comentarii

natura sufletului nemurire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
sufletul nemuritor - de (anonim) la: 25/09/2004 01:54:46
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Toti oamenii sunt ingroziti la apropierea mortii. In asemenea stare de spirit, cum sa nu gasesti argumente in favoarea acestei doctrine atat de atragatoare, care ne flateaza, ca pe niste fiinte alese - animalele doar nu au si ele suflet nemuritor! Nici o religie nu afirma acest lucru, poate doar vreuna noua, care in acest secol apar ca ciupercile dupa ploaie. Apropos, parintele scientismului R.Habbard sustine discret, ca fondarea unei noi religii este cea mai profitabila afacere. Cat despre Socrate, el era expert in polemica si putea gasi lesne argumente in favoarea oricarei ipoteze - era destul sa si-o doreasca. In rest, dupa cate stiu, el este clasificat drept filosof materialist. Nu cred ca slabiciunea sa de o clipa in fata mortii ne da dreptul sa anulam activitatea si convingerile sale de o viata
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 13:21:48
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de <>. Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns <<înlăuntrul lui>>, rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În <>, Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aveste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa <<înlăuntrul său>>, Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin relând o expresie homerică <>(Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a). Realitate pe care noi o percepem cu mintea este un <> . Prin acest <> spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în <> , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce <> suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de a pătrunde în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el acolo, nu sunt instincte, acolo este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din <>. Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiat de adevăr decât psihanaliza bazată pe instintincual al lui Freud, iar Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte <> de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest <> cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient? În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, cu care fiecare ne naştem, implantat în reţelele neuronale fundamentale, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale <> (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus şi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost <>. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel. Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi <> el este colectiv. Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acest e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
sufletul este nemuritor - de spinroz la: 19/04/2005 14:52:24
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
sufletul este nemuritor #, de spinroz la Tue, 19/04/2005 - 13:20

Este sufletul nemuritor? Ca să aflăm dacă sufletul este nemuritor trebuie să aplicăm maieutica socratică şi să ne întrebăm, ce este sufletul? După aproape şase veacuri de la moartea lui Platon, Plotin,ultimul mare mistic păgân, încerca să răspundă la întrebare socratică. Din răspunsul lui mi-am dat seama că el s-a apropiat cel mai mult de suflet . Prin meditatiile sale profunde, atât de profunde încât spune el, în acele momente se rupea complet de lumea sensibilă, Plotin a pătruns ,,înlăuntrul său’’ , rupându-se complet de lumea sensibilă. Deci, ca să răspundem ce este sufletul trebuie să-l citim pe Plotin. Şestov spune că a-l citi pe Plotin, înseamnă a-l ucide, dar a nu-l citi înseamnă a renunţa la el. Cum să ieşim din această dilemă? Concluzia: Plotin nu trebuie citit, el trebuie cercetat. În ,,chestiuni platoniciniene’’ , Plotin încearcă, mai întâi, să definească sufletul. Pentru aceasta Plotin priveşte în sine, înlăuntrul său’’ în meditaţiile sale:,,Trezindu-mă adesea din trupul meu(şi căutând ) la mine însumi, ajuns şadar în afara tuturor lucrurilor şi înlăuntrul meu..''(Enn.IV,8,1,1), contemplă divinul din el. După ce s-a odihnit în divin prin aceste meditaţii Plotin se întreabă ,, cum de-a putut , şi înainte şi-acum din nou, să cobor aşa, cum de-a venit sufletul meu înlăuntrul unui trup, este tocmai cum vi s-a arătat.'' (ibid.). Când pătrundem prin meditaţii în inconştient, acolo unde este divinul, aşa cum a făcut Plotin e greu să ne mai întorcem în lumea sensibilă. Înţelegem că în contemplaţia sa , Plotin a călătorit în inconştientul său. Câţi dintre noi pot călători astfel în inconştient?
Plotin remarcă un mare adevăr despre suflet, un adevăr pe care nici una din gândirile materialiste nu-l poate contesta, anume că, sufletul omului spre deosebire de al tuturor vieţuitoarelor nu s-a confundat pe deplin în sensibil, ,,ci mereu rămâne ceva din el în lumea spirituală '' (Enn. IV,8,8,1). Dacă aşa stau lucrurile înseamnă că tot ce înseamnă vieţuitoare în lumea asta este în noi şi noi suntem în toate,( ADN-ul o demonstrează), dar noi, oamenii suntem şi în divin prin aceea că în sufletul nostru ne rămâne ceva din lumea spirituală. Cum spune Plotin reluând o expresie homerică, la oameni ,,capul rămâne înfipt deasupra cerului’’ (Enn.IV,3,12,5 - Cf. Iliada,IVşi Platon, Theiatetos,90a).Mintea este un program informaţional cu care percepem realitatea. Prin acesta spune Plotin, Dumnezeu se află în noi, căci dacă ar lipsi din noi ar lipsi şi din lume. Pot oare gândirile materialiste să explice gândirea prin acţiunea materiei? Pot ele să explice sufletul omului care este intrisec legat de gândire, care este spiritul,care este chiar gândirea fiecăruia? Acest model superior al gândirii divine de care noi nu avem conştiinţă, nu suntem conştienţi de el este partea superioară a sufletului nostru este chiar divinul din noi. ,,Nu tot ce se află în suflet spune Plotin este conştient, ci ajungând în , ajungând în conştiinţă. Când sufletul lucrează fără a împărtăşi nimic conştiinţei, lucrarea lui nu ajunge la sufletul total. Aşa se face că noi nu ştim nimic despre această lucrare, de vreme ce suntem suntem legaţi de conştiinţă şi de vreme ce noi nu suntem o parte, ci sufletul total.'' (Enn. V1,12,5).
Singura posibilitate pentru noi, omenii de rând, de-a pătrunde ,,înlăuntrul nostru ’’ în tainele inconştientului este visul. Visul spunea Freud este calea regală a inconştientului. Paranormalii, ca Plotin de pildă, căci Plotin nu a fost numai un mare mistic dar şi un paranormal (discipolul său Porphyrios aduce multe argumente plauzibile în acest sens, în Viaţa lui Plotin), pot contempla inconştientul prin meditaţii, noi doar prin vis . Isus este cel mai celebru exemplu în acest sens; puterea lui de a sonda inconştientul ne fascinează la fel şi astăzi cum i-a fascinat pe evrei şi pe romani cu două milenii în urmă.
Freud spune că în inconştient se află partea noastră instinctuală , Jung îl contrazice, căci spune el, acolo, nu sunt instincte, în inconştient este informaţie codificată în arhetipuri într-un program, format din ,,inconştientul colectiv’’ . Prin asta analiza lui Jung se pare că este mult mai apropiată de adevăr decât psihanaliza bazată pe instinte, al lui Freud. Plotin afirmă că acolo se află nivelul superior al sufletului, acolo se găseşte modelul gândirii divine de care nu suntem conştienţi. Şi oare copilul care se naşte cu acest program informaţional cu care acesează cunoaşterea binelui şi răului, este oare el conştient ? când gândim nici noi nu sutem conştienţi de gândirea noastră. În acepţia IA-ului(inteligeneţei artificiale) modelul gândirii divine este un program informaţional de accesare a realităţii, implantat în reţelele neuronale fundamentale, cu care fiecare din noi ne naştem, model care cuprinde codificat în arhetipuri, reprezentări despre o lume posibilă, o lume virtuală, informaţii ale (informaţii ereditare primite şi/sau dobândite de înaintaişi) şi cu care fiecare progenitură poate cunoaşte lumea. Am putea crede că acesta este sufletul total, dar nu este numai acesta. El este compus îndeosebi din informaţia dobândită de noi înşine, adică de experienţa fiecăruia rezultată din interacţiunea informaţiei fundamentale cu care ne naştem cu a celei dobândite în lumea în care am fost ,,proiectaţi’’. Căci fiecare din noi suntem o proiecţie a trecutului în viitor, o sinteză rezultată din interacţiunea tezei şi antitezei cum ar spune Hegel.
Ce am înţeles din această scurtă refutaţie? Că sufletul este informaţie! Că sufletul este personal, deşi el este informaţie colectivă . Informaţia ca şi sufletul este de natură spirituală; acesta e un adevăr pe care nimeni nu-l poate contesta, nici chiar şi cei mai fanatici materialişti - marxiştii, şi ideologiile extremiste pe care le-a generat! Numai că informaţia (sufletul) ca să existe are nevoie de un suport material. Materia nu poate exista în forme fără ca forma materială să fie generată de informaţie progrmată şi nici informaţia nu poate exista dacă nu are ca suport material - sămânţa (DVD-ul biologic). Programarea informaţiei reclamă cu necesitate o Inteligenţă. Dacă sufletul este informaţia din cortexul fiecăruia se pune întrebarea: mai poate fi sufletul nemuritor ? Ce mai rămâne la moarte din suflet, dacă corpul a murit şi creierul a încetat orice activitate?
Pentru toti cei care cred in nemurirea sufletului: - de Paianjenul la: 16/07/2004 10:07:08
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
...EU am fost CONCEPUT de catre parintii mei... apoi am fost NASCUT de mama mea... apoi, CRESCIND, am devenit CONSTIENT ca EXIST. Mi s-a explicat ca Dumnezeu a creat VIATA... si ca, se cade ca noi OAMENII sa privim aceasta viata ca un DAR din partea LUI. In timp ce continuam sa cresc si sa ma maturizez, am observat ca cei mai multi dintre semenii mei se BUCURAU de acest dar numit viata... si ocazional, simteam si eu ca ma bucur de el... Apoi, vazind si SUFERINTA in jurul meu, am inceput sa ma intreb daca e vre-o "smecherie" in toata povestea asta cu EXISTENTA. Apoi, pur si simplu am inceput sa ma "plictisesc"... si in acest moment simt ca NU ma mai INTERESEAZA nici viata... nici existenta... nici fericirea... singura mea DORINTA - autentica si FIERBINTE - fiind aceea de a INCETA sa mai exist. Nu mi-am propus sa recurg la SINUCIDERE in acest scop, ci am inceput sa stau de "vorba" cu Dumnezeu... sa-i explic "CA"... si "DE CE" nu ma mai intereseaza existenta... Am inceput sa-l ROG sa-mi rezolve EL problema "EXIT"-ului intr-un mod pe care El il va considera DECENT. Potrivit educatiei religioase primite de la parintii mei, intelegeam ca Dumnezeu este IUBIRE... care iubire inseamna dorinta SA ca TOATE fiintele create de El sa traiasca VESNIC, si in FERICIRE. Intrebarea mea acum este: de vreme ce EU personal pur si simplu NU doresc sa traiesc vesnic NICI in fericire, NICI in nefericire... ma va OSINDI Dumnezeu, TOTUSI, sa traiesc VESNIC intr-un suflet NEMURITOR (intrupat sau neintrupat)?... DACA DA... atunci CE FEL de iubire este iubirea SA?!... Inainte de a fi conceputi de catre parintii nostri NIMENI NU ne-a cerut "PERMISIUNEA" de a ne aduce la existenta (natural ca nici nu s-ar fi putut!...)... iar acum cind existam DEJA... e PREA TIRZIU... formidabila stare de NEMURIRE a sufletului facind reversul conceptiei noastre IMPOSIBIL!...

ASTA ofera doctrina NEMURIRII SUFLETULUI?!... TRAGICA perspectiva!...
#17933 (raspuns la: #17921) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zbucium si suferinta...stiluri nemuritoare, - de DESTIN la: 11/09/2004 04:09:49
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

Zbucium si suferinta...din suferinta s-a nascut amorul,din sacrificiul acelui suflet nobil, din dorul si patima care i-au acaparat viata au iesit stiluri nemuritoare, adevãrate epopee închinate patriei, naturii si dragostei.

Eminescu acest poet fara pereche...

La Eminescu dragoste este senzualã, pribeagã, de pasiune.

Dragostea este spontana si de moment insa totalã si se epuizeazã în întregime pe o singurã împrejurare reluatã continu.

Din lacrimi au izvorat cele mai dulci poeme eminesciene:"O lacrimai tremura in glas si graiul lui e un suspin."

Clepsidra timpului si-a picurat usor nisipul; viata sa plina de sacrificii i-a umplut sufletul de gingasie exprimatã în versuri de mare amploare, cãci: "când inima-ti frãmântã/ Doruri vii si patimi multe.../ Toate cer intrare-n lume,/ Cer vestmintele vorbirii".

O viata zbuciumatã a sãdit în acel suflet dor de moarte;

I-a înãbusit de timpuriu dorinta de viata si optimismul;

L-a rãpit lumii mai devreme, dar tot ea l-a înaltat pe soclul nemuririi.

Eminescu spui, dor si dragoste,natura feericã zici.

Rostindu-i numele Eminescu, sufletul ti se inundã de cãldurã si candoare, apare aceea "strigare"catre intreaga lume...dorinta eterna, vrei parcã sã spui lumii întregi cã poezia lui ti-a sensibilizat existenta.

Când spui Eminescu parcã îti trezeste în auz solemne stihuri din "Luceafãr" ce i-au caracterizat viata: "Ci eu în lumea mea mã simt/ Nemuritor si rece".

"Vremea trece, vremea vine", totul moare si iar se naste, el "biet chip de lut", a trecut pragul eternitãtii rãmânând unic.

"Suflet nemuritor "pentru eternitate va rãmâne un strãlucitor "Domn al noptii" mai mult de un veac, ne-a fermecat prin poezia sa, prin înãltãtoarele ei idei, sentimente, prin mesajul ei de adâncã umanitate, prin sublima si inegalabila ei frumusete artisticã.

Eminescu va strãluci de-a pururi. cãci el este însusi "Luceafãrul nemuritor"


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21760 (raspuns la: #21505) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletul nemuritor - Adela Vasiloi - de (anonim) la: 26/09/2004 15:34:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Cel mai forte “argument” în favoarea oricărei religii, care promite nemurirea sufletului, este convingerea adânc înrădăcinată în Eul fiecăruia, că el este centrul Universului. Odată ce toată existenţa se reflectă în conştiinţa sa, cum poate exista ceva, dacă el moare? Cum se întâmplă adesea, mirajul este confundat cu realitatea. Instinctul isteric al autoconservării, iubirea de sine şi orgoliul se îmbină perfect pentru a susţine această rătăcire. Dar trupul este atât de evident muritor! Prin urmare, unica salvare (a orgoliului nemărginit şi egoist din noi) este credinţa în nemurirea sufletului. Şi ce paradox! Pentru a scăpa de obsesia morţii, dar şi pentru a satisface acest orgoliu, omul e în stare să se umilească atât, cât pentru o minte trează este de inimaginat: să îngenuncheze, să se roage cu lacrimi în ochi, să respecte nişte reguli pe 90% absurde, inutile şi adesea dăunătoare (cum ar fi împărtăşania, când toată lumea e obligată să guste cu aceeaşi linguriţă din turta răzmuiată într-un lichid cu slabe aluzii de băutură alcoolică). Imi imaginez ce indignare vor încerca fanaticii religioşi, citind aceste rânduri. Cum! Sfânta împărtăşanie! Dacă vrem să scoatem un subiect din discuţie, e destul să-l declarăm sfânt – pe urmă îi putem ostaciza, arde pe rug, trage pe roată şi pune la respect pe acei, care “clatină temeliile”. Aşa au procedat cu Hypatia – prima victimă celebră a creştinismului, aşa au procedat cu Giordano Bruno, cu Huana cea Nebună şi cu mulţi alţii. Trebuia să gândeşti altfel, ca să fii declarat nebun sau rău intenţionat.
Dar să ne întoarcem la subiect, adică la nemurirea sufletului. Spuneam, omul e capabil să se umilească pentru a căpăta convingerea, că va trăi veşnic. Cu adevărat extremele se ating. Oamenii, care ridică în slăvi smerenia creştinească, se consideră demni să dăinuie în eternitate! Să aibă un destin programat din timp de o fiinţă supranaturală, să fie vegheaţi în permanenţă şi conduşi de această fiinţă, pe care au impertinenţa să o numească “tată”, să se considere importanţi în acest Univers infinit, importanţi în asemenea măsură, încât de dragul lor, pentru salvarea lor, pentru nemurirea lor se va dezlănţui un război universal! Nu e prea mult? A cui mândrie e mai mare – a acestor oameni, sau a acelora, care nu pretind nimic de la divinităţi, ci încearcă a pătrunde ei-înşişi cu mintea realitatea, în care au fost aduşi să trăiască, atât cât vor fi în stare. Ei nu caută să se “documenteze” despre existenţa lui Dumnezeu, ci despre ceea ce văd cu ochii şi ating cu mâinile, cunoştinţele pozitive despre lume – matematica, fizica, chimia, biologia – nu trec pe alături de conştiinţa lor, fără a lăsa urme. Nu este util şi necesar să cunoaştem lumea în care trăim? Nu e mai bine să avem o minte sănătoasă şi trează, decât una turmentată de frica morţii şi de poveşti simpluţe despre “facerea lumii în 7 zile”. Îmi amintesc adesea vorbele lui Hristos, în care el declară sincer şi nedisimulat: “Fericiţi sunt acei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”. Să le fie de bine, celor săraci cu duhul! Nefiind buni de nimic aici, pe Pământ, las să spere la o existenţă fără griji în acea împărăţie imaginară. Ci pentru omul care poate face ceva util şi frumos în viaţa reală, ca să dăinuie ca o amintire frumoasă în conştiinţa oamenilor, este re-a dreptul dăunător să se concentreze asupra găndurilor despre moarte – aceasta îl deturnează de la ocupaţiile cu adevărat utile, de la opera vieţii lui, de la edificarea modestei lui nemuriri personale, cea pe care o merită cu adevărat. În memoria posterităţii.
Îmi cer scuze, dacă am fost dură, dar de ce credincioşilor li se permite să-i învinuiască pe atei de lipsă de educaţie şi instruire, lacune de “documentare”, iar noi, ateii, trebuie neapărat să fim foarte delicaţi şi toleranţi când ne expunem punctul de vedere – nu cumva să jignim “sentimentele religioase”. Ce păcat că nu avem şi noi un fel de “sentimente ateiste”, cate nu trebuiesc şocate nici într-un caz! Dar daca avem aici o discuţie serioasă, nu putem evita să spunem lucrurilor pe nume, sinceri pînă la capăt, să punem punctele pe “i”. Discuţiile de salon nu cred că au loc pe Internet. Sunt de acord, nu trebuie să atacăm persoanele, ci doar ideile, dar orgoliul fiecăruia dintre noi e atât de vulnerabil! Să încercăm, totuşi, să-l înfrânăm, dacă dorim să discutăm cu adevărat.
Cu respect pentru toat[ lumea - Adela Vasiloi
Despre suflet - de ueit la: 20/10/2004 12:31:02
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
DESTIN,

"Privind raportul dintre trup si suflet, trebuie sa recunoastem ca exista diverse doctrine."

Poti fi mai explicit ? Care sunt aceste doctrine ?

Din cate stiu eu stiintza lucreaza cu modele, ipoteze, teorii dar nu cu doctrine. Religia se foloseste de doctrine. Din pacate religia este confuza si in aceasta privintza. In Vechiul Testament ideea de suflet abia daca apare. Nu exista judecata de apoi, rai sau iad. De fapt, ideea unui suflet nemuritor pare a fi combatuta de Vechiul Testament:

Geneza 2:7

"Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu"

A se remarca faptul ca omul insusi este sufletul, nu o parte separata, un balast al sufletului.
Cuvantul ebraic tradus in romaneste ca suflet este " nephesh". Este folosit pentru oameni si animale si sensul sau este de creatura vie, care respira.

Ideea de suflet in sens modern a fost probabil preluata de crestinism din filozofia greaca. Nu vad de ce ideile unor oameni de acum 2-3000 de ani trebuie pretuite mai mult decat concluziile stiintzei moderne. Fara indoiala inteligenti, acei oameni erau lipsiti de cunostinte elementare in ceea ce priveste functionarea organismului uman. Creierul era considerat un organ de mica importanta. Nu este de mirare ca ei au putut emite ipoteze greshite.

"Insa atentie ele doctrinele in acest context sunt la nivel de ipoteze, fara nici o legatura cu faptele observate."

Nimic mai adevarat. Nu numai ca doctrinele religioase nu au nici o legatura cu faptele, dar sunt contrazise de fapte.

"Putem afirma cu certitudine ca exista legaturi intre procesele mentale si cele fiziologice.

Din nefericire referitor la natura si modul de functionare al acestor conexiuni stim putin, sau chiar nimic."

Este adevarat ca modul in care este stocata memoria la nivel neuronal este inca un mister. Nimeni insa nu contesta ca ea este stocata in creier. Nu vad cum ignoranta unuia care nu stie cum este scrisa informatia pe un CD poate sa-i dea sperante ca dupa ce distruge CD-ul respectiv ea va continua sa persiste independent. In nici un caz ignoranta cu privire la un anumit subiect nu se poate constitui intr-un argument.

"Sa privim judecatile de valoare concrete si actiunile umane specifice,acestea nu se preteaza la a fi analizate dincolo de ele insele."

Cum ai ajuns la aceasta concluzie ? De vreme ce inca nu cunoastem in detaliu procesele la nivel neuronal nu ne putem, cred, pronunta in aceasta privinta.
Chiar daca ar fi asa, eu nu sustin ca universul este strict determinist si nici mecanica cuantica nu sustine asta. Nu vad insa cum un creier ce nu functioneaza pe baze deterministe ar implica un suflet nemuritor.

"De acord,putem crede sau presupune destul de bine ca ele sunt absolut dependente si conditionate de anumite cauze.

Insa atata vreme cat nu cunoastem cum produc faptele externe,cele fizice si fiziologice,anumite ganduri si volitiuni in mintea umana, care se soldeaza cu acte concrete, suntem nevoiti sa ne confruntam cu un dualism metodologic insurmontabil."

Aceeasi ideie ca mai sus. Faptul ca nu cunoastem cum anumite procese mentale sunt produse nu ne indeamna sa presupunem ca ele se produc in afara creierului. Dupa cum am mai spus, exista argumente solide care sustin originea lor in creier.

Poti sa detaliezi in ce consta "dualismul metodologic insurmontabil" ?

"Nu putem trai in afara spiritualitatii,a dragostei...este parerea mea,referitor la ce tu ai zis:

"Sufletul este un produs al creierului, asa cum imaginea pe care o vezi in fata este un produs al monitorului.""

Folosesti aici un argument circular. Presupui ca dragostea sau spiritualitatea nu pot lua nastere decat in afara creierului pentru ca mai apoi sa arati necesitatea sufletului. Ce te face sa crezi ca un creier nu este capabil de generarea acestor sentimente? Si de ce crezi ca localizarea lor in creier le-ar diminua valoarea?

Observ si un alt tip de argument, de asemeni eronat, acela ca o ipoteza indezirabila trebuie sa fie falsa si una dezirabila adevarata. Este un argument des folosit de biserica pentru a-i atrage pe oameni. Eu cred ca este bine sa facem abstractzie de dorintzele noastre si sa privim cu curaj adevarul in fatza.

Daca prin spiritualitate te referi la religie sunt de acord cu tine. Inexistenta unui suflet nemuritor face religia inutila. Asta este. O teorie falsa ramane falsa oricati oameni ar dori contrariul. Sa nu pierdem timpul, cum am facut mii de ani, peticind-o sau ignorand faptele.

P.S.

Probabil analogia cu monitorul nu este intocmai corecta. Ce am vrut sa spun este ca sufletul este un proces, produsul activitatii unei entitati materiale (creierul) si nu o entitate de sine statatoare. Nu a fost in intentia mea sa sustin o analogie totala (gresita de altfel) intre modul de functionare al creierului si cel al calculatoarelor.

Astept raspunsul tau, poate si parerile altora. Pe curand.
#25662 (raspuns la: #25632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suflet nemuritor - de (anonim) la: 23/10/2004 19:39:34
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela Vasiloi. Va trimit acest pasaj, care serveste de prefata la o carte a mea de poezie. Prin aceasta se explica tonul cam prea sentimental, dar in el vei gasi niste raspunsuri la nedumeririle tale.

Teribilul dar al existenţei umane

Viaţa omului este aidoma unei lumânări arzânde - cât timp trupul ei e drept şi tare, neîncovoiat încă sub povara picăturilor fierbinţi de ceară, sufletul ei - flacăra - pâlpâie vesel şi curajos, alungând întuneri-cul din jur, fie şi numai la o distanţă de doi paşi. Dar când trupul ei schilodit se pleacă, mistuindu-se şi deformându-se, flacăra-i se micşorează şi se stinge treptat, nemaiputând lupta cu bezna nopţii. La fel şi sufletul omului - cât timp trupul e puternic şi în floare, el se străduieşte să lumineze cât mai departe, învingând cu uşurinţă mizeriile şi greutăţile existenţei cotidiene. Însă trupul lui pierzând vigoarea şi prospeţimea, deformându-se sub loviturile destinului său material, flacăra sufletului se stinge lent şi ireversibil, risipindu-şi harurile şi calităţile de altă dată.
Este o iluzie, că sufletul omului ar fi acelaşi din momentul naşterii până în clipa plecării sale în neant. Nu, el creşte şi se schimbă în cursul vieţii, flacăra lui prinzând putere şi atingându-şi apogeul în timpul maturităţii sale spirituale, ca mai apoi să scadă şi să se împuţineze, irosindu-şi energia vitală. Şi dacă cu moartea materială a trupului sufletul îşi găseşte alt locaş în nemărginirea Universului, atunci ce suflet pleacă în neant din trupul vlăguit, chinuit de boli al unui bătrân căzut în degradare mintală, pentru care lumea nu mai are nici contururi, nici culoare, nici arome?! Când trupul e plin de viaţă, flacăra sufletului, mândră şi nesupusă, se aprinde mai luminos sub vânturile vitrege ale sorţii, sfidând cu îndrăzneală stihia existenţei, pe când în pragul bătrâneţii o boare slabă o poate stinge lesne.
Deplâng această tragedie a vieţii şi morţii, a naşterii şi a dispariţiei fără speranţă de reîntoarcere, dar nu doresc să-mi înşel raţiunea cu iluzii deşarte. Fie că am apărut pe Pământ pentru o clipă efemeră, fie că voi dispare fără urmă, dizolvându-mă în materia mută a Universului - vreau să-mi trăiesc viaţa în deplina cunoştinţă a destinului omenesc.
O iluzie poate fi minunată, pentru că o croim după dorinţa şi bunul nostru plac, dar Adevărul este independent de voinţa noastră. Eu îl respect mai presus de toate. Realitatea poate fi influenţată şi manipulată doar prin muncă, nicidecum prin rugă şi dorinţă, oricât de fierbinţi, violente şi nemărginite. Adevărul este că noi singuri ne transformăm viaţa într-un iad, fiind egoişti, nesăţiosi, invidioşi, indiferenţi şi neîndurători unii cu alţii. Din păcate, aceste vicii omeneşti sunt provenite chiar din acele instincte naturale, care ne-au ajutat să evoluăm şi să supravieţuim ca specie. Oare nu este evident, că egoismul şi cruzimea omenească vin din instinctul animalic al fiarei, care ucide pentru a-şi potoli foamea sau a prolifera? Dar omul a urcat pe o treaptă superioară, transformându-şi cruzimea într-un instrument desăvârşit, devenind în stare să-şi ucidă aproapele pentru o sumedenie de alte motive. Dacă înţelegem acest lucru, putem încerca să luptăm cu natura noastră animalică, cu patimile trupului material. Pentru că omul în evoluţia sa a atins şi alte culmi - culmile spiritului şi raţiunii. Din fericire, acestea s-au dovedit şi ele utile pentru prosperarea speciei. Din fericire, sentimentele de compasiune, prietenie, dragoste, simţul dreptăţii au devenit temelia acelui principiu moral, care e în stare să ţină piept - cu succes variabil - tendinţelor distrugătoare ale patimilor omeneşti. Numai datorită acestui echilibru şubred am supravieţuit şi vom supravieţui, dacă vom reuşi să-l menţinem. Dar nu este oare evident, că şi aceste sentimente înălţătoare sunt înrudite cu vitejia şi spiritul de sacrificiu al animalului, care îşi apără puii şi soţul, cu dragostea maternă de care e capabil orice animal superior? Oare fidelitatea de o viaţă a unor păsări nu ne convinge, că ele sunt capabile de sentimente, pe care noi în orbirea şi fudulia noastră ne-am încăpăţînat să le considerăm pur omeneşti? Oare nu este evidentă înrudirea noastră cu lumea animală atât în plan psihologic, cât şi genetic, adică material? Nu-i clar că suntem plămădiţi din acelaşi aluat? Eu consider un act de înaltă trădare faptul, că refuzăm să recunoaştem apropierea şi înrudirea noastră cu fauna Terrei. Faptul, că am inventat pentru sine o provenienţă divină, miraculoasă şi spontană, evitând chinurile facerii, pe care le-a suportat Natura în modelarea şi definitivarea speciilor, izvorăşte din dispreţul nostru camuflat pentru Creaţia ei, din orgoliul nostru nesăbuit. Nu trebuie să avem iluzii în privinţa provenienţei noastre divine - e destul miracol în faptul, că am apărut în puterea legilor naturale, ca un rezultat firesc al dezvoltării materiei. Nu trebuie să uităm, că bunul şi răul din noi îşi trag rădăcinile din Pământ, din drama evoluţiei terestre.
Suntem minusculi prin fizicul, faptele, bucuriile şi nevoile noastre, mari suntem doar prin inima şi raţiunea noastră, prin capacitatea de a reflecta infinitul. Acestea sunt două lucruri care ne ridică de asupra existenţei noastre, unica speranţă care ne promite dăinuirea în timp şi spaţiu. Nu schimb acest Adevăr pe promisiuni mincinoase, pe iluzia unei veşnice existenţe într-un rai lipsit de vlagă şi conţinut. O fi minciuna dulce, eu prefer amarul Adevărului. Prefer să lupt pentru a schimba ceva spre bine aici, în unica noastră existenţă reală şi incontestabilă - în măsura modestelor mele posibilităţi.

Adela Vasiloi
#26049 (raspuns la: #25672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
suflet nemuritor - de (anonim) la: 27/10/2004 00:22:06
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pana la urma tot ceea ce crezi despre nemurirea sufletului este direct legat de ceea ce constituie baza pe care iti cladesti parerea. Exista atatea variante si atatea raspunsuri si atat de multi oameni care sunt gata sa iti garanteze ca ceea ce spun ei este adevarat incat daca nu ai un punct de referinta clar stabilit te pierzi si nu afli decat "mort" ce se intampla cu tine dupa ...

Daca ar fi sa ceri o parere cuiva despre nemurirea sufletului ai din punctul meu de vedere doar doua optiuni>
1. sa il intrebi pe creatorul tau
2. sa intrebi o creatura

in primul caz singurul mod in care o poti face este sa "accesezi " invatatura biblica care este sursa informatiilor pe care le avem despre Dumnezeu si despre ce ne-a transmis El noua. In primele capitole din biblie poti citi ca Dumnezeu l-a luat pe om din tarana, a suflat suflare de viata peste el si astfel omul a devenit un suflet viu.

Tarana + suflare de viata = suflet viu.
Suflet viu - suflare de viata = tarana.

Este tot asa cum ai lua cuie si scanduri si ai face o lada. Fara cuie sau fara scanduri lada nu mai e lada. poate exemplul este mai nesofisticat dar este cinstit.

aceasta varianta este insa foarte nepopulara. Daca moartea nu este decat un somn cum spune Biblia (v. invierea lui Lazar, v. eclesiastul,etc) atunci prin moarte pierdem prea mult. Pierdem sansa de a repara ceea ce am stricat in viata. Nu mai putem sa traim oricul pentru ca nu mai avem ocazia sa indreptam ceea ce am facut

Nu e de mirare ca cei mai mari filozofi au fost atat de preocupati de aceasta problema si ca au aparut atatea teorii depre acest subiect.

Vreau insa sa-ti spun ca cea mai veche teorie a aparul tot in Eden: satana ispitind-o pe Eva. Eva ii raspunde: Dumnezeu mi/a spus ca voi muri daca voi manca din fruct. Satana are deja raspunsul pregatit: Negresit nu veti muri ci veti fi ca Dumnezeu cunoscand binele si raul.

intr-o forma sau alta acesta este mesajul pe care il transmite si astazi. este acelasi autor cu acelasi scop: sa te faca sa te concentrezi asupra formei in care iti vei petrece existenta dincolo de moarte si sa nu te concentrezi asupra felului in care iti traiesti viata astazi.

recomandare: fa-ti rost de o fundatie pe care sa cladesti ceea ce crezi. daca alegi sa-ti cladesti credinta pe cuvantul lui Dumneyeu, creatorul tau, care stie cum ai fost creat si cum trebuie sa traiesti, vei fi foarte linistit ca soarta ta este in mana lui si te vei preocupa de ceea ce este nu de ceea ce vei fi. Si vei fi astfel UN INTELEPT

rezultatul cautarilor de raspuns oriunde altundeva te va epuiza si te vei trezi ametit de atatea variante, obosit, si poate nepregatit pentru clipa in care vei adormi...
Sufletul este nemuritor! - de Andrei Alex la: 06/11/2004 23:40:58
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Rautaciosul
Sufletul este nemuritor! Sufletul trebuie sa fie nemuritor!
Ce rost ar mai avea RATIUNEA, in imensitatea universului (universurilor), daca disparitia materiala a omului, este o disparitie, pur si simplu.
Este infinit mai linistitor pentru fiecare dintre noi, sa parasim aceasta lume, aceasta viata, cu gandul ca "dincolo" ne asteapta un nou inceput, sau o continuare a ceeace a fost. In acest calcul lumesc, nu intra in discutie faptele bune, ce vor fi rasplatite, sau faptele rele, pedepsite pe masura. Aceasta traducere laica, cu totul libera, a SUFLETULUI NEMURITOR, este probabil in toate mintile, o prima fila, comuna tuturor ideilor religioase sau filozofice, ce se vor suprapune cu o mare diversitate, in timp.
Sufletul nemuritor - de Adrian Marchidann la: 17/11/2004 13:36:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Adevar sau speranta?

Argumentul batranului Socrate, oricat de inaltator, nu poate fi verificat de nimeni. Din fericire.

Cum ar fi ca toate sufletele criminalilor mai mari ori mai marunti sa dainuie la nesfarsit printre noi? Ce este asa de grozav in nemurirea sufletului lui Hitler, Stalin ori chiar a unui individ insipid ca Nastase?

La urma urmei, la ce ne-ar folosi nemurirea?
Sufletul nemuritor? si Ce este sufletul? - de Mesagerul la: 22/06/2005 00:40:12
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Moartea poate fi asemanata cu linia orizontului, care nu este un sfarsit, ci doar o limita a vederii noastre.
La sfarsitul turului prin manastire, ateistul ii spune cu compatimire calugarului: "Daca Dumnezeu nu exista, ti-ai irosit viata degeaba". Zambind, calugarul a raspuns: "Daca m-am inselat, am pierdut 50 sau 70 de ani de viata. Dar daca dumneavoastra va inselati, ati pierdut vesnicia".
Daca as manca un mar de fata cu tine si la ultima inghititura te-as intreba :
-ce gust a avut marul? Ce ai raspunde? Cu siguranta nu ai putea sa stii, ca nu ai mancat din el! Tot asa si cu Biblia , nu poti stii ce vrea sa ne spuna pana nu citim din ea. Nu va lasati amagiti de ce spun altii desprea ea! Este o sursa de informare despre: ce este sufletul? daca este muritor sau nu? Si multe alte subiecte la care poate nu ai un raspuns!
Doresc sa-mi spun si eu parerea din punct de vedere Biblic .
Pentru inceput cred ca e bine sa mergem la creatie.
La crearea omului, Dumnezeu face apel numai la Sine insusi si anume la plinatatea treimii Sale dumnezeiesti: ,,sa facem (noi-Tatal,Fiul si Duhul Sfant)…!’’ (Geneza 1:26 = pluralul de intensitate si de trinitate). Si continua :,,…dupa chipul Nostru si asemanarea Noastra’’. Deci si in om este o trinitate.
Esenta creatiei o gasim in Geneza capitolul 2 versetul 7(Gen.2:7) – unde Dumnezeu ii impartaseste omului din insasi fiinta Sa, i-a suflat in nari suflare (duh) de viata…’’
Despre trimitatea omului: duh, suflet si trup.
Duhul este partea componenta care nu poate fi perceputa cu simturile, este de natura suprapamanteasca(Gen.2:7; sin u este supus legilor materiei, spatiului si timpului. De aceea, el poate trai mai departe, separate de trup, ceea ce se si intampla prin moarte -Evrei 12:23).
Prin legatura dintre cele doua – trup si duh – omul devine in totalitatea sa un ,,suflet viu’’(Gen.2:7).
Daca ne-am imagina duhul ca un (+) si trupul ca un (–), atunci sufletul ar fi limba clopotului mentinuta in miscare de catre cei doi poli ai curentului electric. Prin aceasta se explica si deosebit de bogata viata sentimentala care caracterizeaza onul (,,jubiland pana in slava cerurilor – intristat pana la moarte…!’’/Goethe/).
Sufletul – rezumatul intregii vieti de simturi, sensibilitati si sentimente (Matei 22:37). Omul in totalitatea sa, ca faptura (Gen.2:7).
Trupul este partea componenta perceptibila cu cele 5 simturi ale omului trinitar. El este structurat din materie, din elementele pamantului si de aceea depinde de efectele respective de forta, de substante nutritive, lumina, caldura, etc. (Gen.2:7;1:29;3:19). El ,,se intoarce din nou in pamant’’(Gen.3:19).

Pt. Destin - de Little Eagle la: 13/05/2004 15:58:38
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Imi dau seama ca traiesti in Ohio,deci sintem in aceiasi tara.Eu insa la polul opus,in New Jersey.
Stiu f. bine despre ce vorbesti.Eu de mult cred ca sufletul este nemuritor.Sint f. sigur de asta in ciuda multora de pe forum care nu cred in reincarnare.

Sufletul este etern si potrivit Creatiei,trebuie neaparat sa treaca prin multe vieti pt. a se purifica si contradictoriu,sa se reuneasca cu insusi Creatorul.
Unii numesc asta God realization,in special in filosofia si credintele indiene(din India)dar la fel este si in credinta indienilor americani.
Poate singurele religii si credinte in lume care considera ca omul are doar ...o singura viata adica cea ...prezenta ar fi cea crestina si musulmana ori iudaica.

In viata exista pt. fiecare o anume karma si fiecare isi are Sanskarele lui ce-l urmaresc din alte vieti trecute,idea este sa le derulam si sa scapam de ele,sa ajungem la clean slate.Pt. asta ...o singura viata nu e de ajuns!
Si pt. ca sufletul este etern,va trebui sa treaca deci prin multe si variate experiente adica prin multe vieti si NU neaparat in forma de barbat,sau femeie doar ci este chiar posibil ca 3-4 vieti la rind sa fii in forma de femeie si in urmatoarea sa fii barbat si invers.
La fel,vei trece si prin diverse credinte si religii,sufletul trebuie sa aiba experienta tuturor si la fel vei fi diverse natii si rase ori straturi sociale,fie plin de bani intr-o viata fie sarac lipit in urmatoarea,te nasti fie undeva in Africa de ex. si apoi te nasti in Franta,sufletul are aceasta menire a lui.

Cu cit invata mai multe de la o viata la alta,cu atit devine mai intelept si spiritual si deci cit mai aproape de tinta suprema.
De fapt este o involutie,dar contrar unor credinte(indiene de ex.),odata ce sufletul s-a reincarnat in forma de om,nu mai exista regres,deci nu te vei reincarna in alte forme inferioare,pt. ca AI TRECUT deja prin toate!
Iti imaginezi de cind existam in aceasta creatie???
Sufletul la inceput a fost piatra....si apoi trece prin alte forme,vierme,peste,pasare,animale diverse etc.si in final om.Odata in forma de om alte reincarnari,ar fi 840.000 de reincarnari din momentul in care esti om.Deci e un drum lung,dar daca esti brav il accepti pt. ca esti parte din Creatie,ea este si va exista la infinit.

De aceea mereu vorbesc despre natura sa o iubim pt. ca de fapt ne iubim pe noi insine cei ce am fost cindva,o oglinda in care ne redescoperim sufletul.
Dar s-o facem in mod natural adica sa credem in aceasta dragoste,nu-i loc de a o minti pt. ca ne mintim pe noi insine!Si Creatia stie asta!
Sufletul e nemuritor pt. ca exista in tot ceea ce ne inconjoara,chiar si in ceea ce consideram ..urit si rau...stiu,este cel mai greu lucru de infaptuit!!!Trebuie sa ajungi la un inalt stadiu spiritual sa gindesti si sa pui in practica asta si sintem inca f. departe de Dumnezeu.
Meher Baba a spus ca in lume din 3 milioane de credinciosi in Dumnezeu,doar unul singur crede cu adevarat!Este un % demoralizator....adevaratii credinciosi NU FAC o parada din credinta si religiile lor.
De aceea eu imi cunosc locul si stiu ca nu sint acel unul din 3 milioane!!!
Dar incerc sa iubesc,a spune ca iubesti si crezi in Dumnezeu,de ex.mi se pare impropriu.Mi se pare o amagire a sufletului,care este acaparat prea mult de iluzia vietii.
Nu sunt un mare credincios in ale religiilor si consider ca nu ai nevoie sa fii deloc religios sau sa apartii unei credinte anume ci sa incerci sa le accepti pe toate fiind aceiasi expresaie in alte cuvinte ale unei unice credinte ce nu are nevoie de termenul"religie"
Altadata am mai scris ca omul a creat religiile,nu Dumnezeu!Repet acelasi lucru si acum,din motive egoiste si din iluzia cum ca ...a lui e cea adevarata....!
De aici atita suferinta in lume si razboaie inutile,in numele ...lui Dumnezeu?Ce are el de-a face cu egoismul nostru?

Am mai scris recent ca NU am nici o religie,NU merg nici la biserica,ce nevoie am cind biserica e natura toata si Creatia in jurul meu,daca ma inchin la Dumnezeu,apoi o fac zilnic cind ies afara in gradina si ma uit la albine,flori si pasari,vad in ele pe Dumnezeu si el vorbeste cu mine prin ele,ma vad in ele,sintem ...acelasi suflet nemuritor!
Ma rog pt. ele si pling pt, ele,nu sintem separati de Dumnezeu ci suntem unul cu el!Marele Spirit,Avatarul,este peste tot in jur si mai mult in tine insuti!!!
Daca ai intelepciunea de a recunoaste asta vei sti cine esti si vei invata sa iubesti in loc de a uri!Pt. ca ura exista si atunci cind din ipocrizie te ascunzi in spatele unei religii si ai "credinta" ca ceea ce faci este ...bine.de ex. sa pornesti un razboi sau sa urasti un hindus sau musulman,pt. ca are alta credinta ca a ta?Cine iti da dreptul de a fi atit de sigur ca religia ta e cea "adevarata"?
Ori sa-ti impui religia altor popoare?
Oare nu esti acelasi suflet?
Cind esti curat in suflet,oricine din jur simte si vede asta,te admira,e o conexiune greu de explicat,chiar si dusmanul tau va vedea in tine asta pt. ca nu-l gindesti ca dusman ci ca un frate.
Oare ne numim...crestini si ne batem cu pumnii in piept ca iubim si credem in Iisus,dar de fapt...citi ii urmeaza cu adevarat invataturile?
Unul la 3 milioane in lume si chiar si Papa e in acesti 3 milioane!
Nu vei auzi si nici cunoaste pe acel unic om,pt. ca e mai aproape de Dumnezeu decit oricine si a fi modest si a iubi in tacere pe Dumnezeu este ceea ce vrea Dumnezeu de la noi!!!!

Si sa stii ca indienii americani au o intelegere si intelepciune ce-i pune mult mai aproape de Dumnezeu decit orice papa sau preot sau cardinal din lume!
si pt. ca veni vorba,da,Socrates a fost un mare ginditor dar nu a fost printre primii in lume care a afirmat ca sufletul e nemuritor.

Love&peace,
Ozzy
..........................................................................................................................
"Totul iti este scris cu mii de ani in urma,este drumul pe care ai mers si vei merge inca.Uneori acest drum devine invizibil dar el exista totusi.S-ar putea sa nu stii unde duce dar cert e ca nu vei avea incotro,vei umbla pe drumul tau.Este drumul sufletului etern ce in final te va duce la Creator,la Marele Spirit.Este unicul drum ce exista."

Chief Lame Deer(Lakota tribe)
.........................................................................................................................






















































































Sufletul ESTE muritor... - de Pavel Campeanu la: 04/07/2004 04:27:50
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
SUFLETUL ESTE NEMURITOR, scrie DESTIN in mesajul din 10 Mai anul curent. Este parerea personala a dumnealui. Ma rog, fiecare poate crede ce vrea. Ar fi interesant insa sa ne spuna pe ce se bazeaza credinta sa.
Ar fi chiar bine sa ne spuna ce argumente a avut Socrate ca sa sustina ca SUFLETUL ESTE NEMURITOR.
Biblia nu sustine asta. Nicaieri in Biblie nu apare expresia "suflet nemuritor." Din contra, un pasaj din Vechiul Testament ne spune clar ca "orice suflet MOARE."
Evreii stiu asta si nu prea aduc in discutie subiectul acesta. Ei pun accentul pe viata traita in prezent, si nu pe o viata viitoare incerta.
Oamenii spera ca viata nu inceteaza odata cu moartea trupului, dar nimic nu ne spune ca exista o viata viitoare.
Credinta in nemurirea sufletului este mai curand de origine pagana si s-a infiltrat in filozofia Greaca si apoi in religia Crestina prin intermediul cultelor Babyloniene si Egiptene, care puneau mare pret pe credinta in nemurire.
vesnicie / pt paianjenul - de desdemona la: 16/07/2004 12:07:15
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"de vreme ce eu personal pur si simplu nu doresc sa traiesc vesnic nici in fericire, nici in nefericire... ma va osindi dumnezeu, totusi, sa traiesc vesnic intr-un suflet nemuritor "

Aici cand spui 'eu' vorbesti cu eu-ul tau omenesc, care nu isi cunoaste partea nemuritoare (de natura divina). Cand aceasta revelatie se produce, devii constient de o realitate dincolo de cea pe care o cunosteai inainte (prin simturi si ganduri). Devii constient ca o parte a ta (spiritul) e eterna si indestructibila, deci moartea nu exista. Celelalte parti ale eu-ului tau (emotii, dorinte, cunoastere, idei) sunt asemenea hainelor pe un trup, te inconjoara, te imbraca, dar nu sunt parte din tine. Nu te mai identifici cu frica, dorintele, mânia. Si nici timpul nu mai exista: timpul nu poate afecta un lucru etern si neschimbator. Efectiv, in acea stare, fie ca trupul iti e batran in pragul mortii sau nou-nascut, fie ca traiesti intr-un palat sau bordei, esti la fel, si lumea iti apare ca o iluzie mestesugit creata in jurul unei realitati unice, eterne si omniprezente. Dar aceasta 'revelatie' se poate petrece doar pentru fiecare individ in parte, in el insusi. E cel mai minunat lucru ce se poate intampla in cursul vietii cuiva.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
#17939 (raspuns la: #17933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raul ca definitie... - de DESTIN la: 14/08/2004 18:39:42
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Timaion ne spune:
"universul este cel mai bun posibil, iar raul este o necesitate in opera divina. Acesta se traduce in lumea fizica in doua forme: raul fizic (fara de care natura nu s-ar putea innoi) si raul spiritual (provenit din unirea sufletului nemuritor cu cel muritor si cu corpul)."

Cel mai important lucru, si care incununeaza toata opera scriitorilor crestini din perioada patristica ce au contribuit la problema raului, este ca sursa dezbaterilor lor, este Cuvantul lui Dumnezeu, singura autorizata si in masura sa ofere siguranta veridicitatii acestui sistem de gandire si care ofera peste veacuri garantia ca in Dumnezeu este posibila rezolvarea tuturor problemelor, indiferent de gradul de dificultate pe care il au.

Bibliography:
1. Augustin, Retractiones, ed. Anastasia, 1997. 2. Augustin, Confessiones, ed. Penguin

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19788 (raspuns la: #19544) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Suflet nemuritor - de (anonim) la: 11/10/2004 05:36:35
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt Adela
Desi mesajul tau nu-mi este adresat mie, nu pot sa nu-ti spun:
Uite un om, care pune pret pe propria ratiune si nu se lasa antrenat in sisteme care ii ofera alinare sau ii promit nemurire. Nemurirea noastra sunt faptele noastre si amintirea pe care o lasam in urma noastra.
Salve!
#24655 (raspuns la: #23986) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Raul... - de DESTIN la: 28/10/2004 01:08:07
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Timaion ne spune:
"universul este cel mai bun posibil, iar raul este o necesitate in opera divina. Acesta se traduce in lumea fizica in doua forme: raul fizic (fara de care natura nu s-ar putea innoi) si raul spiritual (provenit din unirea sufletului nemuritor cu cel muritor si cu corpul)."

Cel mai important lucru, si care incununeaza toata opera scriitorilor crestini din perioada patristica ce au contribuit la problema raului, este ca sursa dezbaterilor lor, este Cuvantul lui Dumnezeu, singura autorizata si in masura sa ofere siguranta veridicitatii acestui sistem de gandire si care ofera peste veacuri garantia ca in Dumnezeu este posibila rezolvarea tuturor problemelor, indiferent de gradul de dificultate pe care il au.

Bibliography:
1. Augustin, Retractiones, ed. Anastasia, 1997. 2. Augustin, Confessiones, ed. Penguin


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
"La urma urmei,la ce ne-ar folosi nemurirea?"Adrian Marchidann, - de DESTIN la: 19/11/2004 04:20:13
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Fireste,suntem liberi sa gandim...

Atunci cand iubesti viata...

Atunci cand iubesti puritatea,intelepciunea,
dragostea,frumosul,bunatatea...


Atunci cand iubesti sufletul nemuritor,etern, universal.

Atunci aceasta fericire nu te mai paraseste.

Cat de "departe" este aceasta fericire...!!! - pentru ca fericirea este infinita - si oamenii nu toti, sunt capabili sa mearga pana acolo unde este ridicata fericirea.

Adevarat,in planul fizic,ca fiinta umana putem fi "mutilati" insa doar in planul fizic.

In planul spiritual,acolo unde suntem nemuritori,imuabili,neschimbatori, eterni -spiritual - nimeni nu poate sa se atinga nici de fericirea noastra,nici de iubirea noastra,nici de puterea noastra.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#29197 (raspuns la: #28994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sufletul si viata de apoi - de donquijote la: 29/11/2004 14:34:10
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)

sufletul si viata de apoi sunt elemente esentiale de dominare si infricosare manuite cu multa indemanare de mai toate religiile si cultele din toata lumea (ca si regimul comunist carte avea la indemana securitatea/kgb si religiile se folosesc de arma 'infricosarii' pentru a supune masele). nu mai vorbesc de 'viata de apoi' care seamana prea bine cu elementele propagandei comuniste - sacrificiul prezentului pentru bunastarea intr-un viitor utopic.
deacord ca un suflet nemuritor e o idee fromoasa, cu care mai toti am jonglam din cand in cand, dar inca nimeni nu s-a intors de dincolo.

pt giocondel
stii cati membrii numara cultul baha'i? nu ca numerele sunt legate de adevar absbsolut - oricum e un cult interesant. ma refer la faptul ca cea ce spui tu e nesemnificativ pentru majoritatea religiilor, care cer 'credinta' nemarginita si neconditionata si nu vad cu ochi buni pe cei care incearca sa caute raspunsurile si prin alte surse decat canoanele.

pt souris
durerea din suflet poate fi tratata 'chimic' - de la alcool la droguri, de la regimuri alimentare (se pare ca anumite alimente sau elemnte nutritive pot influenta starea de spirit) la prozac. psihologia/psihatria moderna foloseste multe chimicale care intradevar au usurat viata multor oameni suferinzi de perturbari legate de psihic. deci sufletul e pana la urma fizica/chimie/ biologie la un nivel mai inalt.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...