comentarii

narcisist


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
narcisism - de onutza la: 16/10/2006 19:42:28
(la: Ce este dragostea? Cine mai crede in dragoste?)
dint-un anume punct de vedere poate fi privita iubirea de sine ca narcisism. cred ca atunci cand este amestecata cu egoism.
tu esti liber sa intelegi asta prin iubirea de sine.
ma refer la alt tip de iubire de sine, cea in care nu te respingi singur. in care te accepti, nu te invinovatesti, renunti la autoacuzatii.cand stii ca ai dreptul de a iubi, a fi fericit de a-ti impartasi iubirea si de a nu te teme sa o primesti.



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#151655 (raspuns la: #151449) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri... - de sorin1975 la: 08/11/2003 14:48:23
(la: despre dragoste)
intr-adevar cuvintele Sf, Apostol Pavel sunt complete...dar vezi tu ca Dragostea poate fi si cea care ii sfasie inima adriei...sora ei pleaca...cine stie cand se vor mai vedea...cine stie... cineva spunea ca "Dragostea da totul si nu cere nimik in schimb" iar altcineva "Omul care iubeste este asemeni unei flori care raspandeste miros, chiar de este mirosita sau nu..." cineva ma intreba despre care dragoste este vorba? dragoste de bani nu exista....aia este pura posesivitate... dragostea de sine poate fi numita narcisism si este aproape o boala... "cel mai iubit dintre pamanteni" se sfarseste cu cuvintele Sf Apostol "unde dragoste nu e, nimik nu e". oare ce sentiment mai poate fi atat de constructiv ca Dragostea?
Cum e sa fii film... - de Florin Firimita la: 14/01/2004 19:36:57
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Filozofii ne spun ca o viata n-are rost sa fie traita daca nu reflectezi asupra-i. Brian a inteles ca lucrarile si scrierile mele sint de fapt explorari, intrebari constante pe care le pun trecutului. Totodata si-a dat seama ca toate intrebarile esentiale pe care nu m-am gindit sa le pun in timpul copilariei, stau la baza artei mele. Faptul ca incorporez aceste intrebari astazi in ceea ce fac ca artist plastic si scriitor ma ajuta.
Cred ca filmul e o extensie a jurnalului. Nu am avut nici o intentie sa fiu un actor care se interpreteaza pe sine. Nu am talent pentru asa ceva, si ar fi fost foarte narcisistic sa ma gindesc la asa ceva. Nu ma plac sau ma urasc mai mult sau mai putin decit majoritatea oamenilor. Paul Valery spune in "Monsieur Teste": "I rarely lose sight of myself." Sintem intr-un fel, prizonierii unui destin. In extrema, nu cred ca tema documentarului e “viata si creatia” mea. Viata si creatia mea nu sint atit de importante incit sa devina subiect de film. Cred ca este destul de greu explicat de ce intr-un film care are ca subtitlu “Un Portret al lui Florin Ion Firimita,” am vrut sa mut punctul focal, si sa-mi elimin prezenta fizica cit am putut de mult. Apar foarte putin in film, si vorbesc doar la inceput si la sfirsit. Totodata n-am vrut sa prezint lucrari intregi, doar fragmente. O singura pictura apare in film, la sfirsit, timp de citeva minute (in editia DVD, exista o galerie digitala la sfirsitul filmului in care sint prezentate vreo patruzeci de lucrari). Brian a vrut sa bazeze structura filmului pe fragmente de jurnal si tehnici artistice pe care am inceput sa le folosesc in 1997 in seria mea de picturi “A La Recherche Du Temps Perdu.” In aceste picturi foarte mari am inceput sa experimentez pentru prima oara cu materiale mai putin traditionale. Totodata am inceput sa incorporez fotografii de familie, scrisori vechi, etc. Ceea ce Brian a vrut sa investigheze este viata ca sursa de inspiratie, viata transformata prin magia artei, arta transformata prin magia vietii. De aceea a vrut ca filmul sa oglindeasca tehnicile de colaj pe care le folosesc in picturile mele, sa adinceasca legaturile dintre timp si spatiu in imaginile pe care le fac.

A fost destul de greu sa selectionez fragmentele de jurnal pe care le-am folosit in film. Un jurnal poate fi o arma destul de puternica. Am incercat sa nu acuz, sa nu ranesc pe nimeni. Am fost foarte comfortabil cu Kamerzel-omul si Kamerzel-regizorul. Nu a trebuit sa fac compromisuri. Singurul moment in care m-am simtit vulnerabil a fost cind echipa de filmare s-a instalat in casa mea, in 2001. Timp de vreo luna, mi-a fost imposibil sa ma las filmat, in special in atelier. La un moment dat m-a lovit tentatia de a arata “bine,” de a poza pentru aparatul de filmat. In cele din urma, am invatat sa ignorez prezenta “straina”. Cred ca atelierul artistului sau masa scriitorului sint locuri sfinte, si totodata unele dintre ultimele bastioane ale intimitatii. Nimic nu pare a mai fi sfint astazi: biserica, budoarul, viata, in general. Totul e vazut, interpretat, explicat. Am incercat, si poate am reusit, sa pastrez o granita intre viata privata si cea publica, vis si realitate.

In ceea ce priveste ceea ce cred despre viata mea, si libertatea regizorului de a ma re-crea, nu vreau sa uitati ca idea filmului a fost a lui. Ceea ce avem acum este o opera de arta si nu o reclama.

Cred ca o opera de arta adevarata este flexibila, se schimba tot timpul, creste, etc. Cind am vazut filmul pentru prima oara, ceea ce m-a impresionat a fost faptul ca a devenit, intr-un fel, un omagiu adus parintilor mei. Mi-a fost destul de greu sa-l vad. Vara trecuta am prezentat o versiune aproape terminata in fata a 200 dintre studentii mei, in galeria de arta a universitatii unde predau in timpul verii. M-am “ascuns” intr-un colt. E o senzatie stranie de vulnerabilitate, m-am simtit gol in fata unor oameni, care din fericire, au inteles, si au raspuns cu multa caldura. Cred ca filmul este ceea ce am sperat sa fie de la inceput: o opera de arta. Ma gindesc la o situatie asemanatoare: o buna prietena, pictorita Germaine Lemieux, mi-a marturisit acum citeva zile ca a lucrat, in secret, la un portret al meu, timp de un an si jumatate. Stia ca, in general, nu-mi plac imaginile care ma reprezinta, si se hotarise sa nu mi-l arate niciodata. Vroia sa foloseasca portretul ca un fel de exercitiu stilistic, etc. Pina la urma, l-a scos din atelier si m-i l-a aratat. Spre surprinderea mea (si a ei), mi-a placut foarte mult, dar ceea ce mi-a placut a fost tabloul, lucrarea de arta, nu fata mea reprezentata pe pinza. Este o pictura buna, independent de pe cine reprezinta. Sper ca filmul e un film bun, independent de mine ca “subiect.”

Pentru primul articol critic despre film, vizitati editia din decembrie a revistei NE Film, pe internet la www.newenglandfilm.com

Cit despre credinta…..greu de discutat. Americanii refuza de obicei sa vorbeasca despre bani sau Dumnezeu intr-un forum public. Si cum sint cetatean american de aproape zece ani….



#8061 (raspuns la: #8032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
La un moment dat, probabil si - de gabriel.serbescu la: 29/02/2004 16:56:36
(la: "Anti-românul" Cioran)
La un moment dat, probabil si dintr-un soi de reabilitare postuma, parte a elitei romanesti au definit sentimentele lui Cioran drept ura din dragoste. Oricum nu a fost deajuns. Pentru multi romani, inclusivi utilizatori ai sit-ul asta, romanismul trebuie sa existe intr-o stare atat de pura, incat logic, nu exista.
Cei care l-au cunoscut pe Cioran insa, Tutea spre exemplu, au stiut sa-l aprecieze, iar vis a vis de ¨antiromanismul¨ lui nu au avut prea multe comentarii pentru ca prisosesc.
Romania in schimb ramane la un stadiu de nationalism narcisist, care nu-i face bine nici macar ei insisi.
E bine ca promovezi subiecte ca astea, Filip, felicitari incaodata, doar de la o justa apreciere a realitatii se pot schimba lucrurile, si doar daca diagnosticul e bun, un doctor poate prescrie retete.
A se slabi ! - de (anonim) la: 01/03/2004 06:08:28
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Vorba lui nenea Iancu, "a se slabi !"...
Daca celebrul si stimabilul, ba chiar onorabilul, de nu chiar venerabilul domn profesor L. B. ar fi dat curs la fel de celebrului "Apel..." al lui Gabriel Liiceanu (de dupa nu mai putin celebrele "evenimente din decembrie"), astazi nu s-ar mai auzi de ISTORICUL L. B....
Dar, nefiind domnia-sa "unul dintre aceia", il vedem dandu-si cu parerea pe sticla, in ziare si reviste, iar Editura Humanitas (pastorita de sus-numitul G. L.) se grabeste sa-i publice productiile, intarindu-i convingerile narcisiste: "13000 de exemplare la <>, ... ceea ce astăzi în România nu e puţin lucru".
Nu stiu daca ceata de laudatori ai ISTORICULUI L. B. este formata exclusiv din ciraci (discipoli, doctoranzi etc.) ai domniei-sale, dar a-l prezenta ca pe un erou romantic (Manfred, Don Juan sau, de ce nu, Che Guevara) al istoriografiei romanesti mi se pare cel putin exagerat.
Asta pentru ca, fidel numai convingerilor domniei-sale, credintei in libertatea individului si decis sa spuna cinstit ceea ce crede, de la Polonius citire, shakespearian care va sa zica, omul Lucian Boia se intoarce discret (si DIRECT) la 1900, sarind "o anumita perioada".
Intamplator, vajnicul (astazi) aparator al diversitatii de opinie in materie de istorie raspundea sec "Nu este specialitatea mea" oricarei intrebari legate de lamurirea sau (re)interpretarea unor "adevaruri istorice" din "documentele de partid si de stat", pentru ca, argumenta domnia-sa, "oricum, nu facem aici istoria unor evenimente, iar aceste amanunte nu sunt relevante pentru problematica noastra", aparand, in schimb, cu tenacitate "cei patru piloni" pe care, pe buna dreptate, astazi i-ar desfiinta. Cum ar veni, azi il vedem, si nu e...
Desigur, asta se intampla inainte de 1989 (e irelevant !?), la Facultatea de Fizica a Universitatii Bucuresti (probabil lipsa de "maturitate politica" a studentilor din acea vreme si intrebarile incomode ale acelorasi l-au facut sa considere fizica o stiinta "dura")...
In particular, neacceptarea "romanismului verde", negarea obiectivitatii istoriei si respingerea incercarilor de politizare a ei sunt idei mai mult decat valoroase, care fac cinste oricarui intelectual "mai mult sau mai putin onest", "mai ales in niste conditii ca acestea, conditii de natura a hotari o miscare generala..."
Atata doar ca e pacat de M.D.R. sa fie aparat de S.P. (cf. S.P.M.D.R., nemuritoarea Societate Protectoare a Muzelor Daco-Romane), adica unde e minima decenta "de care, putem zice, depanda..." ?
De-aia ma-ntorc si zic: "ia mai slabeste-ma, stimabile !"...
Dar deocamdata, pana se va scrie istoria Utopiei, "Muzica! Muzica!"...
#10994 (raspuns la: #10749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Evident - de (anonim) la: 01/03/2004 07:25:08
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Evident ca istorie obiectiva nu exista.
Am afirmat ca "neacceptarea 'romanismului verde', negarea obiectivitatii istoriei si respingerea incercarilor de politizare a ei sunt idei mai mult decat valoroase", n-am fost clar?
Opinam doar ca narcisismul nu face bine la istoric.
#11001 (raspuns la: #10998) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sparg eu gheata. Eu traies - de gabriel.serbescu la: 11/03/2004 13:17:02
(la: Ubi bene ibi patria)
sparg eu gheata.

Eu traiesc in Spania. Intr-o tara in care oamenii spun ca ¨viata are patru zile¨si ca ¨trebuie sa muncesti ca sa traiesti, iar nu sa traiesti pentru munca¨. O tara in care oamenii se trezesc de dimineata, iar dejunul, la ora zece punct, se ia in comun. Atunci barurile se umplu de indivizi de toate clasele, soiurile si temperamentele, stau si mananca impreuna, cu o sticla de vin, o farfurioara de masline din partea casei, un sandwich cat toate zilele invelit in staniol, si cu o cafea la final. Daca e un ¨carajillo¨ si mai bine, ca asa concluzionarea discutiilor avute pe tematica sportiva. Subiectele sunt Real-Barcelona, Aznar si teapa cu petrolu´, si/sau gastronomice. (de exemplu, o exclamatie comuna - ¨ce bun e jambonul iberic¨,insotita de expresiile faciale aferente, semn ca si la ei exista stereotipuri culturale traditionale)
Si nu in ultimul rand o tara in care pentru un strop de adrenalina si o explozie de endorfine sunt in stare sa se arunce nervosi, nervosi si in fata unor tauri speriati si inebuniti.
O tara catolica pana la viziunea a zeci de intruchipari ale Mariei, zeci de viziuni obscure si feudale, tot felul de perceptii recunoscute si oficializate de Biserica lor, intr-un sublim contrast cu restul populatiei (in general masculine), care injura folosind cu frecventa, ¨me cago en Dios¨ diftongat fonetic in ¨caguen diooos¨*
O tara cu o vitalitate foarte puternica si incapatanata, vesela si narcisista, si cu un orgoliu evident pasional iar nu flegmatic.
Sunt emigrant intr-o tara in care pe langa romani, oamenii astia atat de prizioneri culturii lor, sau trezit vecini cu marocani, ecuadorieni, columbieni, chinezi, romani, bulgari, rusi. In aceiasi ordine de idei, tot din randurilor lor apar cei care se ocupa cu traficul de hasis, de prostituate, de restaurante ieftine,de furturi din magazinele alimentare, de haine si case de vacanta, vin ca raketi sau ca si clasa muncitoare ideala. Parte din ei inca nu stiu limba. Iar orice gest cu aluzie religiosa e inca discutat chiar in Franta laica.
E evident, ca emigrant aici, vei fi deci respins, dar cred ca e normal sa respinga pe toata lumea; o va face la o adica, ca o oricare alta natie ce se va simti invadata de un curent de mentalitati si scali valorice diferite, fara sa fii invatat cum sa-l asimileze.
E un fel de dozaj al culorilor, si foarte greu se creaza o multiculturalitate reala.
Iar ca un caz aparte, romanii au supertalentul de a turna un maroniu dens, peste tot ceea ce sunt relatiile sociale.
Nu au doar o suspiciune perpetua fata de cei din jurul lor, dar traiesc si un vesnic supliciu pe calea parvenirii. Aici se disting mai ales generatiile de proletari, pe care Ceausescu i-a mutat de la sate la orase, intr-o urbanizare total neinspirata, si cu niste dezradacinari cumplite, si care lipsiti de orice criteriu de judecata, din nou se trezesc fara sa stie de ce, in masini nemtesti, treninguri Nike, vizite la parcuri tematice, sau cate o escapada interna cu vag iz istoric. In plus, regula generala e sa se plaseze un soi de nationalism ignorant si superior, care in general face ca romanii sa fie de obicei insuportabili.
Cam atat deocamdata din Spania cunoscuta mie.

p.c. Cum tu, sa se structureze o diaspora? Atata vreme cat nu exista o finalitate comuna?

*un amestec de cafea si coniac, cu un patratel de coaja de lamaie si un bob de cafea copt; e amestecat cu zahar caramelizat initial.
*unde cagar-inseamna a caca; in expresie ¨sa ma cac in...¨
Cate lecturi, atatea sensuri (sau ...maine n-oi pricepe tot asa) - de Alice la: 19/06/2004 08:48:48
(la: Raman)
ce trist, Radu - pe de-o parte dorinta narcisista (?) a oglindirii propriului eu chinuit, ca o perpetuare continua a dezamagirii, dincolo de granita visului si pe de alta resemnarea, spaima ca nimic n-ar ramane daca n-ai fi, macar o clipa, inteles.

Nu, pana la urma-mi zic: oglinda e o poarta, aia ingusta, a lui Gide.
Alex, nu Mya cita ci eu citam - de gabriel.serbescu la: 30/07/2004 10:10:38
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Alex, nu Mya cita ci eu citam pe scriitorul francez, respectiv pe Michel Houellebecq pentru posteritate.Viziunea lui porneste de la Auguste Comte, trecand prin restul parintilor sociologiei, trecand prin biosociologie si sfarsind invariabil in societatea de consum.
Reply-ul dumitale este unul frumos fara doar si poarte, dar daca vi se pare sexy o statuie greceasca inseamna ca stampele kamasutra le-ati califica ca porno, ori nu e vorba despre asta.
Daca sarbatorile care le invocati, vechi ca si umanitatea sunt incarcate, exact cum spuneti, de mister si de simboluri, azi impreunarea nu are nici un final, domnule draga.
Simplificat, exista un cult al sexului atata vreme cat isi avea radacini in matriarhat si in cultul pentru viata in genere.
Antropologii pot consemna azi, ca in societatile primitive africane, desi indivizii umpla cu doamne iarta-ma afara, cate ziua de mare, nu au o aceiasi frecventa a rutului, a actului sexual in sine, precum il pot avea doi tineri occidentali, familiarizati cu hedonismul si narcisismul.
Astfel copularea e esentiala pentru perpetuarea vietii, dar formele prin care ea se realizeaza difera de la o societate la alta.
Inainte femeile erau dame chic, azi ele sunt sexy. Sex-sexy...

Respectivul frantuz nu facea referire la antichitate ci doar la dimensiunea umana NATURALA, si cea care apartine socialului si constructiilor specifice. Astfel, natural e sa iubesti un corp frumos, rubicondu sau nu, doar pentru ca e uman sa fi indragostit de echilibrul proportiilor, de voluptate, de catifelare, si o constructie sociala moderna este un concurs de miss, de fapt milioanele de astfel de concursuri care impun un standard (!) de frumusete, adica un standard estetic, ori asa ceva nu mai este natural.
Personal am tot respectul pentru femei, insa siliconul, fitness-ul, liftingul, libidoul cultivat, senzualitatea de parada si ¨pozele sexy¨ coboara femeia de rangul de mama la acela de papusa Barbie. Acelasi lucru e valabil si pentru barbati, si as vrea ca aceste cuvinte sa nu fie interpretate ca venind de la un frustrat, pentru ca lumea in general nu ma striga Quassimodo, ba dimpotriva. Numa bine

#18576 (raspuns la: #18539) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
rangul, ranga, privilegiul - de AlexM la: 30/07/2004 11:37:10
(la: De ce simt femeile nevoia sa fie sexy?)
Alice considera ca:
---------------------------------------------------------------------
a fi mama este un privilegiu, o binecuvantare, iara nu un 'rang'.
---------------------------------------------------------------------

privilegiu pentru >90% ? acesta nu mai e privilegiu dar starea care este considerata normalitate.

Mai departe Alice puse ipoteza cum ca:
---------------------------------------------------------------------
ipostazele de care vorbea gabi.boldis ar putea-o cobori pe femeie de la 'rangul' de fiinta umana, la acela de obiect sexual...
---------------------------------------------------------------------

atunci femeia respectiva este masochista. Daca ea cauta sa fie "sexy" pentru a fi un obiect sexual (obiect= lucru care-l folosesti), ce poate sa insemne altceva decat ca vrea sa fie asa?

Eu vedeam lucrurile printr-o prisma mai moderna. O femeie cauta sa fie atragatoare pentru ca (poate nici macar la nivelul constientului) sa se poata imperechia. Ori cand face acest lucru, ma indoiesc ca doreste sa fie un obiect sexual ci cred ca doreste sa se simta bine, cautand nu s afie un obiect sexual dar sa-si implineasca pornirile pentru care intra pe fagasul respectiv.( cu exceptia m.s.m. "masochiste")
O alta artenativa pentru a fi sexy "numa asa" poate fi eventual o doza prea mare de narcisism sau pur si simplu a fi sex voit pentru a fi un "teaser" pentru a amagi. Pur si simplu se joaca cu lumea:-)

AlexM
#18585 (raspuns la: #18584) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Florin:) - de AlexM la: 23/08/2004 23:36:58
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
l-am recitit si eu acum. E destul de "normal" pentru mine. Dar daca tot sintem acolo, itsi dau un sfat. Nu-tsi lua papagal sau daca iei, nu lua o oratanie din aia mare. Dom'le, astia pot sa tsipe de nu crezi ca poate fi adevarat. Stii cum? E groaaaaaaaazzzzz-nicccccccc! Problema e ca o face la suparare si atunci cand i-e foame ( si foamea asta e si ea tot un fel de suparare cateodata, suparare de foale, ce mai!). Noa, si dimineatsa cand e mai frumos de dormit, cand se ingâna ziua cu noaptea, se intampla marele bucluc. Care-i baiul ? Pai e asa. Prima data se trezeste Pushi. Pushi fiind un papagal mic albastru, din aia care-i aveau tsiganii pe la noi care trageau cate un loz sa-ti spuna cu cine te insori sau cum ti-o fi norocul in viatsa. Rasa lui pe româneste nu o stiu ca eu acasa am avut numai pasari domestice si din alea, in afara de bibilici, de tot neamul. In Germana se numeste Wellensittich. Ma rog, ala se trezeshte si incepe sa se uite in oglinda si-l apuca crizele de narcisism. Asa-i place lui de cum arata ca incepe sa alinte imaginea din oglinda sa o gangureasca , sa o ciuguleasca si deisgur, sa scoata sunete -in a lui opinie- dragastoase. Si aici e aici. La sunetele alea se trezeste Hugo. Hugo e tot un papagal. Papagal adevarat insa, chiar daca micuts pentru ca amaraciunea de Wellensitich nu e de fapt papagal adevarat, nu stiu cum se numeste exact familia din care face parte. Noa bun. Si asta, Hugo deci, asta e un "Unzertrennlicher". E o rasa de papagai care se numesc "Nedespartitii" pentru ca formeaza o pereche si asa stau de lipiti unu de latul de numa numa, de aici li s-a tras si numele de "Nedespartitii". Ma rog, e unu mic si verde, cu capul maro si daca chiar vrei, o sa ma uit in carte sa vaz cum il cheama dupa marca de identificare latineasca. Deci Hugo se trezeste la gangurelile lu Pushi si crezand probabil ca ele sint adresate lui incepe sa raspunda pe un ton ciudat si strident. Si de aici incepe balamucul ca cu zgomotele lui se trezesc aia 3 Nimpfensittichen. Astia sint nishte papagai superbi si blanzi care iti mananca de pe buze si zboara si intinzi mana si vin iar la tine pe mana, se urca pe masa, stau pe umar, se freaca de parul tau, ma rog, e un intreg circ cu ei. De fapt numa doi sint blanzi, barbatusii. Curiozitatea aia de femeiushca ce e cumparata mai recent de nevasta-mea, abia abia de s-a invatsat sa vina la mâna luand barbatusii de exemplu, dar la inceput era salbateca rau de tot, cum te apropiai de ea, cum se infoia si deschidea ciocul de ziceai ca mai are putin si da ochii peste cap. Ma rog, astia fiind mai mari decat Pushi si Hugo, au si vocea mai puternica si incep sa faca scandal a la "Gata bai, astai doi acolo, iubertilor. Mai lasati galagia ca mai vrem sa dormim". Si bineintseles, fiecare pe tonul si frecventsa lui. Si incepe scandalul intre astia 5. 3 intr-o colivie contra a 2 intr-o alta colivie. Si dupa cateva minute de ciorovaiala se trezeshte amicul Robert. Mama lui de ordinar !!! Stii ce glas are? Ce sunete poate sa scoata din gusha lui aia nenorocita? Vai de capul si de zilele mele. Nu ajuta nici o usha inchisa, nu ajuta nici perna pe urechi. Tot il auzi. Ei bine, se trezeste cumatrul Robert si fiind "al mai mare" face liniste. Si sa stii ca face. Dar cu ce prets! Tipa el 5 minute de incremenesc "cocosii batausi" din celeleate colivii. Dar incremenesc si eu si-mi vine sa-l iau la omor de scandalul care-l face. Un câine e mic pitic in comparatie cu o astel de huiduma de papagal.
Deci daca vreodata o sa doresti, asculta la un om trecut prin necazuri din astea si ia-ti ce soi de papagal doresti, dar evita sa iei din astia mari ca te-ai nenorocit si tu si pe vecinii din imediata apropiere.

Revenind la iepuri, io tot nu-i spal. Nu l-am apucat io odata cum trebe pe Coco de urechi si cand s-a incordat odata si a facut un arc de cerc cu picioarele din spate, uite asha mi-a tras nishte brazde pe antebrats ci si azi mai am urmele de la zgarieturi. Sa-l spele cine o vrea, io nu ma bag la chestiuni la care nu ma pricep. Ca nici ala micu nu vroia sa-l spal cand era mititel si tipa ca in gaura de sharpe ca-i intra apa in ochi cand dadeam cu dushul. Da i-am zis nevesti-mi ca am o cunostinta care are tot asa , o oratanie cu urechi lungi si ca ea il spala. Nevasta-mea s-a uitat lung la mine si m-a intrebat daca-i banc. I-am zis ca nu-i , cel putin persoana respectiva spunea serios ca-si spala chestia aia cu blana si ca ma mir de ce ea nu si-o spala. A inpceut sa rada si mi-a zis ca nu-s zdravan. Cinstit sa fiu, are dreptate de fapt. Cel putin cand e vorba de modul exprimare al meu (cateodata), trebuie sa-i dau dreptate la femeie:-))

AlexM
#20195 (raspuns la: #20190) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iubirea de sine - de Anca Tudor la: 28/10/2004 15:59:49
(la: Prietenia si prietenii)
Iubirea de sine, contrar unor păreri, nu e egoism. Eu cred că un om care se iubeşte pe sine, cu toate ale lui , bune şi rele, poate să-i iubească şi pe alţii foarte mult. De aceea, şi pentru că am văzut că m-ai înţeles, îţi supun atenţiei un poem, care se cheamă "Narcisistă" şi e al meu (să nu creadă cineva din cafenea că îmi însuşesc texte!) şi care sper să-ţi spună mai multe, în cuvinte mai puţine decât o face proza, fie ea şi scurtă. "În somn mi-am atins obrazul/Cu o aripă vie de fluture/Plăcerea a urcat în mine/Vârtej neştiut de emoţii./Fluidă, tăcerea-mi s-a văzut în oglindă şi-a plâns./Căldura imaginii mele mi-a aburit ochii/Atingerea mâinii mele m-a purtat pe o creastă de cer/De drag, am căzut şi-am uitat de unde plecasem./M-am iubit cu tine, cu voi, / V-am urât ca pe un coşmar repetat/Aţi plecat, îmi duc azi luminile/Singură spre dureri neştiute/Mă privesc în gurile cerului/Mă iubesc şi mă plac." Pe mine m-ajutat s-o scriu, sper ca pe tine, dar şi pe alţi oameni sensibili, să te ajute s-o citeşti. Cu drag, Anca
#26622 (raspuns la: #26474) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In fiecare fraza scrisa de ti - de (anonim) la: 08/12/2004 08:31:34
(la: Singuratate)
In fiecare fraza scrisa de tine il regasesc pe Cioran... exista posibilitatea sa-l fi copiat fara sa vrei sau... chiar vrand?
Si inca o corectare din partea mea: oameni nu vor sa-ti faca rau, pur si simplu isi fac lor bine .... toti suntem niste egoisti, respectiv narcisisti... acesta e cel mai trist lucru al existentei noastre... dar exista si exceptii.

Marea a inceput sa existe din - de maan la: 13/01/2005 09:33:03
(la: Cautatorul de suflete)
Marea a inceput sa existe din momentul cand eu am vazut-o intaiasi data, iar suflete vor exista abia atunci cand le vom intalni noi, nu-i asa?
Iata o mare gresala, sa credem ca ceva nu e doar fiindca am cautat dar n-am gasit.
Iata marea trufie!
Sa nu ne gandim niciodata ca poate n-am stiut unde sa cautam, sau, mai rau, nu stim pur si simplu s-o facem!


“viata este o bucurie doar pt cei ce fie nu o inteleg,fie se prefac orbi,surzi si muti “???
viata e o bucurie daca atunci cand pornesti in ‘cautarea de suflete’ incepi ma intai cu al tau.
Nici un altul n-are sa-ti vorbeasca daca tu nu te stii recunoaste.
Viata va deveni atunci o bucurie prin cautarea-insasi!

Daca te privesti in oglinda si-ti spui ca n-ai nevoie de suflete, asta nu inseamna ca intr-adevar nu ai ci ca poruncesti oglinzii sa-ti arate ce vrei.
Sfatul tau, Ice Queen, e un indemn catre egoism si narcisism, cred ca stii…e un indemn la o viata fara iubire!
Dar sper ca stii deja ca nu te poti iubi decat atunci cand esti iubit; restul se numeste doar respect de sine iar acesta se pierde, asa cum se consuma benzina dintr-un motor.

Am gasit intodeauna suflete si-am suferit cand nu le-am inteles, mai rau decat atunci cand n-a fost priceput al meu.
Am indurat dezamagiri pe care le-am pus intotdeauna pe seama neputintei proprii de-a concepe viata si relatiile inter-umane.
Daca perfectiunea nu-i unul din atributele mele (nici macar unul spre care sa tind), de ce m-as hazarda atunci sa spun ca “oamenii nu au suficiente merite”???
Si ne miram apoi ca oglinzile in care ne privim nu arata mai niciodata ce dorim sa vedem!
De-aia ma uit in fiecare zi in oglinda, de-aceea ma inspaimant atunci cand nu-mi doresc (de teama) sa ma privesc in
oglinda: oglinzile nu stiu minti, ca oamenii, ele nu fac niciodata compromisuri.

Parerea mea, cosmina, e ca drumurile batatorite nu sunt intotdeauna nici cele mai scurte, nici cele mai profitabile si uneori nu-s nici macar drumuri adevarate.
Sfatul meu, e sa crezi in ce-ti spune sufletul si sa-i asculti vocea, fiindca astfel nu te vei pierde niciodata de tine si, cine stie, poate vei avea surpriza sa te gaseasca ele pe tine, acele suflete pe care spui ca le cauti …
Va trebui insa sa deosebesti vocea sufletului de cea a demonului care ne locuieste si ne livreaza placeri minuscule, ca sa ne-abata din drum, hranindu-se din sperante si lumina, pana cand, golasi, ajungem sa ne mintim ca fericirea nu exista.

Nu, nu poti trai fericit cu ochii scosi, Ice Queen!!!

#33286 (raspuns la: #33129) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:)Imi plac provocarile - de Ice Queen la: 13/01/2005 23:56:38
(la: Cautatorul de suflete)
Comentariul tau dorea sa fie foarte acid-nu?-la adresa unei biete narcisiste ca mine..Te asigur,nu exista altceva ce apreciez mai mult decat un comentariu acid bine realizat,dar..Sa analizam putin textul tau,esti de acord?Desi nu a fost intentia mea sa "duelez" aici,nu pot sa ocolesc manusa aruncata de tine,dealtfel nu mi-ai oferit alternativa..:)..
Asadar,sfatul meu indeamna la narcisism,zici tu.Imi pare oarecum rau,dar trebuie sa te contrazic.Sa revedem ideile noastre,vrei?Prin urmare:ideea mea era aceea ca nefericirea,insatisfactia in general apar acolo unde se doreste,se cauta acel ceva ce nu poate fi gasit,deci nu incurajez sistarea cautarii,ci doar imi permit a-mi forma opinia,la care cu totii as tinde sa cred ca avem dreptul-pana chiar si eu,nu?-,ca dezamagirea este urmarea unui scop poate prea maret.Iar problema cu narcisismul..hm..in timp ce eu transmiteam un mesaj mie prin mine si in fata mea privindu-ma o data in oglinda,tu esti chiar speriat de zilele in care nu poti sa te uiti in ea;hai sa fim obiectivi,cine e aici narcisistul?Stiu,e placut sa dai palme morale,dar imi permit a-ti face sugestia urmatoare:nu e prudent sa incerci sa le dai altora palme pana nu ai reusit sa iti dai tie una care sa te trezeasca la realitate!Doresti a demonstra ca gandirea mea este eronata,limitata,distrugatoare,nu-i asa?Dar pentru a face asta insa trebuie sa faci distinctia intre a te preface si a fi.Am sa-ti dau un exemplu:tu te prefaci ca imi demonstrezi mie,dar si celorlalti,ca "sfatul" meu este..sa zicem nepotrivit,desi din tot textul,daca reusesti sa urmaresti firul,maan,sfatul era sa iti deschizi nuanta careia ii asociezi existenta!
Cat despre drumurile batatorite,eu tocmai le descurajez,poate ca tu insa te prefaci ca le combati pentru a atrage atentia asupra lor,dat fiind faptul ca emiti maxime de genul "ne mintim ca fericirea nu exista";a afirma ca ea exista sau nu este un drum deja atat de uzat,ca batatorit ar fi doar un diminutiv al ideii...Nu am astfel de concluzii sau premise...
Iar "nu poti trai fericit cu ochii scosi" este o cruzime..ai omis oare ca sunt destui oameni pe pamantul asta,atat de abundent in valori si fericire dupa parerea ta,care chair asa traiesc?Poate trebuie sa ii intrebi pe ei daca pot trai asa sau nu...
In oglinda de obicei te uiti pentru a vedea ceea ce este real,nu ceea ce vrei sa vezi-"Si ne miram apoi ca oglinzile in care ne privim nu arata mai niciodata ce dorim sa vedem!"..As putea continua probabil,dar cred ca este suficient.
Iti multumesc ca ai dat atata atentie cuvintelor mele,si de aceea am considerat ca este politicos sa iti intorc serviciul.Sunt o persoana corecta,cred,nu?
Presupun ca mai "vorbim"...:)
#33334 (raspuns la: #33286) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
amar, nu acid - de maan la: 15/01/2005 11:02:09
(la: Cautatorul de suflete)
daca ai fi citit cu atentie, ai fi remarcat ca n-am scris nicaieri ca ai fi 'o biata narcisista', IQ, ci ca indemni pe cineva spre narcisim si egoism (asa am interpretat eu "nu caut suflete, N-AM NEVOIE de ele", in conditiile in care parerea mea e ca singuratatea nu aduce beneficii decat pe termen scurt, iar oamenii nu pot trai impliniti decat impreuna).

"in timp ce eu transmiteam un mesaj mie prin mine si in fata mea privindu-ma o data in oglinda,tu esti chiar speriat de zilele in care nu poti sa te uiti in ea;hai sa fim obiectivi,cine e aici narcisistul?"

nu cred ca stii cine-a fost Narcis.


"palme morale"?
eu nu faceam decat sa-mi prezint ideile, observand ca se bat cap in cap cu ale tale, nicidecum ca ai gandi eronat.
nimic mai "baza" deci, ca "acidul" meu!


'pluteste drept inainte si, daca pamantul pe care-l cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea intr-adins spre a-ti rasplati indrazneala"
... regina Isabela catre Cristofor Columb.

ultimul de pe lista "vesnicilor cautatori", discipol al lui don quijote, acela care prefera CAUTAREA 'simulacrelor de fericire',
maan

#33464 (raspuns la: #33334) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ceva imoral - de (anonim) la: 23/01/2005 15:29:02
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
faptul ca sunt barbat,de fapt sunt inca un copil,un adolescent in faza de formare,imi da o perspectiv a lucrurilor cu totul shi cu totul diferita.
actul doamnei Iliescu pare unul destul de normal.
actul nasterii este unul normal...insa in cazaul de fata se depasesc barierele normalului shi se intra in sfera imoralului..
fortarea asa-zisului ceas biologic este un pacatimpotriva voii lui Dumnezeu.faptul ca voi fi un teolog ma indeamna sa critic aspru fapta acestei doamne.
fapta ei este rezultatul unui egoism desavarsit,a unui egocentrism fara perecehe,cu usoare tendinte narcisiste
nu se admite asa ceva...Dumnezeu a randuit toate cu neasemuita pricepere...este o sfidare,o lipsa de credinta shi,cu riscul de a ma repeta ,este doar o foprma a egoismului
iarasi,modul in care a avut loc aceasta nastere sunt lucrari ale diavolului
nu vreau sa par un bigot desavarsit,dar i-as pune acestei doamne iliescu o simpla intrebare:Doamna,credeti in Dumnezeu?
Faliboga Cristian
seminarul teologic liceal ortodox "Sf. Nicolae"-
Nu baba (pardon, mama) conteaza - de RSI la: 30/01/2005 16:35:23
(la: O romanca naste la 67 de ani, record!)
ci doctorul care a reusit performanta. Va dati seama cati clienti o sa aiba aceasta clinica in viitor? Si nu neaparat babete autohtone ci chiar femei de varste mai potrivite pt. asa ceva si care vor veni cu bani grei din strainatate. Pentru clinica este un gimmick publicitar fenomenal. In ceea ce o priveste pe "recordmena"... In Romania sunt atati copii abandonati pe care ar fi putut sa-i adopte daca scopul ei nu era de natura egoisto-narcisista.

==============
"- Cum putem face imposibilul?
- Cu entuziasm!"
Paulo Coelho-Al 5-lea Munte
ciocolate - de maan la: 28/02/2005 23:16:54
(la: Dragoste prin Internet)
Am intalnit multi oameni pe care i-am cunoscut pe net, cand am considerat eu necesar. Toti au fost asa cum ii stiam, cum ii mirosisem: simpatiile au sporit, antipatiile mi-au fost confirmate. Cativa mi-au devenit prieteni intimi.

Internetul e ca un bar la care poti avea sansa sa intlanesti un narcoman, un escroc un politzai, o muiere beata, o naiva-n cautare de-aventuri nerostite. Se-ntampla ca oamenii sa se desfaca mai usor in spatele unei porecle, uitand ca nickul e doar un val iar nu un scut – protectia e virtuala. Mincinosii vor ramane mincinosi, trufasii se vor bate-n orgolii, narcisistii se vor iubi mai mult, palavragii vor fi ca-n paradis.
Poti juca orice rol pe net, smekeria e ca in final ajungi sa te joci pe tine, mai real decat ai crezut ca esti dincoace de tastaura.

Iubirea, pe net?
Iubirea se poate isca din orice si-n oricine … locul e ultima categorie de dicutat.
Zicea rembrand mai jos ca proiectam in celalat toate fanteziile si dorintele noastre … pai si-n real life, nu-i identic, man?
Nu-i, asa-i, ii oarecum in oglinda si mult mai fain si periculos.

o cunosti pe strada … mmmm …cu fustita aia a ei mica si popou obraznic …hm, tarfulitza, ce-ai mai ofili-o cu ne-satz intr-o sara, poate asta, chiar in sara asta, daca te gandesti … si-o iei catinel in urma-i salivand, mustacind ganduri porcesti, le stii tu … si-o vezi cum intra-n casa fugutza, tremurand de vant rece si pasi de-ai tai in urma-i.
Si te frige amintirea fustei toata noaptea si te munceste doru, pana maine, cand te gaseste spanzurand ca prostu’n usa ei …si cand va catadicsi sa te remarce, sirena si cand gura ei ti-o lichefia propriile-ti soapte-n ureche, iar fusta va zace-n amintire si-aiurea pe covor, tu ai sa te gandesti ca n-are decat zece clase, ca fumeaza prostii, si e fan britney spiiirs???
Aiurea, mosule, la shtrasse, daca te fura fustita, nu te-alegi decat c-o penicilina, in caz de nesansa minora. Pe net ii caz de soapte, de creieri fierbinti si-asta produce mai mult decat mancarimi.

Csa cascam ochii, nu tot ce zboara-i de mancat: nu locul de-amplasare-a tastaturii face diferenta dintre lumi, ci omul insusi.

… ma pot indragosti pe net ca si pe plaja: ramane sa vaz cat ma duce capu si pana unde.
Acu’ ma veti vedea pe plaja defiland semetz in slip, ma veti putea citi focos la cafenea.
Intre mine si duduitza asta cu fustita precum focu’, ce s-o-ntampla, de s-o-tampla, dea domnu’ sa nu stie nimeni: nici macar nurii ei, ogoindu-mi trufia.

Pt. Lidia Z - de Paianjenul la: 16/03/2005 06:11:12
(la: OPERATIILE ESTETICE O NECESITATE ?)
"n-ai inteles nimic..."


- Ti se pare.

In ce te priveste, iti incepi comentariul cu intrebarea:

"De ce fete tinere si dragute vor sa-si scurteze nasul, mareasca sînii si sa-si modeleze fesele?"...,

(...vrind de fapt sa insinuezi ca, devreme ce sint deja dragute, nu ar avea nevoie de operatii estetice...)... apoi, ca raspuns la intrebarea citata, sugerezi ca posibila cauza o forma mai usoara sau mai grava de dismorfofobie de care respectivele fete s-ar putea sa sufere...

In ce ma priveste, am izolat (de context) in mod deliberat intrebarea in discutie, doar pentru ca se referea la fete dragute care... nemultumite de propria identitate, recurg la artificii cosmetice care sa le confere o identitate noua (dar de fapt, falsa).


PS.

...Si pentru ca tot veni vorba de "ne-inteles", ai vrea sa ma lamuresti si pe mine:

a. ce intelegi prin "complex de castratie"?

b. cum e posibil ca persoane susceptibile de "tulburari narcisice ale personalitatii" sa recurga la operatii estetice (motivate de fapt de dismorfofobie), cind prin insasi definitia sa, notiunea de narcisism sugereaza tocmai contrariul dismorfofobiei (adica, admiratie, incintare... fata de propriile calitati fizice)?...
#39529 (raspuns la: #39266) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...