comentarii

neimpartasita


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Violetul simbol al iubirii neimpartasite - de PROUDFRECKLED la: 07/08/2010 15:35:13 Modificat la: 07/08/2010 15:36:26
(la: ....)
multumesc pentru pareri!!!
am sa scriu aici una dintre compuneri,care imi place foarte mult si am sa ma si pregatesc pentru eventualele critici...inainte de a incepe s'o postez aici,vreau sa mentionez ca m'am informat inainte, pentru a cunoaste anumite simboluri.

Violetul simbol al iubirii neimpartasite

Violetul este culoarea alcatuita din rosu si albastru,ce reprezinta echilibrul dintre pamant si cer,trecerea de la viata la moarte,transformarea caldurii si a dragostei in raceala si suferinta.
Precum rosul s'a transformat in violet,datorita omogenizarii lui cu albastrul putin cate putin,asa si iubirea mea a devenit dintr'un rosu puternic,aprins,care parea ca arde, intr'un violet sobru.In aceasta iubire incep sa patrunda incet-incet tristetea,nesiguranta,infindelitatea, simbolurile albastrului,transformandu'mi iubirea intr'una violeta,in care sentimentele lui oscilau ca pendulul unui ceasornic, cand la mine,cand la ea,iar sentimentele mele fiind precum un tren ce ajunge in multe gari si stationeaza pentru un timp,apoi incercan sa ajunga totusi la destinatie,sentimente presarate pe parcurs cu durere si melancolie.
In Extremul Orient transformarea de la rosu la violet simboliza trecerea de la activ la pasiv,asa si iubirea puternica,frumoasa,a devenit una pasiva,tragica,in care au ramas sentimente de regret si dor.Violetul exprima culoarea doliului,a semi-doliului,semi-doliu ce si'a pus amprenta pe jumatate de inima,cealalta parte incercand sa mearga mai departe,sa se urce in alt vagon pentru a ajunge la destinatie,la fericire,iar partea indoliata purtand vie amintirea trecutului,a clipelor de fericire,ce suspina si nu trec peste acele momente.


pai sa ne jucam, daca asa vrei!:)
sanjuro are dreptate - de sarmi la: 14/11/2003 11:38:56
(la: Speranta)
"let go and let God"

durere este, dar unde este viata este durere.Gindeste-te ca nimic nu conteaza decit tu insati(suna foarte egoist stiu, dar...) este adevarat si experimentat pe propria piele.

Dragoste neimpartasita (procentul acela 1% cit o fi),nu merita, pe bune draga mea
Cu respect
sarmi
#4251 (raspuns la: #4226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unul din cei patru (altul fii - de Ingrid la: 10/12/2003 14:27:34
(la: www.romanialibera.com=Stefan Niculescu-Maier)
Unul din cei patru (altul fiind ,cred Petre Mihai Bacanu, iar restul poate stie Radu mai bine....):
Invitatie

Stefan Niculescu-Maier

Intr-o tara indepartata, a fost odata ca niciodata un grup de patru barbati care au decis sa scoata un ziar clandestin continand articole impotriva dictatorului. Cei patru si alti cativa care li se alaturasera au fost insa denuntati politiei secrete, arestati, inchisi, torturati si, cu exceptia unuia dintre ei, eliberati cu conditia de a domicilia fortat in diferite orase. Apoi in indepartata tara s-a produs o schimbare violenta de regim, pe care unii au numit-o “revolutie”, altii au numit-o “lovitura de stat”. Dictatorul a fost impuscat dupa un simulacru de judecata iar in urma schimbarii cei patru s-au reintalnit si au pus bazele unui ziar independent care, credeau ei la vremea aceea, avea sa aduca mult bine tarii.

O vreme, ziarul a reprezentat un sprijin moral si un reper etic pentru milioane de oameni din tara respectiva. Anii au trecut. Astazi, ziarul nu mai este nici pe departe ceea ce a fost. Dintre cei patru unul a murit, unul s-a stabilit in Statele Unite, unul scoate un supliment al ziarului iar unul, cel care a condus in toti acesti ani ziarul, isi contempla - poate cu nerabdare, poate cu anxietate - anii viitori de pensie, controlul ziarului fiind preluat de buna vreme de o firma straina.

Adesea nu realizam ca materializarea viselor noastre nu se produce la capatul unui drum pe care-l construim in minte ci chiar in momentele in care ne luptam pentru un ideal. Ca si in dragoste sau prietenie, sentimentul ca faci un lucru bun si drept se alimenteaza din el insusi, nu din anticiparea rezultatelor actiunilor care decurg din el. De fapt, de cele mai multe ori acest rezultat este neasteptat, pentru ca suntem prea implicati in prezent ca sa avem timp sa ne mai si gandim despre ce va fi. Doar pentru observatorii exteriori soarta celor care au un crez poate fi uneori evidenta. Dragostea neimpartasita si falsa prietenie sunt bune exemple si la acest capitol – greu ne vine sa credem!

Ca si pentru autorul acestor randuri, pentru majoritatea dintre dumneavoastra, stabilirea permanenta in afara Romaniei a reprezentat o salvare. Nu ma refer aici la o salvare economica. Strict material vorbind, destui dintre cei pe care-i cunosc ar fi fost mai bogati daca ar fi ramas in tara. (Desi regula nu se aplica de exemplu profesorilor, oamenilor de stiinta sau inginerilor pe care-i stiu, altor profesionisti intelectuali, care n-ar fi avut sansa de a avea o viata decenta practicandu-si meseria in Romania). Ma refer totusi in primul rand la o salvare morala, la iesirea dintr-o societate in care nimic nu se poate realiza fara relatii, iar ca regula generala valoarea acestor relatii este direct proportionala cu gradul lor de imoralitate, indecenta sau neprincipialitate. In Romania anului 2003, “moartea caprei vecinului” (fenomen natural, aleator) a devenit “uciderea caprei vecinului” (pagubirea vecinului cu premeditare). Iar crima propriu-zisa si pregatirea acesteia a devenit mai mult decat un deziderat pasiv, este o psihoza colectiva.....


Continuarea articolului in arhiva site-ului www.romanialibera.com

#6393 (raspuns la: #6392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu stiu... - de belazur la: 21/03/2004 17:45:34
(la: Se poate trai fara iubire?)
Fara iubirea ta pentru un el/o ea sau fara iubirea lui/a ei pentru tine? Sau fara iubire reciproca? Iubirile imposibile/neimpartasite/disperate... au facut istoria culturii (daca nu si a lumii)... Deci... :)
#12518 (raspuns la: #12471) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
destin - de anisia la: 12/01/2005 02:20:26
(la: VIATA..., CA DESTIN INTR-O IUBIRE PURA)
nu stiu daca "a iubi" este o abilitate (in sensul de calitate umana), sau este pur si simplu un dar ce ne este dat de divinitate. nu suntem noi oamenii cei care hotaram cand, cum, cat si pe cine iubim. s-a intamplat de atatea ori ca unul, altul sa se indragosteasca de persoana de care s-a asteptat cel mai putin? si asta nu din abilitatea de a iubi, ci pentru ca asa au hotarat sortii.

ai dreptate cand spui ca este extrem de important sa stii ce doresti de la viata. dar cati dintre noi ajung la performanta asta? cati dintre noi se hotarasc si raman fideli hotararii? de cate ori nu ne-am razgandit? inconsecventa este o problema in constructia firii umane. eu de exemplu, pana deunazi imi doream sa fiu lasata in pace in lumea mea, cu cartile si poeziile mele, cu ganduri neimpartasite. ceva s-a intamplat (si nu stiu ce) si iata ca prioritatile-mi sunt schimbate. e mai important pentru mine acum sa cunosc oameni in loc sa fug de ei, sa-mi deschid sufletul in loc sa-l infasor cu o broboada, sa ascult in loc sa tac asurzitor...
#33198 (raspuns la: #32521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex boldea - de Intruder la: 07/05/2005 11:23:48
(la: iubire? acum serios vorbind...)
"nu toti oamenii pot iubi"...spui tu ; eu cred ca toti pot, macar o data...de aia suntem oameni si nu legume.
singuratatea n-are de-a face cu iubirea...daca iubirea e neimpartasita, unilaterala, sigur ca cel ce iubeste sta singur...ori se macina, ori se resemneaza, ori cauta alta iubire...poate un surogat, ceva...poti sa iubesti in singuratate sau sa fii o "leguma" nesimtitoare care traieste intre 1000 de barbati si femei.

"sunt oameni care aduc lumea in singuratatea lor si sunt altii care-si plimba singuratatea prin lume" (nu mai stiu cine a zis-o...)...tu din ce categorie faci parte?

P.S. // nu spune "hop"...nu se stie cand te "paleste"...cred ca de asta nu scapa nimeni...daca esti un singuratic, profita de "liniste"...:)))
sa fii iubit!
A te obisnui sa fii singur e - de Eluta la: 14/05/2005 15:26:46
(la: iubire? acum serios vorbind...)
A te obisnui sa fii singur e diferit de "a nu vrea sa fii iubit" ... poate ca iubind prea mult, cersind iubire neimpartasita ... preferi sa fii singur ...
proudfreckled - de Cassandra la: 13/07/2005 23:47:37
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Sint de acord ca exista pseudo-stiinta si stiinta de proasta calitate, este chiar ceea ce critic in aceasta conferinta. “Stiinta” creationista este un exemplu de pseudo-stiinta, iar stiinta de proasta calitate ameninta constant calitatea cercetarii actuale. Nimeni nu a negat faptul ca oameni de stiinta au comis fraude si au dat dovada de lipsa de etica si integritate morala. Totusi, nimeni nu poate nega nici ca sistemul functioneaza si se autocontroleaza, dovada este chiar articolul pe care il prezinti, si faptul ca fraudele ies in final la iveala. Frauda lui Haeckel a fost facuta cunoscuta tot de oameni de stiinta.

Referitor la articol, poate stiai ca Martinson a facut declaratii in care se opune ca studiul lui sa fie folosit cu scopuri senzationaliste, el neimpartasind parerea ca toti oamenii de stiinta sint corupti. Important este ca atrage atentia asupra necesitatii extinderii definitiei conduitei stiintifice corecte, care ar trebui sa includa si abateri mai putin grave decit frauda, fabricarea si plagiul (asa cum sint cele recunoscute in studiu).

Si daca vorbim de rigoare stiintifica, trebuie sa adaug ca Martinson nu a putut sa-si publice articolul decit in Nature si sub forma de “comentariu”, ceea ce inseamna ca inca mai trebuie sa fie supus opiniei expertilor. Exista deja o serie de critici asupra metodei stiintifice aplicate in studiul sau – formularea anumitor intrebari ar fi putut da nastere la raspunsuri echivoce, critica pe care Martinson a acceptat-o. Este greu de realizat un sondaj cu privire la integritatea conduitei umane - pe de-o parte intrebarile trebuie formulate astfel incit sa nu destepte in cei sondati refuzul de a admite abateri, cu pretul insa ca formularea lor sa dea nastere la echivocuri.

doamnelor si domnilor, cetateni! - de Intruder la: 24/10/2005 01:47:08
(la: iaca! premiile Cafeneaua)
Intru ca-n branza, direct in subiect, fara preliminarii ca nu stiu pe unde
le-am pus...:)

deci:

- premiul pentru cultura generala ("Biblio")
- premiul pentru inteligenta ("Briciul...sau"IQ")
(ori le lasati pe amandoua, ori taiati unul de pe lista, cum vreti...sunt cam acelasi lucru)
- premiul pentru debut ("Bebe")
- premiul pentru umor ("Salt & Pepper" sau "Pacala")
- premiul pentru originalitate ("Inedit")
- premiul pentru eleganta ("Distinctio")
- premiul pentru ofticosi sau invidiosi (?)....."Gaga" sau "Sic'' sau...

acum...premii gen "zmeura de aur".
- pentru incultura (nu stiu, poate "Farfuridi" sau alt personaj din Caragiale...)
- pentru greseli gramaticale ("Agrammatos")
- pentru mania persecutiei ("Clantza"...)
- pentru publicatii /postari neavenite, in afara subiectului...("Habar n-am")

mai spuneti si voi, dati-va cu parerea...s-ar putea ca "premiile" negative sa deranjeze...
mai propun ca unele premii de mai sus sa aiba unele subgrupe (conferinta, poll, eseu, poezie, proza, postare...)

maan, Pasagerul, RSI, Paianjenul, Cassandra, zaraza si care sunteti mai vechi pe cafenea...Daniel Racovitan, admin, of course...:))) spuneti ceva, sa demaram cat de cat!...inceputul e greu...:)
Honey si tu!...te-am uitat...la "Mister" v-ati descurcat bine...:)

intai trebuiesc alese criteriile, apoi incepe cautarea de texte, apoi nominalizarile...o sa dureze ceva!...cand incepem?...cine vrea sa-ncalece primul???
eu am propus doar, veniti cu adaugiri, idei noi...maan, cassandra?...haideti, ca pleaca "mortul" neimpartasit...:)))
e mai fain ca fiecare premiu s-aiba un nume, cum a zis maan...

eu nu-s vechi si sunt subiectiv ca dracu'! dar, daca e nevoie, ajut...poate m-aleg si eu, macar c-o zmeurica, ceva...:)

































Noica:jurnal de idei - de om la: 20/11/2005 17:55:33
(la: Lume, lume, soro lume!)
de aici am luat acesta fraza. De cate ori o citesc de atatea ori "vad" altceva si totul se invarte in jurul unui cerc vicios:fericirea si uciderea sunt "evenimente" sociale, + iertarea care este doar a ta (interior).
In momentul cand ierti PUBLIC (in societate) te tradezi pe tine insuti...ajungi "la mana regulilor nescrise ale societatii". Din acest moment fericirea "neimpartasita si altora" devine FRUSTARE.
Prin simpla iertare poti sa ajungi fericit sau "ucigas" al ei !

PS: va multumesc pentru comentariile voastre interesante...care mi-au inspirat acesta "viziune"
#89126 (raspuns la: #88993) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnisoara Cintezoi- - de Nanina la: 27/12/2005 11:17:31
(la: Lupta generatiilor.....la o alta categorie)
-diriga de la clasa a X a F,nu s-a casatorit nici o data.A ramas credincioasa marii ei iubiri neimpartasite-varul Vladimir;unicului ei var de care era indragostita pana peste urechi.Vova-cum il alintau cei apropiati-nu avea ochi decat pentru Andra;acea poama buna din vecini, care a fugit cu baiatul unui armator grec.De atunci nu a mai auzit nimeni de ea. Vova a considerat ca viata lui nu mai avea rost fara Andrisor a lui, si a fost gasit aninat de nucul batran din spatele gradinii.
D-ra Cintezoi a plans multe zile si multe nopti pana cand lacrimile au secat si sufletul a amortit. A ramas la scurt timp si fara bunicii care au crescut-o de la varsta de patru ani, cand minunatii ei parinti au trecut in nefiinta datorita unui vatman beat.
Si-a impartit timpul intre scoala si casa unde Botosel,motanul ei cel negru ca pacatul, o astepta in fiecare zi.
Cand a preluat, in urma cu un an, clasa a IX a F, a avut atat de mari emotii incat stomacul parca se facuse un ghem plin cu ace in miscare.Unul dintre elevi- Ionut semana foarte mult cu Vladimir. Aceeasi statura, un ten alb-mereu imbujorat, ochi albastrii si un par inelat de culoarea boabelor de porumb copt in soare-prietenos.
Se uita la Ionut si incerca sentimente contradictorii;ii era drag de parca era copilul pe care nu l-a avut niciodata, dar din cand in cand i se parea ca o priveste Vladimir.
S-a tot chinuit pana cand a venit vacanta de vara.
In plus de asta,o urmarea ideea ca Ruxandra- eleva cea mai constiincioasa din clasa ei, il priveste lung pe Ionut, dar parca si Ionut ii suradea acesteia.
Cand au inceput noul an, ceea ce i se parea ca ar fi ceva, i s-a confirmat. Legatura dintre cei doi adolescenti era si mai stransa. In pauza se retrageau sub un castan din curtea scolii si imparteau ceea ce aveau de mancare,mainile lui se odihneau pe umerii fetei,ii mai strecura si cate un biletel Ruxandrei pe sub banci.
S-a gandit d-ra Cintezoi la un motiv si i-a mutat pe cei doi din banci, astfel incat unul sa stea in banca din fata(de la catedra),iar celalalt in banca din spate si pe randurile de la fereastra si usa.Sa vedem cum ii mai trimite Ruxandrei biletele?!-se gandea d-ra Cintezoi.
La ora de latina-materie predata de diriga-lectia se desfasura cam asa:scotea cinci elevi la tabla-jupani si jupanese dupa cum ii numea profesoara.Acestia primeau un bilet-ca la examen-care continea;
-o retroversiune
-scandarea unui text la prima vedere
-conjugarea unui verb
-declinarea unui substantiv
Ultimele zece minute din ora se preda. Diriga citea noul text si de restul se ocupau elevii, acasa, ca doar asa poti invata o limba straina- cu dictionarul in fata.
Cand unul dintre elevi nu stia raspunsul(si se intampla obositor de des)era rugata jupaneasa Ruxandra sa raspunda si ca sa nu isi piarda antrenamentul ii mai punea si intrebari suplimentare. Ca totul sa fie cat mai chinuitor cu putinta, o masura pe eleva din cap pana in picioare cu o privire de pasare de prada.
La intervale scurte ii facea observatie fetei:ba ca nu stiu cum ii statea parul, ba ca tinuta vestimentara nu este tocamai potrivita, ba ca nu pune accentul bine pe silabe cand scandeaza si tot asa ii cauta ,,nod in papura''.S-a gandit d-ra Cintezoi sa-l cheme pe tatal Ruxandrei la scoala, dar nu prea stia ce motive sa invoce, caci notele Ruxandrei erau foarte bune si ceilalti profesori aveau numai cuvinte da lauda la adresa ei.
De fapt era foarte ingrijorata pentru Ionut.,,Atat de senini si puri erau ochii lui;atat de politicos si amabil era Vladimir-adica Ionut.Asa fusese si Vladimir si acea blestemata de Andra.... .
S-a perpelit diriginta pret de cateva luni; cum sa faca? ce sa faca? Intr-o noapte, cand nici macar Botosel nu a mai suportat agitatia stapanei sale, a hotarat sa supuna atitudinea Ruxandrei, atentiei consiliului profesoral ce avea loc in cursul zilei urmatoare.
Dimineata,vlaguita de oboseala, s-a imbracat dupa o toaleta sumara, a baut un ceai de tei cu doi biscuiti Digesta si a iesit pe poarta batranei case. In fata ei un pusti zgomotos,infuleca o banana, punand o multime de intrebari mamei lui.,, Ce prost obicei sa lasi copilui sa manance pe strada si cand te gandesti....''
D-ra Cintezoi nu a mai apucat sa-si duca gandul pana la capat.S-a desmeticit dupa ceva timp, nu intelegea ce cauta pe caldaram si de ce are asa mari dureri la sold.Auzea vag ceva in legatura cu o coaja de banana , cu o salvare...
S-a trezit intr-un pat de spital; medicul de garda i-a spus ceva despre o operatie, despre o lunga convalescenta si a intrebat-o daca poate lua legatura cu cineva din familie. Si-a adus aminte de Botosel si a inchis ochii.O v-a chema pe Mariuca-secretara de la scoala.....Ionut?....da!....v-a vedea ea ce v-a face cu Andra.De data asta nu v-a mai castiga ea..... .






_____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius

iubire imposibila - de Alexandros la: 28/03/2006 18:37:20
(la: IUBIRE IMPOSIBILA SAU PERSOANA IMPOSIBILA???)
Cred ca daca unul iubeste si celalalt nu simte nimic nu e iubire imposibila ci neimpartasita si e mai degraba obsesie.
Greu de recunoscut dar, "dragoste cu sila....."
Totul tine de compatibilitate; cu cat e mai mare(compatibilitatea) cu atat iubirea e mai durabila.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
Parerea mea - de zaraza sc la: 03/04/2006 13:23:26
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Maotzedung-Ioanide a fost provocat de Jennifer. Cine e credincios il intelege...A pus doar altfel problema...

Jennifer-Tu spui ca pentru tine pamintul si universul ramin simbolurile vietii. Nici nu ma mira ca neintelegind ca religia este de neinteles pentru atei ai uitat de conceptele abstracte (prea ai alunecat pe partea materiala a lumii) carora nu stiu in ce masura le poti demonstra existenta: libertate, prietenie, multumire, educatie, fericire si altele...Acestea sint valorile noastre comune, le impartasesc si eu si tu, da, nu numai zeii si dracii, acestia nu sint relevanti intre noi doua...Orice crestin sau aproape toti sint de acord cu tine in ce priveste stiinta, pentru ca Dumnezeu cunoaste rosturile acestei lumi, raspunsul la intrebarile noastre e prea complicat sa-l vedem sau sa accedem la el, asa ca toti e posibil sa avem dreptate. Dumnezeu are raspunsul la intrebarile noastre, fie ele din stiinta sau nu.

Am scris de cel putin doua ori pe forum ca Dumnezeu l-a lasat pe om cu liber arbitru si ca atare nu il indruma categoric nici pe o cale nici pe alta.

Cred in Dumnezeu pentru ca El este iubire, este Iubirea pe care te poti baza oricind. Apropo, cine poate simti iubirea pe care o arata sotii unul altuia?...Exista si iubire neimpartasita, cum poate ceva care este energie sa-si faca simtita iubirea decit daca esti deschis spre acea energie...

O picatura in univers este viata mea, prefer sa am asigurata vesnicia...
Viata nu e totul, omul e o fiinta ce opereaza cu notiuni abstracte...Cine ma condamna pentru ca acum, credincioasa fiind, cred in vesnicia notiunilor abstracte...Si nici macar nu cautam ceva cind am descoperit pe Dumnezeu...Dar sotul meu era si este primul om perfect lucid, rational, inginer, cu care discutind am descoperit ca stiinta poate convietui cu religia. Religia nu se opune stiintei, religia il completeaza pe om, ii da sens, finalitate, ii ofera acces la intregul univers. Si nu am crezut cind discutam cu el, ci Dumnezeu mi s-a adresat pe strada, in gindul meu.
Nu stiu de ce ii scriu lui Jennifer aceste rinduri, in principal ei, dar nu pot sa tac. "Daca veti opri acesti oameni sa vorbeasca, vor vorbi pietrele!" Homo Stultus cred ca v-ar putea spune de unde e citatul, sau cautati-l, pe mine ma intereseaza ce simt eu, tot ce am citit a fost distilat in sufletul meu...

cere si ti se va da
#115125 (raspuns la: #115100) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
And the beat goes on.... - de rayro la: 26/04/2006 19:41:32
(la: Scrisoare despre iubire 3)
In stare pura iubirea este neconditionata. Fiecare din cuvintele pe care le folositi leaga un sentiment pe care il simtiti de oameni si de lucruri. De lumea materiala.
Iubirea este o stare de a fi si se afla inauntrul fiecaruia. Iubirea n-o dai la schimb. Ea se ofera. Se ofera din preaplinul pe care il simti. Si nu se termina la prima persoana pe care o consideri speciala.
Ce legatura are asta cu faptul ca altcineva alege sa fie fericit in alta parte decat cu voi? Sunt de acord ca probabil nu as topai de fericire, dar asta nu inseamna ca, pentru altcineva, eu ar trebui sa imi inchid restul optiunilor. Credeti ca inchizandu-va in turnuri de fildes va ajuta cumva? Credeti ca zidurile la care lucrati de zor va vor feri de o alta iubire neimpartasita? Din pacate, singurul lucru pe care cineva il poate obtine persistand in directia asta este doar izolarea.
Noua, oamenilor, ne-a fost data o calitate uimitoare. Aceea de a ne putea schimba. Avem la dispozitie toate uneltele ca sa ne punem la treaba creativitatea. Avem culori, avem cuvinte, avem alti oameni dragi... Avem milioane de optiuni fericite si noi le alegem pe cele mai dezavantajoase. De ce? Pentru ca e la fel la toata lumea, deci normal. In plus, asa cum am mai spus-o de multe ori si probabil am sa o mai repet inca pe atat, e mai simplu sa spui "nu pot" decat sa pui mana la treaba. Poate ca nu-ti va iesi casa "bec" la prima curatenie dupa ani buni de nelocuire, dar cu siguranta se va primeni aerul si poate, pentru prima data dupa multa vreme, vei adormi linistit. Si cine stie, poate ceva mai putin apasat de tristete, maine vei vedea si celelalte optiuni pe care nu le-ai zarit din cauza lacrimilor.
Cassandra - de Homo Stultus la: 28/04/2006 00:17:55
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

"Adevarul este ca inca de la inceputurile sale, Biserica Crestina a fost principala promotoare a atitudinii anti-evreiesti. La instigarea clerului crestin, imparatii romani, incepind cu Constantin, luau masuri din ce in ce mai drastice impotriva cetatenilor evrei, ajungind ca Justinian sa interzica prin lege relatiile private si sociale intre crestini si evrei. Intre timp, episcopii lucrau intens la delimitarea si fundamentarea crestinismului ca religie "de substitutie", nu alaturi, ci IN LOCUL vechii credinte monoteiste, ai caror practicanti sint pacatosi si vinovati prin definitie. Era nevoie ca in ochii credinciosilor, evreii sa fie raspunzatori colectivi pentru moartea lui Isus. "Justificarea"? se afla in Biblie, bineinteles. De aceea spuneam ca a baza decizii si atitudini pe interpretari dubioase ale unor texte cu origine indoielnica, mi se pare o nesabuinta care nu a facut decit sa dea nastere la varsare de singe si ura absurda, desigur totdeauna in beneficiul celor care au stiut sa instrumentalizeze "pasiunea" mistica a maselor."

1. Nu la instigarea crestinilor a inceput atitudinea anti-evreiasca din partea romanilor. Revoltele despre care Flavius scrie arata clar si mai presus de orice dubiu "cat de bine" erau tratati evreii cu mult timp inainte ca religia crestina sa devina oficial acceptata. Mesajul tau induce faptul ca pana la crestini relatiile intre romani si evrei erau bune si frumoase. In nici un caz nu poate sa fie vorba de asa ceva. Asta a fost unul dintre motivele pentru care ti-am recomandat lectura.

2. Romanii nu au avut nici o secunda o religie monoteista. MArea majoritate a populatiei antice era politeista. Religia mozaica era religia unui singur popor. Nimeni altcineva nu o impartasa. Astfel Crestinismul nu se substituie vechii religii monoteiste ci religiei politeiste.

3. Nimeni neimpartasind religia mozaica (prin excelenta religia iudeilor) nu prea vad lantul de cauzalitate pe care textul tau il induce. Se prea poate sa nu judec eu bine situatia (desi nu cred).

4. Intotdeauna situatia evreilor (de unde vine si tragedia acestui popor) a fost una secundara atat pentru romani cat si pentru crestini. Nu neg ca au existat persoane care au luptat impotriva acestui popor. Ne insusim un mod de a judeca situatia evreilor post-holocaust (unul dintre cele mai mari motive de rusine pentru fiinta umana). In nici un caz acest tip de gandire nu poate sa fie acceptabil pentru perioada istorica la care facem referire.

5. Combaterea iudaismului nu a fost in nici un caz principala preocupare a Parintilor, nu a fost o preocupare cu atat mai putin una "mare". Intamplarea face ca am parcurs o mare parte din scrierile sfintilor parinti disponibile in limba romana (Colectia P.S.B. si Filocalia). Daca pe baza a ce au scris acesti primi conducatori ai Bisericii tu poti gasi o argumentatie pertinenta pentru ceea ce ai afirmat atunci imi retrag cuvintele. Nu vei reusi insa asta nici intr-un milion de ani. Acestia se preocupa de doctrina, cult, apararea credintei in fata persecutiilor si altele asemenea in nici un caz de evrei. Ar fi un nonsens sa renegi ceva din care te revendici pana la un punct. O contradictie logica. Am spus ca nu neg existenta unor opinii anti-evreiesti dar acestea sunt izolate si fara relevanta in viata Bisericii. Personalitatile reprezentative (adevaratii conducatori) nu si-au permis niciodata asta. Ma refer aici la Rasaritul crestin pentru ca nu cunosc destul de bine situatia din Apus.

6. Este usor sa ridici degetul si sa acuzi. Totusi ar fi bine sa ai motive intemeiate cand iti asumi asta. Daca ai dovezi ca "episcopii lucrau intens la delimitarea si fundamentarea crestinismului ca religie "de substitutie", nu alaturi, ci IN LOCUL vechii credinte monoteiste, ai caror practicanti sint pacatosi si vinovati prin definitie" atunci expunele pe tapet. Ma indoiesc totusi. Poate ai timp totusi sa te uiti pe cuprinsul (fie numai pe cuprins) catorva volume de PSB sa vezi cam care era problematica care ii preocupa pe acesti episcopi crestini.

7. De obicei consider ca spun destul de clar ceea ce am de spus. Trebuie doar sa fie disponibilitate din partea partenerului de dialog sa treaca dincolo de saracele mele cuvinte.
#119241 (raspuns la: #119226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
bluearisto - de DINU IONESCU la: 24/07/2006 20:46:39
(la: Extaz)
Iubirea neimpartasita are si ea farmecul ei...Timpul insa trece necrutator peste noi ...Te-ai gandit ca fiecare avem , in aceasta lume un suflet-pereche-pe care avem dreptul(si chiar datoria) sa-l cautam in speranta ca-l vom si gasi?
SAM.
jeniffer - de picky la: 01/08/2006 16:47:19
(la: Scrisoare despre iubire 3)
Adrian Fuchs :

Vrei sa spui probabil iubiri neimpartasite si nu iubiri neimpartite.
#137013 (raspuns la: #137008) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
(la: Stim ce este intr-adevar iubirea?)
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
johannes, johannes... nu mai - de anisia la: 25/08/2006 21:44:13
(la: Loc pentru "giugiuleli" :))))))))
johannes, johannes... nu mai face pe adormitul si trezeste-te... am visat asa de urat... parca ne scufundasem... si eram la spital... si...ma auzi? nu te mai preface ca dormi, ca-ti vad pleoapele foindu-se si genele clipind aproape insesizabil...
vania mustacea. isi ascundea bucuria de a o tachina sub prefacutul somn. stia ca daca se mai abtine putin, o sa vina mai aproape de el si o sa-i sopteasca la ureche tot visul, si o sa-i simta respiratia ca un abur de tandrete, si are sa-i mangaie obrazul si tampla stanga cu gingasie, si are sa-l zgaltaie usor de umar - cat sa-l aduca la loc cu picioarele pe pamant.

guine, sierva, alecsandra si alf sporovaiua de zor in bucatarie, incercand sa cada de acord asupra sarcinilor. alf era cel mai nerabdator in a-si intampina amicul de la cumparaturi. il rugase, pe furis, sa-i faca un serviciu - chestiune foarte importanta de altfel, ce urma a se transforma intr-o surpriza placuta unei anumite persoane.
meniul ce-l hotarasera de comun acord - somon umplut la cuptor, cu sos de lamaie, cartofi gratinati si salata de castravete crud, precedat de o salata de fructe de mare cu crutoane si remulade si urmat de o portie de prajitura pavlova, specialitatea anisiei - urma sa fie gatit de fete, baietii avand in grija alegerea vinului si a bauturii in general.

ingrid venise la tanc. petrecerea nu incepuse inca. se bucura sa-si revada prietenii. absenta de cateva zile i se paruse o vesnicie departe de ei. doamne, cate avea sa le povesteasca...

vania se dadu batut. nu aveai cum sa rezisti rugamintilor pline de rasfat ale ei. deschise ochii absent, si cu parul ciufulit democratic ingaima "nevinovat"... ce-ai visat?. daca nu l-ar fi pufnit rasul, anisia s-ar fi apucat sa-i povesteasca din nou tot visul. asa... il certa dragastos ca o tachina si-l invita frumos sa se alature si ei grupului.

ce faceti fetelor? am venit sa pregatesc desertul - intra in bucatarie rosie in obraji, ascunzand parca un mic secret.
sasa o privi cu experienta celor cateva mici secrete pe care le mai pastra inca neimpartasite si-i zambi ingaduitor...
buna dimineata, soarele sta sa apuna... stiai? si chicotira cu toatele, tachinand-o in continuare pe mica lor prietena.

alexandros tocmai iesi de la dus, isi trase pe el costumatie lejera, sport si se alatura lui alf si vania, in asteptarea lui andrej.
- credeti ca s-a descurcat cu toata lista de cumparaturi? trebuia sa ne fi dus careva cu el...

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#141343 (raspuns la: #141339) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ONTOPIC - de Motzoc la: 30/08/2006 19:29:52
(la: moarte timpurie-astazi am mai murit putin.)
Primul gand ne fuge la moartea biologica. Dar exista multe feluri de a muri si probabil ca multi dintre noi chiar mor, putin. Cand o asteptare este neonorata, cand o speranta nu este implinita, cand o iubire nu e impartasita, murim putin. Poate nu stim ca asta facem dar ingropam un pic din speranta, dorinta si iubire. Cum le ingropam? Ne cream strategii de aparare. Atat de bune sunt aceste strategii incat cineva trebuie sa ne deshumeze ca sa ni le aduca din nou la lumina.
De cate ori nu am spus - nu mai investesc sentimente pentru ca ele imi vor fi inselate, amin! Eu cred ca acesta este un fel de-a muri. De cate ori nu am spus -nu ma bag in chestia aia ca e prea complicata pentru mine si stiu cum se termina, mi s-a mai intamplat, amin! Sau - dar, ar fi minunat sa resusesc dar parca n-am incredere, odihneasca-se! Se pare ca murim de mai multe ori decat ne-am imagina. Problema e sa ne dam seama cand mai suntem vii. Vii... cu adevarat, vreau sa spun. Daca moartea e incetarea vietii (sau a unei forme de viata) atunci ce este viata?. Sa ne focusam pe ea, poate ne iese mai bine.
Nu stiu ce urmeaza dupa moarte. De multe ori mi-o doresc, dar sunt convins ca habar n-am ce-mi doresc de fapt. Este uneori mai mult o tristete, o acedie, o cadere in tamas. O plonjare intr-o melancolie lipicioasa care, stiu, n-are legatura cu mine ci cu aspiratiile, dorintele neimpartasite/neimplinite. Viata ar fi nu implinirea lor ci acceptarea neimplinirii lor si mai ales luarea de la capat pe alte variante de expresie a vietii, in formule mai implinitoare.
#142091 (raspuns la: #141960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...