
(la: Trancaneala Aristocrata)
Belle, sa stii ca poate ai tu dreptate cu frigul din apartamentele din Romania. Imi aduc aminte acuma ca la socrii mei acasa aveau si ei o multime de muscate si alte plante prin casa. Si la ei tineau florile peste iarna in casa.
#25979 (raspuns la: #25974) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Mario, mi-ar place sa - de gabriel.serbescu la: 26/10/2004 20:07:46
(la: Filmele americane/vs/ filmele europene)
Draga Mario,
mi-ar place sa vad DE CE omul poate ajunge un las, un pervers sau un desfranat, sau cum spunea si Daniel, ce poate sa faca un personaj sa abandoneze tot, sa se duca in Las Vegas si sa bea pana moare.
Ce l-a facut pe Douglas in Falling Down sa mearga in sens contrar directiei societatii sale, sau de ce personajul lui Kubrick ajunge sa fie resocializat, centru de interes al sferelor politice, si dintr-o data, cetatean model, sa ajunga fara nici o defensiva.
Ma rog mi-ar place sa vad filme in care Kitano spre exemplu,
imi explica laconic dar convingator, ca poti fi in contra unei societati, fara sa fi deloc imoral.
Si daca firul povestirii e piparat si de stampe japoneze, in care capetele animalelor sau oamenilor sunt inlocuite de flori, ca intr-un inspirat zodiac botanic, ei bine atunci sunt multumit: am vazut un film bun, de arta, imprevizibil, creativ intr-un cuvant.
Asta imi place in principiu la un personaj: ca se intreaba, ca se misca, ca-si pune intrebari, ca ajunge sa chestioneze, ca imagineaza, ca se imagineaza, ca inventeaza, ca se redefineste, ca are personalitate, una aparte, ca fara sa fie conform, e om.

Ma scuzati pentru mesajul ca anonim, am uitat sa ma loggez si m-a luat gura pe dinainte
#26300 (raspuns la: #26231) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
flori - de Mariana Ignatov la: 23/11/2004 18:15:29
(la: Par / Impar)
eu de obicei cand ofer un buchet de flori nu dau importanta la nr florilor ci la frumusetea lui. asa ca superstitia nr impare cred ca este mai mult o obsesie. a darui un buchet de flori demonstreaza prietenie, dragoste, afect, recunostinta ... lucruri care nu se masoare cu nr florilor.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...