ne a parasit

a parasi un "cuib" cald pentru o realitate "clicoasa" nu poate avea decit un motiv: speranta intr-o viata de alta "calitate"...

prietenii nu te parasesc. cunoshtintzele, da! n-au nici o obligatzie sentimentala fatza de tine. cei care te parasesc cand itzi e mai greu nu-tzi sunt prieteni. trebuie sa sarbatoreshti in tine shi cu tine c-ai scapat de ei :)
shi just as a thought...nu te potzi baza decat pe tine (unii ar zice ca shi pe Dumnezeu)

Pe mine nu m-a parasit sau inselat nimeni niciodata.
Daca s-ar intampla sigur nu m-as invinovati si sunt convinsa ca ar fi cu o femeie mai urata decat mine si i-as da papucii,probabil.
Nu pot vorbi sigur pana nu mi se intampla.

Un instructor de parasutism face instructaj cu cativa incepatori. Unul dintre ei intreaba:
- Si daca nu mi se deschide parasuta principala si nici cea de rezerva, cat timp voi zbura pana la pamant?
- Tot restul vietii!

http://www.diaconescuradu.com/ani-metropola-parasita

"Mai sunt cateva minute pana cand apune soarele si eu alerg cu dslr-ul in mana catre o veche biserica armeneasca, acum in paragina din Ani pentru a prinde un cadru cu lumina perfecta. E literalmente vorba de cateva minute, caci dupa o zi intreaga de pedalat pe la 2000 de metri, cu vantul din fata, am reusita sa ajung la Ani cu putin inainte de inchiderea portilor.

La vremea asta oricum sunt singurul vizitator, astfel incat cei doi turci de la intrare mi-au dat voie sa intru cu conditia sa nu zabovesc foarte mult. Problema nu era in schimb zabovitu, ci soarele care se grabea sa se ascunda dupa un munte si sa ia cu el lumina geniala care invaluia locul la ora asta.

Nimic nu e etern, si poate cel mai bun loc in care poti sa-ti dai seama de lucrul acesta e Ani, metropola parasita, capitala armeana care odinioara a fost de aceasi marime si importanta ca si Constantinopolul si Roma. Odata 100.000 de suflete in duceau viata in spatele portilor orasului ce inca mai dainuiesc si isi purtau pasii pe acelasi drum principal pe care am gonit si eu cu bicicleta in cursa cu soarele. Un fost oras de pe fostul drum al matasii, a avut apogeul la sfarsitul mileniului trecut, pentru ca sa ajunga sa fie complet abandonat in urma cu 2 secole. Mai dainuiesc o biserica si o catedrala si se pot inca deslusi urmele fostelor strazi si urmele fostelor cladiri.
[...]
Acum trebuie spus ca vazute de dinafara satele si casele de aici arata destul de trist sau oricum complet altfel in comparatie cu cele din alte zone ale Turciei, in schimb oamenii mi s-au parut extrem de primitori. Si in momente de genul asta am fost extrem de recunoscator pentru aplicatia de google translate care ne-a permis sa comunicam macar la un nivel de baza. Intre timp a mai aparut si fratele sotiei cu un var si in curand ne asezam toti la masa, iaurt cu un fel de branza atoasa si cu cartofi prajiti impreuna cu paine facuta in casa, absolut delicioase toate (nu cred ca am mai mancat cartofi prajiti de cand am plecat din Romania). Si tot vorbind aflu prin Google Translate aflu ca serviciul militar in Turcia e obligatoriu de 15 luni, ca focul ce ardea in soba nu e facut cu lemne, ca viata e destul de grea in partea aceasta a Turciei, ca Omur are 38 de ani si cel mai tanar membru al familiei are o luna si tot asa pana cand si google translate isi arata limitarile si mie imi pica ochii in gura de somn si ma duc la culcare in casa de oaspeti. Vorba vine, ca defapt ma asez la laptop si scriu randurile astea.
[...]"

http://www.diaconescuradu.com/reintalnirea-cu-muntii-dupa-multa-vreme-parasind-samarkand-ul

"Dupa un ultim mic dejun extrem de bun cum nu cred ca o sa vad prea curand, vine momentul sa ma despart de Samarkand si sa pornesc catre Shahrisabz, un alt mic orasel ce e inclus in Patrimoniul Unesco pentru monumentele ridicate tot in vremea lui Timur. Dar pana acolo urmeaza o reinalnire cu muntii pe care i-am vazut doar de la distanta in ultima luna.

Obisnuit cu platul din ultima perioada calculul ar fi 80 de kilometri in 4-5 ore si pe la pranz vizitez orasul, dupa care pot sa plec mai departe. Dupa atata vreme pe plat am uitat ce inseamna o urcare de 1000 de metri si cat de mult se schimba ritmul de inaintare la munte.

Ce se schimba in bine in schimb e felul care se scurge timpul, si mie mi se pare ca timpul zboara mult mai repede la munte, chiar daca kilometrii curg mult mai greu. Cam asa e acum si chiar ma bucur de urcare, chiar daca curg apele de pe mine in ultimul hal.

Zona imi aduce aminte de Mehedinti, iar satele seamana cu satele noastre, nu ca si satele uscate din Iran. Da, e si aici mai uscaciune, dar acum primavara totul e de un verde aprins si ma intreb cat de uscat o sa fie totul cand vine vara cu 2 luni de 40 de grade. Ca multe din drumurile de la munte, si cel pe care urc urmeaza valea unui rau cu sate insiruite pe stanga si pe dreapta. Drumul e ca si pana acum rupt, dar parca nu conteaza chiar asa la urcare. In schimb daca inaintez cu 5-6 kilometri la ora in fiecare sat se strang toti copii si alearga / merg pe langa mine, doar ca ei stiu doar uzbeka si comunicarea e ceva cam dificila. Si e putin ciudat sa mergi cu cardul de copii dupa tine, mai ales ca nu stii cand se vor plictisi si se vor intoarce in sat.[...]"

Moda...daca stai sa te gandesti moda e un lucru schimbator si de multe ori de neinteles.Unde ai mai vazut tu oameni mergand imbracati la servici cu pene la gat si alte accesorii de genul asta realizate de "spiritele neintelese ale modei"?Iti zic eu!Nicaieri!De ce?Pentru ca moda e facuta ca sa fie neinteleasa.Fustele alea de care vorbeai...iti spun eu ce fel de sport poti face in ele...cel mai vechi sport din lume daca intelegi...de altfel si forma fustei e ca a unei parasute...asa ca de ce mai intrebi? :)....Ah...si sa nu uit...ce sport crezi ca pori face tu cu un porche?...ai auzit de pescuit? :) e tot un sport :)...sau mai bine zis agatatul :)

In zilele cind nu eram casatorit eu mergeam la "pescuit" in departamentele cu mincaruri inghetate ale super-marketului. Formula de "agatat" era simpla si suna cam asa: Domnisoara sau doamna puteti sa-mi spuneti si mie cum se prepara asta sau aia... si trebuia sa fac o fata cu intr-adevar ne-dumerita si ne-vinovata...
Cel putin daca nu " agatam" ceva totusi aveam o conversatie buna si mai invatam si eu o reteta noua de bucatarie...
Nu aveam nevoie de un Porsche si nici de pene colorate strigator in jurul gitului. :)
Cit despre forma mini-skirt-urilor si legatura lor cu "parasutele" cea ce conteaza este ce-i inauntrul "parasutei" asta si la propriu si la figurat.:):):)

Nu, sigur ca nu....altfel te amagesti ca ai lucruri importante
de facut, ca n-ai timp de iubire, de sentimente, te minti pe tine insuti, dar la un moment dat ne intoarcem la inceputurile fiintei noastre si descoperim ca in fond trebuintele ar fi cam aceleasi, cele de baza, e doar un pic de mai multa spoiala, cumva o alta cultura, civilizatie - lucruri inventate tot de noi - dar stii undeva in adincuri ca motorul tuturor lucrurilor este iubirea. Nu filozofez acum despre iubire, depsre ce inseamna sa fii indragostit, sau sa iubesti - un om, o carte, cuvintul e aproape automat folosit....ma gindesc la dragostea aceea frumoasa, la acel sentiment frumos si cald dintre oameni...si sigur exista, chiar daca nu e usor de gasit, Dar inveti la un moment dat sa pretuiesti fiecare clipa de iubire, fiecare zimbet si preaplin al sufletului. Cam atit azi. Nu va lasati pacaliti de motivatii si teluri mai mult sau mai putin reale chiar daca traim intr-un secol al tehnicii, stressului si al depresiilor. Viata aia adevarata, frumoasa sta in simplitatea si bucuria clipelor.
Iar parasit cu adevarat poate ca nu esti niciodata. Poate de cel pe care l-ai iubit, sau il iubesti, dar atunci ceva nu a fost adevarat...n-ai vazut adevarul, te-ai amagit.....e frumos sa visezi dar uneori e si durerors.....asa ca cu sperante, zimbete si incredere in tine si Dumnezeu mergi inainte pe drumul existentei tale. Si chiar daca e toamna, si poate melancolie, nu uita sa zimesti, face si iti face bine. Asta este pt "ratusca"....nu ca sfat ci asa ca un gind sincer exprimat.
Yra65

Poate pe alta data.....nu pot spune ca viata mi-a adus in cale numai bucurii, dar din durere si suferinta, dupa caderi, dupa abisuri, am regasit calea spre lumina, am invatat sa ma cunosc, incetul cu incetul si sa iubesc.
Antoine de Saint Exupery spune ceva de genul-cine iubeste oamenii, semenii, iubeste cu mult mai mult decit cei ce se inchid in iubirea lor de cuplu,cam asa e ideea - sigur ca nu e citat - si ceva de genul iubirea care se roaga e frumoasa, cea care implora e dezgustatoare....asa ca in viata asta tumultoasa, de zi cu zi, fiecare se teme de ceva sau doreste ceva, fiecare cauta un sens al existentei sale mai mult sau mai putin constient, dar daca dragoste nu e nimic nu e.....asa ca sa fiti iubiti!!!! si sa iubiti!

N-am uitat zicala, dar nu sint de acord cu ea, cum nu sint de acord nici cu "Capul plecat sabia nu-l taie" si nici cu "Sa moara capra vecinului".
Pentru astea doua zicale an parasit Romania (e o parabola bineinteles).
Iar bucatele domnesti sint la scara tarii, Franta are pur si simplu norocul de o pozitie geografica foarte favorabila din punct de vedere climatic pentru a putea creste (animale) si cultiva de toate, chiar si fructe exotice.
Iar eu, nu numai ca pregatesc mincaruri romanesti, chiar ii surprind foarte placut pe francezii care le gusta.
Dar tu ai avut ocazia sa cunosti bucataria frantuzeasca?

Daca aveti timp, nu parasiti site-ul recomandat de Daniel, caci veti gasi acolo minunate peisaje din TARA SOARELUI RASARE!
Multumesc, Daniel!

Asa cum omul lui Creanga sa-ntors in satului, dupa ce l-a parasit convins ca fericirea lui aiurea e!
Mi-ai reamintit de Ghilgames, de Lancelot! Dar si de faptul ca arhetipurile sunt ale oamenilor, create de ei sa nu fie singuri! Prin consecinta, forta supraomeneasca, tu nu esti decat o proiectie a mintii muritorilor in drumul lor spre nemarginire. Asta dac-ai fi o forta supraomeneasca!

Articolul este remarcabil dar ... de prisos !
Un popor care vede succesul doar ca rezultal al furtului, mitei, smecheriilor de tot felul, nu cred ca are nici o sansa sa iasa prea curand din nemernicia in care se lafaie de cateva decade! Si daca ar fi vorba doar de cei in varsta s-ar mai gasi explicatii, insa generatiile tinere sunt crescute fara respect pentru cultura sau onoare si asta este inexplicabil.
Personal am parasit Romania pentru a putea sa-mi cresc copii intr-un alt climat social. La cativa ani dupa Marea Ratare din decemrie 1989 am inteles ca nu va mai exista prea curand o sansa de a vedea in Romania o societate bazata pe morala. Asta si pentru ca aproape toti cei care ar putea shimba ceva tac sau pleaca ? Nu stiu.
Ceva trebuie sa zguduie societatea (din nou!) ca sa se iveasca o noua sansa pentru shimbare.

Din pacate, petitia nu are nici o valoare legala, si nici nu ne-am propus sa aiba :) Este un protest simbolic, un spatiu public in care ne putem spune oful si cere ceva. Majoritatea discutiilor nu parasesc spatiul privat (familie, prieteni) sau semi-public (ca listele de discutii). Protestul e o initiativa care si-a propus sa puna in contact oamenii, sa le arate ca nu sunt singuri si sa ofere speranta pentru o colaborare viitoare. Putem face ceva impreuna, daca ne dorim. Sper ca altii sa se inspire din ceea ce am facut si sa faca ceva mai bun, mai puternic data viitoare.

Exista, sa ma credeti, o filosofie a salamului cu soia, si-i extrem de complexa.
Bunaoara voua, celor plecati.
"Vreau sa ajut" si-atat, ar putea fi umilitor (sa va ganditi la asta!)din perspectiva celui decis ca "a ramane" e asumarea luptei cu sine si cu ai sai. Si-atunci de vine cel plecat si-ntinde mana, il va trata ca pe un ipocrit: "tu n-ai mancat salam cu soia", eu am, si-aici am stat si m-am zbatut, nu pentru mine, pentru toti, ca sa ai tu la ce te-ntoarce si cui sa-i spui "mi-e dor"! Muncesc pe doi lei, in tara MEA, injur pe limba MEA, imi iubesc nevasta-n limba MEA si mananc painea MEA cu ceapa din gradina MEA, sperand. Te-ntoarna deci de unde vii, sa nu saruti apoi unde-ai scuipat deja!
Familiar va suna, stiu...
Pentru ca noua, celor de-aici:
Ni s-au intins prea multe maini. Le-am acceptat, crezand ca dau si tzeap-am luat, caci au luat mai mult decat au dat.
Si-apoi uitam ca cel plecat a suferit mai mult ca noi intre straini.Caci noi ne-aveam unii pe altii, dar ei vorbeau in limba ALTORA, in tara ALTORA, mancau o paine pe care, poate, ALTII n-o doreau.
Iar cand se-ntorc, privim in laturi, cu ura din durerea celui parasit.
Si- atunci esti orb, si cel venit si cel ramas...
Durere-n inima ta e, si intr-a ta la fel, si-acelasi sange impartiti. Si-aceleasi idealuri. Doar IN ALT FEL!
De-aceea scriu aici vazand ca nu pricepeti. Nu zi ca-i rau, nu te intoarece Imm! Zi: as vrea si eu sa te intorci, Imm, sa mai vorbim ca intre noi de ce a fost si ce va fi. Vino cand vrei, vino mai des! Si-atuncea IMM se va intoarce bucuroasa. Si sufletul ei mai usor va fi, acolo cand, departe, o va-ncolti al nostru dor! Va veni iar, dar noi o vom lasa din nou sa plece,c-o iubim si stim de-acum ca locul ei nu e aici.
Si uite-asa impartind ganduri, si cel venit si cel plecat are ce vrea - cerutul ajutor!
Sa ne iubim deci, sa nu ne judecam, ca nu stim totul. N-avem cum.
Va fi usor, parol!
PS. Chiar asa, daca veniti acasa uite una care v-asteapta bucuroasa la o cana cu vin, la un pastrav in coaja de brad, la o sarma, la o mamaliga cu branza, la o tranta-n zapada...:)
Ei?

Chiar daca sunt romani ce au plecat,tot romani raman.Si chiar daca cei ramasi lupta din greu,noi ,aici,tot lupta ducem.Nu mi-am parasit tara,nu am uitat-o,si nu am ales o cale usoara,chiar daca asa cred unii.Spuneam intr-un alt mesaj ca strainatatea nu e un sac de bani.Cei ramasi nu trebuie sa judece,ci sa spere.Romania se va ridica la fel cum a facut-o si Polonia;avem nevoie numai de un pic de timp.Alexandra

Pe mine ma surprinde lipsa mea de evlavie, vezi daca stai si te gandesti, adevarat, gasesti intelegere si pentru femeile si pentru barbatii in situatia asta, iar faptul ca nu am zis de femei este pentru ca ma ingretoseaza numai cand vad masculi in situatia asta, nu si femei, dar asta nu inseamna ca nu este acelasi lucru, ci doar ca sunt normal(am verificat pe nevasta-mea si ea simte invers, adica se ingretoseaza cand vede femei in cazul asta, nu barbati). Este instinctiv si intr-adevar tendinta este ca unui barbat sa-i stimuleze fanteziile, daca nu isi pazeste mintea sau ochiul.
Deci noi putem discuta (si e bine ca o facem !) pe "metru patrat" aici si intoarce problema pe toate fetele si din toate unghiurile pe care le putem vedea, dar asta nu schimba cu nimic faptul ca NU ESTE BINE si asta fiindca Dumnezeu a spus-o, si nu i-a placut(vezi Sodoma si Gomora) si daca lui Dumnezeu nu i-a placut , putem noi sa facem tot binele din lume si poate ne va ierta in final, dar clar , pina nu vom renunta la obiceiul asta rau nu vom fi bine placuti lui. Caci : "nimic necurat nu va intra in imparatia cerurilor". Si de ce a facut-o Dumnezeu pe Eva si nu l-a facut pe Adam2, si de ce a binecuvantat Dumnezeu insotirea intre barbat si femeie si nasterea de prunci prin taina cununiei ?
Ce cautam noi in discutiile acestea ? Aprobare pentru ca am luat-o razna sau indreptare si apoi mantuire ? Ce preferam ? Un pic de disconfort mental cand suntem contrazisi si mantuire, sau o eternitate in iad ?Cine poate sa sufere durerea neincetata ?
Si acum o chestie practica, care nu vine din cartile sfinte sau de la sfintii parinti(in care am incredere mai mult decat in propria mea logica sau decat in o mie de filozofi fie ei si Tutea, Eliade sau Noica) ci din propria mea simtire si gandire. Eu sunt software developer de meserie. Spun asta ca sa intelegeti ca totusi meseria ma obliga sa folosesc logica , planificarea si structurarea,ca metode intelectuale in viata de zi cu zi. Daca as fi sa fi fost Dumnezeu si as fi construit lumea , as fi pus niste legi ale naturii, ale anatomiei, ale geneticii, ale fizicii, ale informaticii, ale economiei,ale vietii in ansamblu, etc, care sa guverneze totul, sa nu fie haos si intuneric ci un pic de ordine si lumina. Zic un pic de ordine, datorita liberului arbitru. As fi guvernat lumea si prin prin niste legi nu numai prin lumea ingerilor si prin atotputernicie, si m-as fi bucurat in continuare de creatie. Ce pot sa stiu eu cu mintea mea limitata ? Sa imi ierte Dumnezeu imaginatia .Daca acceptati macar ideea de Dumnezeu , apoi ideea de stiinta care ne conduce la acceptarea anumitor legi care guverneaza aceasta existenta, apoi ideea de bun simt bazata pe fapte istorice si apoi pe sentimentul de implinire, veti ajunge iremediabil la concluzia ca homosexualitaatea nu este buna, de orice natura ar fi ea. Adevarat, nu condamn si compatimesc sincer pe cei in cauza si nu ma consider mai bun lor, spun doar ca nu e bine si normal si ca ei trebuie sa se intoarca spre Dumnezeu mai mult ca sa isi poata mantui sufletele. Lucrurile se simplifica : Homosexuali incalca o lege genetica. Asa cum daca te arunci de la etaj incalci o lege fizica , deja triviala si pe alocuri depasita lege a gravitatiei,atita timp cat te afli pe Terra si nu ai parasuta. Daca te arunci in fata masinii incalci o alta lege, probabil pe aceea a conservarii speciei :). Daca it faci sepuku cu o sabie de samurai , asa "just for fun" nu cred ca te simti bine in final. Nu eu am facut legea gravitatiei, sau cei care au descoperit-o, nu eu am facut legile consevarii impulsului si energiei si ale anatomiei, dar toti trebuie sa le respectam, deci nu judec pe nimeni.Cam asa vad eu lucrurile. Suntem liberi, dar in anumite limite, altfel apare haosul. "Totul este permis, dar nu totul este de folos, nu orice ma zideste" spunea apostolul Pavel daca nu ma insel. Asa ca am noutati proaste pentru cei ce cauta rezolvare la partenerii de acelasi sex. Fac pipi impotriva vantului :)

Doamne ajuta !

Sorin -Dallas

nici pentru un miliard de euro, nu mi-as parasi casa si "acasa" al meu, acolo unde sunt, unde am vrut sa ajung si unde sunt la mine acasa, cu familie, prieteni, traditii, obiceiuri, unde fac parte dintr-un popor, al meu, cel pe care l-am ales si unde duc viata care-mi convine..
milionul? nu prea cred ca banii ar face fericirea cuiva, trebuie un pic mai mult decat niste bani..

tara de alegere? strugurii sunt cate o data prea acrii, cand vulpea nu ajunge la ei... :-))

sa blamezi o tara, ce este mai usor?
un individ care asteapta sa-i cada din cer, sa i se dea, care nu se zbate sa razbeasca blameaza tara, ea este de vina, ca nu l-au asteptat cu placintele pe tava la frontiera...
localnicii sunt xenofobi, rasisti si mai stiu eu ce...

este calea usurintei,
ca e mai greu ca individul sa se blameze el singur, ca n-a avut taria de caracter, vointa si energia de a razbate, de a merge spre oameni, de a se integra..

asta este valabil pentru orice tara, chiar si pentru Romania, cand te muti dintr-un oras in altul.

imi place mult toamna, natura este atat de frumoasa, in Alpii de Sud, muntii Coastei de Azur, sunt toate nuantele de culori:
rosu aprins (frunzele de sumac), galben

stransul strugurilor (este o regiune viticola, are si 2 AOC), bautul mustului in pivnita productorului, scoaterea vinului cu reuniuni imense, toti prietenii se aduna la productor, in plus de familie
se termina cu cina, gratar (câte un purcelus salbatic vânat) si cantece multe, mai ales de vânatoare, ca mai toti sunt vanatori in regiune..

Marea ia o culoare de toamna, speciala, sa vad valurile caare se sparg, pe mare nu mai este aglomeratie..
toate barcile si "barcutele" turistilor au parasit-o...

Un pic ca si cum totul se odihneste, isi reia suflul dupa vara..
si chiar daca ploua cate o data, cerul devine azur repede..
si apoi? vara si primavara este in suflet

Anonim, cred ca hiperventilezi !!!

Sunt multi borfasi si oameni de nimica in Romania zilelor noastre, dar nu cred ca reprezinta (inca) majoritatea. Oricum, o parte dintre ei au parasit-o si continua sa o paraseasca. Unii la propriu, din fericire, iar altii, din pacate, si la figurat.

Romania, asemenea unei case, nu poate fi un jeg decat in ochii si din pricina cui a adus-o in aceasta stare. Ea, ca tara, n-are nici o vina si sunt multi cei care o iubesc, de-aproape sau din departare si n-ar folosi NICIODATA pentru ea un asemenea adjectiv.

Pe acestia din urma, comentariul tau ii jigneste, desi nu cred ca asta ti-a fost intentia.