comentarii

natura mea


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cind nu ati mintit Florin Iaru: atunci sau acum ? - de ema word la: 25/03/2004 01:53:27
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)

Stimate Domnule Florin Iaru,


Constat cu regret ca nu jucati fair/play in razboiul declaratiilor. Dar iata fragmentele la care ma refeream(atunci cind v/am acuzat de misoginism literar) din declaratia facuta de Domnia Voastra Doamnei Iolanda Malamen in interviul pe care i l/ati acordat si care a fost publicat de suplimentul Ziua Literara din 2 februarie 2004:

- Iolanda Malamen : Ai prejudecati vizavi de literatura scrisa de femei ?
- Florin Iaru: Da. Si nu te minia. E vina intrebarii. Pina mai eri, imi era indiferent daca o carte era scrisa de o femeie sau un barbat. Buna sa fie! Ce conteaza sexul autorului ? Crezi ca un barbat imbecil e mai bun numai pentru ca e barbat? Sigur, au fost intotdeauna mai multi barbati autori decit femei autorese. A fost si vina civilizatiei moderne(modernismul asta are vreo trei mii de ani).Stiu ca nu m/a interesat, nu am valorizat in functie de apartenenta la un sex. Dar, cum nici o epoca nu scapa nebuniei de a fi om in piele straina, imi pare ca acum, la sfirsitul unei lungi perioade de pace mondiala, cind lumea s/a plictisit de moarte, numarul aberatiilor cromozomiale literare este in crestere. Au aparut o literatura feminista, o literatura gay, o literatura angajata si multe alte forme de impunere a mediocritatii prin discriminare pozitiva. Explicatia este aceasta foame mondiala: "Glorie, glorie!" "Bani, bani!". Oltul repeteaza. Este o ofensiva a mediocritatii in blana de oaie. Sa/ti dau citeva exemple:(si urmeaza parerile personale ale Domnului Florin Iaru despre cartile "Igiena asasinului" de Amelie Nothomb si "Schimbarea la trup" a Mariei Darrieussecq...n.a.) O neglijanta aroganta si dispretuitoare care iti lasa un gust amar. Gustul lucrului prost facut. Alta glorie europeana pompata pe piata. Nici nu stiu, asta e literatura feminina sau feminista?

- Iolanda Malamen: deci ai prejudecati, ocolind cu dibacie exemplele care nu te/ar umple de minie?
- Florin Iaru : De asta am prejudecati. Economia de piata a literaturii ma scoate din sarite. Nu sint un prost , pe gitlejul caruia sa poti indesa orice. Dar nu astfel stau lucrurile la categoria baieti:
-Iolanda Malamen: Sa te intreb timid de Coelho?
- Florin Iaru : Coelho e un exemplu stralucit de impostura cu o farima de talent de baza. Asa ca pot spune: DA, AM PREJUDECATI FATA DE LITERATURA FEMININA. NU RECUNOSC ACEST GEN.


Domnule Florin Iaru,
Dumneavoastra ati afirmat aceste lucruri, ele au fost publicate. Orice copil de liceu pricepe ca nu recunoasteti nici literatura feminista, dupa cum ziceti, si nici literatura feminina, dupa cum incheiati abrupt. Interviul acesta va reveleaza si ca o persoana ce face cu nonsalanta afirmatii ce se cam bat cap in cap. Si mai sinteti si extrem de partinitor atunci cind comparati stralucita mediocritate cu talent de baza a unui scriitor barbat cu mediocritatea ofensivei literare in blana de oaie a unor scriitoare femei. Dar sa nu fie precis si sa nu fie obiectiv i se poate intimpla oricui, iar numai cine nu a
fost in situatia de a da un interviu, nu intelege ca exista unele imprecizii instantanene in exprimare care "se duc" inainte, se tiparesc, devenind marca publica a gindirii emitentului.

Nu poarta nimeni, insa, vina, ca ati transmis textual opiniei publice, prin declaratiile Domniei Voastre , convingerea ca nu recunoasteti genul literar feminin.

Am poposit cu intirziere de citeva zile pe aceasta lista de discutii. Nu stiusem ieri de replicile Domniei Voastre si de replicile distinsei sotii a Domniei Voastre. Pot observa ca v/ati grabit a ma acuza de o ideologie literara care este departe de natura mea, si ca oarecum, m/ati acuzat in lipsa. Adevarata chestiune in discutie , insa, cea iscata de mine odata cu enuntarea acestei teme de discutie, ramine declaratia Domniei Voastre facute presei. Si pe care am publicat/o mai sus. Cu toate ca astazi va straduiti sa ma acuzati pe mine de denaturare a adevarului, de scoatere din context. Am pierdut 30 de minute copiind, ca sa va aduc contextul in fata, iar colegilor din Cafenea temeiul disputei.


Cordial,

Ema Word
#12783 (raspuns la: #12099) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Draga Ema Word, Nevrand a ri - de Ovidiu Bufnila la: 17/05/2004 04:32:52
(la: Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor ?)
Draga Ema Word,
Nevrand a risca o ipostaza delicata si nici de a ma arata aparator al poetului Florin Iaru si nici judecator al dumneavoastra zic urmatoarele intr-un total respect:
- oare declaratia lui Florin Iaru trebuie demolata si negata cu atata insurgenta? Poate ca nu declaratia lui Florin ci starea de lucruri. dar putem demola starea de lucruri? Nu e oare ratacire? Poate ca ar trebui sa impamantenim o conduita. Putem oare? Eu cred ca putem dar numai printr-o abordare curajoasa din partea femeilor! Atentie, calea feminismului e tocmai calea vulnerabila! Eu cred ca femeile trebuie sa puna sub semnul intrebarii domenii mari in care barbatii pretind ca au suprematia! Daca asta nu e o utopie si o ratacitre bufniliana atunci chiar dumneavoastra puteti porni lupta. E lupta cu simpozion. Cenaclitatea sau cenaclizarea a produs la noi efecte stranii, conduite fara substanta. Nu vreau sa va conving. Vreau sa spun ca va consider o luptatoare asa cum si Florin e, sub ochiul bufnilian, nevinovat si neimportant, un luptator.

Cu deplina consideratie si admiratie,
Ovidiu Bufnila

Cind nu ati mintit Florin Iaru: atunci sau acum ?
#12783, de ema word la Thu, 25/03/2004 - 09:53


Stimate Domnule Florin Iaru,


Constat cu regret ca nu jucati fair/play in razboiul declaratiilor. Dar iata fragmentele la care ma refeream(atunci cind v/am acuzat de misoginism literar) din declaratia facuta de Domnia Voastra Doamnei Iolanda Malamen in interviul pe care i l/ati acordat si care a fost publicat de suplimentul Ziua Literara din 2 februarie 2004:

- Iolanda Malamen : Ai prejudecati vizavi de literatura scrisa de femei ?
- Florin Iaru: Da. Si nu te minia. E vina intrebarii. Pina mai eri, imi era indiferent daca o carte era scrisa de o femeie sau un barbat. Buna sa fie! Ce conteaza sexul autorului ? Crezi ca un barbat imbecil e mai bun numai pentru ca e barbat? Sigur, au fost intotdeauna mai multi barbati autori decit femei autorese. A fost si vina civilizatiei moderne(modernismul asta are vreo trei mii de ani).Stiu ca nu m/a interesat, nu am valorizat in functie de apartenenta la un sex. Dar, cum nici o epoca nu scapa nebuniei de a fi om in piele straina, imi pare ca acum, la sfirsitul unei lungi perioade de pace mondiala, cind lumea s/a plictisit de moarte, numarul aberatiilor cromozomiale literare este in crestere. Au aparut o literatura feminista, o literatura gay, o literatura angajata si multe alte forme de impunere a mediocritatii prin discriminare pozitiva. Explicatia este aceasta foame mondiala: "Glorie, glorie!" "Bani, bani!". Oltul repeteaza. Este o ofensiva a mediocritatii in blana de oaie. Sa/ti dau citeva exemple:(si urmeaza parerile personale ale Domnului Florin Iaru despre cartile "Igiena asasinului" de Amelie Nothomb si "Schimbarea la trup" a Mariei Darrieussecq...n.a.) O neglijanta aroganta si dispretuitoare care iti lasa un gust amar. Gustul lucrului prost facut. Alta glorie europeana pompata pe piata. Nici nu stiu, asta e literatura feminina sau feminista?

- Iolanda Malamen: deci ai prejudecati, ocolind cu dibacie exemplele care nu te/ar umple de minie?
- Florin Iaru : De asta am prejudecati. Economia de piata a literaturii ma scoate din sarite. Nu sint un prost , pe gitlejul caruia sa poti indesa orice. Dar nu astfel stau lucrurile la categoria baieti:
-Iolanda Malamen: Sa te intreb timid de Coelho?
- Florin Iaru : Coelho e un exemplu stralucit de impostura cu o farima de talent de baza. Asa ca pot spune: DA, AM PREJUDECATI FATA DE LITERATURA FEMININA. NU RECUNOSC ACEST GEN.


Domnule Florin Iaru,
Dumneavoastra ati afirmat aceste lucruri, ele au fost publicate. Orice copil de liceu pricepe ca nu recunoasteti nici literatura feminista, dupa cum ziceti, si nici literatura feminina, dupa cum incheiati abrupt. Interviul acesta va reveleaza si ca o persoana ce face cu nonsalanta afirmatii ce se cam bat cap in cap. Si mai sinteti si extrem de partinitor atunci cind comparati stralucita mediocritate cu talent de baza a unui scriitor barbat cu mediocritatea ofensivei literare in blana de oaie a unor scriitoare femei. Dar sa nu fie precis si sa nu fie obiectiv i se poate intimpla oricui, iar numai cine nu a
fost in situatia de a da un interviu, nu intelege ca exista unele imprecizii instantanene in exprimare care "se duc" inainte, se tiparesc, devenind marca publica a gindirii emitentului.

Nu poarta nimeni, insa, vina, ca ati transmis textual opiniei publice, prin declaratiile Domniei Voastre , convingerea ca nu recunoasteti genul literar feminin.

Am poposit cu intirziere de citeva zile pe aceasta lista de discutii. Nu stiusem ieri de replicile Domniei Voastre si de replicile distinsei sotii a Domniei Voastre. Pot observa ca v/ati grabit a ma acuza de o ideologie literara care este departe de natura mea, si ca oarecum, m/ati acuzat in lipsa. Adevarata chestiune in discutie , insa, cea iscata de mine odata cu enuntarea acestei teme de discutie, ramine declaratia Domniei Voastre facute presei. Si pe care am publicat/o mai sus. Cu toate ca astazi va straduiti sa ma acuzati pe mine de denaturare a adevarului, de scoatere din context. Am pierdut 30 de minute copiind, ca sa va aduc contextul in fata, iar colegilor din Cafenea temeiul disputei.


Cordial,

Ema Word
#15492 (raspuns la: #12783) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
arta e undeva in adancuri ingropata!... - de enigmescu la: 19/06/2004 07:01:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me
si da si nu - de giocondel la: 02/10/2004 05:52:17
(la: prenumele si influentza lui)
pai daca eu ma numesc Mariangela ( ingerul maria)...ar insemna ca natura mea trebuie sa fie : diafana, divina, pura,gingasa, sincera, delicata,detasata de sine,luminoasa,iubitoare de oameni,empatica..etc...

hahah:):) si Da si NU..depinde pe cine intrebi:):):)

A thousand half-loves must be forsaken to take one whole heart home.
sufletul nu e reciclabil... - de romanul fericit la: 02/02/2005 01:25:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
eu....ca un bun crestin ,consider ca nu pot avea viatza asa ...dintro singura molecula care a explodat acum cateva mii de ani si cred ca exista ceva divin care ma creat si mia dat aceasta infatisare si aceste caracteristici.
apoi ma gandesc mai bine si realizez ca nu sunt un bun crestin :) dar nici demnitatea mea nu ma lasa sa accept faptul ca as putea fi un accident molecular ....gandirea,simtirea si modul in care omul rezoneaza cu mediul si complexitatea si varietatea infinita a formelor umane fizice si pshice ma face sa imi spun ca indiferent ce ar fi sunt altceva decat lupii sau veveritzele pe care le vad pe discovery.dar ...-mereu exista un dar- ...poate exact aceasta demnitate si negare a caracterului originii mele ca fiind intamplatoare este defapt religia,pe care multi punem accent.indiferent care ar fi originea mea si spre ce viitor si ce lumi se indreapta sufletul meu natura mea umana refuza ipoteza unei vieti care se termina spiritual odata cu cea fizica ...dar in acelasi timp nici nu cred intro revenire pe pamant a sufletului meu ,pt ca experientele traite ar trebui sa ramana si in noua persoana ...si apoi mai exista si diferentele rasiale ...cum ar putea un suflet sa se intoarca intrun arab sau intrun negru omul detinator fiind la origine alb :).si sa presupunem ca chiar ar fi un ciclu al sufletelor ...intrebarea e :de unde au venit initial? DA!!! poate suntem ...un accident, dar sufletele noastre sunt rupte din alta lume.ma conving de asta de fiecare data cand chipul altei fiintze ma face sa zambesc si inima imi rupe pieptul ...spre ce ma indrept ?...nu stiu sigur ,dar evolutia nu a fost niciodata un lucru rau, viatza de aici e doar un alt stadiu al unei vieti mult mai complexe in alta parte ...poate un RAI ...ce pot spune sigur ..e ca sunt unic ...cum potzi macar gandi ca ar mai fi unul ca tine ? punand intrebarea asta am facut apel la increderea de sine si demnitatea oricarui om care nu se considera o copie.ce spun eu poate fi universal adevarat,...dar eu ...sunt doar om asa ca am toate sansele sa ma insel ...la fel si voi .pana in final fiecare isi vede viatza intrun mod persol si isi pune credintza in lucrurile pe care le considera el cele mai statornice si in final fiecare sio traieste dintro perspectiva proprie,dar totul e relativ... si repet,se pot insela :)
daca mesajul a fost citit de
cineva si vrea sa comenteze :a3csutz_22@yahoo.com
daca te gadesti sa copii ceva din ce am scris ...gandestete cat de sters esti tu si parerile tale daca ai ajuns sa le iei pe ale altora :)
misoginismul e si el daunator firii umane - de kuhleen la: 18/04/2005 16:56:03
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
n-as spune ca misoginismul e solutia pt feminism. ba chiar din contra, e undeva prin aceeasi zona.

tot asa nu cred ca biblia e o sursa suficient de actuala si indreptatita pentru echilibrarea balantei sociala a ultimilor ani. Un argument mult mai solid e partea biologica, care are o doza mult mai mare de obiectivitate, si e si rezultatul a sute de mii de ani de evolutie. Aici ar fi eventual de discutat

totusi raman socat cu cata dezinvoltura extremele feministe din thread isi dau in petec, chiar prin virulenta enunturilor. Probabil ca e natura mea care-mi dicteaza cuvintele, dar trebuie sa spun ca mi-e greu sa discern invatamintele in discutia actuala. alte pareri?
#44200 (raspuns la: #44050) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. alex boldea - de Paianjenul la: 07/05/2005 13:54:27
(la: iubire? acum serios vorbind...)
"nu toti oamenii pot iubi, ci sunt unii oameni care se simt mai bine singuri, odata ce invata sa accepte asta. iubirea e pentru majoritatea oamenilor, dar in nici un caz pt toti. voi ce parere aveti?"


- Printr-o simpla coincidenta si eu apartin categoriei celor "care se simt mai bine singuri, odata ce invata sa accepte asta"... dar nimic nu ma ofenseaza mai grav decit acuzatia (care mi se aduce de obicei) ca sint un individ care (pentru ca prefera singuratatea, demonstreaza ca) "nu stie sa iubeasca". In ciuda eforturilor pe care le fac pentru a le explica unde gresesc (ei), acuzatorii mei nu reusesc sa inteleaga o "schema" foarte simpla: fiind (prin natura mea) un tip inclinat spre reflectie, am (o "disperata") nevoie de liniste... iar liniste nu prea ai cum sa ai acolo unde sint prezente deja (una sau) mai multe persoane (indiferent daca acestea sint straini, cunostinte, prieteni, rudenii, copiii tai, sau insasi nevasta ta). Logic deci, linistea presupune singuratate, singuratatea presupune izolare (voluntara)... izolarea voluntara fiind in general interpretata ca indiciu al unei afectiuni psihice. Ce nu inteleg eu, la rindul meu: de unde interpretarea ca formele sub care se manifesta IUBIREA trebuie automat si neaparat sa includa si nevoia (mea) de companie (a cuiva)?... Alegind, de exemplu, sa fiu suporterul permanent al unei institutii de caritate, sau sa acord ajutor material/financiar unor semeni in nevoie, nu se poate califica drept o forma alternativa de manifestare a IUBIRII?...


Optiunea de a fi sau a nu fi homosexual - de lupdestepa la: 29/05/2005 21:36:30
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Rabdare, rabdare cer!!!

Dintru inceput va previn ca trebuie sa aveti rabdare!!!

O sa incerc sa-mi fac cunoscuta si a mea parere. Am citit o parte dintre postari. Din ce reiese din titlul site-ului eu unul inteleg, fara un efort considerabil datorita tocmai exprimarii laconice, concise si la obiect, ca scopul lui este impartit: sa ofere prilej de conversatie si sa determine procesul gandirii. Si mai inteleg ca aceste obiective nu sunt alternative, ci cumulative.
Facand o sinteza a celor ce s-a spus pana acum constat, nu in ce priveste esenta celor spuse, ci in ce priveste “haina” cu care au fost “scoase la plimbare” in vazul lumii ideile unora (cazurile fericite) sau lipsa de idei a altora (si, implicit automatismele de gandire), anume ca exista un spirit solid revendicativ al adevarului in cazul unora dintre preopinentii mei. Mai apoi constat o lupta a multor orgolii, multe rabufniri de orgolii si ma opresc. Iar unii se vindeca psihic de complexe, fie ele de superioaritate sau din contra.
Revenind la topic, observ mai intai titlul, care circumscrie intrebarea care urmeaza imediat, la societate si moravuri. Notam cu (1). Apoi incerc sa inteleg intrebarea: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?”. Notam cu (2).
Din (1) si (2) rezulta o sumedenie de idei, care mi se pare ca au fost neglijate, voit sau mai degraba fara voie.
Si nu o sa incerc in continuare sa dau raspuns la aceasta intrebare, ci mai degraba sa ridic niste semen de intrebare care se circumscriu temei in discutie care, in situatia in care sunt pertinente, ar putea valora aproape ca si un raspuns.

Inteleg deci ca discutia are legatura cu societatea si cu moravurile. Si este correct ca s-a afirmat asa ceva, deoarece nu se discuta daca Robinson Crusoe a fost homosexual, nici daca Vineri a fost homosexual, nici daca, desi nu era nici unul dintre ei, au devenit homosexuali. Nu se discuta nici daca Adam si Eva au fost homosexuali, nici daca vreunul dintre ei au devenit…; nici daca pustnicii, de oriunde, sunt sau nu homosexuali, sau daca devin homosexuali; sau (cu toata evlavia si cuviinta) nici nu se discuta daca Dumnezeu este homosexual, daca a fost homosexual, sau daca o sa devina samd. I think I made my point!
Afirmam deci ca atributul acesta de a fi homosexual tine, intr-un fel oarecare, de individ privit nu in esenta lui ca OM, ci ca parte a unei colectivitati, a unui grup social, a unei societati in genere. Ma intreb si va intreb in acelasi timp ce orientare sexaula a avut (daca a avut o orientare de asemenea natura) copilul-lup, vestitul caz de copil salbatec???
Mai inteleg apoi ca fiind parte a unei colectivitati, individul se circumscrie intr-un mod reflex unui sistem de valori proprii colectivitatii, fara a-si nega propria identitate. Deci individul este ceea ce el reprezinta in cadrul si pentru acel grup/colectivitate. Din acest motiv, unii se recomanda (in cazul in care o fac) cu numele, iar apoi adauga, parca intr-un mod necesar, si profesia, sau functia sau ocupatia. Nu o sa auzim un taran, in toata splendoarea simplitatii sale si a bunului-sau-simt ca se recomanda “Sunt Gheorghe Pana, taran!” dar avem destul de des sansa sa auzim “Sunt avocat Popescu”, sau “Inginer Iacob” samd. Pentru acestia, si unii dintre noi putem chiar face parte din aceasta din urma categorie, este important acest atasament al numelui. Acest lucru nu inseamna ca, el insusi, numele nu valoreaza sau valoareaza mai putin (caci primul lucru pe care l-a facut, a-propos de Crusoe, a fost acela de a-l “boteza” pe Bunul Salbatec). Ori vedem ca numele este un atribut de pret al omului ca individ social. Curios lucru est urmatorul, ca desi IN ESENTA NOASTRA CA FIINTE DE ACEEASI NATURA noi oamenii nu ne diferentiem intre noi (caci toti compunem aceeasi specie) luati ca INDIVIZI (deci ca elemente ale unui grup social) ne diferentiem intre noi tocmai prin aceste lucruri care ne definesc in aparenta si nu in esenta. Numele pe care-l port nu ma face mai mult sau mai putin OM, dar el ma face un individ diferit de altii, imi poate conferi un anumit statut in raport cu ceilalti samd. Dar la un moment dat (contrar teoriei sustinute de Maiorescu, si cunoscute noua inca din clasa a X-a), formele acestea, invelisul acesta, care nu detine nimic din natura noastra de a fi om, incepe sa-si produca substanta. Sau ca sa fiu mai concis si mai exact, nu o produce ci o reproduce, o modifica, o remodeleaza in acord cu diferiti factori. (Auzim asfel marturii ale unora: “Pe X banii l-au schimbat”; “Pe Y puterea l-a facut arogant, zemflemitor…”; Pe Z tradarea l-a transformat intr-un nebun si intr-un crud criminal”) etc. Caci nu tine de ESENTA de a fi om faptul de a fi bogat, sau de a detine o dregatorie publica etc. Si fiecare dintre noi poate gasi macar un exemplu concret la exemplele generale de mai sus.

Ce concluzie pot trage din cele afirmate mai sus? Ca faptul de a fi homosexual tine de natura mea de a fi, adica homesexualitatea sau heterosexualitatea este un atribut al naturii mele umane CA OM, sau ca, dimpotriva, aceste lucruri privesc mai degraba pe INDIVID, ca parte a unui grup? Rezum: eu ca om nu sunt heterosexual sau homosexual; eu ca individ sunt sau nu sunt homesexual, sunt sau nu sunt heterosexual. In raport cu OMUL nu iau in calculul identitatea mea sexuala; in raport cu un INDIVID eu sunt homosexual sau din contra. Homosexualitatea este deci un atribut social. Notam cu (3).

Inteleg mai apoi ca nu orice relatie si raportare a mea la grupul din care fac parte este pusa in discutie, ci una care se circumscrie unor relatii care anreneaza moravurile acelui grup social. Adica un set de reguli de conduita care s-au fixat de-a lungul timpului in constiinta colectiva a grupului, ce-l diferentiaza intr-un mod specifica de alta colectivitate sau grup. Pentru exemplu: moravuri occidentale-moravuri balcanice-moravuri orientale. Ori vedem ca prin definitie moravurile sunt ceva care se adauga intr-un mod oarecum natural (am spune, pentru mai multa exactitate, social) omului in traiectoria devenirii sale CA INDIVID. Acest lucru poate sa insemne ceva, poate sa nu insemne ceva. Moravurile tin, ca si celelalte expuse mai sus (ca profesia, functia, indeletnicirea, orientarea sexuala), de ceea ce se intampla omului ca individ, in mijlocul altor indivizi, fie ca sunt semeni ai sai fie ca sunt straini, in interioarul unei colectivitati. Notam cu (4).

Dar sa revenim la intrebare: “Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?” Trebuie remarcat de la bun inceput ca intrebarea se refera la “oameni”, adica la multi indivizi, la mine, la cel ce a scris inaintea mea, la cel ce va scrie dupa, ea nu trebuie inteleasa decat potrivit gradului de generalitate pe care-l cuprinde in mod implicit. Totusi sa schimbam perspectiva! Ea nu se refera, din acest nou punct de vedere la mine (personal), nici la antevorbitorul meu, si, in general la nici unul dintre cei pe care-i cunoastem, ori, si mai in general, la nici un om aparte (luat ca individ, deci) si nici la toti oamenii deopotriva (luati impreuna). Ea intreaba deci despre OM, ca specie a viului, daca se naste sau daca devine homosexual. Notam cu (5).

(O mica rectificare: in limba romana termenul de homosexual acopera semantic orice individ, indifferent de sex, care are atractie catre indivizi de acelasi sex; este deci nepotrivit de a vorbi de “homosexual” si “lesbiana” ca de doua attribute ce acaracteriazeaza aceeasi orientare sexuala. Deci toti cei care au atractie fata de indivizi de acelasi sex sunt homosexuali si acestia se impart, dupa criteriul sexului, in homosexuali barbati si homosexuale femei, cu adaugarea ca celor din urma li se mai spune si lesbiene, asa cum celor dintati li se mai spune pederasti). Scuzati digresiunea!

Ne intrebam daca omul s-a nascut homosexual sau a devenit homosexual. Daca nu s-a nascut homosexual inseamna ca a devenit homosexual. Daca s-a nascut homosexual exista totusi o contradictie care apare si care poate fi cu greu depasita.

Anume, ca din moment ce din punct de vedere creationist, Dumnezeu l-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, iar noi oamenii avem ca parinti pe Adam, este imposibil de conceput ca insusi Dumnezeu sa comita o asemenea “greseala” in ordinea creatiei sale doar ca apoi sa condamne po oameni pentru ea. Acest lucru ar presupune un Dumnezeu sadic. Si din motive mai mult sau mai putin evidente, aceasta ramane totusi ca o imposibilitate, am spune, absoluta. Cum, deci, va fi putut ca din Adam (se intelege ca Eva, fiind cea care i-a propus sa guste din dulcele si atragatorul fruct al placerii carnale, era orice altceva, mai putin homosexuala) sa se nasca chiar si un singur homosexual??? (6)

Din punct de vedere stiintific (asa-zis darwinist-stiintific) daca omul si maimuta au un stramos comun inseamna ca existau inca de pe vremea existentei acelei specii, astazi disparuta, indivizi homosexuali. Dar este in afara cunostintelor mele ca in randul maimutelor sa existe un comportament homosexual in asemenea masura comparabil cu cel existent la om. De altfel, cred ca, fara a se putea indigna cineva, ca putem extinde aceasta concluzie la intreaga lume vie, anume ca nu exista in tot Existentul un comportament homosexual, mai putin in cazul omului. Acest lucru il notam cu (7) si cred ca e o chestiune c ear trebui sa retina atentia si care ar trebui sa ne ridice ceva semne de intrebare!!!
Raportat deci la Lumea Vie, homosexualitatea ca orientare sexuala se constituie intr-o exceptie, iar homosexualismul ca atitudine se pare ca devine un fenomen acceptat (ca sa nu spun tolerat) si devine in acelasi timp si o cultura. Ori aici devine clar ca, raportat la intreaga omenire, homosexualitatea devine un fenomen, in comparative cu alte perioade istorice (cand putem presupune ca nu a avut amploarea pe care o are astazi). Si este usor de acceptat ca un fenomen de o asemea amplare atrage dupa el o anumita cultura a fenomenului. A fi homosexual nu mai insemna (asa cum, ca sa fim onesti ,de altfel, nicioadata nu a insemnat simpla atractie fata de indivizi de acelasi sex). Cineva enunta, undeva mai inante, ca exista doar o predispozitie si nu o determinare catre homosexualitate. (O sa vedem ca aceasta ipoteza/teorie cu privire la asa-zisa „predipozitie” este o teorie falsa). Ori acest lucru ne duce la urmatoarea concluzie: ca cel predispus spre homosexualitate nu este (inca) homosexual (chiar daca se simte atras de indivizi de acelasi sex), ci el va deveni homosexual atunci cand, in mod constient, deliberat isi va insusi un intreg set de valori, atitudini, comportamente integrate intr-o cultura specifica. Aceasta cultura este cultura fenomenului despre care vorbeam. Ea nu lipseste astazi. Ea nu a lipsit la romani; ea nu a lipsit la greci; ea nu a lipsit nicioadata acolo unde a existat un fenomen homosexual. Doi homosexuali fac o pereche, dar nu constituie homosexualism. Homosexualismul este deci o cultura. (8)

Daca la nivelul individului stim ce inseamna, la nivelul grupului social ce inseamna homosexualismul? La nivelul unei intregi societati ca insemna a fi homosexual? Daca luam grupul social ca o entitate, atunci homosexualismul reprezinta un anume fel de raportare a ei la o anumita valoare – la sexualitate. Si in acest punct trebuie sa remarc faptul ca homosexualii se plang de un anumit gen de agresivitate din partea restului grupui social. Si li se pare ca aceasta agresivitate este nedreapta si chiar ilegala, ca ea incalca drepturi fundamentale ale persoanei etc. Ori din punct de vedere macro-social aceasta este o atitudine fireasca. In raport cu sexualitatea, a fi homosexual insemna cam acelasi lucru cu a fi liberal, sau social-democrat; a fi cu Basascu sau a fi cu Iliescu si Nastase; a fi filooccidental sau a fi filoslav samd. Din punct de vedere social, homosexualismul nu reprezinta decat o orientare sociala. Depinde daca aceasta orientare este a majoritatii sau a unei minoritati. Ori minoritatea este si a fost tot timpul sub presiunea majoritatii, intr-o societate democratica. Si acest lucru este un lucru firesc! (9)

La greci si la romani acest fenomen a capatat amploare in momentul de maxima inflorire al respectivelor societati, ceea ce ne poate naste presupunerea ca homosexualismul a luat amploare in periada decadentei lor, iar decadenta acestor sociatati s-a amplificat din cauza homosexualismului.
Pt. anisia - de Paianjenul la: 28/07/2005 17:31:52
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"da, vorbele odata spuse isi au taria lor! si consecintele lor! ceea ce face din impulsiv un om care isi asuma un risc. stii vorba aia, cine nu risca, nu castiga!!!"


- Intimplator si eu sint un tip impulsiv prin natura mea... dar unele experiente de viata m-au invatat tocmai asta: sa nu iau decizii sub imperiul impulsului, ci sa incerc sa evaluez cit se poate de bine sansele si riscurile (chiar si in circumstantele in care sint presat de timp!)... pentru a evita riscurile. E o lectie pe care pot spune ca mi-am insusit-o... si, Doamne, bine mai imi prinde!...
#61967 (raspuns la: #61468) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjene :) - de cico la: 28/07/2005 18:20:55
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Intimplator si eu sint un tip impulsiv prin natura mea...

Stii ca nu te-as fi banuit astfel? Le controlezi bine, bravo tie! La mine-i chiar putin invers, din fire-s in general calm, dar pot parea uneori mai ...impulsiv, ca incerc doar sa duc discutiile mai la miezul problemelor (a ceea ce ma intereseaza pe mine cel putin) ;)

Era mai demult o conferinta despre nickuri si persoanele reale. Mira-m-as sa ne "ghicim" atit de bine unii pe altii din ce scriem pe sit :)
#61972 (raspuns la: #61967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paianjenul - de irma la: 01/08/2005 17:48:58
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"- Intimplator si eu sint un tip impulsiv prin natura mea... "

intamplator, eu cred ca esti modest :)
sau poate nu-i intamplator! :))
#62852 (raspuns la: #61967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pisica Neagra - de TeodoraPA la: 18/08/2005 15:52:19
(la: Despre femei, emancipare si..barbati)
Nu pot spune ca sunt de acord cu tine.
Sa vedem... in primul rand femeie lider nu inseamna neaparat femeie emancipata, ci una care si-a pus in valoare calitatile, a luptat, lupta in continuare si isi asuma o sumedenie de responsabilitati. apoi nu cred ca eu ca si femeie lider imit vreun barbat sau copiez sau mai stiu eu ce. Sunt eu insami cu raspunderea pe care o am samd. Sunt in continuare tandra si delicata numai ca asta nu se vede 100% la locul de munca. Acuma si imaginea aceea plina de delicatete si tandrete nu li se potriveste tuturor femeilor, suntem diferite. Eu prin natura mea sunt mai dura si fie lider fie subaltern as fi tot aia...
In exprimarea ta nu sunt de acord cu urmatorul lucru - ca femeile isi tocesc coatele prin facultati si renunta la pamatufuri de sters praful pt a demonstra ceva. E o pornire interioara, studiezi pt ca nu te poti abtine, pt ca asta e chemarea inimii tale si atunci o apuci pe acest drum. Si ti se permite. Societatea de azi, familia, situatia financiara mi-au permis mie sa studiez si sa avansez. Nu am pornit in viata cu ideea ca - Lasa ca le demonstrez eu lor! Si n-am renuntat la pamatuf. Sterg praful, fac de mancare, in masura in care timpul mi-o permite, si in masura in care e nevoie.
La mine asa e. Si sunt o femeie de afaceri.
alex andra - de arthur la: 04/03/2006 19:54:49
(la: Emotie de toamna)
***|_(o) U (o)_|***
............\_/
Nu fac nimic imptriva vointei mele,poate a altora :
E in natura mea? De unde stii tu asta?Daca m-ai cunoaste as mai spune dar asa...e riscant sa tragi concluzii dupa cateva vorbe.
Te miri si te intristrezi?De ce? Dintr-atat?
De citit nici nu poate fi vorba...sunt cu totul de alta formatie decat aceea cultivata aici :),ar fi vorba de time & money :)
Mai prost? Fiecare are sansa propriei decadente :)
Ai prea multe "false probleme", de ex. eu :)
Asa ca nu e nici o isterizare.Si nu ai nici o (sau nicio cum am vazut recent ca se propavaduieste) problema.Believe me.
Totusi,raman la parerea ca nu ti-ai ales bine preferintele din "textele" mele.
#109461 (raspuns la: #109404) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lascar - de tatiku la: 21/07/2006 21:26:58
(la: Muzica)
Ma bucur ca avem o afiliatie de gusturi, mai ales ca domnul cu pricina e si favoritul meu in muzica de pian! Dedicatia, pasiunea lui, felul sau de a interpreta si de a se perfectiona mereu si mereu imi sunt extrem de dragi! Un regret totusi am, ca a preferat pianul si nu clavecinul (Bach nu a avut pian pe vremea sa, toate compozitiile sunt pentru clavecin gandinte), dar asta e doar o chestie marunta. Oricum, tipul e fantastic. Ai observat ca a inceput prin anii 50, cred, sa cante Bach oarecum scolastic (asa cum se canta in Romania) si a sfarsit prin a-l interpreta in maniera romantica? Ai vazut oare cum si tempo-urile le-a schimbat, according cu senectutea si cu inteligenta dobandita? La batranete devii filozof...
Nu sunt un mare fan Brahms, doar un admirator rezervat. Nu-i pot nega eu calitatile geniale, doar ca mi se pare un pic cam prea sobru iar natura mea e altfel...
Nici nu am stiut ca GG e canadian! Acum mi-am pus variatiunile Goldberg, cantate de el, sa ma inspire. Ce minunat e sa incepi ziua cu nenea asta...
Si acum, serios, my pal. Ce muzica ar mai incapea dupa Herr Bach? Poate niste Haendel sau poate Nunta lui Figaro...
#134479 (raspuns la: #134442) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cati ani ai, Corina? Eu am 28 - de crepe la: 10/09/2006 20:35:48
(la: solutii pentru singuratate)
Cati ani ai, Corina? Eu am 28 si, prin natura mea, nu sunt o optimista (cica pt c-as fi dominata de saturn...pfff). Si eu ma simt tare singura uneori... Dar cred ca e vorba numai de felul in care percepem realitatea. Toti suntem tare singuri... Asa e lumea facuta. Alegerea noastra e daca ne lasam coplesiti de singuratatea asta sau luptam cu ea... Compromisuri? Eu cred ca fara ele nu se poate. Relatiile frumoase sunt facute din mici compromisuri.
Foloseste-te de momentele tale de singuratate ca sa te ``incarci`` pt momentele in care esti inconjurata de oameni. Inconjoara-te de oameni care-ti plac. Si bucura-te ca-i vezi. Sunt convinsa ca exista in jurul tau (sau macar pe aici) oameni ca tine, care-ti seamana si care simt la fel...
Maine e o noua zi si nu e un cosmar daca ne trezim cu gandul ca toti suntem singuri uneori, dar nu toti ne lasam coplesiti de asta...
Iar locul ala special din inimioara ta va fi al cuiva cu siguranta; poate golul va fi umplut la tine mai tarziu decat la ceilalti de varsta ta... dar nu va fi gol ``forever``...
Hai, fruntea sus! Eu deja ma simt mai putin singura dupa ce am citit cuvintele pe care, daca nu le-ai fi scris tu, le scriam eu acum...

la #150353, de donquijote - de carapiscum la: 11/10/2006 06:25:16
(la: D’ALE BĂRBAŢILOR)
chiar daca ai sa zici din nou ca e vorba de pisalogeala cronica, trebuie sa te contrazic. oamenii au puterea interioara de a se schimba, de a deveni mai buni. altfel am fi cu totii pierduti intr-o lume a "EU"-rilor si egoismului exagerat. sigur ca nu se pune problema schimbarii totale a individului, dar se poate pune problema schimbarii unor chestii marunte cel putin. accept ca trebuie sa invatam sa traim cu acestea, dar cand afirmam acest lucru deja spunem ca ne schimbam pe noi insine, deja renuntam la ego-ul nostru din dragoste pt cineva anume.

incerc din toate puterile mele sa fac precum imi recomanzi tu. recunosc ca sunt un om slab, posesiv (uneori pana la obsesie), insa nu ma consider totusi obsesiv prin natura mea. faptul ca ma dedic persoanei trup si suflet, stiu asta, poate crea impresia de sufocare; insa in acelasi timp poate sa fie doar un semn al nerabdarii, sau al lipsei, sau al dorintei de a fi langa acea persoana cat mai mult din viata mea.

sufar si nu sufar in acelasi timp. daca sufar e din cauza mea, stiu asta. pe de alta parte am putea vorbi aici si de un anume fel de masochism interior fara de care sentimentul de "apartenenta" la o persoana ar fi de neinteles. din perspectiva mea eu consider ca fara suferinta nu e posibila iubirea, sau mai concret spus n-am sti ce este aia.

apreciez oricum interventia ta, multam fain. sa stii ca exact asta fac in momentele de fata: am grija de mine insumi. :)
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#150713 (raspuns la: #150353) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 03/04/2007 11:33:46
(la: Stare de asediu sentimental)
Trebuie înteleasa istoria tarii noastre si prin natura pe care o avem pusa la dispozitie.
nu-nteleg, da'-s de-acord prin natura mea.
Competitie si progres - de zaraza sc la: 29/04/2007 22:42:31
(la: Slow-food versus fast-food)
Atmosfera competitionala e un semn bun oriunde, dar in text e vorba de stresul in care lucreaza foarte multi, stres care apasa greu asupra vietii personale. Nici eu n-am de gind sa ajung sa fiu super-relaxata la servici. Prin natura mea, mai intii rezolv problemele fara intirziere si astfel imi permit sa zabovesc pe net mai apoi ;)

In informatica progresul are sens, dar in alte domenii precum chimia, asa-zisul progres a creat si probleme=deseuri.
#192169 (raspuns la: #192014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
latu - de motanelul la: 04/08/2007 20:18:47 Modificat la: 04/08/2007 20:45:25
(la: As avea)
ceva concret incercai cu rezultate nesperat de bune (chestia cu sexu...da e la moda si nu se pune), voi enumera doar: dictatura, hitler, evolutia, religia, crima, minciuna, istoria, securitatea...s.a.m.d. subiecte deja dezbatute in diverse medii si asupra carora toti au idei bine infipte.

pot fi obiectiv deoarece prin natura mea sunt "miserupist" si nu ma ambalez prea tare...daca subiectul dezbatut nu ma musca de fund hahaha
#223773 (raspuns la: #223596) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
andra_shirotlic - de latu la: 17/10/2007 09:33:01 Modificat la: 17/10/2007 09:36:03
(la: Mister Cafeneaua 2007)
daca te-ai uita cu atentie la discutii
In general ma pun la curent cu o discutie, inainte de a discuta in cadrul ei.
In discutia la care te referi, cineva a pus o intrebare, indoindu-se de legitimitatea unui membru propus pentru juriu. Nu vad nimic rautacios in asta si probabil, daca ar fi vorba de altcineva, n-ai vedea nici tu nimic deranjant.
Raspunsul tau l-ai inceput cu propozitia "poate ca ar trebui sa imi schimb denumirea nik-ului in "plagiat"...", ceea ce denota ca atat cel care a pus initial intrebarea cat si ceilalti care au considerat-o legitima, atenteaza la pudoarea ta, nefiind in stare sa ierte "scaparea" aia desi, scrii mai departe "...dar eu mi-am recunoscut vina!si am tot incercat sa ma revansez cumva.". "Sunteti niste rai" n-ai scris, dar ar putea fi partea nespusa.
Nu contest, ca poate n-ai vrut sa zici ce am inteles eu, dupa cum nu contest ca ai putea fi sincera cu cele ce scrii. Dar atata vreme cat prin participarea ta la viata cafenelei n-o sa-mi risipesti indoielile cu privire la asta, declaratiile verbale nu ma pot face sa scap de suspiciuni.

Dar poate ca asta tine de natura mea suspicioasa:-)

N-ai de ce sa-mi multzumesti.

#245042 (raspuns la: #245033) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...