comentarii

nefericire ta si a altuia


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Fericire Vs Nefericire - de mosucu la: 31/05/2006 19:33:01
(la: fericire/nefericire)
salut.
stau pe acest site de ceva vreme si asta este primul meu post aici. mi s-a parut o tema interesanta si as putea sa adaug si eu cateva cuvinte daca nu deranjeaza pe cineva :)
Fiecare trece prin momente grele sau mai putin grele dar avem darul sa ne amintm mai mult momentele grele...Momentele fericite avem tendinta sa le uitam mai repede opus celor grele peste care trecem mai greu si raman intiparite mai bine. Asta este parerea mea bineinteles ea poate sa fie atacata si neaprobata. Din experienta mea pot sa spun ca niciodata nu m-am bucurat pentru nefericirea unei anumite persoane ( este vb de invidie cred aici ). Personal am trecut prin multe situatii care nu au fost prea placute si unii s-au bucurat dar nu am fost niciodata suparat pe ei, ci am incercat sa le arat ca nu conteaza asa mult ce cred ei si ca asta nu este important. parerea mea este ca mai bine faci din fericirea ta si fericirea altuia decat din nefericirea ta si nefericirea altuia.
Rau facem fara sa vrem de multe ori, uneori recunoastem sau nu din orgoliu

Sper ca am spus ceva, de cele mai multe ori ma pierd in idei si la sfarsit iese ceva greu de inteles...
salutare tuturor
Cazul Iovan m-a preocupat si - de RSI la: 12/11/2005 11:37:40
(la: Decat sa planga mama, mai bine ma-sa!)
Cazul Iovan m-a preocupat si pe mine si voiam sa scriu o conferinta despre asta dar ma bucur ca maan mi-a luat-o inainte.


Conceptual Iovan este vinovat sau nevinovat in functie de sistemul juridic folosit. Sistemul anglo-saxon, bazat pe Habeas Corpus, Magna Charta Libertatum si/sau Constitutia americana sustine principiul :
"My house is my castle" , cu alte cuvinte inviolabilitatea domiciliului. Cred ca prietenii nostri din America pot confirma ca daca un individ se gaseste pe proprietatea ta fara consimtamantul tau poti sa-l alungi folosind orice mijloc la dispozitia ta incl. armele, chiar daca asta poate rezulta in moartea intrusului. Remarca: aici nu se vorbeste de legitima aparare ci de incalcarea proprietatii (trespassing).

Sistemul european continental vorbeste de legitima aparate, in sensul ca pentru a-ti salva viata ta sau a altuia poti folosi orice mijloc pana cand pericolul a fost indepartat. Deci, se vorbeste de salvarea vietii, nu de integritatea si inviolabilitatea proprietatii. In momentul cand pericolul vietii nu mai exista folosirea mijloacelor violente este prohibita. Este treaba autoritatilor sa continue urmarirea delicventilor.

Se pune intrebarea : "care sistem se potriveste situatiei in cazul Iovan?". Nu cunosc sistemul legal din Romania de azi, dar presupun ca este mai apropiat de cel euro-continental, caz in care argumentul de auto-aparare al lui Iovan nu rezista. Iata motivele (dupa mine):

  • spargatorul a fugit in momentul cand a fost descoperit;
  • Iovan a avut timpul sa se scoale, sa cheme politia, sa ia arma din rastel si s-o incarce, deci nu mai actiona sub influenta aburilor somnului;
  • si-a lasat sotia singura in dormitor la etajul 3 ( Iovan a sustinut ca nu stia cati intrusi sunt in casa si de aceea a luat arma) si a urmarit victima pana la parter unde l-a impuscat de la mai putin de jumatate de metru.
  • Expertii politiei au stabilit ca arma nu se putea descarca decat prin apasarea tragaciului.
  • Un detaliu semnificativ: Iovan este capitan de aviatie la Tarom, deci este un om care prin meseria lui este antrenat sa-si pastreze singele rece in situatii dificile ca sa poata lua decizii corecte rapide.

    Concluzia mea: Iovan este vinovat de omucidere.


    ==================================================
    "o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata"

  • pai - de zaraza la: 16/01/2006 21:31:06
    (la: MA Simt ca si cum as fi murit....ajutor....!)
    in primul si in primul rand, schimba-ti nick-ul. cuvintele au si ele vibratia lor, cand iti alegi un nume, alege ceva pozitiv, care sa-ti placa, sa te motiveze. ce-i aia "frica de viitor"? pai tie iti place sa te numesti asa?

    apoi, incepe sa-ti construiesti viata ta . incepe s-o populezi cu oameni, vise, proiecte, asteptari. incepe sa lupti! nimeni nu poate trai prin procura, cum faci tu acum. e foarte normal sa fii mega-deprimata si sa-ti vina sa te urci pe pereti, daca tu de 3 ani nu faci absolut nimic pentru tine. ma si mir ca ai rezistat atat. vrei sa-ti gasesti de lucru sau sa faci o scoala? intai intreaba-te foarte sincer ce ti-ar placea, ce te-ar motiva. unde consideri tu ca ar trebui sa fii ca sa fii fericita? apoi incepe sa cauti. n-o sa gasesti din prima, probabil, dar nu te demoraliza. o sa vezi ca in procesul asta, al cautarii, intalnesti oameni care te vor ajuta, intalnesti situatii care te vor face sa intelegi mai bine ce vrei de fapt de la tine. o sa vezi ca lucrurile de care iti este atat de frica nu sunt chiar asa de groaznice si ca tu le poti face fatza mai bine decat te-ai fi asteptat. serios, o sa vezi cat de multe poti de fapt sa faci!

    nu-l mai invinui pe partenerul tau pentru nefericirea ta. nimeni nu te poate face fericita, daca tu insati nu faci nimic pentru tine. nu el trebuie sa-ti construiasca tie viitorul. el e responsabil pentru viitorul lui. pentru al tau, esti tu responsabila.

    zaraza
    eu una - de Sancho Panza la: 17/01/2007 00:02:14
    (la: Conversatie)
    "Cine nu crede in minuni,nu e realist."

    ...m-am cam saturat de povestile cu franturi de oniric - ca si de dialoguri cu gandul cel bun, cu gandul cel rau, cu constiinta mea si-a ta si-a altuia...
    de ce-om mai sta la povesti cu ele daca tot nu invatam nimic?
    Claudia - de Paianjenul la: 28/06/2007 07:08:59 Modificat la: 28/06/2007 07:22:09
    (la: poveste mea,,)
    Povestea ta e tristă... şi se repetă de cînd lumea... În dragoste ai nevoie de noroc: dacă-l ai, îl ai... dacă nu, nu... şi nimeni nu te poate ajuta în acest sens. Cei cărora le spui of-ul tău, te vor înţelege şi vor încerca să te consoleze şi să-ţi inspire încredere că (dacă vei spera şi vei persevera) visul tău se va împlini într-o zi ... dar aia nu rezolvă problema. Încearcă să te împaci cu ideea că în viaţă nu poţi avea tot ce-ţi doreşti... Uită-te în jurul tău să vezi dacă poţi fi utilă cu ceva altora care sînt şi mai nefericiţi decît tine, şi asta îţi va distrage (măcar în parte) atenţia de la nefericirea ta... Odată cu trecerea timpului rănile se vor vindeca, şi vei decoperi că neîmplinirea în dragoste nu e, pînă la urmă, o tragedie atît de cumplită cît ţi se pare acum...
    #210857 (raspuns la: #210614) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    romanii - de giocondel la: 04/01/2008 02:10:07
    (la: lipsa de profesionalism)
    sunt in plop cand vine vorba de profesionalism.

    nu toti...

    am intalnit oameni model, dar parca tinea mai mult de educatia primita acasa, felul in care se prezentau pe plan profesional.

    in romania inca se iau oamenii cu japca, cu forta, cu nesimtirea.

    se va schimba insa, pentru ca vor veni 'inglejii' si nemtii si alelalte natii de prin uniune sa cheltuiasca nijte euroi pe la noi si aia nu-s prosti.

    daca il tratezi nashpa, isi ia banu'
    si-l duce-n alta parte.

    in americi e simplu: totul e redus la
    ' clientul nostru, stapanul nostru', pentru ca, fara drept de apel si fara comentarii, oricat de tare afacere ai, oricat de mare ar fi diferenta dintre afacerea ta si a altuia care ofera acelasi lucru ca si tine, in final 'clientul' se va duce intotdeauna acolo unde e tratat bine, cu respect.


    #270298 (raspuns la: #270297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    *** - de admin la: 19/05/2008 11:15:42 Modificat la: 19/05/2008 11:28:09
    (la: Hai să intrăm în UE!)
    - numai adminul poate sterge comentarii.
    - partea cu aprecierea vulgaritatii cafenelei e o chestie subiectiva. Vulgaritatea ta e libertatea altuia
    - Cafeneaua nu este "concepută ca un forum literar, amestecat cu discuţii libere", ci o comunitate de discutii libere, care are si o sectiune de creatii literare.

    nu vad ce legatura are intrarea in UE cu functionarea Cafenelei; problemele invocate de tine le au multe din forumurile din tarile intrate de multa vreme in UE.
    pt studenta la medicina-cum sa-l gasesti pe Dumnezeu - de IQ100 la: 19/06/2008 10:07:13
    (la: Neocrestinii)
    Nu stiu de cand e comentariul si cum ai mai avansat (sper) de atunci in intelegerea lumii.
    pai e clar de ce pocaitii respectivi nu se cearta;sunt spalati pe creier; n-au voie de la biserica; n-au nici o neliniste; Biblia ,Iisus si pastorul le explica tot;asa ca daca nu ii framanta nimic, traiesc o stare de multumire, beatitudine perpetua; eu cred ca aia nu e nici viata, nici fericire; normal ca au cor si mandoline; muzica induce o transa; e valabil si la rock, hip-hop, clasica, manea, woodoo, ce vrei tu.
    Am cunoscut pocaiti care pe ascuns cadeau in pacate nenmarturisite.Ala cu bautura .
    Ce sa iti zic, daca esti tare -tare, du-te mult la biserica ortodoxa,de care zici ca apartii, si vei vedea dinauntru ce si cum. (Eu unul asa m-am lasat). De la pocaitzi cred ca scapi mai greu. Respectivii au caracteristica de multi-level marketing (pardon, convertire si ajutor)mult mai puternica.
    Pai fata mea, nu prea ai cum sa-l gasesti pe Dumnezeu, prin definitie. Pt ca Dumnezeu "este" ceva transcendent, ideal, perfect, deasupra noastra. (Vezi paragraful din articol cu Poate Dumnezeu sa faca un bolovan etc).
    Drept care diversele biserici iti propun modele, la fel de departate de infinit , perfect si absolut, ca orice reprezentare a ta sau a altuia.Si , binenteles, ca oricine care imparte, parte-si face. De ce sa ai nevoie de un mijlocitor?Doar daca ai fi sigura ca e mai bun mai priceput si mai moral.
    Cred ca poti merge CATRE Dumnezeu cum vrei tu.Asculta si tu "Sf Petru" (Vama Veche-Tudor Chirila)
    #319061 (raspuns la: #28858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    andante - de zaraza la: 10/07/2008 22:13:34 Modificat la: 10/07/2008 22:19:58
    (la: Blocat in viata mea)
    pot sa explic eu ce-i cu sfera? :) ideea e ca te izolezi intr-o sfera, tu esti in interior. degeaba e perfecta sfera, pentru ca nefericirea ta e maxima, esti prizonierul unei perfectiuni.

    am amintit mai sus de o carte SF, sau mai bine zis fantasy, in care rasa umana, din cauza stresului, incepuse sa sufere masiv de osteoporoza, tuturor li se spargeau oasele brusc si din senin, iar doctorii descoperisera un leac care mergea oarecum: li se grefau pacientilor coarne de cerb, care cresteau, se ramificau in mii de ramurele din ce in ce mai subtiri, se infasurau in jurul pacientului pana cand formau o sfera perfecta, din os. si pacientul continua sa traiasca, dar in mijlocul acelei sfere, ca si cum ar fi fost ingropat de viu. era protejat de cauzele bolii, insa e impropriu sa spui ca traia. nu stiu cat am explicat eu de bine, oricum, cartea e foarte buna! :)
    #324323 (raspuns la: #324319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Stefan - de Baby Mititelu la: 29/04/2010 17:19:55
    (la: Bărbatul la 40 de ani)
    Nu are nici o importanta daca e din viata ta sau a altuia. E vorba de mesaj. Scoate sexul oral cu fatuca! Un scriitor adevarat trebuie sa se gandeasca la cei ce citesc, nu? Un scriitor adevarat educa, schimba, innobileaza, participa foarte activ, prin cuvinte si idei, la miscarea lumii asteia...
    #539236 (raspuns la: #539210) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    ah - de zaraza la: 20/04/2011 23:15:34
    (la: o stiti pe-asta?)
    nu-mi plac astea. ma vad perfect in postura de victima, pentru ca de obicei, pici ca musca in lapte, nu ai de ales, i se poate intampla oricui. si niste tampiti rad de nefericirea ta.
    #609290 (raspuns la: #609288) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Baby Mititelu - de utopikdream la: 06/03/2013 23:15:51
    (la: Doresc Lumina!)
    Fii atenta la ce-ti spune eu:)
    1. Atee e cuvantul corect. Nu-ti fa griji.
    2. Ca nu stiai ca nu se intra in altar - nu e o problema. Eu nici acum nu stiu de ce la capataiul tatalui meu a trebuit sa vorbeasca in biserica un strain...un popa...si nu eu.
    3. Daca ai cautat...si ai gasit...in crestinism o liniste si un echilibru...nu e nimic gresit in asta. Greseala porneste de-abia de-acolo de unde incerci sa bagi reteta ta pe gatul altuia. Nu spun ca asta ai facut...iti spun doar ca nu e bine sa faci asta niciodata.

    Credinta adevarata este ceva extrem de personal...si nu merge cu retetarul la purtator.

    4. Eu iubesc omul...in toata splendoarea spiritului sau. Niciodata niciodata niciodata sa nu lasi pe nimeni sa-ti spuna, sa te convinga ca "nu tu esti ceea ce ai ales sa fii asa sau altfel....ca n-ai niciun merit....ca ai fost schimbata".

    Omul este masura tuturor lucrurilor. Daca ai schimbat ceva (dintr-un ateu ai devenit un credincios) si este bine pentru tine... este pentru ca asa ai vrut si ai ales sa faci. Nimeni n-a decis in locul tau.

    Totul e meritul nostru sau vina noastra.
    Alegerile ne apartin. Nimeni nu poate avea autoritate asupra liberului tau arbitru.
    Tu, eu, el, ei....toti suntem consecinte ale alegerilor noastre...si nu ale predestinarii.

    Sa nu mai spui niciodata ca nu meriti, ca esti neinsemnata, ca tu nu ai facut nimic.
    Omul este extraordinar...crede-ma! Numai ca unii nu afla asta niciodata:)
    #643229 (raspuns la: #643191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    un amplasament nefericit - de andrei p la: 30/04/2004 02:42:34
    (la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
    „Democratia este puterea poporului. In democratie fiecare poate face ce vrea Atat Timp Cat Nu Dauneaza Altuia.” Asa incepe Constituia Franceza, citez din memorie.
    Raspunsul e si reactia la o intrebare. Un sondaj cu intrebari gresite da raspunsuri comice. In 1990 a fost facut un sondaj cu intrebarea: Cine va iesi Campioana Mondiala la Fotbal. 86% au raspuns Romania. Pai „minoritatea sa se supuna majoritatii...”
    Din pacate si „majoritatea si minoritatea” sunt neinformate.
    In nici-un oras din lume nu se construieste intr-un parc. Dara-mi-te intr-unul secular.
    Este un abuz prostesc si nerusinat, identic cu al Primariei sector 2 din parcul Obor.

    Am scris degeaba mesajul 14.174 de tue 20 /04 /2004?
    Nu mai revin cu argumentele de acolo. Le puteti citi si acum.
    Mesajul initial spunea: Va invit sa discutam problema constructiei Catedralei Mantuirii Neamului in Parcul Carol. Titlul: Catedrala sau Mausoleul a creat confuzii.
    Amplasamentul Catedralei in Parcul Carol este cel putin nefericit, daca nu chiar stupid si daunator atat parcului cat si orasului. Nici macar pentru Catedrala nu este deloc favorabil. N-are nici-o legatura cu mausoleul.
    Cu regret observ ca apar mai multe prejudecati decat pareri. Prejudecati care fac pozitiile “combatantilor” ireconciliabile. Unii considera perfect corecta inlocuirea Mausoleului cu Catedrala, ca o razbunare pentru ororile comunismului. Sunt alti cativa care sunt in principiu impotriva Catedralei. Mai sunt cativa care sustin ca nu exista “cel putin trei personalitati publice, oameni de cultura, care se opun construirii acestei catedrale”
    Exista macar 100 de personalitati care sunt pentru construirea Catedralei, dorita si de marele public in principiu, dar sunt constiente ca locul e nefericit pentru oras si pentru Catedrala!
    Si care personalitati ar fi de acord in principiu cu demolarea mausoleului. Dar ce rost are sa demolezi daca nu pui altceva in loc?
    Cat de bine cunosteti locul? Acolo sunt 2 lucrari diferite.
    Mausoleul este o potcoava din beton oribila, fara valoare. Si demolarea lui nu ar fi nici-o pierdere. Despre Memorialul splendid cu 5 arcade din granit de Suedia este vorba. Pe locul initial al mormantului soldatului necunoscut, era oficial Monumentul Eroilor pentru Eliberarea Poporului si Dreptate Sociala. Doar pentru acesta sunt banii de la Guvern.

    Si cateva argumente pentru cele cateva grupulete:
    Da, Catedrala se face (facea) in centrul orasului. Si orasul vine spre ea. Amplasamentul in parcul Carol este total impropriu din acest punct de vedere. Nu este in centrul orasului, ci la extremitatea sud (SSV) a zonei centrale. Acum orasul nu mai poate „veni” spre sud. A fost rupt prin Demolarile Aberante din 1984.
    Nu credeti? Mergeti cu 10 masini intr-o duminica dupa amiaza. Ma indoiesc sa aveti unde sa le parcati. Dar daca ar veni 10.000?
    Sfanta Vineri avea cam 8x17m. Numai Altarul Catedralei va avea cca 40x17m. De 5 ori mai mare doar altarul.
    Parcul se va distruge oricum in acest caz. Merg la biserica saptamanal. In fata bisericutei (micute) sunt in fiecare duminica macar 10 cersetori. In Parcul Carol vor fi macar 1000...
    De inviere, prin parc vor cobora circa 70.000 oameni cu lumanari, care ar calca totul in picioare. Pentru Catedrala exista amplasamente mult mai bune.
    Nu are rost sa mai insist.
    #14765 (raspuns la: #14699) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Daniela - de carapiscum la: 15/10/2004 17:30:19
    (la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
    Abia acum am observat mesajul tau asa ca incerc sa-ti raspund ca sa nu crezi ca m-am facut ca nu vad.

    In primul si-n primul rand nu stiu de unde ai tras tu concluzia desteapta cum ca "mi-ai fi turnat tu ceva sare pe rana". Draga, te flatezi singurica. Vezi tu, de aia nu va suporta romanii pe cele ca voi, ca intotdeauna cand incearca sa fie blanzi si vor sa vi se destainuie, voi aveti ambitia asta de a le rade in nas si de a-i trata cu sulfat de sictir. Adica daca un barbat vi se destainuie prin ceva anume, voi ori i-o luati ca pe o slabiciune aratand prin aceasta cat de slabe sunteti de fapt voi, ori o interpretati ca fiind o gluma proasta. Ce sa spun, am avut o droaie de dreptate cand am zis ca va plac barbatii straini fiindca va permit orice. E si normal, ca la aspectele atinse de mine (cele referitoare la legile care le sustin pe femei mai mult decat pe barbati- stiu eu cum se intampla: daca ei nu-i convine ceva se da cu capul de perete, isi face o masturbare rapida si-si rupe hainele de pe ia apoi da telefon la politie ca sa-l bage in puscarie pe fraierul de barbat'su) nici macar n-ai mai facut vreo sesizare. De ce? Hmm, doar nu sunt chiar asa de prost sa nu-mi dau seama. E simplu: tie uneia nu ti-a ajuns degetul intins, ai luat toata mana.

    M-ai prins cu musca pe caciula...? Nu stiu care pe care a prins aici. Ca o paranteza, afla ca nici macar nu port caciula! Sic! Si daca am o musca eu n-o alung, ci o prind cu dibacie. Singurele care nu vaneaza muste sunt femeile, lor le place sa le stropseasca pe toti peretii.

    1. Da-ne si noua un semn din mila Mariei-Tale si zi-ne pe unde ai gasit aici referirile alea, ca pe mine m-ai facut tare curios. Din cate am putut eu vedea in general la cafenea, majoritatea barbatilor se poarta frumos cu femeile de pe aici. Ah, probabil te-a contrariat faptul ca se gasesc destui dintre barbati care sa vi se "opuna" (adica sa vina cu explicatii pertinente) la capitolul stiinte si dezbateri despre viata.

    2. Nu stiu ce-i fi crezut tu, dar se pare ca treaba e in felul urmator: fiindca n-ai gasit pe Fat-Frumos care stie sa le faca pe toate, inclusiv sa-ti dea cate o galeata de jaratic aprins, te-ai gandit ca el nu exista. Nu ti-ai pus problema ca n-ai stiut unde si ce sa cauti, ci ca nu exista din cauza ca tu n-ai gasit. Pai sa-ti spun ceva, nu e vina barbatilor buni ca nu dau decat de niste profitoare, in timp ce smecherii dau de cele bune- si invers. Pur si simplu se intampla. Daca m-am gandit ca ai fi stat in manastire...? Ha ha ha, ce gluma buna! Te-ai gandit mult inainte de-a scoate porumbelul din gurita? PAi daca ai fi stat la manastire macar o saptamana, atunci nu mai vorbeai asa. Si da, sunt convins ca doar ai visat la ei. Si pt. ca ei n-au visat la tine...iata cum s-a ajuns la discutarea temei de fata. Stii, ma intreb daca nu cumva tu ascunzi ceva in adancul sufletului tau, ceva de demult, o parere de rau pt. un roman pierdut din neatentie. Asta ar putea fi o scuza buna si ar explica in buna masura stresul si refularile de acum.

    3. "Coada de peste" o sa devina coada de balena fiindca mi-am dat seama din textul tau ca tu nu cauti explicatii, ci motivatii pt. alegerea ta pe care ai facut-o. Numai un fraier ti s-ar mai destainui acum. Ce ziceam eu, cum trebuie o femeie sa stie ca e apreciata?...

    4. Vezi cam multe pt. una care n-a reusit sa vada decat romani impotenti la toate! Nu crezi? Facusem doar o apreciere despre faptul ca romanii isi intretin cu greu familia si atunci ele (unele), ca sa scape de griji si de nevoi, deseori apeleaza la strategia internetului si-si gasesc iubitei desfranati cu bani care le ofera marea cu sarea, mai exact un trai fara grijile zilei dar si fara frumusetea experientelor traite in greutati. Ca orice mi-ai zice tu acuma n-am sa te cred ca nu mai poti de fericire. Dealtfel ce te-a facut sa vii sa scrii aici, oare nu tocmai lipsa celor ai tai? Ca daca erai atat de fericita nu veneai sa scrii despre barbatii romani, ci puteai la fel de bine sa vii si sa te destainuiesti urland ca nu mai poti de atata bine. Dar tu nu, ai vrut sa-ti justifici, precum spuneam, decizia luata cu ceva timp in urma. Eu cred ca in fond tu te simti vinovata de ceva. Nu trebuie sa fii psiholog ca sa-ti dai seama de asta.

    Faptul ca barbatii judeca dupa "calapodul" lor nu e mai impresionant decat afirmatia ca femeile judeca numai si numai dp lor dv. Nu ti se pare ca ar fi ceva normal in asta? Ce-ai vrea, barbatii si femeile sa gandeasca si sa se poarte la fel? Pai atunci cat de plictisitoare ar deveni viata?

    "Ciuda de mascul respins"... I have no idea what you talking about! Si chiar de as fi fost respins, ce-ti pasa tie? Tu chiar nu vezi dincolo de lungul nasului tau? Ce te face sa crezi ca esti mai buna decat romancele care isi duc viata asa cum descrii tu? Cu alte cuvinte putem deduce din aceasta ca femeile care au parte de aceste experiente, care n-am negat ca ar fi insultatoare, sunt niste proaste si fraiere, doar cele ca tine sunt cuminti!... Dar treziti-va odata madamelor, ce tot stati sub papucul barbatului roman? Lasati-i pe fanaticii vostri barbati sa-si creasca plozii singuri, ca ei v-au folosit pt. placerea lor si acuma tre' sa plateasca, iar voi "bateti de-a lungul podul", vorba lui Eminescu! Stiu n-cazuri de barbati (romani) lasati balta de femeile lor, cu tot cu copii, pt. frumusei din aia luciosi si cheliosi decupati de prin reviste cu stampila "peste 18 ani". Si mai mult decat atat stiu cazuri de femei din astea usuratice care dupa un timp s-au intors la amaratii lor de barbati si acestia le-au primit cu bratele deschise- au zis ca din doua (am scris noua prima data) rele e mai buna cea mai putin rea.

    "DIN PUNCTUL DE VEDERE AL BARBATULUI banii conteaza foarte mult, sint o extensie a masculinitatii". Aha, va sa zica atunci cand banul devine scopul si devenirea femeii, acesta nu mai este o extensie a feminitatii... Ce sa-ti spun, justa judecata ta. Si parca daca barbatul sustine familia dpdv financiar, asta e ceva injositor pt. ea si copiii ei. Ai uitat, mandra doamna de departe, ca rostul intemeierii familiei nu este decat nasterea de prunci, acesta este scopul principal. Ori asa ceva implica niste responsabilitati pe care trebuie sa si le asume fiecare in parte. Spune-mi mie cine iti educa pruncii: bunicii lor, dodele, prietenii, cunoscutii...? Si daca in barbati oricum nu ai incredere, atunci tu singura de ce nu ti-i educi? Din lipsa timpului, poate? Timp care se scurge in favoarea cui?!...

    5. Nu consider ca te-am jignit cu nimic, pur si simplu am pus o intrebare si am facut o remarca generala. Scuze totusi, trebuia sa specific asta. Dar ce-mi vad ochii? Vorbesti de relatii ca despre purtat papuci!? Nu ti se pare ciudat sa ceri sa fii tratata cu consideratie din partea barbatului in timp ce tu vezi relatia ca pe o banala purtare de papuci folositi? Stai sa vedem: cand am afirmat eu ca barbatii au dreptul sa-si incerce frumoasele inainte de casatorie? Si a cui e vina daca se intampla, numai a lui? Uite, odata o judecatoare oarecare a fost pusa in fata luarii unei decizii referitoare la savarsirea infractiunii de viol de catre un tanar asupra unei fete. Si pt. ca procesul cam batea pasul pe loc, la un moment dat a intrebat-o pe "victima": cine ti-a dat...pilotii jos? PAi sa vedeti..., a inceput ea a intoarce lucrurile si a le fastaci, eu. Dar, stiti, eu nu sunt vinovata ca m-am dus la discoteca si-am ramas pana aproape de dimineata cand i-am cerut lui, desi era cam baut, sa ma conduca acasa. Aveam eu fusta aia mini si am cam flirtat cu el, dar n-am crezut ca o sa sara pe mine. Mda, cam asa se intampla: unele cauta cu lumanarea sa li se intample bucuria si apoi merg de bocesc pe la toate usile ca au fost folosite. Tu esti sigura ca femeile nu-i folosesc pe barbati in scopuri ascunse? Stii ce se spune prin occident despre barbat: ca este o prelungire inutila si scarboasa a...penisului. Asta sopteste ceva la urechiusele tale sensibile?

    6. Si eu ti-am dat ceva raspunsuri la tema asta mai sus. Insa mai spun ca daca barbatii aia ideali pe care-i vezi tu de acolo si-ar lua in serios drepturile, nu numai obligatiile bagate cu forta pe gat de niste legi abuzive si partinitoare, atunci n-ai mai cotcodaci nimic stand cocotata sus pe gard. Apropo, stii bancul ala cu gaina pe gard, ca de ce sta acolo? Ca sa-i vada vecinul (din strainatatea de peste gard) copanele- si implicit tartita.

    7. Pai are aceeasi obligatie pe care la randul lui o indeplineste, cu amendamentul ca din cauza conditiilor de mediu economico-social si politic nu are cum sa faca fata cerintelor tot mai mari venite din partea unor femei care s-au emancipat. Chiar e asa greu de inteles? Sigur ca atitudinea asta e incorecta, cea de care vorbesti tu, dar asta asa cum nu-l scuza pe barbat, nici n-o face sfanta pe femeie.

    8. Stiam ca ai sa te legi automat de expresia respectiva cu toate ca am pus-o in ghilimele pt. a sublinia ca nu gasesc un termen corespondent si ceva mai fin. Insa ciudat nu e asta, ci faptul ca initial ma gandisem la cu totul altfel de hamuri...- nu te intreb daca tu si partenerii tai le-ati folosit vreodata, nu vreau sa fiu impertinent si sa ma bag in...papucii tai!

    9. "si banii ei pe ce se duc?" Chiar vrei sa afli raspunsul? O sa te socheze: pe parfumuri din cele mai scumpe, pe rujuri, rimeluri, oje, coloranti de par, masti, alifii, uleiuri, cercei, bratari, inele, stofe rare, fuste si rochii la care platesc firma producatoare mai mult decat materialul si lucratura in sine (de fapt care material?), pantofi noi la fiecare saptamana, zaiafeturi, cine romantice sau pur si simplu numai cine, masina la scara s.a.m.d. Asta e comparativa cu lista lui Schindller (nu stiu daca am scris corect numele).

    10. De ce te supara ca am adus in discutie niste aspecte asa cum le vad dealtfel multi dintre barbati?- chiar daca ei n-o recunosc public. Spui ca si-ar fi muscat limba... Chiar a facut-o pana la urma, ca avea o droaie de teribilisme in cap preluate din cine stie ce magazine saptamanale pt. "clasa muncitoare dezavantajata". Si inca nu stii nimic despre felul meu de a fi si despre ce gandesc in realitate, cum ma port. Ca sa zic asa, ma port cum mi-e portul si vorbesc cum mi-e vorba. Sunt simpatic sau nu, ce conteaza? Oricum nu poti impaca pe toata lumea.

    11. De ce returnezi intrebarea pe care ti-am pus-o si nu dai un raspuns direct? Nu te teme, n-am sa te iau la paruit. Nu e greu, incearca numai. O parte din raspuns l-ai insinuat undeva mai sus in mesajul tau, deci de ce anume te feresti acuma?

    12. Buna comparatia cu vaca, pe langa ca e cat (scuze ca suna a cacofonie) se poate de plastica. Eu cred ca nu intamplator ai dat-o, ci propria constiinta ti-a dictat impotriva logicii pe care ti-o crezi inexpugnabila. Chiar asa, de cate ori calcati prin strachini sau va abateti prin loboda vecinilor..., daca barbatii romani (ca despre ei era vorba) ar fi asa de cretini si s-ar multumi sa stea la coada vacii, atunci v-ar pune botnita si v-ar duce ca pe urs. Slugi...? Ei bine da, aici trebuie sa-ti dau dreptate. Dar din nefericire ai enuntat numai o jumatate de adevar. Corect si principial ar fi fost sa spui dupa cum spune Ap. Pavel la Efeseni cap. 5: "20. Mulţumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (şi) Tatăl.
    21. Supuneţi-vă unul altuia, întru frica lui Hristos.
    22. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului,
    23. Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este.
    24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, întru totul.
    25. Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea,
    26. Ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt,
    27. Şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.
    28. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte.
    29. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica,
    30. Pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
    31. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
    32. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.
    33. Astfel şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat." (acest pasaj se citeste in toate bisericile ortodoxe la savarsirea cununiei, iar cand aud mirii ce se spune, numai isi dau ghionturi, se calca pe picioare...si deja au uitat pt. ce se afla acolo, in fata lui Dumnezeu).

    13. ibidem! Asta n-o pot pricepe cele care gandesc ca si tine: cum sa fie ele slugile barbatilor lor? Nu conteaza nici macar daca si ei la randul lor se fac pe ei insisi slugile femeilor, important e ca ele sa nu se simta atinse nici macar cu o floare!!! Aferim, de asta alearga o sumedenie pe la musulmani ca sa devina cadane si sa mearga pe langa caii stapanilor lor...

    P.S. Stii, inca de la inceput am vrut sa-ti spun asta: din cauza ca sunteti asa de gurese, cele ca voi, barbatii nu va mai arata nici un fel de toleranta. Sunt satui de mozaicul ce-l asterneti zilnic in fata lor- verbal, vreau sa zic. Nu ti-a zis nimeni pana acum ca oricat v-ati cazni voi si v-ati da peste cap ca sa fiti egale barbatului, nu veti putea fi niciodata? Si nu pt. ca nu va duce capul, ci pt. ca exista fiintial intre firea feminina si cea masculina diferente enorme ce nu pot fi in realitate nici macar comparate, daramite schimbate!
    -----------------------------------------------------------------
    So far, so good.
    #25188 (raspuns la: #24595) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
    (la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
    Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



    Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

    Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
    Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
    Hmm :)

    Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

    Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

    Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
    Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
    Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
    Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




    Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

    Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

    Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

    Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



    Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

    De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

    Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

    Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

    Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

    Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


    Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

    Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

    Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
    Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



    Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
    Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
    De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
    Iubirea lasa urme.


    Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
    Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
    Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
    Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

    Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


    De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

    Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
    Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


    Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
    In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

    Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


    Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
    Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


    Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

    jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


    Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

    Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

    Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
    Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
    Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


    Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

    1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

    Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

    Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

    Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

    Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
    Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


    Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

    Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

    Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

    Te contrazici iar?
    Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
    Stii sau nu stii cum e?



    Caractere italice = alexandros text mai vechi
    caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
    Caractere normale = casandra radu


    "omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
    #140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    onutza - de Alexandros la: 05/02/2007 22:34:56
    (la: NE PUTEM SCHIMBA?)
    ceata ii deplina azi pe feleac...
    Avem faruri pentru ceatza ;)

    adica, de ce insisti tu atat sa ma intalnesc cu "nefericitu", "martirul"?
    asta incepe sa fie interesant.mi-i sa nu fie contagioasa starea lui.
    si nu tre sa vrea si el?
    noroc ca exista secretul spovedaniei.
    cum esti tu asa convins ca ne-om intelege mesajele unuia altuia?daca
    de atat timp nu ni le-am? s-o fi schimbat ceva si eu nu stiu?


    unde vazusi tu insistente pro intalnire cu nefericitul, martirul
    Tu ziceai de o intalnire de gradul trei si sunt convins ca nu e cu el, ci
    cu unul pe cate-l vom numi preafericitul(nu patriarhul:))) )

    ca sa te testez, mai ca as fi tentata sa te intreb ce mesaj iti
    transmite discutia asta.
    nu era conferinta ta despre schimbare?


    Tocmai despre schimbare e vorba.
    Ce mesaj imi transmite discutia?
    Ca acea intalnire iti va schimba pana si culoarea ochilor.
    (vei avea ochi albastri pentru ca acum cu ochii tai negri vezi totul in negru)

    "omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
    #173434 (raspuns la: #173303) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    limpezimea ta, am venit! - de anisia la: 26/04/2007 22:40:14 Modificat la: 26/04/2007 22:40:39
    (la: EI NORI)
    si uite cum descopar o noua fata a matale: modestia!! mai sa vezi, cum tocmai pe matale uitasi sa te dai exemplu la ironie fina... haha, sa nu zici ca neuronul buclucas, te-a indemnat sa omiti :)).
    permite-mi sa te citez:

    Nu ma pune sa caut ca-ti unmmplu pagina cu "ironii" de genul asta.

    vin in ajutorul tau cu un exemplu. te citez din nou:
    Bag mana in foc ca nu vei castiga vreodata un concurs de poezie.

    vezi? tocmai pe tine nu te-ai dat exemplu!!! cum asa? ca mai ironie jignitoare ca asta, nici ca n-am mai vazut. nu era mai simplu sa zici lucrurilor pe nume?
    ah, dar am uitat: tu nu esti barbat!!!

    deci, ironimea ta... ce tie nu-ti place, altuia nu-ti face.

    be right back :)
    #191364 (raspuns la: #191327) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    din nou despre... - de cosmacpan la: 23/09/2008 19:46:12
    (la: Locul in care "Si caii se impusca, nu-i asa?")
    Rug de apă

    Mai lasă-mă odată, apa
    S-o-ncerc cu vâsla-mi ostenită
    De paza-am stat pe ţărmul ăsta
    Şi mi-e carena putrezită...

    "Orb, neghiob şi strâmt la minte, cum mă aflu, n-am fost totuşi atât de stupid şi de neştiutor încât să cred că Hristos ne cere să dăm din prisosul nostru: asta o fac doar şi păgânii. Am fost însă îndeajuns de nepriceput şi de rătăcit în beznă spre a cugeta – ceea ce pare întru totul conform cu învăţătura creştină – că ni se cere să dăm din puţinul nostru. Ba am şi mers până la a mă învoi cu ideea că din pilda celor doi bani aruncaţi de femeia văduvă în cutia darurilor (Marc. 12, 41-44; Lc. 21, 1-4) reiese îndemnul de a da tot ce avem, toată avuţia noastră.
    A fost nevoie să nimeresc a citi, acum câtva timp, un text al poetului francez Henri Michaux (1899-1988) pentru a înţelege, cutremurându-mă, înfiorându-mă, că Hristos ne cere cu totul altceva. Şi anume: să dăm ceea ce nu avem.
    Orb, neghiob şi strâmt la minte ce am fost. Şi ferecat în chingile bunului simţ celui mai lamentabil. Cum de mi-am putut închipui că Hristos – Dumnezeul care a primit să Se întrupeze şi să moară pe cruce aidoma celui mai nefericit şi mai ticălos dintre muritori, ne va cere să dăm din prisosul ori puţinul avutului nostru ori chiar avutul acesta întreg? Cum de ne-ar fi chemat la acţiuni atât de simple, de aparţinătoare lumii acesteia, de posibile adică! Paul Claudel nu ni-L definise oare pe Dumnezeu atribuindu-I grăirea: De ce vă temeţi? Sunt imposibilul care vă priveşte.
    Hristos, aşadar, aceasta chiar ne cere: imposibilul – să dăm ce nu avem.
    Dar să-l ascultăm pe Michaux: în mănăstirea unde ar dori să fie primit se prezintă un candidat la călugărie. Îi mărturiseşte stareţului: să ştiţi, Părinte, că nu am nici credinţă nici lumină nici esenţă nici curaj nici încredere în mine şi nici nu pot să-mi fiu mie însumi de ajutor iar altora cu atât mai puţin; nimic nu am.
    Firesc ar fi fost să fie de îndată respins. Nu aşa însă. Ci stareţul (abatele, zice poetul francez) îi răspunde: Ce-are a face! Nu ai credinţă, nu ai lumină; dându-le altora, le vei avea şi tu. Căutându-le pentru altul, le vei dobândi şi pentru tine. Pe fratele acesta, pe aproapele şi semenul tău eşti dator să-l ajuţi cu ce nu ai. Du-te: chilia ta e pe coridorul acesta, uşa a treia din dreapta.
    Nu din prisosul, nu din puţinul tău, ci din neavutul tău, din ceea ce îţi lipseşte. Dăruind altuia ce nu ai – credinţă, lumină, încredere, nădejde – le vei dobândi şi tu.
    “Trebuie să-l ajuţi cu ceea ce nu ai.”
    (Dăruind vei dobândi - de Nicolae Steinhardt [Nicolae_Steinhardt ])
    INSULA ALTUIA, - de Tot Areal la: 03/01/2010 09:26:09
    (la: moarte galbena)
    stari alternative intre extaz si nefericire, dar soarele sigur va rasari si pe ulita ta!
    Insula Altuia - de Roman Haduch la: 16/04/2010 15:19:03
    (la: Sa fim fericiti)
    nu am vrut sa ma refer la apa respectiva ci , eventual la apa vie a Cuvantului din Scriptura.
    Multumesc pentru gandul bun. Indata ce a luat loc in CCC, a si deschis sipetul misterios din interiorul caruia au venit, in fata cugetului meu, intr-un dans pe o muzica neperceputa de urechea-mi treaza , versetele, imbracate in tr-o boara proaspata,: Gandul bun si optimist nu te lasa sa fii trist/ Toata viata ta sa fie, un prilej de bucurie / Si in orisicare loc sa ai parte de noroc.
    Insula Altuia multumesc pentru gandul tau bun ...
    #536270 (raspuns la: #536253) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...