comentarii

nd de la ideea lumea nu se ingramedeste decat in jurul negustorilor de iluzii


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Anonimitatea la cafenea - de Isis la: 12/10/2004 17:16:19
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
Daca unii prefera anonimitatea pe internet în general, categorie din care fac si eu parte, aceasta nu înseamna ca toti o fac pentru a exprima idei, pe care în discutii cu aceleasi persoane fata în fata, nu ar mai avea curajul sa le exprime. E-adevarat ca unele persoane abuzeaza de anonimitate, dar aceasta tine în primul rând de educatia fiecaruia, de respectul fata de ceilalti, si nu cred ca o identitate dezvaluita i-ar transforma dintr-o data în mielusei bine-crescuti.
De ce prefer sa ramân anonima? Din motive de securitate personala. Practic, oricine care-ar intra pe acest site cu intentia de a culege adrese electronice (e-mail), sau nume cu adrese cu tot, ar putea abuza de aceste informatii, lucru care se întâmpla frecvent (doar e bine-cunoscuta criminalitatea cibernetica în continua crestere).
Posibilitatea de a discuta liber în spatiul virtual este într-adevar o revolutie atât din p.d.v. al vitezei, cât si din p.d.v. psihologic. Nu toti oamenii au sansa de a practica o profesie bazata pe contactul cu oamenii, cu atât mai putini au acces la opinia altora asupra unor probleme majore, care de fapt ne privesc pe toti, si înca si mai putini au ocazia de a-si exprima opinia. Acest schimb de idei, chiar daca uneori degenereaza in conflicte, este extrem de pretios, el obligând la formularea ideilor, la transformarea agresivitatii brute într-o agresivitate verbala. Verbalizarea este un prim pas spre calmare, spre domesticirea violentei la oameni. Când se depasesc anumite limite, avem posibilitatea - dupa cum spuneati voi cei de la admin. - de a-i avertiza pe cei in cauza, sau daca aceasta nu functioneaza, de a-i expulza din comunitatea virtuala.
Consider ca prin pastrarea anonimatului se faciliteaza întâlnirea oamenilor de pretutindeni, de diferite categorii sociale sau confesiuni si cu diferite opinii politice, uniti prin limba româna, lucru care în viata reala nu va lua niciodata aceasta amploare. De altfel, sunt convinsa ca si cei mai duri din p.d.v. al vocabularului sau duri in opiniile lor, poate pline de prejudecati, vor schimba ceva în felul de a aborda persoanele virtuale si reale, cu care la inceput sunt in disputa, dar cu care în final vor putea discuta moderat. Oare de ce se ambaleaza ei in discutii? Pentru ca simt nevoia de a comunica, si cafenelele virtuale le sunt de mare ajutor, atât lor cât si mediului in care traiesc. Deci, în final, astfel de conversatii au si un rol educativ.
Sunt convinsa ca impunerea dezvaluirii identitatii ii va determina pe multi dintre participanti sa se îndrepte spre alte site-uri, deci una dintre consecinte ar fi reducerea considerabila a numarului de participanti aici (si nu toti din lipsa de responsabilitate pentru ceea ce exprima, ci cum scriam mai sus, din motive de securitate cibernetica), o alta consecinta ar putea fi sterilitatea comentariilor, sentimentul unei cenzure de care toata lumea e satula, daca ea e impusa de altii si nu de bunul simt al fiecaruia.
În fond, care e problema reala? Teama de a nu face fata la deraparile unora? Eu cred ca la fiecare subiect de discutie sunt si participanti cu rol de catalizator, si deci orice conflict s-ar putea rezolva "in familie". Administratorii, proprietarii acestui site nu pot fi inculpati, deoarece ei nu pot fi obligati de a prelua rolul “politiei”. S-a vazut (din experienta) ca asa ceva nu functioneaza.
In ciuda unor neintelegeri pe anumite teme, gasesc ca acest site are un anumit nivel, este atragator tocmai prin invitatia la gândit, deci ar fi pacat sa-si schimbe strategia.
Este parerea mea sincera si mi-o asum cu toata responsabilitatea oriunde în lume, la orice nivel si in orice limba accesibila mie.

#24832 (raspuns la: #24818) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
Cosmacpan - de Apoll la: 27/08/2008 21:07:21
(la: Despre eşec)
Da, numai că lumea nu se mulţumea să-mi râdă-n nas
Înfigea tăişul cuvântului în trupul meu
Şi-l răsucea lent, zdrenţuind carnea,
Curăţind oasele verbului

Daca as critica ceva lumea ar Începe să râdă de mine: nătărăule, ratatule, Ce dracu e de capul tău? De când ai tu idei? Bine ai revenit...ca mult ai mai lipsit.:))
...rodica - de goeteri la: 22/09/2010 14:55:46
(la: Trucurile cafenelei)
1.Treaba că stau la Montreal e că... nu stai!
2.Eu acolo, sau aici, cum vrei să-i zici, nu stau... Îmi fac treaba pentru care m-am PREGĂTIT, nu „umblând mai mult„ prin lume, căci n-am nicio origine nomadă și nici nu m-am apucat să-mi scriu Atlasul voiajelor sau sejururilor...
3.Poezia care nu-ți place, uit-o, oricum nu ți-e adresată.
4.”NU POȚI”... ”NIMIC” este pur subiectivism de sectă epigonică găzduită pe un areal precis.
5.Și repet o generalitate pe care o refuzi, luând în mod fals, fără nicio calitate, apărarea unei națiuni în degringoladă... Atitudinea pe care o aveți aici despre alții care nu sunt voi... v-a adus pe ultimul loc în Europa... unită și rău, rău în lume. O fală neacoperită de rezultate, pe care nu o remarcă decât cei care pleacă să muuncească la exteriorul... Europei... și precizez, am zis SĂ MUNCEASCĂ.
NUMAI CA IDEE, IERI AM ”SCRIS” TREI ”POEZII” FĂRĂ RIMĂ (marca voastră) ȘI MI-A LUAT 15 MINUTE ÎN TOTAL...
Asta că veni vorba de... muncă, de zgâriat urechile, de neputința mascată de modernism snobofil!!!
#569686 (raspuns la: #569670) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de mazariche la: 06/01/2011 19:29:46
(la: Cave "Einstein" Man)
Eu am avut ceva timp, am citit tot. Sunt lucruri care mi-au placut:

Inteligenţii care rămîn în afara sau în periferia inventării şi fabricării paradisului au însă toate motivele pentru a nu se simţi prea bine în această lume, care, pe de o parte are prea puţini deştepţi pentru a face latura infernală a lumii, adică viaţa socială, suportabilă, iar pe de altă parte are prea mulţi deştepţi faţă de cîţi sînt necesari pentru a îmbogăţi latura paradisiacă a lumii, tehnologia;

te-ai format la şcolile de azi, nu doar la acelea care ţi-au dat diplome, ci şi la acelea neoficiale: mass media, familia, prietenii etc. Toate, şcoli de dresaj. Te dresează să pui pe primul plan socialul. Tendinţă apărută odată cu satul neolitic. Atunci cînd ordinea naturală, cu supremaţia bărbatului alfa, a fost pusă pentru prima dată în discuţie. Atunci cînd ordinea spirituală, cu supremaţia aceluiaşi alfa, a început să fie răsturnată. Atunci cînd toţi au simţit că ar putea ieşi din rîndul lumii, rămînînd în rîndul lumii. Atunci cînd au simţit că, fără a fi alfa, ar putea ocupa ceva din locul lăsat de alfa…

si, mai ales, asta:

În asta şi constă alterarea omului de azi, adept al dumnezeului ban: îndrăzneşte tot mai puţin să-şi dorească lucruri care nu se pot cumpăra.

M-am amuzat:
E suficient să privim atent toate mişcările pentru drepturile minorităţilor şi vom constata că cele mai multe reprezintă, de fapt, marea masă a femeilor şi a bărbaţilor omega şi sînt îndreptate constant contra lui alfa, cel puţin indirect. Cuvîntul minoritate e folosit, cel mai adesea, numai ca un camuflaj, pentru a stîrni simpatia, ca intotdeauna cînd se invocă faptul că un mic grup e oprimat de unul mult mai numeros
………………………………………………………………………………………
Adevărata minoritate a lumii de azi e cea a bărbaţilor alfa. Dar n-o să-i vedeţi niciodată pe bărbaţii alfa constituindu-se în minoritate oficială şi cerîndu-şi dreptul. Nu o fac tocmai pentru că ştiu că n-au nicio şansă de a-l obţine. Pentru că dreptul lor e totul. De fapt, totul sau nimic. Ei ştiu că nu vor mai avea niciodată nimic, că au pierdut totul pentru totdeauna… Din inteligenţă, nu cer nimic. Cel mai inteligent cedează… Bărbaţii alfa se retrag, treptat şi discret, din lume. Bărbaţii alfa ştiu că ei sînt o specie pe cale de dispariţie… Sau chiar numai o fosilă vie…


Oamenii nu-şi vor deteriora niciodată condiţiile de viaţă de azi numai de dragul generaţiilor viitoare. Reuşiţi cumva să vă imaginaţi, de exemplu, că femeile moderne ar putea abandona promiscuitatea sexuală biologică şi ar renunţa, doar de dragul înzestrării genetice a copiilor lor, să mai procreeze cu bărbaţii omega, parteneri atît de comozi şi avantajoşi pentru ele?! Cine îşi imaginează asta îşi închipuie că la donna e nobile, cînd, de fapt, la donna e mobile… Perpetuum…
S-ar putea crede că noi considerăm cumva că femeia ar fi inferioară bărbatului. Dar nu este aşa. Femeia de azi îi este cel puţin egală bărbatului, într-o lume în care bărbaţii omega sînt covîrşitor majoritari. ………………………………………………………………………….
Ceea ce susţinem noi este că bărbaţii din trecut erau superiori femeilor din trecut şi, cu atît mai mult, femeilor de astăzi. Cărora le sînt superiori şi puţinii bărbaţi alfa de azi. Şi aş lua un exemplu dintr-o zonă care măsoară cu destulă acurateţe inteligenţa, în toată complexitatea ei: şahul. Atunci cînd în primii 100 de jucători ai lumii se vor găsi măcar 25 de femei, lucrurile acestea ar putea fi rediscutate. Dar deocamdată nu se află decît una sau, poate, două…


M-am induiosat la asta:

Îmi doresc ca ştiinţa şi tehnologia acestui secol să realizeze, între altele, şi clonarea unui vînător paleolitic, poate chiar a unui Cro-Magnon, reînvierea lui. Evaluarea capacităţilor acelui om viu ar fi şi o confirmare practică ideilor susţinute şi demonstrate de această carte.

...Precum si de folosirea de catre domnul Cretan a acelui ‘noi’ la adresa propriei persoane.

Una peste alta, a fost o lectura placuta, am luat-o ca atare.
Multumesc Ana:)
Doamne ajuta! :) - de proud la: 13/02/2014 15:03:02
(la: Tăbliţa de la Miercurea Sibiului)
na, poate chiar suntem buricul pamantului. :)

"Eu sunt zguduit. Am organizat nu ştiu câte simpozioane, am publicat nu ştiu câte volume internaţionale cu semne, simboluri, căutând să destructurez ideea după care în perioada asta existau sisteme de scriere. Eu tot timpul am zis că există sisteme de comunicare care nu înseamnă scriere, ci simboluri. Nu ştiu ce să zic în cazul acesta, e ceva ordonat, cu simboluri variabile, dar vă daţi seama că nu e ornament. E clar că e un sistem de punere a ceva într-o ordine, cu tipuri diverse şi va rămâne un prilej de dispute. Când va apărea în lumea internaţională va stârni o furtună", a afirmat directorul Muzeului Naţional Brukenthal.

Martisor - de SB_one la: 29/02/2004 13:10:20
(la: 1 Martie - despre Martisor)

În fiecare martie, natura îşi reia ciclul vital. Şi în noi înmugureşte iar, şi iar, speranţa. Nu întîmplător, în luna martie se celebrează „Ziua Femeii”. Femeia este aceea care păstrează viaţa şi o înnoieşte. Femeia este fiinţa prin care Dumnezeu şi-a luat un trup omenesc şi a venit printre noi să ne re-înveţe omenia, în esenţa ei: iertarea, răbdarea, dreapta judecată, toleranţa, mila, iubirea de semeni. Vrem să recunoaştem sau nu, tributari orgoliului nostru masculin, Femeia, prin ce are ea misterios, prin răbdarea ei egală cu istoria lumii, dă consistenţă, substanţă şi scop acţiunilor noastre.
Bolta catedralelor este susţinută de o cheie – cheia de boltă, secret cunoscut doar de constructorii iniţiaţi şi transmis exclusiv în mediul lor. Fără această cheie, bolţile catedralelor s-ar prăbuşi. Fără femeie -, cheia de boltă a lumii noastre, secretul rezistenţei, continuităţii şi măreţiei ei, viaţa ar înceta. Uităm adesea că suntem fiii unor mame. Uităm uneori că partenerele noastre care ne iubesc îşi zidesc vieţile în temelia vieţilor noastre. Luaţi de vîltoarea „războaielor” noastre, cel mai adesea inutile, uităm să preţuim şi să acordăm respect acestui nevăzut izvor de blîndeţe, duioşie şi înţelegere.
Poate că lumea bărbaţilor a obosit. Poate că vitalitatea lor s-a erodat, fiind mereu expuşi exigenţelor de tot felul, proprii sau impuse de regulile sociale. Poate că a venit vremea să acordăm şi femeilor dreptul de a decide, de a continua ceea ce noi am început. Pentru că au dovedit calităţi incontestabile de lider, de bun organizator şi o stăruinţă fără seamăn în a-şi atinge ţelurile. Pentru că au dovedit, într-o istorie multimilenară, mai multă toleranţă şi putere de a ierta, decît am putea noi dovedi. Poate a venit vremea să demontăm eterna sintagmă a misoginismului: „lumea noastră este şi trebuie să fie condusă de bărbaţi”. Uitînd că echilibrul aceste lumi l-a creat, pe nevăzute, tăcut, lumea femeilor.
Cel care nu respectă femeia nu respectă viaţa. Iar cine nesocoteşte viaţa, este pierdut. Doresc tutror femeilor să fie fericite. Doresc să le mulţumesc că există şi că au grijă de noi, de viaţă, de continuitate. Au în mine un mare admirator. Al puterii lor de care nu sunt niciodată conştiente.

semnat
NB



SB
................................................................
facerea si pentateuhul - de pr Iulian Nistea la: 28/10/2004 02:40:05
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Pentru cei care nu stiu, Pentateuhul (sau Pentateucul) sunt primele 5 carti ale Bibliei, incepând cu Facerea, care sunt atribuite lui Moise.

Buna, ueit.
A fost cineva prezent când a creeat Dumnezeu lumea (in afara de ingeri...), ca sa povesteasca cum a fost? A putut deci Moise sa "povesteasca" Facerea? - Nu, desigur. Tot Penteteuhul, dar mai ales Facerea, sunt niste carti nu atat istorice, cât simbolice. Si inca intr-o mentalitate simbolica foarte veche si greu de descifrat astazi. Din aceasta cauza, multi din Parintii Bisericii au dat acestor carti o tâlcuire "anagogica" (adica ce il ajuta pe om sa urce spre cele ceresti), iar nu una istorica si literala.

De aici apoi si toate luptele intre creationism si evolutionism.

Toate cele bune.
iulian nistea

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.EgliseRoumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
- http://www.OrthodoxesaParis.org (Ortodocsi la Paris)
#26581 (raspuns la: #26140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru d-l Nistea - de ueit la: 28/10/2004 12:09:03
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Multumesc pentru raspunsul dumneavoastra.

"A fost cineva prezent când a creeat Dumnezeu lumea (in afara de ingeri...), ca sa povesteasca cum a fost? A putut deci Moise sa "povesteasca" Facerea? - Nu, desigur."

Aveti dreptate, insa se poate argumenta ca autorul a primit aceste informatii prin revelatie divina. Intrebarea mea se referea insa la identitatea autorului. Thomas Paine in Era Ratiunii aduce argumente foarte solide impotriva ideii ca Moise este autorul Pentateuhului. Daca Moise nu este autorul, atunci cine este? Daca nu stim cine este, ce autoritate pot avea aceste carti? Nu trebuie uitat ca ele stau la baza crestinismului (Pacatul originar de pilda). Daca nu putem spune de cine au fost scrise nu putem afirma nici ca reprezinta cuvantul lui Dumnezeu, metaforic sau nu, deci crestinismul ramane fara unul din pilonii sai. Daca pacatul originar nu a existat, ce pacate a rascumparat Iisus?

Va multumesc inca o data.
#26609 (raspuns la: #26581) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Libertatea - de Anca Tudor la: 11/11/2004 16:40:23
(la: Interzis interzisul)
Eu m-am ghidat, chiar şi în adolescenţă, când eram, ca toată lumea, rebelă şi veşnic neînţeleasă, după următorul principiu: Libertatea este dreptul de a face ceea ce doreşti, cu condiţia să nu lezezi astfel libertatea persoanelor din jurul tău. Nu ştiu dacă e cuprinzător principiul sau dacă voi sunteţi de acord, dar vă aştept eventualele comentarii. oricum, procedând astfel mi-am atras şi simpatii şi antipatii...
Pasagerule - de anisia la: 14/08/2005 13:18:29
(la: Incotro imi recomandati... din experientele placute personale!)
cand o sa am 100 milione de dolari, crede-ma ca mai degraba fac inconjurul lumii de 3 ori decat sa zbor pe luna...nu sunt eu "lunatica" suficient ? sa ma mai duc si pana acolo ?? :))

lasand gluma la o parte, ideea ta este intr-adevar originala. mersi. dar sincer acuma, sunt asa de multe de vazut pe pamantul asta...
#65279 (raspuns la: #65241) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
implicarea părinţilor - de gaga la: 23/09/2005 10:04:27
(la: ai carte, ai parte (?!))
Copiii de când se nasc, până se formează se uită în jur, îşi aleg modele şi imită. În cele mai multe cazuri, modelul se află cel mai aproape şi este unul din părinţi.
Părintele la rândul lui trebuie să comunice cu copilul, să-i satisfacă setea de a cunoaşte şi să urmărească ce îl preocupă mai mult.
În altă ordine de idei, părintele cere copilului note mari, problema cunoştinţelor trecând pe planul 2 şi asfel copilul învaţă pentru notă, sau caută să obţină nota maximă cu orice preţ, pentru a mulţumi părintele.
O altă problemă sunt activităţile extraşcolare, care umplu cu folos timpul liber. Posibilităţi există, dacă le cauţi. În cadrul Clubului elevilor există o groază de cercuri la care copilul, indiferent de vârstă poate să-şi dezvolte hobby-urile.
Un psiholog, de curând, îmi relata că majoritatea problemelor adolescenţilor sunt create de lipsa de comunicare cu părinţii acoperită în unele cazuri de cadouri scumpe, bani, etc...
Este dureros dar adevărat.
să privim şi altfel lucrurile - de rac la: 23/12/2005 14:16:27
(la: Stiti pe cineva...?)
Ce zic eu: dar dacă cel ce pune eticheta de "om de bine" greşeşte? Dacă aşa-zisul om de bine este de fapt bine intenţionat? Dacă tocmai cel ce atribuie (uneori gratuit) astfel de caracterizări, este un astfel de om?
Dacă cel ce bate la cap, cel ce insistă cu sfaturi, sau mai ştiu eu ce, are dreptate? Dacă el este cel de bună credinţă? Dacă cel ce nu recepţionează presupusele intenţii bune este de fapt un cârcotaş?
De unde ştim care este adevărul?
Dacă totul se reduce la percepţia noastră asupra diferitelor persoane?
E clar că un om (de exemplu eu) pot să nu fiu înghiţit în ruptul capului de cineva, dar în acelaşi timp pot să fiu extraordinar de simpatic altcuiva... Şi atunci, cel ce nu mă înghite îmi lipeşte de frunte o etichetă, eventual în public

Simpla etichetare a unuia, că ar fi un "om de bine" este de ajuns, şi respectivul devine vinovat, deşi poate nu este?

Nu neg că ar exista oameni sâcâitori, de proastă calitate, dar ceea ce îmi repugnă cel mai mult este minciuna. Nu faptul că ar vorbi încontinuu cu mine, că ar deveni insistenţi, ci că ar minţi - asta m-ar oripila cu adevărat (asta, a propos de exemplul cu telefonul dat, în care unul să anunţe că eşti cu alta, când de fapt tu eşti acasă).
Pe de altă parte, există cazuri când astfel de anunţuri... telefonice s-au confirmat!

Ceea ce vreau să spun e că, plecând de la ideea existenţei unei "chimii" între oameni (irma ştie despre ce vorbesc), există riscul judecăţii greşite, pripite, ori chiar părtinitoare a unora dintre noi, ceea ce conduce în unele situaţii la astfel de categorisiri gratuite, ori la alte atitudini incorecte...

Mi-am permis această abordare pentru că latu a scris la sfârşitul conferinţei că aceasta este şi o "propunere pentru discutii...:-)...)."


Vin sărbătorile...
ideea de iubire... - de lavdyi la: 01/02/2006 10:31:57
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Opiniile voastre asupra acestui subiect mi-au creat o oarecare confuzie prin faptul ca am gasit in ele multe adevaruri . Drept pentru care as vrea sa o spun si eu pe a mea !Cat mai exista !
Iubim ideea de iubire mai mult decat iubim oamenii, insa nu fara a avea un etalon . Etalon care poate fi o iubire pierduta traita de noi , o poveste de dragoste auzita de la prieteni , sau un film siropos vazut la cinematograf. Nu putem sa avem un ideal de iubire fara a stii cum poate arata...iubirea. De aceeea tindem in general sa raportam la prima dragoste tot ceea ce urmeaza dupa ea. Asta in cazul in care nu se transforma intr-o relatie indelungata sau o casatorie. Pentru ca atunci tindem sa o desconsideram si sa vedem printi si cosanzene invadand birourile de la serviciu , casele prietenilor( vezi a x-a porunca:) si ecranele televizoarelor. Asta este partea negativa a lucrurilor...
Insa dincolo de toate astea, dincolo de perfidie , prejudecati si idealuri false eu cred totusi , in confuzia mea, ca exista si iubirea reala nu doar ca idee. Este cea obtinuta prin eforturi , sacrificii , compromisuri , intelegere si dorinta . Exact in modul in care se construieste o cariera profesionala. Ah, era sa uit : e nevoie si de ...timp!
si eu pe aici - de vise la: 05/03/2006 11:34:10
(la: viata in matrice)
Si eu cred ca traim intr-o asa zisa matrice,daca e sau nu bine sau cat e de bine habar n-am.Pana la urma toate vietatile traiesc mai mult sau mai putin intr-o lume matriceala in care nimic nu se dezvolta de unul/una singur/singura.Intr-o lume in care avem devoie unul de altul e evident sa se stabileasca limitari ale propriului nostru eu;asa ca libertatea noastra e limitata...cineva spunea ca libertatea noastra tine pana unde incepe libertatea altuia..asta e ideea centrala care guverneaza societatea .
Asa ca vezi sa nu iti stergi papucii de fericirea altuia ,ca vei avea si tu de suferit ..ca tot traim in simbioza unii cu altii(mai mult sau mai putin).
Libertatea fericirii,sau mai bine zis a cautarii fericirii ar parea ca ar avea cel mai mult de suferit de pe urma constrangerilor sociale.Totusi ar exista ideea de fericire fara raportarea la ceilalti ,fara comparatii ,fara iluzia cautarii libertatii?
Ma intreb cine am fii noi,oamenii ,fara spiritul nostru "comunitar",fara sa facem parte dintr-un intreg.Care ar fii valorile noastre...de fapt ,pardon,nu ar exista valori,pentru ca ele au fost inventate pentru a mentine armonia,Nietzsche zicea ca binele si raul ar fi fost create tot in interes comun..ceea ce ar fi mai mult decat plauzibil,nu cred ca ne-am naste noi cu un bagaj de astfel de notiuni abstracte precum bine,rau,frumos ,urat,valoare,nonvaloare,ideal.
Dupa cum ai zis fara societate nu ar exista progres ,ne-am autodistruge,ne-am anula,,nu degeaba "+" cu "-" fac zero.
Se zice "liber ca pasarea cerulu"sau "liber ca un animal in savana",sunt ele cu adevarat libere?...iar daca sunt libere din punctul nostru(al oamenilor) de vedere...la ce le serveste daca nu constientizeaza libertatea?
OARE????? - de anina la: 10/06/2006 12:07:13
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
Nu cauta sa ai si nici sa cunosti ce limite si orizonturi practici
Innebunesti de cap o lume-ntreaga cu ingeri slabi,didactici.
Uita de El, nu mai conteaza , traieste tu ce El nu ti-a dat
Uitand de tine , crezi in El !E viceversa defapt !

Da , suntem egoisti si credem cu mandrie ca ni se cuvine totul!Dar viata ne arata cu scarba ca oricat de mult am vrea , nimic nu iese asa cum ne dorim daca nu luptam .Eu cred ca cei care se incred in Ideea de Dumnezeu nu sunt decat lasii , cei ce se tem sa lupte , si doar lupta e pentru ei!?Ce naiba?!Unde mai e egoismul aici si cum se manifesta?Omul egoist e puternic si nu ar trebui sa-i asupreasca pe cei care nu au curajul de a se razboi cu viata , pe cei care sunt lasati infirmi de o farama de paine......oferita si aia din scarba .Nu uita de tine pentru Dumnezeu niciodata !Candva il vei gasi pe El responsabil de tot ce ti se intampla...........
#127134 (raspuns la: #126674) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
drmyrm - de cattallin2002 la: 31/08/2006 13:25:50
(la: Intrebari pentru atei)
" Daca Biblia e o relatare reala, de ce nu mai au loc minuni ca-n biblie si acum? "
Un sfint zicea: "Credinţa dreaptă nu ne foloseşte cu nimic, atunci când avem o viaţă stricată"
Mai sint minuni si azi, citeva exemple la repezeala. Parintele Argatu a murit acum 7-8 ani. Se zice ca a a vrut sa-i demonstreze unui ateu puterea credintei. “I-a spus: “Uite, vezi copacul acela din gradina?
Ma rog la Dumnezeu si se usuca”. Si cand s-a uscat, ateul a spus ca or intrat viermii in el si l-or mancat. Ei, ca sa-i dovedeasca ca prin credinta se poate face orice, l-a chemat si i-a aratat niste salcami. Erau in sir, unul dupa altul. “Eu, spunea el, am sa ma rog la Dumnezeu, unul sa se usuce, unul sa ramana, unul sa se usuce...” Si asa a fost!”

Tot cu parintele Argatu:
"Au fost martore când a venit o fata, studenta la chimie, si care, asistând la comentariile parintelui despre lupta ce se da în jurul fiecarei persoane între îngeri si draci (pe care din fericire noi nu o vedem, dar o simtim), fata a început sa râda spunând cu glas mare catre lume ca ea este studenta la chimie si a învatat foarte multe si poate sa spuna ca stiinta stie sigur ca nu exista nici un fel de îngeri sau draci? Dumnezeu poate ca o fi, caci "exista ceva mai mare decât stiinta, dar îngeri si în special draci nu exista?". "Biiineee! - a zis parintele Argatu, o sa te lamuresti matale." Aceea a plecat, dar la zece seara s-au trezit ca bate tare la usa parintelui - plângând în hohote - ca sa o primeasca ca s-a întâlnit cu un drac! Ce se întâmplase?

Ajunsa acasa (statea la un camin singura în camera), când a aprins lumina sa intre în casa, un drac sedea în fotoliul ei si râzând i-a spus: "Am venit sa ma vezi, caci ai zis ca nu exist". Fata a lesinat pe loc. Când si-a revenit, era pe jos, iar "acela" disparuse. A tipat, s-au adunat vecinii si i-au chemat un taxi, cu care a venit direct la parintele, sa-i ceara iertare si sa-l roage pe Dumnezeu, sa o primeasca ca ea vrea sa se calugareasca, nu-i mai trebuie scoala. Parintele nu a primit-o în casa si a fost nevoita sa doarma la arhondaric, si toata saptamâna a stat în Cernica. La sfârsitul saptamânii, parintele i-a facut o slujba de dezlegare, dar nu i-a dat binecuvântare pentru manastire, spunând ca tara are nevoie de chimisti buni, cu atât mai mult daca sunt credinciosi, cum devenise ea brusc. "

Un grec fost ateu povesteste despre Parintele Paisie din Grecia:
" Părintele Paisie avea multe harisme duhovnicesti. Cele mai înalte dintre ele erau greu de priceput pentru oamenii obisnuiti. De obicei, ele erau întelese si pretuite duhovniceste de către monahii ortodocsi înaintati pe calea lui Hristos. Pentru noi, restul, se aflau atât de sus fată de posibilitătile noastre personale, încât nu le puteam percepe, si ne rămâneau astfel necunoscute.

Avea însă si unele harisme duhovnicesti pe care multi le percepeau. De pildă, bătrânul cunostea cine erau oamenii care veneau să-1 viziteze, ce gândeau, ce problemă îi preocupa si care era solutia ei.

La început eram impresionat de aceste harisme. Mai târziu, întrucât se manifestau atât de des, zilnic, le acceptam ca pe un element firesc al vietii noastre."

cattallin2002@yahoo.com
#142346 (raspuns la: #142097) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
picky - de Honey in the Sunshine la: 12/12/2006 18:19:47
(la: Ameliorari la Cafenea. Planurile.)
Ma intreb de ce te "sesizezi" de fiecare data cand cineva spune ca nivelul Cafenelei a scazut:)
In alta ordine de idei, nu cred ca e adevarat. Lumea e mai pestrita decat acum 2 ani (cand postam eu primele comentarii), dar asta cred ca e un avantaj. Inca se pot dezbate subiecte serioase, iar faptul ca uneori o facem intre doua zambete nu inseamna nimic.
_________________________________________________________
There's nothing sadder in this world than to awake Christmas morning and not be a child.
#163002 (raspuns la: #162977) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sigur ca predominante sunt tr - de Geniul la: 16/02/2007 19:55:05
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
Sigur ca predominante sunt trasaturile pshice ,ci nu aspectul fizic mai putin important.Dezvolt5and ideea de baza ajungem la o oarecare prima concluzie si anume ca in cadrul vietii ambele ajuta mai ales in viata sociala , cea mai importanta in mod absolut este pshihologia .Sa observam marile genii ale lumii si sa intelegem ca desi majoritatea nu au avut caractere dezvoltate asupra aspectului fizic s-au descurcat in viata , acum sa observam cealalta parte vedetele de televiziune , banuiesc ca nu gresesc cand spun ca si aspectul fizic le-a ajutat pe unele dintre ele , in societatea actuala se pare ca este mult mai avantajos sa ai o serie de carcteristici fizicie dezvioltate fiindca daca ai niste caracteristici pshice dezvoltate poti traiii neinteles printre atatia oamenii.Defapt asa a fost intotdeauna si totusi contributia pe care au adus-o marile genii ale lumii a fost revolutionara pentru intreaga lume mult mai importanta decat efectul adus de atatia si atatia mari fotbalisti sau atatea si atatea mari vedete , nu crezi?!~
adaugare!~ - de Geniul la: 16/02/2007 19:55:05
(la: Aspect fizic sau trasaturi psihice?)
Sigur ca predominante sunt trasaturile pshice ,ci nu aspectul fizic mai putin important.Dezvolt5and ideea de baza ajungem la o oarecare prima concluzie si anume ca in cadrul vietii ambele ajuta mai ales in viata sociala , cea mai importanta in mod absolut este pshihologia .Sa observam marile genii ale lumii si sa intelegem ca desi majoritatea nu au avut caractere dezvoltate asupra aspectului fizic s-au descurcat in viata , acum sa observam cealalta parte vedetele de televiziune , banuiesc ca nu gresesc cand spun ca si aspectul fizic le-a ajutat pe unele dintre ele , in societatea actuala se pare ca este mult mai avantajos sa ai o serie de carcteristici fizicie dezvioltate fiindca daca ai niste caracteristici pshice dezvoltate poti traiii neinteles printre atatia oamenii.Defapt asa a fost intotdeauna si totusi contributia pe care au adus-o marile genii ale lumii a fost revolutionara pentru intreaga lume mult mai importanta decat efectul adus de atatia si atatia mari fotbalisti sau atatea si atatea mari vedete , nu crezi?!~



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...