comentarii

nefacand


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Puterea ziarelor si a mass-mediei - de Stefan Niculescu-Maier la: 20/02/2004 21:09:47
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Ionel, cartonasele galbene care se dau de catre presa in Romania sunt impinse "pe sub mana" in general de interese greu de scos la lumina. Sunt destui "seniori" ai presei care nu fac decat sa opereze un "brokeraj" de cartonase, in schimbul unor avantaje personale. Iar ca sa-si pastreze "cota", mai dau din cand in cand si cate un cartonas galben autentic.

Daca-ti imaginezi vreo clipa ca exista multi oameni de presa in Romania de azi in afara fenomenului coruptiei - deci nefacand parte integranta din el si dirijandu-si opiniile dupa modele etice, te inseli.

Deci ca sa raspund complet: DA, cartonasele galbene inmanate de presa in Romania au efect, daca cineva a fost prins furand o gaina si devine obiectul unui articol pe tema asta. Marile afaceri, marii corupti insa, se "gadila" reciproc cu creioanele multor ziaristi contemporani. Imagineaza-ti mainile acestora conduse de niste fire nevazute. Din cand in cand, puternicii intangibili mai arunca si cate un os pe scena cu marionete. De exemplu umplu un avion de ziaristi si fac o deplasare in Vest (desigur, aceasta este o rasplata minimala). E un peisaj demn de Salvador Dali. Aici s-ar spune: "got the picture"?

Sper ca acest raspuns sa nu dea senzatia ca-mi dau aere de superioritate, desi ca jurnalist - inclusiv investigativ - am scris exclusiv in limitele eticii meseriei. Realitatea e ca ma necajeste sincer aceasta situatie si pun un pic de patima cand apare subiectul. Putinii jurnalisti care si-au pastrat tinuta etica au facut in timp gafe destul de mari ca sa nu-i mai creada, cu timpul, mai nimeni.
#10195 (raspuns la: #10178) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bun gasit si inima sus! - de ALINA DUMITRESCU la: 28/02/2004 13:18:19
(la: Un salariu decent in Romania)
Stimate Marius, nici pe mine nu m-a ascultata nimeni cand am incercat sa vorbesc despre dificultati si avantaje occidentale. Ceea ce traim nu este transmisibil asa ca ne continuam viata cu bine esi rau, cu nostalgii si speranta,acceptand limitele.umane,de intelegere....si nefacand oficiu de luminatori ai neamului.E nevoie de un oarecare belsug general ca sa se poata trece din mentalitatea de supravietuire la alte realitati si mentalitate.Constiinta sociala nu se formeaza de pe azi pe maine...ramas bun



Alid'art
#10886 (raspuns la: #10757) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
integrare naturala?!?!? - de bluey2564 la: 04/03/2004 06:58:44
(la: Integrarea tiganilor)
Varianta propusa imi aminteste de o discutie "coffee break" avuta cu ceva timp in urma despre un cu totul alt subiect, dar pe care o sa incerc sa o redau cat mai pe scurt. Enuntasem ideea ca unul din motivele pentru care se traieste prost in Romania este acela ca toata lumea face de toate, ne pricepem la orice si refuzam sa ne recunoastem diletantismul. Daca am renunta sa ne zugravim singuri bucataria si am plati un zugrav calificat, bucataria noastra ar arata mai bine, iar zugravul isi va permite sa plateasca un mecanic in loc sa-si dreaga singur masina in fata blocului iar mecanicul i-ar da nevestei bani de coafor ca sa nu o mai vada cu vopseaua in cap prin bucatarie, iar coafeza ar avea si ea bani mai multi si... pana se inchide cercul la zugrav.
Argumentul era ca - in felul asta - banii circula si devin productivi. Am primit o replica ce m-a lasat fara replica: "e un rationament corect, dar de ce sa incep eu prin a plati un zugrav, in loc sa zugraveasca Pisi (asta era sotul partenerei mele de discutie).

Revenind la integrarea naturala si la ramanerea in expectativa pana la realizarea acesteia, nu ma pot opri sa remarc, ca un pieton grabit aflat in trecere prin jungla de beton, ca nefacand nimic, inseamna sa-i lasam pe ei sa faca ce vor.
Ma mai mir de ce vad la ProTV, la principala editie a stirilor cum a fost incoronat regele manelelor, in timp ce o alta echipa reportericeasca se afla acasa la "concurenta" si pare a se simti minunat. La alt buletin de stiri crainica schita cativa pasi de dans tiganesc printre fetele ce aspirau la titlul de Miss Piranda 2004. Deci integrarea rromilor in societatea romaneasca se produce prin tiganizarea romanilor....
Daca asta e scopul urmarit, atunci putem astepta linistiti: il vom atinge cu siguranta, dupa principiul "daca nu-i poti dovedi, alatura-te lor!"
Propun organizarea un training al factorilor de raspundere din justitie care sa urmareasca modul de solutionare al problemelor specifice in cadrul staborului tiganesc, in timp ce noi, ceilalti, sa invatam lectia solidaritatii de la etnia rroma!
#11303 (raspuns la: #11290) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
judecata si intentia - de pr Iulian Nistea la: 09/03/2004 11:54:13
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)

1. As incepe cu Judecata, pentru ca vad aci un punct nevralgic, in viziunea noastra crestina in general, care apoi se reflecta asupra multor altor probleme.

Mi se pare ca prea mult ne cantonam intr-o viziune "medievala" a judecatii, in care omul sta perplex in fata unui judecator perfect contabil.

Dar din Evanghelii si din Noul Testament transpare o alta viziune, cred eu:

  • Mântuitorul nostru Iisus Hristos spune ca Tatal nu judeca, ci toata judecata a dat-o Fiului (Ioan 5, 22).
  • In alt loc (iertare, ca nu am gasit referinta), zice ca nu El ne judeca, ci constiinta noastra.

Cheia acestei dileme mi se pare a fi in cuvintele "Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele." (Ioan 3, 19).

Judecata este deci intalnirea constiintei noastre cu Lumina, care pune toate in evidenta: toate omul si le va vedea clar, deslusit, dar mai ales, fiind de fatza la toate ale sale, va lua o atitudine si aici este de fapt judecata !! -- unii se vor opune ("Nu, nu am facut asa!") sau isi vor cauta scuze ("Bine, dar cutare persoana sau cutare lucru m-a impins sa fac asta"), altii se vor smeri si se vor umili si vor zice: "Dumnezeule, milostiv fi mie, pacatosului". Si acesti din urma sunt ceea ce numim "sfintii", la diferite masuri...

2. Ca sa vin la "buna-intentie" si la "buna-credinta" trebuie ca mai inainte sa reamintesc cuvantul: "daca omul are o singura patima, aceea umple locul la toate celelalte". Asta vrea sa spuna ca lucrurile merg impreuna, ca lupta, desi mai accentuata undeva, se da pe toate planurile.

Astfel, buna-intentie si buna-credinta nu sunt scuze daca omul se lasa obrit de bunavoie, daca omul nu e smerit sa asculte un sfat, daca omul sta in ignoranta cu placere...

"Drumul spre iad e pavat cu intentii bune" devine astfel doar o butada, utila uneori, in contextul in care in spatele bunelor intentii se ascund lucruri ca cele enumerate mai sus.

Asadar lucrurile trebuie discernute in profunzimea lor. In acest sens, Sfantul Marcu Ascetul zice:

"33. Sunt fapte ce sunt implinite sub pretextul aparent ca sunt bune, dar scopul urmarit de cel ce le implineste nu este bun; sunt alte fapte care ne apar ca rele, dar scopul urmarit de cel ce le implineste este bun.

"34. Dar la unii nu numai lucrarile/faptele, ci si cuvintele/discursurile pe care le spun sunt de felul de mai sus. Unii, asadar, astfel isi incarca faptele din nestiinta si din neiscusinta, altii cu un scop viclean, iar altii dintr-o intentie evlavioasa.

"35. Cela ce sub masca/vesmântul laudei ascunde clevetirea/calomnia, nu este usor de descoperit celor mai simpli. Asemenea acestuia e si cel ce sub masca/vesmântul smereniei ascunde slava desarta.

"36. Cei care prin multe vorbe transforma minciuna in adevar, mai târziu, dupa plecarea lor, vor fi dati pe fatza de faptele lor.

"37. Se intampla uneori ca facem ceva ce pare bun la aratare, dar care raneste pe aproapele, dupa cum se intampla si ca, nefacand acel lucru bun la aratare, ne folosim sufleteste, pentru intentia/gandul buna."

(Sfantul Marcu Ascetul, Despre legea Duhovniceasca - in Filocalia româneasca, vol. 1 - dar traducerea de aci e adaptata de mine, ca nu am avut textul parintelui Staniloae la-ndemana)

Iata deci un exemplu de analiza a "bunei-intentii".

Toate cele bune.

pr_iulian

#11694 (raspuns la: #11646) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. OmGom - de AlexM la: 15/07/2004 23:44:11
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
nu am cerut explicatii pentru "de ce" ci am intrebat numai daca nu credeti ca este necesar sa se faca distinctia.

Eu cred ca este necesar si acest lucru este ncesar fie si numai dintr-un singur motiv chit ca pare prozaic. Cand cineva intreaba "esti casatorit?" atunci, depinzand de persoana intrebata stim ca partenerul este de sex opus. Nefacand aceasta distinctie, se poate vorbi mult si bine de "partenerul meu" fara sa stii de fapt despre ce fel de partener este vorba pentru ca ma indoiesc ca persoana in discutie o sa foloseasca sinonime de genul "nevasta, sotia mea" sau "barbatul meu". A la englezescul "my friend" cand abia cu nu stiu ce ocazie in discutie aflii daca e vorba de un barbat sau o femeie.

Revenind la terminologie, ca io numai de terminologie ma luai, intr-o casinicie exista sotul si sotia, barbatul si nevasta, omul si femeia.
Noul model baga omul in ceata, reduce totul la simplu "sots" dandu-i o forma ca intro pictura cu aquarelle unde nu prea stii exact ce e acolo, fiind necesar sa ceri explicatii suplimentare.

Eu personal , din punct de vedere terminologic gasesc ca este de salutat sa se gaseasca un alt cuvant pentru cuplurile homosexuale.
Din punct de vedere al sentimentelor.. imi aduc aminte de proverbul românesc cu chelul si tichia de margaritar...

AlexM
#17912 (raspuns la: #17876) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
a manifesta si obtuzitatea - de AlexM la: 26/08/2004 07:32:55
(la: Cum gandim?)
de ce-l pusei bre in ghilimele pe "manifestezi"?:-)

prin obtuz eu inteleg neclaritate si nu cred ca apartinand unei religii nu poti recunoaste valorile umanitatii (care or fi alea?), nu cred ca nu poti dialoga principial (in detaliu sta ascuns dracul) si nu cred ca esti automat rupt de realitate. Dar crezand in forta suprema la modul cerut de religia respectiva, sint multe lucruri unde -principial- ai ca om tendintsa sa dai vina pe "cel de sus" si cu asta sa-ti dai raspuns la unele intrebari.Facand asta pentru tine un astfel de raspuns este clar, pentru altul, un astfel de raspuns este o dovada de neclaritate.

Ca programator am
A= punctul de plecare initial
B= punctul unde sint acum
Din fizica stim ca drumul cel mai scurt intre doua puncte este linia dreapta. Stim ca nefacand nimic si stand in repaos nu o sa se intample nimic atat timp cat un alt corp nu o sa actioneze asupra starii noastre de repaos (parca principiul I al mecanicii newtoniene). Ca atare daca dorim sa ajungem din B la A, trebuie sa facem ceva (iesirea din starea de repaos). Pentru a ajunge cat mai repede la punctul A ar trebui sa alegem calea cea mai scurta.
Stim:
-A= punctul de plecare initial (raiul) care nu se poate atinge sub forma biologica sub care traim
-numai atunci cand murim putem ajunge in A
Logica spune ca drumul cel mai scurt pentru a ajunge in A este sa dai ortul popii. Pentru asta ai posibilitatea sa te miruiasca (voit/ne-voit)cineva sau sa te sinucizi.Deci dpdv numai al scenariului logic drumul cel mai scurt din stadiul pe care-l avem azi sa ajungem la A este sinuciderea. Si de aici se termina cu logica pentru ca intervine etica.Daca si interdictiile religioase sint de natura etica, ramane de stabilit.
-sinuciderea interzisa de religie
-uciderea interzisa de religie
-sa ai ganduri sinucigase e o nenorocire si un pericol s a m d s a m d.

Ie clar acum unde in opinia mea aparea contradictia/amestecul intre logica matematico-fizica si etica de care vorbeam?

AlexM
-
#20379 (raspuns la: #20369) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Chronos? Legea negãrii negatiei? - de AlexM la: 04/09/2004 16:01:23
(la: Chronos timpul masoara)
dar timpul E Chronos!
zeu ce pornise
cu secera'n vintre
pe Uranus lovise

din sângele lui
cazand peste mare
se nascu Afrodita,
mareatsa cantare

din sângele lui
cazand pe pãmânt
iesira gigantii
ce azi nu mai sânt

el, marele Chronos
si el alungat
e timpul ce tace
e clipa ce-a stat.

Cu stima,

AlexM

P.S. pâna una alta, dupa cum spun legendele, Cronos mai era si un pic cam chior nefacand diferenta intre un bolovan si un copil. Cand Reea i-a adus chipurile acel bolovan sa-l inghita, spunandu-i ca-i ultimul vlastar al ei, Chronos chiorul, l-a bagat la matse fara sa se uite prea mult. Asa omenirea a putut sa se nasca , dat fiind ca Zeus a reusit prin asta sa scape de cel care inghite tot....
rumania - de AlexM la: 25/09/2004 11:08:32
(la: Jena de a fi roman? - Andrei Vartic)
evolutia cuvantului "romanus" in limba românã, dpdv fonetic este rumân, si al unei tsari care in antichitate ar fi avut numele de Romania ar fi fost Rumânia.
Faptul ca toti vecinii ne spuns cu acel "u" vorbeste de la sine. Slavii & ungurii spun "rumnsko", Germanii ne spun "Rumenen", in Bulgaria, fosta Rumelie este iarasi acel "u" din Romania care a fost de fapt denumirea Imperiului Bizantin. Dupa caderea Bizantului societatea greaka , elitismul grecesc refugiat in Romania precum si marele vis de refacere a Imperiului Bizantin, adica al Romaniei au influentat enorm de mult elita Romaneasca.Asa de mult incat s-a hotarat ca numele tsarii unite sa fie cel de Romania.
Istoria scrierii cu "o" sau "u" e simpla. Tsara s-a numit Rumânia si prin procesul de re-latinizare s-a re-latinizat, revenind la forma de România. Scrierea cu "ou" in Franceza nu denota nimic deoarece pronuntia lui "ou" este "u", francezii aici nefacand exceptie de la regula cum ca toti ne cheama asa cum ne spuneam noi inainte de re-latinitare: rumân.
Ce este curios din punctul meu de vedere, este ca trecerea lui "o" la "u" trebuie sa se fi intmaplat inainte de caderea Bizantului iar poporul din Imperiul Bizantin trebuie sa fi vorbit deja cu "Rumânia", altfel ramane inexplicabil numele de Rumelia in limba turcã. Dar asta depasheshte ramele acestui thread.

AlexM
#23353 (raspuns la: #13195) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
clonarea - de AlexM la: 01/10/2004 10:19:17
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Prea Sfintia Sa Iulian Nistea zise:

"Personal, mie mi se pare ca intentia clonarii este o culme a orgoliului uman."

nu stiu daca este vorba neaparat de orgoliu aici. Probabil este ca in orice alt camp de activitate unde omul isi propune un tsel si cauta sa ajunga sa atinga acest tsel. Scopul pentru care cercetatatorul isi propune acest tsel poate fi un cumul de scopuri iar aici nu este exclus ca intre aceste scopuri sa existe si acel orgoliu de care aminteatsi.

" Pe de alta parte insa, pe ce baza poate afirma cineva ca oamenii iesiti prin clonare n-ar avea suflet? "

opinia mea este ca o astfel de presupunere cum ca o fiintsa aparuta pe fatsa pamantului printr-o procedura de clonare , ca aceasta la care raspundeti prin intrebarea pusa, este o intrebare de dragul de a intreba. Sau sa fie -pentru cel care a pus intrebarea (avis Carapsicum)- o definitie a sufletului cu o nuanta speciala?

"Daca sufletul este de la Dumnezeu, este cineva Dumnezeu, ca sa stie ce face Dumnezeu?"

Nu, dar omul o sa fie curios tot timpul sa stie ce face cineva, chiar daca acest cineva este Dumnezeu.

In opinia mea clonarea in sine este de multe persoane nu chiar corect inteleasa. Prin clonare se foloseste o procedura de a produce o fiintsa, alta procedura decat cea naturala unde spermatozoidul fecundeaza ovulul in mediul biologic al femelei. Embrionul aparut poate fi lasat sa se dezvolte intr-un laborator care simuleaza conditii biologice pentru dezvoltarea embrionului sau, acest embrion poate fi implantat intr-un mediu biologic natural (uterul femelei) si se dezvolta intr-un mediu biologic natural. Care este rezultatul clonarii de fapt? Prin clonare nu facem altceva decat sa copiem carcasa, caroseria, partea biologica a unui organism deja existent. O sa avem o copie identica a modelului in ceea ce priveste alcatuirea sa bilogica. Dar asta nu inseamna ca avem o copie a individului. Atat timp cat acel "eu" interior nu se poate clona, nu este vorba de o clonare propriu zisa a "totului" ci cum spuneam, numai a corpului biologic. Pana la acest punct nu vad care sint problemele etice pe care le-ar ridica o religie in general ci numai o oarece frica de a schimba "unealta de productie" datorita modului non-traditional de apritie a unui embrion.
In momentul in care informatia "EU"-lui nostru va putea fi transmisa asa cum se poate copia un hard disk pe alt hard disk.. ei bine, atunci este intradevar o problema pentru ca am ajunge de fapt, teoretic, la nemurie. Am fi noi, unii si aceiasi, fiintse care la un interval de ce stiu eu cat timp, ne-am lua noi carcase biologice. Probabil ar fi posibil si o depoziatare a "EU-lui" de la un anumit punct in timp intr-o baza de date ca in caz de accident neprevazut, la dorinta, sa putem face un "back-up" al acelui "EU" care eram la punctul "X", in momentul in care s-a facut "arhivarea" EU-lui.
Aici este in opinia mea intradevar o problema de etica. Pentru ca nemurirea nu este admisa de nici o religie sub forma biologica actuala si mai ales ar da peste cap tot sistemul de valori pe care sta la baza oricarei religii. Nemurirea -dupa credintsa religioasa- se poate cashtiga numai dupa ce mori (chestie de merite dobandite in timpul vietsii), cel putin asa sintem invatsatsi de toate (?) religiile mari ale lumii, religia crestina si in spetsa ritul ortodox nefacand exceptie aici.
OK, nefiind asa de departe technologic si nestiind cum se va simti o astfel de persoana nascuta prin clonare, nestiind cum va percepe o astfel de persoana mediul inconjurator, cred ca este prematur de putea raspunde cu "opinia bisericii" vis a vis de potentiale scenarii ce se pot nashte datorita unor technologii care ar permite nemurirea omului.
Imi place sa cred ca ceea ce am scris nu este o pledoarie pentru clonare (personal mi-e oarece frica de clonare din motive diverse), ci numai un mod rational de a vedea lucrurile in sec XXI.

Cu stima,

AlexM
#23858 (raspuns la: #23843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste de dragoste pierduta - de rodiana la: 19/02/2005 20:15:33
(la: poveste de dragoste)
el mi-a spus :"hai sa facem ceva!"
am raspuns: "Ce?"
si a plecat nefacand nimic
acum imi dau seama ca ar fi trebuit sa spun :"hai"
trist dar adevarat
! - de maan la: 23/07/2005 11:38:04
(la: Romania angoaselor mele)
Romania angoaselor tale, nu se potriveste cu Romania angoaselor mele!
Angoase care se refera la avorturi si copii abandonati, la abandonul scolar, la lipsa de educatie, la mersul la scoala care-ncepe sa devina lux.

Romania mea e fixata-n nemiscare si-n indiferenta acelora ca tine, care, din miezul suferintei, pozeaza-n fini obervatori mizeriei, nefacand decat sa-mi demonstreze cat de mult ii apartine.
Injuri cot la cot cu ei si tot tu te revolti.
Ti se pare culmea ca babuta din troleu joaca teatru pentru un loc pe scaun!
Mie mi se pare strigator la cer ca e obligata sa recurga la asemenea tertipuri, ca-s oameni in toata firea care sed ca porcii pe scaune, privind afara, in timp ce maini tremurande se-agata disperat de echilibru, imediat alaturi.
Dar creanga cedeaza intr-un troznet apocaliptic si cade artistic pe spate ...
as vrea sa vad si eu o creanga ce cade artistic, pe spate…
asta asa, ca sa-ti demonstrez ca pot fi cu mult mai clontoasa si ca inca ma pot abtine.
lucru pe care, fireste, nimeni n-ar trebui sa conteze prea mult.

Nu cred ca scrii rau, cred insa ca nu stii ce spui.

marlanii?...cata frunza, cata iarba... - de Intruder la: 25/08/2005 21:11:07
(la: Marlania la romani)
hai sa mai pun si eu cateva...

- muzica data tare in apartamentele de bloc (indiferent ca-s manele sau cantece patriotice)
- ragaielile zgomotoase si repetate aparute dupa masa sau dupa bautul berii
- fluieratul ca-n tribune pe strada dupa femeile sexy (insotite sau nu)
- stropitul pietonilor cu masina cand sunt baltoace pe strazi
- mersul cu 50-60 km/h pe banda a doua sau a treia de circulatie nefacand loc la depasiri.
- neacordarea prioritatii in trafic (unde este cazul).
- vecinii care suna la usa sa ceara o cana cu zahar tocmai duminica dimineata cand tu dormi ca omul in weekend (sau...nu dormi.)
- bataia data de un barbat unui copil, unei femei sau unui animal
- indopatul si bautul peste masura a unora cand sunt invitati la o masa sau la o petrecere.
- criticarea unei persoane cand aceasta nu-i de fata
- etalarea cu ostentatie a achizitiilor materiale
- intrebari de genul: "ce ai de gand, nu te mai insori/mariti si tu odata?" sau ''ce salariu ai?''
- cearta dintre doua sau mai multe persoane intr-un spatiu public
- violarea corespondentei, convorbirilor telefonice si spatiului privat al altor persoane
- cautatul in geanta unei femei
- cautatul in buzunarele unui barbat
- unghiile murdare
- mirosul de ceapa sau usturoi in public
- etc.
ma gandesc la copii in moment - de Aeda la: 03/09/2005 02:14:28
(la: Curiozitate)
ma gandesc la copii in momentul asta - in special la cei cativa prescolari pe care ii cunosc. nu ma mira faptul ca nu prea-i mai intereseaza nimic. ma uit la mediul in care cresc - in familii in care numai bunica sau bunicul au timp de ei, iar acestia sunt fericiti si mai linistiti daca nepoteii "au fost atat de cuminti! s-au uitat asa frumos la desene impreuna". adica au stat nemiscati in fata ecranului unui televizor, nefacand nimic, ignorand totul in rest doar pentru ca mai nou, e normal, nu?
si, asa e, e mai comod sa i asezi intr-o camera in loc sa iesi afara sa-i plimbi, sa le arati, sa-i indrumi spre "vreua sa stiu mai mult", sa vorbesti cu ei de fapt!!
"maine iesim in parc, azi nu prea mai am chef, am avut o zi grea", "iti citesc mai tarziu, bine?", "imi arati alta data", "lasa-ma acum ca ma gandesc la altceva" etc... si cum sa mai aiba curajul sa mai puna intrebari daca sunt descurajati?
nu mai avem timp, cred ca de aici pleaca tot - nu avem timp sa mai vorbim cu copii nostrii(si cu parintii nostrii), nu mai e timp nici pentru o discutie scurta cu tine, daca stai bine sa te gandesti(deja a trecut atat de mult timp de la ultima si te-ai schimabt atat de mult, incat e prea greu sa-ti mai urmaresti si analizezi acum firul gandurilor), deci cand am mai avea timp sa fim si curiosi...?
poate ar trebui totusi sa fim curiosi unde a disparut tot acest timp care parca era tot al nostru ieri...
#69413 (raspuns la: #69237) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E foarte bine ca iti pui astf - de rational rose la: 03/12/2005 10:09:52
(la: voi ce cautati?)
E foarte bine ca iti pui astfel de intrebari. Daca nu ne punem problema sensului vietii, s-ar putea sa ne trezim la sfarsitul ei -daca se intampla ca acesta sa nu fie brusc- ca sa nu stim de ce am trait.

Cum spui tu, s-a schimbat decorul, ambalajul, in rest... nimic nou sub soare... Citeste in Biblie Eclesiastul, sa vezi ce spune Solomon, care a avut si bogatie si distractie, ca nimeni altul. Inteleptul are aceeasi soarta ca si nebunul, bogatul aceeasi soarta ca si saracul... Ce rost are sa traiesti si sa te chinui sa supravietuiesti de pe o zi pe alta?

Mi-am dat seama ca Biblia este reperul de care avem nevoie - ea ofera cele mai bune raspunsuri la problemele fundamentale ale omenirii. Multe s-au schimbat, dar natura umana a ramas aceeasi. Ce era valabil atunci - e valabil si acum, pentru ca adevarul si binele nu s-au schimbat.

Am gasit acolo ca cel mai important in viata nu este sa supravietuiesti, ci sa-ti construiesti un caracter conform cu Legile Universului. Nefacand asa, te auto-excluzi din Univers. Asta e scopul vietii.

Sunt multe de spus aici...

Ce caut eu acum?

- sa am constiinta impacata , adica sa fiu consecvent sistemului de valori pe care l-am descoperit.
- sa fac ceea ce STIU DEJA ca e bine.
- sa aflu mai mult si sa corectez ceea ce este rau la mine.
- sa folosesc cat mai bine timpul.

.
belle - de M a o la: 31/01/2006 19:54:11
(la: Ce cadou ati refuza?)
Nu m-am referit la cadourile cu tenta absurda, gen „un invitat care nu ti-e nici macar ruda, de exemplu, ti-ar face cadou o masina sau o bijuterie de mare valoare...” pentru ca asta se intimpla foarte rar sau deloc. Dar, admitand ca s-ar intampla, aceasta oferta ar trebui bine analizata, refuzul putand sa duca la regrete sau dezamagiri profunde, asa cum foarte bine, acceptarea poate duce la acelasi rezultat. Dar, am spus-o deja, aceste situatii sunt cu totul exceptionale.
In ce priveste situatia in care „se fac schimb de cadouri intre prieteni in diverse ocazii, daca eu as face un cadou de sa zicem 50 de euro iar in schimb mi s-ar oferi un cadou care valoreaza 300 de euro”, iti propun sa inversam putin rolurile si sa fii tu persoana care ofera cadoul de 300 de euro, avand in vedere ca acestia sunt o parte din banii tai de buzunar pentru o zi. Pentru tine nu conteaza valoarea in euro ci dorinta de a-i face placere colegului pe care il stimezi. Cum te-ai simti daca ti-ar fi refuzat cadoul?
Revenind la situatia creeata de tine, cei 50 de euro, fiind un efort considerabil, fac mai mult decat cei 300 pentru cel care are 500 pe zi. In plus, il obligi, inevitabil, sa faca acelasi gest, adica sa-ti refuze cadoul, intalnirea sau reuniunea fiind 50% compromisa.
Vorbind despre mita sau cadoul interesat, aceasta se intampla peste tot, in mai toate tarile civilizate fiind de mult legalizat, sub denumirea de comision. In general, acesta este de 10% din valoarea tranzactiei si este incasat de cel care a facilitat incheierea afacerii. Cel mai proaspat exemplu este monitorizarea DN-1, cel care a aprobat investitia beneficiind de cateva milioane de euro sub forma de comision, acoperit de legislatia in vigoare, el nefacand altceva decat sa-si puna avizul pe documente. Ei bine, la urma urmei, acesta este tot un cadou, oferit de o anume firma. Legal fiind, l-ai refuza? Desi, moraliceste vorbind, este mita curata.
Sunt de acord cu tine si-i dispretuiesc pe cei care conditioneaza serviciul oferit de acordarea unui cadou, in general universal (bani) acesta platit fiind deja pentru acest serviciu (prin salariu) Dar, nu-i asa, acela nu mai intra la categoria „cadouri”.


___________________________
Ei sunt crestini pentru orez!
(Mao Tze-Dung)
#103143 (raspuns la: #102997) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Copil frumos... - de rayro la: 02/03/2006 01:46:56
(la: vinovat de nepasare !)
O inima care cauta raspunsuri este o inima deschisa.
Un suflet care se pune la dispozitia tuturor este un prilej de bucurie. Inseamna ca acel om are incredere. In primul rand in el insusi. Poate spune ce simte fara sa-i fie teama sau jena. Stie ca este bine, dar vrea confirmarea acestui lucru.
Este un Om care isi cauta drumul. Este ca un calator pornit la drum si care uneori se opreste si intreaba daca directia e buna. Daca este ceea ce trebuie sau e iluzie.
E raportarea la ceilalti. Nevoia de inca cineva care sa fie langa tine.

Iar privind plictiseala. Eu nu ma plictisesc niciodata.
Nici macar cand sunt doar eu cu mine nefacand nimic. :))
#109030 (raspuns la: #108970) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cervantes - de Homo Stultus la: 10/03/2006 09:04:23
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Spre deosebire de comentariul tau afirmatiile mele se bazeaza pe lucruri concrete nu pe speculatii. Teza conform careia era periculos sa afirmi ca esti ateu dupa ce se intamplase revolutia franceza 1789 este curata ignoranta. Voltaire cunoscut pentru sentimentele sale antireligioase spunea: "Universul ma incurca/ si nu pot gandi macar/ ca poate exista ceasul/ fara un Ceasornicar." Este emblematica pentru secolul XIX (in ceea ce priveste libertatea religioasa) atitudinea lui Leo Taxil(contra religiei). Nu mai pomenesc despre "Memoriile" lui Pascal care sunt una dintre cele mai frumoase declaratii de credinta. Ceea ce tu nu pricepi este faptul ca nimeni nu i`a obligat pe acesti oameni sa lase in scris crezul lor. Darwin de exemplu a refuzat toata viata sa i se spuna ca este ateu desi daca recunostea asta nu i se intampla nimic el nefacand parte din Biserica Catolica*. Eu am facut doar niste trimiteri (care se pot verifica). O sa postez daca este necesar cateva zeci de citate din diversi oameni de stiinta (inclusiv din secolul XX) cu privire la problematica noastra. Inca o data nu ma intereseaza speculatiile daca nu sunt temeinic argumentate. Daca ai fi citit cu atentie textul postat de mine ai fi observat ca nici eu nu sustin un conflict stiinta religie am dat chiar si un citat stiinta efort catre creatie, religia un efort catre creator*. Pe de alta parte stiinta este libera sa nu aiba nici o religie. Omul de stiinta insa de cele mai multe ori are. Tocmai asta era argumentatia mea sa demonstrez ca nu exista nici un conflict intre stiinta si religie atat timp cat fiecare intelege sa-si respecte aria de interes*. Sa sustii insa ca stiinta ignora religia este iarasi o dovada de superficialitate. arheologia, etnologia, paleografia, istoria, filosofia, psihologia, sociologia si multe alte stiinte studiaza fenomenul religios cu mijloacele si instrumentele pe care le au la dispozitie*.
#110563 (raspuns la: #110541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
H stultus - de Cassandra la: 19/03/2006 17:46:26
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Teza conform careia era periculos sa afirmi ca esti ateu dupa ce se intamplase revolutia franceza 1789 este curata ignoranta. Darwin de exemplu a refuzat toata viata sa i se spuna ca este ateu desi daca recunostea asta nu i se intampla nimic el nefacand parte din Biserica Catolica*."

Si ce demonstreaza asta?

Contextul istoric este foarte important – Revolutia Franceza era inca proaspata in amintirea europenilor si mai ales in Anglia conservatoare unde se temea puternic anarhia din Franta. Pe la inceputul secolului XIX lumea incepuse sa vorbeasca liber impotriva aristocratiei si a Bisericii, sa citeasca cu aviditate carti interzise. Vremurile nu erau foarte favorabile - conditiile de munca erau atroce, resursele nu erau suficiente, lumea protesta, asa incit era normala o atitudine de precautie in fata oricarei manifestari care ar fi putut “agita spiritele”. In privinta ateismului, acesta nu a fost niciodata bine vazut nici chiar in ziua de azi :) S-a ocupat Biserica de aceasta. E normal ca Darwin la inceput se ferea chiar si sa-si faca publica propria teorie.

Darwin a refuzat sa i se spuna ateu in primul rind pentru ca el se declara agnostic. In plus el considera credinta sau necredinta ca un aspect intim, personal al individului, si de aceea evita sa faca declaratii publice legate de religie. Cu toatea acestea exista numeroase date care demonstreaza ca Darwin isi pierduse credinta religioasa si in Dzeu in a doua parte a vietii. Faptul ca s-ar fi crestinat pe patul de moarte este fals, si asa a fost demonstrat si sustinut de catre cei care au studiat viata lui Darwin si de catre membrii familiei sale. Exista dovezi incontestabile pentru cine vrea cu adevarat sa le gaseasca.

alex - de latu la: 27/05/2006 22:13:12
(la: Despre agresivitate)
incat sunt inclinata mai degraba sa te contrazic.
Prin cele scrise nu m-ai contrazis de loc, ci dimpotriva.
Ma tem mai degraba, ca eu n-am scris cum trebuia, ca sa se inteleaga asa cum am vrut...:-))

Negatia de la inceput, s-a referit doar la omul prin definitie, la zestrea cu care se naste.
Cele prinse din zbor sunt implementate, nefacand parte dintr-o posibila definitie a omului.

Mai departe sunt intru totul de acord cu tine...
#124756 (raspuns la: #124754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 11/08/2006 00:50:10
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Cu ceva intarziere (vacanta), comentez pe conferinta asta interesanta.

Oricum, multi il "iubesc" pe Dumnezeu asa ca idee, poate au un fel de reprezentare a sa, ca ar fi pe undeva prin ceruri. Dar cand iubesti simti ca este peste tot, ca el e tot, ca nu exista nimic profan, totul este sacru. Iubind o alta fiinta, creatia sa, poti ajunge, prin acea iubire sa iubesti intreaga existenta.

Ai observat bine ca iubirea fatza de o persoana te apropie de Dumnezeu, te face sa-l vezi si sa-l simti peste tot.
Te-am mai citit si in vacanta si am observat ca te prezinti ca nefacand parte dintre cei ce cred in Dumnezeu cu convingere, ci dintre cei ce au o alta reprezentare a lui, una descrisa ceva mai sus.
Semanam cumva aici.

Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala(poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Cred ca am mai spus, iubirea dintr-o singura parte eu o vad ca obsesie.
Chiar daca nu se manifesta agresiv sau agasant cu persoana iubita, cel ce face o pasiune pentru care nu primeste nimic in schimb, mai degraba acopera o dorinta proprie de a-si exterioriza un sentiment latent. E o chestie cel putin egoista.
Dincontra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.

Iubirea iti deschide ochii, iubirea iti arata frumusetea vietii si ceva din spiritul ei ramane mereu cu tine.
Iubirea nu are motivatii, e un mister.


Sant de acord cu ce scrii aici.

Iubirea conditionata de atentia celuilalt, de iubirea lui, de fidelitatea lui, aceea nu este iubire, este un gen de tranzactie "sufleteasca" - iti dau ca imi dai, nu-mi dai, nu-ti dau.
Aici nu mai santem intru totul de acord.
Cam asta e. O tranzactie sufleteasca. iti dau pentru ca meriti si nu-ti dau daca nu meriti :)))
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.

Asta fac majoritatea covarsitoare a oamenilor. Si intre acei oameni exista distanta aia sufleteasca de care vorbeam...si din pacate mai toate cuplurile sunt asa. Nu sunt impreuna din iubire, ci fiindca se simt ok, in siguranta, stiu la ce sa se astepte unul de la celalalt, nu exista riscuri, pericole..sigur, nu exista nici fiori..dar ca sa ai ceva ce merita trebuie sa fii curajos.
Aici iar ai dreptete.

Dar ei sunt lasi.

Sau nu lasi, ci loiali ...

Ma bucur ca am trait ceea ce am trait. Acum, cine stie ce se va mai intampla..nu-i asa ca viata e palpitanta? :)
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.

Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#138528 (raspuns la: #135964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...