ne vom aminti cu dor

Eu mergeam la bunici in vacanta de vara,imi amintesc ca parca inul sau cinepa se puneau in apa si dupa aceea se batea,era un intreg ritual,nu am inteles niciodata acest lucru.
Minunate plaiuri,oameni deosebiti.
Mi-am amintit cu dor de anii copilariei mele.

Eu mergeam la bunici in vacanta de vara,imi amintesc ca parca inul sau cinepa se puneau in apa si dupa aceea se batea,era un intreg ritual,nu am inteles niciodata acest lucru.
Minunate plaiuri,oameni deosebiti.
Mi-am amintit cu dor de anii copilariei mele.

nuuu...
eu ma gandeam ca va veni o zi cand ne vom aminti cu dor si nostalgie...

nu e nici o putere simbolica. cand a fost PSD-ul pe val, pana si femeile de serviciu din institutiile statului trebuiau sa fie membre de partid. sa nu ne amintim.
le dorim scufundare buna!
... pentru ca vremurile astea tocesc si granitul!

Dorul e una, dar realitatea e alta; vesnicia s-o fi nascut la sat, dar in ultimii ani a plecat de acolo; "progresul" a inlocuit-o; agricultura traditionala, de subzistenta, incepe sa dispara; sunetele serii, de greieri si brotacei, incep sa fie inlocuite de urlete de casetofoane, de motoare de camioane sau zdranganituri de telefoane.
Plugul? o amintire care incepe sa dispara; via, vaca, calul? scoase incet incet in afara legii; directive ale UE care incearca sa modernizeze o agricultura ramasa de secole in primitivism. Fete cu paparude sau caloian? Cred ca in 10-12 ani vor fi prea preocupate de ultima telenovela, sau (hopefully) de examenele de admitere la facultate, pentru asemenea obiceiuri preistorice.
Iarta-mi sarcasmul, dar .. modernitatea ne cotropeste. Copiii nostri or sa aibe mari dificultati sa inteleaga cum de alergam noi desculti la tara, cum de aveam gaini, vaci sau porci; cum de furam cirese din copacii vecinilor, sau ne imbaiam in garla din spatele satului. Vremurile acelea aproape au trecut, si nu se vor intoarce. Din pacate.

...este amintirea clipelor frumoase petrecute impreuna. este fluturasul din burtica ce nu te lasa sa uitzi. este zambetul ascuns din coltzul gaurii nascut din gandul catre atunci. este hrana sufletului atunci cand nu mai potzi atinge , nu mai potzi auzii, nu mai potzi simtzi pe cei ce s-au dus. este hrana amintirilor...

dorul il simt ca pe un sentiment frumos. chiar daca uneori doare, durerea lui nu ucide! el imi aminteste ca sunt vie, ca am iubit, ca am fost draga!



_________________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit de la prima pana la ultima clipa!

DACA MI-AS AMINTI CE AM VAZUT, DACA AS STI CE A SIMTIT....
atunci as sti daca exista viata dincolo de moarte.
Daca ar avea cineva raspunsul matematic precizat , de atata dor, as fi prima care i-as smulge raspunsul...
...Si daca as afla de ce el si nu eu, cine a ales si dupa ce criterii, as spune ca nu este persoana bine aleasa.

NU SUNT O ANONIMA !
SUNT UN OM CARE MI-AM UCIS CEL MAI BUN PRIETEN INTR-UN ACCIDENT.
SI IL IUBEAM.

Mi s-a facut dor sa fiu iarasi mica si pisaloaga, sa il spun pe frate-meu ca fumeaza la coltu' blocului (nu din rautate ci fiindca imi spusese mama ca asa trebuie!) si sa dorm cu oita-Mita, nas in nas de plush. Nu stiu daca si lui frate-meu i s-ar face tot atata dor de scatoalcele care urmau!

Ai creat o atmsofera in care am respirat un pic, ani in urma, sper ca nu prea multi dupa numaratoarea mea. :o)
Si mi-am adus aminte de un tatic al carui copil a spus odata cu voce tare in tren:" Daca nu ma lasi pe hol, te spun lu' mama ca faci pipi in chiuveta!". :oD

La mai multe povestiri din Intrudeville!
___________________________________________
"De la sublim la ridicol nu este decat un pas". (Napoleon)

Nu are face modul in care exprimam, in cazul in care am dori sa uram cu ocazia vreunei sarbatori de-a noastra asa mai mari, cuiva gandurile noastre sincere si curate. personal prefer si de Paste si de Craciun o urare mai aproape de simtirea mea:" Sarbatori cu bine!" Consider ca e cel mai cinstit si corect. Nu ca as suferii de prea multa corectitudine dar in cazul sarbatorilor amintite cred ca suntem poate mai cuprinsi de gandul ca suntem poate ocrotiti de aceleasi puteri superioare noua.Ca o fi urari de pe la noi? nu stiu si nu ma preocupa prea tare. Ca o fi un Sf. Valentin de-al nostru? Nu stiu si nu ma preocupa! daca inventam sarbatori? poate le inventam si de ce? poate din dorinta nostra de a ura pe cineva , de a transmite gandurile nostre bune , de a concepe mesaje si mici poezioare! Si daca ne place la 'pascut' care-i problema! Imi place pe pajiste, imi place pe zapada, nu-mi place sa rostesc ce nu-mi place.... Acum as dori sa rostesc pentru ce-i care ma cunosc un 'iertati-ma general'... pai ve-ti spune ca nimeni dintre voi cei care scrieti, voi celor care va scriu ,ca nu ma cunoaste-ti...Si ce? asa simt eu si am credinta ca cine trebuie sa citeasca va citi si cine va trebui sa afle va afla! Concluzionad, nu conteaza titulatura conteaza ce transmitem ,conteaza cui transmitem si o urare e ceva foarte frumos...daca am fi de un realism strasnic nici nu am mai zambi si am trai incrancenati doar pentru noi...dar noi nu suntem asa...Vrem sa fim fericiti si sa fim inconjurati de oameni fericiti... cred ca e destul 'loc sub Soare' pentru toti....

daca ‘a uita’ se-nvata … incep io disertatia… da’ ma pocneste un ras isteric, rezultat din aberatia demersului pe care-s gata a-l incepe.
Ma pot obliga sa tac, ma pot concentra-abtine a nu face lucruri care-mi produc necazuri.Daca reusesc nu-nseamna ca am invatat sa nu le fac, ci ca m-am magistral abtinut.

Omul imi pare-a fi rezultatul avatarurilor anterioare si nu cred ca-l poti pe deplin intelege daca nu-i pricepi trecutul, exercitiu la fel de valabil si necesar aplicat pe fiecare dintre noi, la modu’ reflexiv…
Nu poti apasa “delete” (vorba anisiei) - informatia selectata ramane oricum in memoria computerului. Ce vine mai apoi se insereaza tinand cont si de-acest aspect.
continuand metafora, exista fara-ndoiala un fel de recycle bin, in care va trebui sa te deplasezi periodic de teama ca, cine stie, ai putea sa razi definitiv ceva important…

careva talmacea amintirile definindu-le ‘lectii de viata’, dar asta ar insemna ca-i suficient sa fi trait mult ca s-ajungi un intelept, cestiune care-i total aberanta, desi nu neg ca exista si cativa care pot invata din greseli, sau se pot avanta mai sus, bazandu-se pe amintirea unui succes anterior.

Personal, mi-as dori sa nu uit nimic!
n-as fi completa fara amintirile frumoase (nu la ele ne raportam fiinta?) si-as fi o escroaca fara umilintele, esecurile, gunoaiele in care m-am trezit cu voia ori far-a mea dorinta.

mi-a adus tata, ieri o legatura de busuioc proaspat, pentru salate.
Bucuria pe care mi-a facut-o, tanjind ca un sunet de trompeta din neunde, m-a descumpanit intr-atat incat multa vreme m-am intrebat daca nu cumva procesul asta de distrugere in care-s angrenata de vreo cativa ani nu se-accelereaza, daca nu cumva ma dilesc mai rapid decat am prevazut.
Raspunsul m-a pocnit nitel mai tarziu, cand meditam la cat de sarata ar trebui sa fie branza asta de vaci pe care-i musai s-o infulec zilnic – mireasma aia de busuioc care mi-a impanzit bucataria mi-aducea-n suflet nu imaginea, ci-ntreg caleidoscopul de trairi pe care le experimentam in copilarie, in casuta de sub salcami a bunicii.
Casa aia pitica nu mai exista in mod real – au facut-o una cu pamantul cu-n bulodozer, lasandu-mi in suflet pentru mereu gustul unei ireparabile pierderi.

odata regasit, mirosul din odaie a-nviat din uitare spuma de par argintat de supt un batic negru si glasul tremurat: “sa fii buna, Lusha mamii, sa fii buna, ca Dumnezeu …”

ce-as fi eu, adeca, fara trei frunze de busuioc, cari sa ma duca pe unde-as vrea sa merg, fara ca macar sa fiu constienta de-asta?

Altcineva zicea mai jos ca amintirile-l impiedica sa traiasca prezentul.
Prezentul meu, ala la care am renuntat pentru cinci minute cufundata-n trecut, n-o fost decat un banal castron cu telemea.
… pe care-am mancat-o.

Si pompierii nu mai raspund la apeluri. Si-au luat libere pe ploaia asta de te miri cum de-i mai plateste comunitatea.
"Dor de duca, pluta urca,
Si coboara, intr-o doara,
Pe paraul din gradina,
Sub o floare de sulfina,
Iara in pavilion
Plimbaretzul de Ion
se viseaza in yacht select
construit de-un arhitect,
colo-n vale de Rovine,
Vaine mandra au nu vine?
Cine are amintire
Sa o toarca-n fir subtire
ca sa tzeasa panza moale
pan-la poarta dumisale.

Cand apele se scurg pe-aicea si se preling suvoi
Imi amintesc, maicuta, c-asa ploua la noi
Cand il duceau pe tata sase barbati in vale
Imi amintesc, preabuno, de lacrimile tale

Cand cade-aici pe pietre apa ca-ntr-un hau
mie-mi rasare-n suflet ca-n vise chipul tau
si casa-n care “clipeau atatea muscate in ferestri”
Atata-s de departe, cat de aproape mi-esti

Desi-am iubire, mama, timp nu mai e-n cetate
iar inima imi tace cand ploaia-n cuget bate
Mai am mandrie mama, o am cat pentru doi
dar mi se scurge-n sange, cand ploua ca la noi…

..............

http://www.cafeneaua.com/nodes/show/6262/dor-simplu/1

cri cri este interesant dor-nostalgie...eu ma chinui sa fac diferenta, dar tot nu-mi iese. Dor se foloseste de regula pt persoane, iar nostalgie pt situatii...iar ambele sunt influientate de persoane si de perceptia noastra....hmmm...a naibi dilema

dar nu cred ca ar spune cineva ca s-ar intoarce sa retraiasca experienta, in aceleasi timpuri, aceleasi conditii; = iar intesanta observatie...mda... (poate ca) ne place sa ne aducem aminte, dar nu si reintoarcerea fizica (daca ar fi posibil)...hmmmm...poate unii ar vrea, poate altii nu...personal nu as vrea in ciuda nostalgiei unor momente cosmetizate ca deh,memoria mai joaca si feste de autoaparare ;)



intre a trai pt nostalgie si a trai din nostalgie aleg a trai pentru a avea nostalgii cand nu va mai fi nimic de trait
sper sa nu prind timpurile alea :)) =egoisto, oai ce-i mai frumos de la viata :)))

Decit "to long" din engleza, care nu apare in aceleasi contexte cu "dor" din romana, ar fi fost mult mai indicat exemplul din portugheza "saudade" care ar cam acelasi sens din romana si apare si cam in aceleasi ocurente contextuale. Ar fi indicat sa nu mai faci apel la dictionarele bilingve atunci cind incerci sa explici anumiti termeni pentru ca aceestea nu sint cel mai indicat instrument de lucru intr-o analiza semantica serioasa. Mai mult decit atit, in cazul unor termeni care au mai mult de un sens, este bine sa se cerceteze ananuntit atit etimologia, cit si contextul cultural in care apar si functioneaza. Evident, pentru o mai mare siguranta trebuie sa ai in vedere, in afara de inrudirile culturale si genealogice dintre limbi, limba materna, cu toate variatiile sale, in acest caz ar fi indicat nivelul diastratic. Oricum, faptul ca nu accepti niste idei concepute si ca ai spirit polemic este un lucru foarte bun, dar, retine ca lingvistica este, inainte de toate, o stiinta, nu un subiect pe marginea caruia se pot face varii speculatii in sprijinul carora nu sunt aduse argumente solide. Daca vrei mai multe detalii sau o bibliografie despre studiile contrastive si despre semantica, in general, adresa mea este : veramanole@yahoo.com

Ai perfecta dreptate, echivalentele substantivului " dor" si verbului "a..fi dor" exista si in limba ebraica, cu exact aceleasi sensuri.

In limba engleza exista si termenul 'to miss" pentru a exprima dorul. "I miss you" este chiar mai des folosit si mai exact decit "I long for you". Am avut ocazia sa invat limba ebraica, unde exista un termen exact pentru "dor" - ga'agu'a sau la plural ga'agu'im.
In limba romana "dor" vine din latinescul "dolor" - durere. Si oare nu este adevarat ca te dor fizic "a pieptului coarde" atunci cind iti este dor de cineva?

erata: pardon, dor in limba romana vine din latinescul dolus, si nu cum am spus din greseala dolor. Daca tine bine minte, trecind cam 30 de ani de cind am invata latineste la liceu, este vorba de dolus - doloris. Scuze, cititori !

De multe ori am fost intrebat if I miss my country, sau if I long for my friends, sau if I wish to go back. Raspunsul meu a fost intotdeauna No. Si totusi, si atunci si intotdeauna mi-a fost dor de tara unde m-am nascut, de prieteni.
Profesorii nostri se referau la folosinta cuvintul “dor” in folclorul si literatura romana. Gasiti un singur cuvint in alt grai, care sa-l inlocuiasca, spre satisfactia tuturor, in totalitatea sensurile intilnite la noi.

Dorul, ca si iubirea sint greu de definit. De mii de ani poeti si scriitori incearca s-o faca, spre delectarea noastra.
“Mi-a plecat mindra de luni, mi-a lasat dorul prin pruni si dragostea prin aluni.”

Iata cum am distrus toata “poezia” mesajului meu anterior, …da, cel cu fasolea.

Interesant este ca acum doar o saptamana am vazut un film (Blue Diner) pe canalul PBS despre cativa imigranti din Puerto Rico care au si ei un dor cu care se laudau ca nu poate fi tradus in engleza: añoro. Deci romanii nu sunt singurii elitisti pe tema dorului.

Sespre "dor" s-a mai discutat aici: [Prejudecata despre cuvantul "dor"]