comentarii

naratiunea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
romanul! - de sanjuro la: 24/10/2003 03:53:29
(la: "Calauza" de Andrei Tarkovsky)
Romanul e formidabil! A aparut prima data in Almanah Anticipatia prin '84 sau '85, (pe atunci nu se plateau drepturi de autor...) si a reaparut prin anii '90, la Nemira, cred.
Il am in Almanah, dar n-am reusit sa-l prind in librarii sau tarabe. Capodopera a fratilor Arkadi si Boris Strugatki, si a literaturii de anticipatie in general.
Mesajul plin de umanitate al stalkerului, intr-o lume dezumanizata deja este ceea ce impresioneaza. Naratiunea curge nefortata, nu se poticneste in nimic. Am citit pe nerasuflate, pana am terminat. Si apoi am ramas mult timp cu ochii pironiti pe pereti.
Tarkovski a ecranizat romanul cum a crezut el, eu insa l-am vazut si putin altfel: un om marginalizat, exploatandu-si puterile la maximum, ca sa aduca fericire tuturor, din dragoste de oameni.

sanjuro
#2041 (raspuns la: #2035) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fotograf cu umor fin!!! - de Dinu Lazar la: 14/11/2003 02:00:54
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Chestia cu talentul e o intrebare capcana.
Pentru un fotograf comercial, talent inseamna sa convingi clientul ca orice rahat e de calitate si se potriveste scopului urmarit; sa faci cit mai mult cit mai ieftin si sa ai abilitati de comunicatie si de marketing, sa scoti banul din piatra seaca. Din pacate, conteaza mai mult sa stii sa vinzi sau cum sa vinzi, decit ce stii sa faci in imagine sau sa arati cit de bun fotograf esti - asta e valabil deseori si in fotografia artistica, faci o bauta sau o discutie cointeresata cu cineva care sa-ti faca niste prefetze si gata albumul, gata expozitia.
De prea putine ori simpla calitate a artei sau a imaginii unui fotograf se pune in balanta cind se discuta de talentul lui; mai trebuie si noroc si abilitati financiare si sociale si tot asa.
Si de obicei daca ai tras niste expozitii si niste albume lumea zice ca esti talentat, nimeni nu se intreaba daca esti si bun... asta e treaba cu talentul.

Trei calitati indispensabile unui artist fotograf... nu stiu care ar fi, dar ca sa reusesti pe bune in bransa trebuie sa ai noroc, sa faci bani sau sa ai bani ca sa fai fata tuturor imenselor cheltuieli, si sa cunosti bine arta vizuala in general si sa te preocupe cultura plastica, ce s-a facut, ce se face, care e trendul, sa stii unde esti in ce se face, dar mai ales sa ai puterea sa creezi si facind abstractie de orice, inclusiv de cele amintite aici. Cam asa stau lucrurile cu cele trei calitati care sunt poate citeva zeci sau numai una, cea din final...

Sublim, vulgar, desuet, granite. Si aici ar fi de discutat.
Exista cam 3 categorii mari de arta fotografica; exista fotografia clasica, de sorginte editoriala poate, cu compozitie, stil, istorie, (poate si viitor), cea promovata de marile scoli ale secolului 20 - americana, frantuzeasca, ruseasca .
Exista apoi fotografia academica, salonarda, practicata de milioane de amatori si profesionisti care participa la saloanele de fotografie si incearca sa se exprime dupa alte reguli decit imaginea de sorginte editoriala anterioara.
Si in final, exista fotografia grafica, instalationista, modernista; faci o poza, o rupi, o mizgalesti, o refotografiezi, si iacata marea opera; sau faci poze rupinduti-se de compozitie, sau de reguli de perspectiva, sau cu subiecte considerate de obicei tabu, sau fara naratiune in cadru, care e pentru babalici, si gata expozitia.
BIneinteles ca adeptii acestor scoli se ciomagesc si se scandalizeaza cind se aduce vorba de celelalte curente; e ca treaba cu insula lui Guliver si ele doua popoare care se razboiau de generatii pe motiv ca oul fiert trebuie spart ba la capatul ascutit, ba la capatul rotund.
Asa e si in fotografie.
Cunoscind aceste notiuni sumare, e simplu de dedus ca ce e vulgar si desuet pentru unii e sfint pentru altii, si ce e de bun simt pentru altii e scandalos pentru cealalta tabara. Arta e arta... ce ziceau ziarele cind au aparut Impresionistii, acel grup vulgar de inculti care nu stiu culoare? Nimic nu-i nou sub soare.
#4196 (raspuns la: #4185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MARTOR LA EVENIMENTELE DIN 1944 - de anita47 la: 14/02/2004 15:01:24
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Martor la evenimentele din august '44

Teodor Wexler
Vicepresedintele Fundatiei W. Filderman

Dupa batalia de la Stalingrad aliatii Germaniei erau constienti ca aceasta va pierde razboiul si cautau solutii pentru a iesi din conflict si a incheia un armistitiu cu Natiunile Unite. Nu intotdeauna solutiile propuse occidentalilor de catre aliatii Reichului erau realiste si in primul rand ele pacatuiau prin aceea ca nu tineau cont de inamicul nr. 1 al Germaniei, Uniunea Sovietica, si de faptul ca Statele Unite si Marea Britanie considerau alianta cu rusii ca o realitate ce nu putea fi ignorata si, cu atat mai mult, tradata. In ianuarie si iunie 1943, Mihai Antonescu se deplaseaza la Roma pentru a stabili cu Mussolini iesirea simultana din razboi a Italiei si Romaniei. Actiunea esueaza. In tot cursul anilor 1943-1944, atat guvernul Antonescu, cat si opozitia democrata din Romania vor tatona obtinerea unor conditii de pace. Ei vor fi respinsi rand pe rand pentru ca occidentalii se vor incapatana in a respecta alianta cu Uniunea Sovietica si aceasta in special pentru tarile din Europa de est. Clasa politica romaneasca din acea vreme nu a inteles sa-si asume raspunderea tratativelor de pace, de aceea vor esua si tratativele ambasadorului Cretzianu la Ankara cu delegatii generalului Wilson si tratativele de la Stockholm cu Ana Kollontay, ambasadoarea sovietica in Suedia.


Un moment semnificativ al tratativelor de pace din primavara anului 1944 este acela la care participa Barbu Stirbey si ambasadorul MacMillan - principalul consilier al generalului Wilson. Dar sa-l lasam pe Nicolae Baciu sa relateze: "Voi semnala ca la acea data (aprilie 1944 - n.a.) autoritatile engleze erau in posesia unei importante scrisori adresate de avocatul Filderman, seful Comunitatii Israelite din Romania, catre principele Stirbey.

Scrisoarea era destinata, evident, sa intareasca mana principelui in negocierile sale. De altfel, maresalul s-a gandit el insusi, vazand ca negocierile de la Cairo nu inainteaza, sa-l trimita pe avocatul Filderman ca pe un al treilea emisar" (Nicolae Baciu, Ialta si Crucificarea Romaniei, Editura Dumitru, München, 1983).

Este cazul sa facem cateva precizari: 1) Scrisoarea lui Wilhelm Filderman nu era adresata lui Barbu Stirbey, ci ambasadorului MacMillan, viitorul prim-ministru al Angliei; 2) Scrisoarea a fost redactata la cererea presedintelui Partidului National Liberal, C.I.C. Bratianu, intrucat ambasadorul MacMillan l-a trimis pe Barbu Stirbey sa trateze initial cu dna Kollontay la Stockholm sau in spatele frontului de la Iasi direct cu sovieticii, in lumina declaratiei lui Molotov din 4 aprilie 1944. Dr. Filderman a predat scrisoarea ambasadorului Cretzianu la 10 mai 1944.


Autorul acestor randuri, studiind memoriile dr. W. Filderman, este nevoit sa mentioneze informatia ca ambasadorul MacMillan i-a predat scrisoarea liderului Comunitatii Evreiesti din Romania lui Vasili Bogomolov, ambasador sovietic la Alger si reprezentant al guvernului sovietic pe langa cartierul general aliat de la Cairo si in acelasi timp coordonatorul activitatii KGB pentru tarile Orientului Mijlociu si Africii de Nord. Deconspirarea scrisorii dr. Filderman a avut urmatoarele consecinte:


Rusii erau informati ca Romania doreste ca dupa armistitiu pe teritoriul sau sa stationeze trupe ale celor trei aliati si nu numai trupe sovietice.
Teritoriile romanesti cedate catre URSS la 28 iunie 1940 sa constituie subiect de negociere privind o retrocedare totala sau partiala catre Patria mama.

Comunitatea evreiasca din Romania, prin liderul ei, ramane fidela cauzei nationale a tarii.

La procesul pe care-l vor intenta lui Filderman, in 1950, comunistii vor utiliza scrisoarea drept cap de acuzare impotriva liderului populatiei evreiesti din Romania.


Alt moment semnificativ. La 13-14 iunie 1944, la Bucuresti, in casa profesorului universitar Tudor Ionescu din Calea Mosilor (profesorul Tudor Ionescu era un oportunist social-comunist) se intruneste comitetul militar politic de pregatire a unei lovituri de stat si incheierea unui armistitiu cu Natiunile Unite. Pe langa reprezentantii partidelor politice participa si reprezentantii minusculului partid comunist, Lucretiu Patrascanu si inginerul Ceausu, alias Emil Bodnaras, precum si generalul Aurel Aldea, generalul Gheorghe Mihail si colonelul Damaceanu. Casa Regala era reprezentata prin Mocsonyi-Starcea. Comunistii resping planul generalului Aldea Aurel de a se aduce de pe front unitati fidele regelui, de a mari dispozitivul de jandarmi pedestri cantonati in Bucuresti si de a trece urgent in dispozitiv de lupta premilitari aflati la dispozitia Apararii Pasive.


In contrapropunerea sa, Emil Bodnaras cere ca alaturi de unitatile militare din garnizoana Bucuresti, complotistii sa se foloseasca de asa-zisele "garzi patriotice" organizate de minusculul partid comunist. Cerandu-se explicatii de unde are PCR unitati militare pentru asigurarea unei insurectii armate (citeste lovitura de stat - n.a.), Lucretiu Patrascanu mentioneaza posibilitatea inarmarii populatiei evreiesti si in special a celei deportate.


Inca din noaptea de 13-14 iunie 1944, generalul Sanatescu il informeaza pe dr. Filderman de propunerile minusculului, dar zgomotosului partid comunist. A doua zi, 14 iunie 1944, Filderman se prezinta la Palatul Peles spre a-i cere regelui sa opreasca aventura sinucigasa in care comunistii vor sa-si dobandeasca un rol in viata tarii pe spinarea comunitatii evreiesti din Romania, dar si pe viitorul poporului roman. Mai mult, Filderman ii cere regelui ca Armata Romana sa asigure siguranta si viata evreilor in cazul unei retrageri germane. Regele este de acord cu liderul evreu, planul comunist nu este acceptat, ei vor incerca sa-l reia intr-o parodie esuata in dimineata zilei de 24 august la Bucuresti. In audienta de la Peles din 14 iunie 1944, au mai participat maresalul palatului, Al. Ghica, si secretarul doctorului Filderman, avocatul Grubea. Detinem continutul discutiei dintre rege si liderul evreu intr-o relatare pe care am primit-o, in august 1995, la Paris, din partea dr. Grubea.


Comentand evenimentele descrise mai sus si atitudinea ferma a dr. Filderman, cunoscuta analista politica Nicolette Franck scrie: "Daca s-ar fi ridicat impotriva compatriotilor lor romani, evreii puteau sa fie acuzati ca seamana discordie in interior si impiedica cristalizarea solidaritatii nationale: (Nicolette Franck, La Roumanie dans l'engrenage Edit Elsevier Jaquier, Paris-Bruxelles, 1977).


Dupa normalizarea relatiilor dintre puterea postdecembrista si fostul suveran al Romaniei, consider de a mea datorie sa cer Majestatii Sale ca pe baza arhivelor aflate la Versoix sa confirme intrevederea sa cu Filderman din 14 iunie 1944. Aceasta ar insemna nu numai respect pentru mult incercata istorie a Romaniei, dar si un omagiu postum adus ilustrei sale mame, Regina Elena, care, in anii razboiului, s-a implicat in salvarea a zeci de mii de cetateni romani de etnie evreiasca, manifestare plenara a umanismului romanesc.


Politica sferelor de influenta a marcat si evenimentul pe care l-am relatat mai sus. Intr-adevar, incepand cu 15 iunie 1944, ofiteri apartinand armatei a VIII-a britanice, detasati in Iugoslavia pe langa trupele lui Tito, trec clandestin frontiera Romaniei sau sunt parasutati de aviatia britanica spre a aduce la indeplinire planul Bodnaras-Patrascanu. O parte dintre ei sunt prinsi de Jandarmerie, o alta vor fi arestati dupa 23 august 1944 de guvernul Groza, ca spioni (vezi Arh. SRI, d. 16385). Prezenta acestora denota ca planul Bodnaras-Patrascanu a fost inspirat de sovietici si a primit binecuvantarea britanica pe principiul zonelor de influenta, stabilit intre englezi si sovietici si binecuvantat ulterior la Ialta. Am mentionat ca organizatorii "insurectiei armate" de la 23 august 1944 nu au renuntat la planurile lor. Nereusind sa primeasca adeziunea populatiei evreiesti, comunistii strang mai in gluma, mai in serios, in dimineata zilei de 24 august, circa 120-150 de copii, baieti si fete, cu varste cuprinse intre 13 si 16 ani, si ii trimit inarmati cu bate si topoare la Baneasa. Copiii proveneau din cartierele evreiesti Dudesti si Vacaresti. Vazandu-i, generalul Iosif Teodorescu, comandantul militar al Garnizoanei Bucuresti, il cheama pe Bodnaras, apostrofandu-l ca trimite copii la moarte sigura si ordonandu-i sa puna capat unui macel colectiv. Am citat falimentul ultimului act al unui scenariu pe care comunistii l-au regizat spre a-si atribui roluri pe care nu le-au avut si care nu si-au gasit ecou in randurile populatiei evreiesti, indiferent de naratiunile national-comuniste postdecembriste.


Alt moment semnificativ. Ovidiu Vladescu, fostul sef de cabinet al lui Mihai Antonescu, relateaza (Arh. SRI, ds. 16385) ca in seara zilei de 22 august, in jurul orelor 21,30, din ordinul lui Ica Antonescu, l-a convocat pe dr. Filderman la Palatul Victoria spre a-i cere in numele sefului sau sa solicite urgent marilor organizatii evreiesti sa intervina pe langa guvernele american si britanic ca unitati parasutate aliate sa participe la ocuparea Romaniei pentru ca rusii sa nu fie lasati sa faca singuri acest lucru. Ovidiu Vladescu afirma ca Filderman s-a ocupat de aceasta. Marturisiri asupra acestui moment dramatic fac (in acelasi dosar SRI) Radu Lecca si fruntasii evreimii romane: A.L. Zissu, Jean Cohen si Misu Benvenisti.


Iata propriile mele amintiri asupra acestui eveniment. In august 1944, W. Filderman si sotia sa, Emilia, locuiau provizoriu in casa dr. Alfred Condru, situata in Bucuresti, Piata Sf. Voievozi nr. 1, et. 1, ap. 2. Filderman ocupa provizoriu aceasta locuinta intrucat in imediata apropiere se afla Ministerul Economiei Nationale, in subsolul cladirii fiind amenajat unul dintre cele mai eficace adaposturi antiaeriene din Bucurestii acelor ani. Eu locuiam peste drum de locuinta dr. Condru, adica pe str. Sf. Voievozi 32. In seara zilei de 22 august 1944, ma gaseam impreuna cu parintii mei in casa Condru. In jurul orei 22,30 a intrat dr. Filderman, insotit de un ofiter imbracat in uniforma de front. Era sublocotenentul Nenitescu, secretarul cu probleme militare al lui Mihai Antonescu. I-au telefonat dr. Costinescu, presedintele Crucii Rosii Internationale, din Piata Romana, de unde s-a transmis mesajul guvernului Romaniei. Unul dintre destinatarii mesajului era Agentia Evreiasca din Istanbul si altul, Sally Maier, reprezentantul Agentiei Evreiesti din Zürich. Cand Filderman s-a intors noaptea tarziu, era deja 23 august 1944. Zarurile fusesera aruncate. Ezitanta in a salva tara, clasa politica esuase. Regele Mihai si unii dintre conducatorii armatei mai sperau sa salveze ceva actionand cu abnegatie si devotament. In ceasul al doisprezecelea al istoriei, agentura comunista intorcea evenimentele in propriul sau interes si al stapanilor de la Kremlin. Noaptea totalitarismului fascist era inlocuita cu lunga noapte a totalitarismului comunist.
LUMEA MAGAZIN





Caniro, care e miza textului? - de core la: 24/02/2004 19:50:38
(la: Misterele de langa noi)
Caniro, care e miza textului? si de ce scrii la persoana a doua singular cand e clar ca naratiunea de deruleaza la pers.I sg?
mie textul mi se pare plin de locuri comune. Nimic original, nici macar o idee cat de cat de final care sa anuleze plictiseala discursului.
#10501 (raspuns la: #10435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Asa, da! - de sanjuro la: 22/03/2004 01:24:50
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ok, Ovidiu...
Inca mai posed destule exemplare din colectia romanelor stiintifico-fantastice, aparute prin anii '70. Mi-e dag Vladimir Colin, si-mi place Danut Ungureanu din cei numiti de tine optzecisicisti...
SF-ul romanesc a aparut prin anii 50-60 in vremuri neguroase, cand prolcultura sapase adanc in literatura romana de orice fel. La fel si cenaclurile, fie ele literare sau stiintifice, care cu greu puteau sa prezinte si altceva decat ode dedicate "viitorului luminos"...
Nu pot sa nu mentionez colectia romanelor stiintifico-fantastice, aparuta la inceputul anilor '70, care prin diferite tertipuri, slalomand prin cenzura de atunci, a reusit sa publice o serie de romane si scriitori de referinta, romani si straini.
Un moment deosebit a fost in 1973, cand a luat fiinta la Ploiesti "Univers Club" ce a activat, (nu stiu daca mai activeaza in prezent), pana la inceputul anilor '90. Imi aduc aminte ca la sedinta de infiintare, invitat de onoare a fost Ion Hobana. De-a lungul anilor, in intalnirile ce au avut loc, (unele cu audienta de sute de persoane), au sustinut conferinte: Iustin Capra, Florin Zaganescu, Dan Apostol, si altii ca ei...Subiectele erau variate: literatura SF, grafica SF, stiinte de frontiera, fenomene paranormale, OZN, civilizatii extraterestre, lumi disparute, inventii pentru secolul XXI...
Inaintasii nu trebuie uitati. A scrie SF fara a avea o cultura solida in domeniu, este dinante sortita esecului.
Literatura romana SF, atat cea sa zicem anterioara lui '80, cat si cea de acum, dupa parerea mea sufera de incapacitatea de a prezenta "universuri" credibile si "viitoruri posibile". Chiar daca unele romane sau nuvele scrise prin anii '50-'70 de catre cei cu adevarat "mari" ni se par usor desuete, naratiunea are nerv, cititorul citeste pe nerasuflate, este captivat, calatoreste cu gandul, se implica emotional imaginandu-si exact ceea ce si-a dorit scriitorul.
Sunt scriitori romani tineri si talentati, (un exemplu este Florin Lazarescu), dar care din pacate nu au abordat si drumul spinos al SF-ului...

Numai bine,
#12528 (raspuns la: #12415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea celui mai mare fotograf roman de presa - de Dinu Lazar la: 24/04/2004 16:02:39
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Ar fi interesant de facut o comparatie intre fotografia romaneasca interbelica si cea de acum, si mai precis intre imaginea de presa de atunci si cea de acum.
De fapt nu prea am avea ce sa comparam, pentru ca in prezent fotografie de presa nu prea vad in presa; cu exceptia expozitiilor unde mai concureaza rar fotoreporterii, in care se mai vede ceva, in rest e jale dar e bine; e jale raportat la calitatea imaginii, la limbajul plastic, la incarcatura si fibra compozitionala, e bine pentru ca asta e publicul, nu se doreste probabil altceva.
Practic nu exista fotoreportaje in presa romaneasca; unde sunt, sunt descrieri iconografice destul de slabute si atit; imagini de impact, imagini care sa te puna pe ginduri, imagini la care sa te gindesti, nu prea se vad.
Si naratiunea fotografica e absenta cu desavirsire.
Au cafegii alta parere?
#14465 (raspuns la: #14462) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
VISELE NU SE RISIPESC,DAR NICI NU ZBOARA DACA NU LE DAI ARIPI... - de (anonim) la: 07/01/2005 15:22:57
(la: Visele nu se risipesc, dar nici nu zboara daca nu le dai aripi..)
asta mi se pare mie esenta, optimismul.
daca este o bucata literara, mi se pare un pic prea accentuat patetismul reactiilor.
daca este o confesiune...tot e prea patetica.
mesajul in schimb e foarte "fain".
ei, da, sunt ardeleanca.
cauta "Candidati la fericire" de Ileana Vulpescu. are acolo niste nuvele superbe, care ma fac sa lacrimez cu personajele de cate ori le citesc...si le-am citit de foarte multe ori. dar are o asemenea decenta in exprimarea durerilor...incat nu poti face altceva decat sa-i fii alaturi.
am fost alaturi de tine buna parte din naratiune, dar de cateva ori am zimbit putin...nu chiar ironic, dar distant.
doinas
Wow - de nc3b la: 11/03/2005 21:55:39
(la: Zeul alb)
M-a luat cu frigul. Ma asteptam la vreo naratiune ieftina, cursiva, simpla. Iata ca nu.. Foarte interesant
De prin Maramures - de Dinu Lazar la: 09/09/2005 09:36:40
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cel putin mie, pe ansamblu, imi place lucrarea, foarte multe din aceste imagini mi se par posibile imagini de portofoliu; bine compuse, cu tonurile foarte bine alese, cu un ritm aparte.
Ca ele sunt fotojurnalism, aici as avea ceva de discutat.
Ce e fotojurnalismul?
In conceptia mea invechita si care acum nu mi-o mai schimb, a face fotojurnalism inseamna ori a povesti in imagini - ceea ce inseamna ca privitorul trebuie sa inteleaga in minimul de imagini cu maximum de impact unde, cum, cine, ce, de ce, care este, cum este si ce a fost si ce va fi - ori a lovi privitorul cu una pina la cinci sase imagini de foarte mare impact si forta emotionala, care si ele insa trebuie sa lasa sa transpara cine, unde, ce.
Profesorul meu de scenarii, domnul Carabat, spunea la senzationalele sale cursuri de dramaturgie ca absolut orice film bun trebuie sa aiba cinci capitole, pe care le-a explicat si demonstrat, de la Cetateanul Kane la Blow up si de la filmele mute la Vinatorul de cerbi:
-faza 1: spectatorului i se prezinta locul, timpul, si ceva din cine e in film si ce vrea el;
-faza 2: cineva vine, pleaca, cistiga, moare, se marita, pierde, etc;
-faza 3: are loc o incordare a relatiilor, naratiunea face o cotitura, are loc o modificare a substantei filmului, defileul se ingusteaza, sau dimpotriva, totul e bine si frumos, fericire mare, pentru ca vine:
-faza 4: actorii sunt pusi la mare incercare, are loc maxima incordare, pericolul se amplifica, dramatismul explodeaza;
- faza 5: sfirsitul vesel sau trist, cind totul se explica.
La filmele bune faza 5 rimeaza cu faza 1 si 4 cu 2.
Poate ar fi necesare citeva notiuni de dramaturgie celor ce vor sa se exprime in imagini... si intr-un fotoreportaj ar trebui sa avem cam aceleasi capitole...
Sigur, in presa de la noi, fotoreportaje nu exista, pentru ca nu prea exista reviste ilustrate care sa promoveze asa ceva;dar nimeni nu opreste pe cine poate si se simte atras de fotoreportaj, sa puna ce reportaj vrea muschii lui pe situl personal.
Problema e ca si asta vedem cam rar in spatiul cultural romanesc; noi, cu Agamitza Dandanache, cu palavra, cu de-astea.
Asa ca imi plac mult imaginile din Maramures ale domnului Vancea dar as mai finisa desfasurarea sau povestirea ca sa le spun fotoreportaj sau fotojurnalism. Parerea mea de strainache de ale meseriei, mii de scuze...
#70859 (raspuns la: #70721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
spiritul stiintific este una iar romanele sunt alta - de spirit_intelept la: 17/09/2005 03:25:36
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
Se pare ca desi vrei sa dai aparenta unei persoane echidistante totusi pornesti de la niste pareri preconcepute, pareri pe care le consideri din start bune si in afara oricaror dubii, mai concret spus dogme. Un exemplu in acest sens ar fi afirmatia ta "Radu Timofte, deputat PSD si fost securist, daca a declarat ce spui tu are tot atat de multa credibilitate in ochii mei ca si fostul sau coleg Plesita". Tradus, asta inseamna ca oricine sustine ca "Masoneria are ca scop să deţină controlul în domeniul economic, politic, cultural şi mai nou militar[...]" brusc nu mai are credibilitate in ochii tai, fara nici un alt argument "inteligent" din partea ta, care sa-i demonstreze acelei persoane ca se inseala. Probabil din start clasifici aceste persoane ca fiind antisemite, extremiste, xenofobe, adepte ale "teoriei conspiraxiei", ultranationaliste, etc. Din fericire mai exista si oameni inteligenti, care inainte sa eticheteze ceva, isi iau un timp sa valideze logic, prin cercetare si documentare, continutul de adevar al unor afirmatii.

Pe de alta parte, Protocoalele au cea mai mare legatura cu francmasoneria pentru simplul motiv ca aceasta este cea care urmareste tot timpul, cu o consecventa demna de o cauza mai buna, sa le puna in aplicare. Altfel, daca nu ar fi transpuse zi de zi in practica, ele nu ar mai fi de actualitate. Si este clar ca exista multe legaturi intre francmasonerie si o parte evreimii reactionare. Este cunoscut faptul ca exista secte francmasone, cum ar fi "B'nai Brith" in care nu sunt admisi decat evreii, desi aceste secte incearca sa-si mascheze apartenenta lor la francmasonerie. Ca sa va dati seama de puterea unor asemenea grupari, dincolo de o lista de nume si functii care ar spune multe, un scurt citat chiar de la ei de pe site: "With on-the-ground members and supporters in more than 50 countries, we are, in a real sense, the body and soul of the Jewish world". Cat despre T. Hertzl exista chiar evrei de marca cum ar fi rabini sau oameni publici care il contesta, aratand care a fost de fapt "contributia" acestuia la sionism si cum a trait el.

Am avut curiozitatea sa citesc articolul pe care mi l-ai recomandat si chiar mai mult decat atat, sa urmaresc referintele indicate acolo. Rezultatele sunt jalnice, daca crezi ca acel articol dovedeste falsitatea istorica a Protocoalelor. Am sa-ti dau un singur exemplu: se mentioneaza acolo faptul ca Protocoalele isi au originea intr-o scriere a lui Maurice Joly, "Dialoguri". Din aceste dialoguri, prin contributia lui Goedsche ar fi aparut Protocoalele. Eventual pentru un romancier teza respectiva ar tine, dar exista niste evidente simple care rastoarna aceasta teorie. In primul rand, atat Joly cat si Goedsche sunt romancieri si tot ce au scris ei, dupa cum chiar se scrie acolo, nu sunt decat niste novele, cu fir epic, personaje, etc. De fapt mai multe detalii despre ce a scris Joly gasesti aici:

"In his Dialogues, which make no mention of the Jews, Joly attacked the political ambitions of the emperor Napoleon III using the imagery of a diabolical plot in Hell. The Dialogues were discovered by the French authorities soon after their publication and Joly was tried and sentenced to prison for his pamphlet"

Or, este clar pentru oricine care a cititit Protocoalele Inteleptilor Sionului ca acolo nu este vorba de nici o naratiune, nici un fir epic, personaje principale, etc. Este pur si simplu un document de lucru, mai precis spus un MANUAL PRACTIC pentru anumite cercuri de persoane. Nu apar in Protocoale nici mentiuni la Napoleon sau alti oameni politici, nici o intriga sau satira, etc. Lucrarile lui Joly si apoi a lui Goedsche sunt pur si simplu niste romane si nimic mai mult. Deci saracii agenti rusi de la Ohrana, practic ar fi trebuit sa compuna ei Protocoalele de la zero, ceea ce sigur nu-i cred in stare. Daca ar fi fost in stare, politica Rusiei ar fi fost cu totul alta, in acord cu Protocoalele...de exemplu ar fi incercat mult mai mult cai diplomatice, subversive, controlul mass-media, etc...ceea ce rusii nu au prea facut niciodata, ei fiind vestiti in primul rand pentru politica lor de forta bruta.
De fapt, daca te uiti putin in bibliografia acelui articol, vezi ca sunt indicate 5 lucrari, toate scrise de evrei, ceea ce arata clar cat de "stiintific si impartial" este articolul.

Unul dintre aspectele bune ale acestor discutii este ca permite fiecaruia dintre noi sa puna in lumina anumite fapte pe care poate multi nu le stiu inca. Sper doar sa avem puterea de a clarifica aceste aspecte, dupa cum spunea Iisus intr-un citat pe care l-am mai dat deja "adevarul va fi strigat de pe acoperisurile caselor si nimic din ce-i ascuns nu va ramane nedezvaluit".

Spirit Intelept
#72810 (raspuns la: #72739) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
orhideea - de Yuki la: 24/10/2005 20:21:12
(la: NUTU)
misto, super, mai vreau.
Sg chestie: lasa textul sa curga, nu conteaza cat iti ia, ai prea multe info un dupa alta in pasajul de la "Plictisit de asteptare, Lulu, se milogii în şoaptă"....pana la " Berbecul ridică mirat privirea".( prea multe nume si detalii, ca in rest naratiunea curge foarte misto).
comentariu - de ima la: 25/11/2005 16:15:11
(la: Doar femeile sângerează)
este cel mai bun text pe care l-am citit, pana acum, in "cafenea", desi, recunosc, nu le-am citit pe toate. mai departe de stil, care este in mod evident cel al unei persoane inzestrate pentru scris, ordinea in care sunt relatate ideile si intamplarile asigura o curgere naturala, fireasca a naratiunii si te face sa citesti mai departe cu placere si interes.
"ultimul fum de marlboro" nu mi se pare ca se ridica la acelasi nivel, desi stilul e la fel de bun. aici ideea centrala mi se pare slabuta sau, cel putin, insuficient dezvoltata. e un text relativ confuz si nestructurat desi inceputul (pasajul cu liftul) parea promitator.
oricum, astept cu nerabdare si alte texte si te felicit.
catallin - de Dora C la: 26/12/2005 11:37:04
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Scrii intr-un mesaj "As propune si o alta cercetare. Daca are cineva rabdarea sa cerceteze Biblia daca exista o contradictie cu toate descoperirile stiintifice actuale. Sa spuna de exemplu daca scire undeva ca soarele se invirte in jurul pamintului, etc"

Uite aici un extras din « Prin evolutie, nu creatie” de Theodore M. Drange tradus in româna de Horia George Plugaru



« Povestea biblica a creatiei se contrazice singura. Conform ei, copacii au fost creati si înainte de oameni (Gen. 1:12,27) si dupa ei (Gen. 2:7-9). Pasarile si animalele au fost create atât înaintea oamenilor (Gen. 1:21-27) cât si dupa (Gen. 2:7,19). Pasarile sunt create atât înaintea animalelor (Gen. 1:21-25) cât si în acelasi timp cu ele (Gen. 2:19). Ordinea creatiei nu poate fi corecta. Naratiunea biblica vede pomii fructiferi si alte plante create înaintea existentei soarelui (Gen. 1:11-19), dar asa ceva e imposibil. Plantele nu pot supravietui fara lumina soarelui. De asemenea, ce sens are sa spui, asa cum face Biblia, ca soarele a fost creat în a patra zi? Ce demarca "zilele" înainte de soare? Cum putea Pamântul sa se învârteasca în jurul soarelui daca Pamântul a existat înaintea soarelui? Biblia pare sa presupuna o cosmologie geocentrica. Ea sustine ca Terra nu se misca (1 Cronici 16:30, Psalmi 93:1, 96:10). Si sa remarcam ca aceste probleme (ordinea eronata a creatiei, Pamântul stationar etc.) sunt detrimente creationismului Pamântului vechi la fel de mult pe cât îi sunt creationismului Pamântului recent. Conform Bibliei, pasarile au existat înaintea reptilelor si insectelor (fiinte care "se târasc pe pamânt" ca în Gen. 1:25). Dar savantii au stabilit ca reptilele si insectele au existat cu mult mai în urma. Povestea biblica aseaza existenta balenelor înaintea târâtoarelor (Gen. 1:21-24), dar fosilele arata ca balenele sunt relativ recente, separate de mai bine de 200 milioane ani de primele reptile si insecte. În sfârsit, confom Bibliei, pomii fructiferi au existat înaintea animalelor (Gen. 1:12,21), dar fosilele dovedesc ca au existat animale pe Terra timp de milioane de ani înainte de acesti pomi. Biblia sugereaza ca nu erau carnivore înainte de Caderea în Pacat (Gen. 1:29-30; Rom. 5:12,14,17; 1 Cor. 15:21). Dar stiinta demonstreaza ca animalele carnivore au existat de sute de milioane de ani. De pilda, unele bucati de balega fosilizata contin fragmente de os, dinti si par. Continutul de strontiu din unele oase e cel cunoscut pentru carnivore. Si unii dinti fosilizati sunt ascutiti, nu plati etc. Chiar si faptul ca oamenii preistorici aveau arme de vânatoare disconfirma cuvintele biblice. În sfârsit, din conformatia trupeasca a animalelor precum paienjeni, pesti, feline etc. reiese clar ca aceste animale nu au fost niciodata ierbivore. Conform Gen. 1:21-25,31, perioada dintre prima aparitie a pestilor pe planeta noastra si cea a mamiferelor a fost doar de o zi. Dar stiinta a stabilit cu precizie ca timpul real scurs a depasit un sfert de miliard de ani. Nici macar creationistii Pamântului vechi nu se pot împaca cu ideea ca o zi biblica echivaleaza cu sute de milioane de ani. Trebuie pur si simplu admis ca Biblia e în eroare în aceasta privinta (precum si în alte privinte stiintifice). »


#96969 (raspuns la: #96841) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
originile - de donquijote la: 27/04/2006 08:09:23
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
In una din cartile referitoare al aparitia crestinismului (laica)- cred ca 'originile crestinismului' lui k. kautzky, autorul prezinta urmatorul scenariu: saul (Paul - Sf.Paul) din tarsus ( vezi si http://en.wikipedia.org/wiki/Paul_of_Tarsus .), considerat de autor ca adevaratul intemeietor al crestinismului (si recunoscut de biserica ca unul din parintii crestinismului), care era un tip intreprinzator si suferea nu putin de mania grandorii, a apelat la rabinii din ierusalim (dupa ce avusese contact cu sectele 'pre-crestine') cu ideea de simplificare a iudaismului, practicarea prozelitismului si transformarea lui in religie universala. (de mentionat ca in perioada aceea multi 'who & who' din societatea romana se convertisera la iudaism, din plictiseala, cautand ceva nou, asa cum madonna invata cabala, desi evreii nu practicau in mod activ prozelitismul, dimpotriva). bineinteles ca rabinii l-au trimis la plimbare. atunci el a hotarat ca e cazul sa s-o faca singur si a inceput sa popularizeze noua doctrina: un fel de iudaism simplificat pentru mase, pe intelesul tuturor caruia i-a mai adaugat cateva elemente imprumutate din taramuri aflate mai la est (iad-rai, diavol, viata de dupa moarte si inca cateva concepte inexistente in iudaism), cateva elemente sociale (kautzky afirma ca era un fel de 'comunism primitiv') la care s-a renuntat mai tarziu cand biserica a devenit instrument al puterii, martirul yehoshua (probabil un razvratit social sau impotriva autoritatii romane, un fel de haiduc) - a carui suferinte si lupta pentru binele semenilor circula (probabil) in legende orale (fiecare perioada cu 'telenovelele' ei :) )si a pornit la drum.
la toate astea s-au mai adaugat mai tarziu element mesianice (mesia = hristos in greaca) - care s-au dezvoltat mai ales in perioada revoltei impotriva romanilor (67-70), impreuna cu tot felul de grupuri si secte mai mici sau mai mari - atribuite eroului popular. si dupa aia 'fratii grimm' ai epocii le-au adunat in evenghelii piperand pe ici si colo naratiunea cu elemente fantastice.
catalin - de donquijote la: 04/07/2006 08:40:40
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
postarea ii era adrsata lui apache, din motive la care nu trebuie sa revenim.
nu ma refer la veridicitatea intregii povesti a lui brown cu toate conspiratiile si secretele. doar la naratiunea privind personajul isus, care este mult mai credibila si mai apropiata de realitate (dpdv logic) dacat versiunea din evanghelii. dupa parerea mea. :)
pentru doctors - de LUCIUS 01 la: 18/08/2006 18:04:56
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Teoria ta seamana foarte mult cu explicatia ca biblia trebuie citita printre randuri, ca sa poata fi inteleasa.
Aceasta a fost scrisa clar, pentru a fi inteleasa de masele largi, needucate, (care predominau) ale societatilor de acum mii de ani. Nu s-a gandit nimeni ca in viitor, intr-o era tehnologica avansata, cartea respectiva va trebui sa fie citita printre randuri.
Totusi cei care scriau aveau suficienta educatie incat sa inteleaga scurgerea timpului dupa, de pilda, miscarea stelelor si astrelor pe cer. Suficient pentru a calcula cu zeci si sute de ani inainte eclipsele de soare si de luna. Daca textele au fost redate atat de apropiat din surse diferite, dovedindu-se, din punct de vedere al naratiunii, destul de exacte, de ce s-ar gresi tocmai unitatea de timp ? Sa ne dea noua batai de cap in mileniul 3?
Nu cred ca este o supozitie corecta, mai ales ca preotii din vechime erau recunoscuti drept foarte buni astronomi. Ma indoiesc ca ar fi permis sa se adopte o unitate temporala diferita de cea fireasca, generata de rotatia planetei in jurul axei. Daca nu ar fi existat, sa spunem-lunile, asa cum le cunoastem, cu siguranta ca anotimpurile nu se puteau schimba. Dar un an avea tot atatea zile la indienii maiasi cat si la sumerieni sau egipteni.
Cu stima, LUCIUS
#139990 (raspuns la: #139901) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rsi - de donquijote la: 13/10/2006 13:06:22
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
eu sunt gata sa ofer si uischi de ala verde pentru faza cu noe si diavolul. si accept si citate din traducerea lui gala galaction.
stiu ca diverse secte si bisericutze folosesc o versiune modificata si imbunatatita a vt-ului. :))
dar se poate controla pt ca exista pe net versiune bilingva engleza-ebraica.
exista in vt cateva (cateva = se pot numara pe degetele de la o mana)
mentiuni singulare (adica nerepetate in mai mult de un verset) disparate si neimportante (pentru naratiune) de creaturi care ar putea fi omologate ca supermani sau supraoameni - echivalenti cu semizeitatile din cultura greaca (adica ceva cu mai multe 'puteri decat oamenii , dar nu le nivel planetar ), probabil reminescente (provenind din tradiii mai vechi vezi 'tapul ispasitor') din perioada politeista/dualista pe care compilatorii bibliei nu stiau cum sa le 'digere'.
de diavol in sensul 'neridian' nici vorba.
Honey, - de Sancho Panza la: 21/11/2006 20:37:06
(la: Maria si mierea in lumina soarelui)
"Cine nu crede in minuni, nu e realist."

Publicul te cere!! Aplauzele si bissurile au sfaramat aerul in bucati colorate :)
Imi lipesc si eu vocea de cele existente deja!
Textul e frumos.Natural si curgator.Nu se impiedica nici in unduirea naratiunii,nici in descrieri.Am apreciat mai ales gingasele volute prin care acestea din urma au fost strecurate.
Ok...prea multe cuvinte pentru o propozitie simpla: Mi-a placut!
alo? aci bonifacia!! - de maan la: 24/11/2006 11:42:50
(la: Vargas Llosa ?, Mario pentru doamne ...)
n-am putut niciodata sa scriu 'asta-i cel mai mare' sau 'asta-mi place cel mai mult'.
pot cel mult spune de ce-mi place ala sau astalalt.
in cazul lui llosa m-a uimit modul in care conduce naratiunea, doar din jocul verbelor.

ps. eram gata sa intreb si eu ce parere aveti de Céline, da' nu stiu ce m-a oprit si dup-aia am uitat.
Naratiunea e cam stangace, dar ideea pare interesanta.
Si-acum m-ai facut curioasa: ce "animal" era ala?
--------------------------------------------
"Cine nu se teme de nimic e mai puternic decat acela de care se tem toti."



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...