comentarii

nespuse


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
stii la ce m-am gandit? - de Catalina Bader la: 09/01/2004 02:22:05
(la: un web server deprimat)
daca este asa cum spui

de ce atata tristete sfasietoare
repetata obsedant

de ce acest sentiment de neputinta
de deprimare
si de ce atata durere si parere de rau.

pentru cuvintele care raman mereu nespuse?
sau pentru ceea ce simtim de fapt?!
#7817 (raspuns la: #7761) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Barbatii..... - de bluey2564 la: 05/03/2004 03:27:22
(la: Pentru femei)
... ii dorim si ii respingem, ii criticam si ii laudam, ii uram si ii iubim, adica facem cam ceea ce fac si ei fata de noi. Si noi si ei suntem, in acelasi timp si vulpi si struguri acrii.

Cu cateva luni in urma, in biroul in care lucram cu inca trei colege a intrat seful nostru si ne-a intrebat din senin: "voi v-ati dorit vreodata sa fi fost barbati?" Doua colege au raspuns negativ, iar o alta si cu mine am raspuns "da", ceea ce a starnit nedumerirea sefului care nu putea intelege cum de nu suntem incantate sa ne stim dorite si admirate
- Nu va creste inima cand vedeti cum li se scurg unora ochii dupa voi?"
Niciodata nu am fost in stare sa ma abtin a da replicile care imi vin si care, nespuse mi-ar ramane in gat, asa ca i-am raspuns:
- Si femeilor li se mai scurg ochii dupa barbati, chiar daca nu intr-un mod la fel de evident.
- Eu n-am observat nici o femeie careia sa i se scurga ochii dupa mine.
- V-am spus ca o facem mai discret si, in plus, nu ni se intampla chiar cu toti barbatii.
Cred ca si-a muscat buzele in timp ce iesea din birou pentru a nu fi nevoit sa mai gaseasca ceva de spus.
Si iata-ma dupa cateva luni, devenita asistenta lui si prinzand din zbor un schimb de replici pe care il avea cu un vizitator pe care il indemna sa nu se casatoreasca, sa ramana "tanar si suplu" (nu vad legatura, dar nu conteaza), ca insuratoarea... bla, bla, bla... Respectivul, iesind, ma saluta cu un firesc si de bun simt "sarut mana", ceea ce a provocat reactia sefului:
- Vezi? Deja ai inceput sa spui "sarut mana".
Am tinut ca, imediat ce l-am prins intre patru ochi, sa-i spun ca un "sarut mana" nu e nici pe departe o dovada de slabiciune, ca politetea este apanajul barbatilor adevarati.

Ceea ce vreau sa spun este ca - dupa mine - barbatul cu adevarat sigur pe propria sa masculiniate nu simte nevoia de a o afisa ostentativ, pozand in "macho", barbatul adevarat stie ca virilitatea sa nu e stirbita de un comportament "soft". Un barbat pe care eu il pot considera adevarat nu se jeneaza sa fie sensibil si delicat, sa-si recunoasca propriile vulnerabilitati. Un barbat are voie sa si planga, fara ca asta sa-l faca mai putin barbat. Aceasta dovada de onestitate cred ca poate fi privita si ca una a realei valori umane a individului, poate reprezenta certificatul lui de calitate.
Daca barbatul de langa mine nu are voie sa aiba slabiciuni, inseamna ca eu sunt obligaa sa ma afisez ca find femeia slaba cu o permanenta nevoie de ocrotire si ce rost ar avea sa ne risipim energia si timpul incercand sa pozam in ceea ce nici macar nu ne-am dori sa fim?

Baieti, concluzia pe care ar trebui sa o trageti e urmatoarea: nu va iubim nici pentru ca (unii) aveti muschi, sau bani, sau faima... Atunci cand va iubim, se intampla pentru ca ceva a facut "click", pentru ca, undeva, s-a produs scanteia...
Si mai tineti minte singura regula valabila: scanteia se produce, de fiecare data, din cauze si in conditii diferite!
Punct(um) si de la capat(um) - de Dinu Lazar la: 20/03/2004 06:56:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Am mai vorbit aici de situl Punctum.ro

Aparitia lui si mai ales citeva elemente precise din "termeni legali si conditii" au declansat o sumedenie de miscari de trupe si de pareri pro si mai ales contra, din care o parte semnificativa pot fi citite cu interes la
http://www.badorgood.com/detailq.php?id=393

La o analiza la rece, mie punctum.ro mi se pare o initiativa grozava, ratata din start din cauza unei proaste gestiuni a stimulilor reali ( daca se intimpla aia ce fac, daca se scrie asa cum reactionez, daca se raspunde asta ce raspund, si care e religia mea si crezul meu, sau ii bag pe toti in ma-sa si nu-mi pasa si o sa-i bag in ceatza si s-or linisti poate cumva); asistam mai ales, lucru caracteristic oricarei intimplari in Ro, la o dezastruoasa politica de public relations.

Pot sa intuiesc ca cineva sau un numar de buni fotografi au vrut sa faca un sit de inalta calitate a lucrarilor, dupa standardele hotarite dar nespuse, in care sa expuna colegi de suferinta si sa fie analizate lucrarile acestora de cei ce ar putea sa aiba un cuvint mai adevarat de spus si sa aiba astfel un permanent feed back la lucrarile expuse.

In loc sa spuna in statut din prima mai nene, uite in jurul lui icsulescu sau pur si simplu pe motiv de simpatie reciproca la bere sau la idee se face o grupare formata din ics si igrec si noi gruparea credem ca o poza buna e neaparat asa si asa si un comentariu bun e asa si asa si cine nu se inscrie in aceste coordonate pa si pusi, au scris un regulament care aparent e OK dar care de fapt pacatuieste in niste puncte fundamentale.

In loc sa aiba curajul sa spuna uite, suntem astia si cream curentul cutare care are urmatoarele coordonate si credem cu tarie in ceea ce facem si cine vrea sa vina pe aici trebuie sa fie asa si asa, si daca vrei sa intri cu poze sau vorbe trebuie sa ai poze cu zimti, sau fara zimti, vorbe dulci, sau artzagoase, au pus fraza care toarna gaz peste foc in loc sa-l stinga sau macar sa-l controleze:

"6. Din lipsa de timp, juriul Punctum isi rezerva dreptul de a nu comenta sau justifica deciziile sale referitoare la formularele de inscriere primite. Indiferent care este decizia finala, nu veti primi din partea juriului comentarii la fotografiile trimise."

Adica dati voi poze, ca noi nu avem timp de vorbe si cind o sa le vedem daca o sa ne placa esti membru, daca nu, nu, dar nu vei sti in veci ce ne place si ce nu si mai ales de ce, ca noi cream aciulea, nu ne jucam.

In general, toate gruparile din arta, intotdeauna, au avut curajul sa-si asume cumva apartenenta si personalitatea si stilul; la noi nu, totul se abureste, in loc sa se spuna " asta e un sit cu poze asa si asa, nu au ce cauta incepatorii fara glagorie, salonarzii si editorialii" se lasa totul in ceata, trimite tu poze ca noi in voie tacem si daca ne placi, dar de obicei nu e cazu`, al nostru esti.

Alta chestie trista este :

"10. Daca se intimpla sa nu primiti acceptul, aceasta nu inseamna ca fotografiile Dvs. sunt slabe. Pur si simplu juriul Punctum nu a fost convins de acele fotografii pe care le-ati trimis, si nimic mai mult."

Cum se face convingerea asta a juriului, daca trebuie un peste de la Galati sau o felicitare de la Haarper`s iar nu se spune; sau un vinisor sau pe shestache? Trebuie sa fii membru al unui partid sau sa publici pe de-a moaca la 22 ori sa fii plin de Dileme...
Daca s-ar preciza clar, tehnic, stilistic, estetic, conceptual, cum devine cazul, poate lucrurile ar fi mai in avantajul tuturor.

Poate, poate, ciinii latra, caravana trece.

Trece lasind sperante:

"Va asteptam pe Punctum oricand fotografiile Dvs. vor fi mai convingatoare."

Dar noroc ca suntem in Ro, unde:

"Regulamentul de fata nu poate fi contestat."

Asa ca am vorbit si eu aici degeaba putin, mirindu-ma cum devine cazu` de niste oameni altfel extrem de onorabili si importanti, fara indoiala, pentru fotografia romaneasca, reusesc sa faca atitea valuri pe care nu se vor sui ca sa surfeze, ci care ii vor uda daca deja nu au facut-o.

Nu neaparat cine se pricepe senational la imagine trebuie sa se priceapa la cuvinte si la organizare; dar in toate cele trebuie sa ai simtul masurii si sa cauti oameni care sa se priceapa in niste domenii tot atit de bine ca tine in fotografie, si sa scrie un regulament si sa conceapa un crez explicit si sa organizeze de o maniera multumitoare treaba.

O initiativa care poate fi grozava, risca sa ridice impotriva sa niste valuri nemeritate.

Si daca ar fi numai valurile ar fi bine...

Pentru ca fraza asta ne da iar cu capu` de pereti:

"5. Va rugam sa trimiteti in formularul de inscriere fotografiile Dvs. cele mai bune, indiferent de stil, subiect, categorie, tehnica folosita etc"

Pai, ori la bal ori la spital.
Traiasca ghiveciu`!
Ashtept pupat piatza endependentzi, sa fac si io o poza...
#12453 (raspuns la: #12439) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tristete ... - de poupou la: 30/07/2004 12:14:04
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
De cite ori ma pregatesc sa merg in Ro ma simt foarte fericita, imi imaginez cum o sa fie, cum o sa revad atitia oameni dragi si cum o sa petrecem momente minunate impreuna.
Cind ajung acolo, realitatea care ma intimpina este diferita. Cei mai multi par foarte ocupati, cu griji si gata sa critice alegerea mea de a fi plecat intr-o zi din tara. Chiar daca cu timpul asta s-a atenuat, ghicesc mereu pe undeva aceste cuvinte nespuse.
Pe masura ce trece timpul, distanta de metalitate se accentueaza. Am ajuns sa ma simt straina de ai mei, sa nu-i mai recunosc.
Incepe sa fie tot mai greu sa ma duc in Ro. Aproape ca evit acest lucru. ma doare tare. Am ajuns sa ma uit pe Internet ca sa-mi aduc aminte ...
Sentimentul general este de tristete, durere sufleteasca. Ma intreb adesea cine s-a schimbat si mi se pare ca eu am ramas dornica si disponibila pentru ei. Invers ... lasa de dorit.
"1) inteleg ca ar ajuta astfe - de admin la: 21/10/2004 11:46:53
(la: Sugestii!)
"1) inteleg ca ar ajuta astfel de detalii, dar chiar traiesti sub iluzia ca de fiecare cind scriu ceva pe cafenea eu tin cont de astfel de detalii? :)"

Dom'le, cand strigi "mi s-a sters un mesaj! de ce?", atunci insaemna ca stii la ce mesaj te referi. Nespa?


"2) te inseli cind spui ca e problema mea; e a ta. Si vei mai auzi de ea, probabil de la altii."

Asta seamana cu a merge la politie si a reclama "mi s-a furat un obiect foarte valoros, prindeti hotul!". Cand politaiu' te intreaba "ce obiect vi s-a furat domnu'? si in ce imprejurari?", tu ii raspunzi "nu vreau sa va spun, si nu e problema mea, e problema voastra, gasiti hotul".

In vecii vecilor nu se va rezolva o problema atata vreme cat nici macar nu a fost definita. Asadar, stimati utilizatori, fara "ce, cine, cum si cand" nu putem face investigatii. Doar batand din picior nu putem avansa, si e nevoie de cooperare din ambele parti.
#25780 (raspuns la: #21191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu vreau sa stiu ce-ai vrut sa spui? - de Alice la: 14/11/2004 17:37:15
(la: Teama unui nou inceput...)
sama-mi dau, sunt multe ganduri ce-au ramas nespuse, agatate carele pe unde in ist mesaj frumos, dara trunchiat de autoconstrangeri.

bine.
sunt dintre cei care striga cu gand sa-mpartaseasca din durere, ci nicidecum din cauze, ce nu-mi e bine-a le da forma.

io n-am gustat adesea din siguratate.
in chip ilogic, dovada crasa, poate, de egoism banal, eu singura nu m-am simtit si nici cu mine insami nu m-am plictisit vreodata.
adevarata singuratate, asa cum o vad, e atunci cand te-ai pierdut pe tine, nu te mai recunosti si n-ai habar und' sa te cauti.
vecina cu panica, solitudinea aceea te indeamna sa accepti, probabil, ceea ce-am citit ... 'jumatati de masura'.

cu incapatanare cred ca nici un om normal la cap nu se multumeste cu resturi de la masa altora, si, daca le accepta, o face din neputinta si din teama de-a-i face fata, Fricii.

caut oamenii, prezenta lor imi face bine, asa cum bine-mi face bucuria de-a impartasi.
am doar oameni buni in juru-mi ... fireste, e vorba de propria conceptie despre 'calitate': onestitate si caldura.

daca ai cere cuiva jumate, probabil ca i-ar fi comod, o vreme sa-ti dea jumate.
nu te-o pretui niciodata pentru asta si nici tu nu vei creste in ochii tai, parol!

ideea asta cu asteptatul e relativa, in functie de ce pricepi prin 'cuminte'.
nu vad ce ai putea face ca sa fortezi mana destinului.
'hai sa ne-ndragostim azi', vei zice la trezire, si sara vei bea un cico in bratele omului visat...

pana vine, corect ar fi sa mai slefuim ici-colo, pe unde stim ca scartaim.
de la haine bune si stylist corespunaztor, pana la o carte buna, un concert spectaculos si alte autorasfaturi pe care ti le-ai refuzat.
chiar, de ce ti le-ai refuzat?

*ma duc sa fac o baie fierbinte cu suma multa.
imi pun un prosop moale sub cap, 'scap' sare de baie din belsug, am undeva patru nocturne de chopin si-o lista-ntreaga de cohen.
am sa-mi fac à côté un bol cu boabe de struguri, bucati de mere, pere, gutui, banane si grapefruit.
nu, fara frisca, mi-ar fi aproape vulgar ...

el?
e departe, de zece ani.
'ochii care nu se vad se uita' i-adevarata, poate, dara nu pentru cea care semneaza acum,
a dumneavostra,
alice

forme de cenzura - de desdemona la: 14/12/2004 12:09:45
(la: Romania, sub amenintarea dictaturii?)
Daca orice forma de cenzura e un act dictatorial, atunci dictatori sunt si cei care curata grafitti de pe ziduri, si cei care aduna gunoaiele aruncate de oameni pe strada (hei, si ei au dreptul sa isi exprime existenta lasand mici memoriale ale trecerii lor prin zona). Si cea mai mare cenzura e sa il impiedici pe un bebelus sa manance tot ce mananca adultii (el nu are dreptul la alimentele noastre ?) sau pe orice om sa consume droguri de orice fel (cine are dreptul sa il impiedice ?).
Ideea ca exista lucruri care mai bine raman nespuse (nefacute) pentru binele public nu e o forma de dictatura.
Si cand o gazda a unei discutii decide sa stearga mesaje cu continut injurios sau murdar eu vad in asta aceeasi actiune cu a muncitorului de la salubritate care isi matura strada in zori de zi.

Desdemona
#31612 (raspuns la: #31598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
Unde sunt si incotro ma indrept - de (anonim) la: 28/01/2005 09:20:51
(la: suflet ratacit)
Nu obisnuiesc sa dau sfaturi. Intamplator, jucandu-ma pe net, am citit ceea ce ai scris catre toti. Un lucru bun internet-ul. Poti sa strigi cand te doare. Am citit si comentariile de diferite tipuri. :)
In ceea ce ma priveste, pana acum, raspusurile importante ale vietii (asa cum o vad eu - si cum propbabil fiecare o personalizam in felul nostru) le-am gasit stand de vorba cu mine.
Gresim, dar cine nu greseste. Mintim, dar cine nu minte. Vrem aventuri, dar cine nu vrea. Vrem sa scapam de un cotidian monoton dar....cine nu vrea (:-).
Nu mi se pare nimic anormal in a iubi pentru un scurt timp doua perosane in acelasi timp (poate chiar trei :). Spiritul fiecaruia dintre noi este fabulos de complex. Adu-ti aminte la ce te-ai gandit cand ai spus DA - la casatorie. Ai spus DA omului de langa tine sau omului din visurile tale.
Cand "gresim" o facem pentru ca ceva lipseste. Sau pentru ca ne schimbam.Ceea ce este firesc.
Faptul ca amandoi ati avut interese diferite spre sfasitul relatiei - este un lucru care poate sa apara ( Si Culmea nu de putine ori).
Ce sfat ai da, daca nu ar fi vorba de tine, intr-un caz similar?????
Probabil este ceea ce ar trebui sa faci............
Imi cer scuze pentru stilul nelegat in care imi expun gandurile.
Dar poate de multe ori gandurile sparte aduc mai multe idei decat o poveste sfatoasa. ricum nu pari sa fii genul care sa asculte de sfaturi. Nici macar de cele proprii. Ceea ce poate fi un lucru nemaipomenit daca il tii sub control.
Am Cateva intrebari:
1. Portelanul spart poate fi carpit? (cat ati gresit amandoi probabil ca da)
2. Are dragostea nevoie de iertare sau de acceptare????
3. Ai putere sa iubesti din nou (si u neaparat omul potrivit)?
4. Accepti ca poti gresi din nou tu sau el?
.............................................

Asa cum am mai spus - aceste randuri sunt pline de ganduri sparte.

Altceva:
Crezi ca omul se naste si moare singur .....???? Atunci ce sa intampla intre ce doua puncte......
Sunem fiecare dintre noi convinsi ca suntem mai buni ca altii si ca nu ni se poate intampla noua? - daca se intampla nu e corect ? :)

Cam atat si multe altele nespuse.
Sunt Convins ca vei gasi drumul potrivit


Iti doresc un suflet linistit si ganduri senine.

Un Barbat

parere - de Mircea2005 la: 29/01/2005 21:43:55
(la: Printre randurile vocii tale...)
Greu e sa traiesti resemnat si sa ai raspunsuri pt. intrebari banale!
Un poem sentimental al carui vers este plin de amintiri nespuse.
Sanjuro, multumesc de corecta - de gabriel.serbescu la: 09/02/2005 22:23:51
(la: Am vazut Casablanca)
Sanjuro, multumesc de corectare.
Raman insa la opinia neformulata, ca filmul e propagandistic, coincide de altfel data lansarii cu data debarcarii aliate in Maroc si cu vizita lui Roosvelt si Churchill acolo. In plus mare parte a scenariului a fost rescris, la fata locului, de catre 3 scenaristi, pentru ca proiectul initial era un film de categorie B, si mai mult, in rolul implacabilului Rick, sau Nick, sau Dick, whatever, ar fi trebuit sa joace Ronald Reagan. (sursa internet)

Daca v-a placut, foarte bine, ma bucur, si mie mi-a oferit o dupa-amiaza agradabila, de aici si motto-ul, insa daca exista un ininte si un dupa Casablanca, in istoria cinematografiei, si in special a cinematografiei americane de consum, apai exact in aceste tip de fictiuni e buba: mult blur, multa romantza, multe lumini difuze dar si multa pacaleala, sau adevaruri nespuse. Nu v-a mirat in nici un moment faptul ca toate personajele se centrau in jurul unui american? Si ca secundul sau era un francez, intocmai ca in istoria care se repeta ulterior, respectiv in plan al potentei si al ideologiei? Ma uit la Rize si la Miterand si ma intreb cum se va traduce cinematografic aceasta intalnire memorabila. In fine, poate exagerez eu, oricum imi face placere sa arunc cu pietre, si in special cand balta e atat de perfecta:). Asta e pentru Mya care se amuza din plin.

Kradu, esti un ineptic, un aseptic si un epileptic. Esti un popocatepetl literar. Numai bine
intruder, - de anisia la: 04/06/2005 09:47:37
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
mai pe urma...daca amesteci sarea cu piperul se poate foarte usor sa iasa un gust ciudat papilelor gustative. acuma, depinde de cei doi...le place sau nu ciudatul? vor sau nu sa riste? ca e un risc mare aici... ca daca nu le (mai) place gustul cu pricina, se pierde ingredientul initial, prietenia. ce-i mai important? sa dai curs impulsului, dorintei de a descoperi cat de ciudat (poate fi perfect sau poate fi de neconceput) este gustul...sau sa pastrezi prietenia cu pricina ? dar ce te faci cu dorinta aia, semnul ala de intrebare care-si asteapta raspunsul... he he, uite la intruder ce mai ma face sa spun nespuse...stop, ma opresc cu incursiunea in lumea celor nespuse, pana nu spun prea multe.

acuma, ai ales si tu niste varste (parca mi-s cunoscute de undeva cifrele astea..mmm) ...unul are 30 de ani si celalalt 108 ani!... din nou he he... te aventurezi pe un taram al nisipurilor miscatoare. hai sa zicem ca eu am 30 si tu 108. pai crezi ca m-ai atrage in vreun fel??? ah da, as sta de vorba cu tine, ca vorba aia ai acumulat experienta de viata de-o viata (joc de cuvinte voit!). dar atat. pe cand daca tu ai avea 30 si eu 108, situatia ar fi alta... nu-ti spun, ca ma da afara de la cafenea. si mai sunt si rusinoasa tare, tare :))

pana si "Frumoasa" s-a indragostit de "Bestie"... asa-i ! nu neg posibilitatea. dar nici nu ma arunc cu capul inainte. ca mi-s patita...




#53226 (raspuns la: #53162) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia - de Intruder la: 06/06/2005 13:52:30
(la: Dragostea platonică: un "mit" dărâmat?)
da, ce spui tu are o logica...nu-i bine sa dai cioara din mana pe o vrabie ipotetica...

ce-i mai important? sa dai curs impulsului, dorintei de a descoperi cat de ciudat (poate fi perfect sau poate fi de neconceput) este gustul...sau sa pastrezi prietenia cu pricina ? dar ce te faci cu dorinta aia, semnul ala de intrebare care-si asteapta raspunsul... he he, uite la intruder ce mai ma face sa spun nespuse...stop, ma opresc cu incursiunea in lumea celor nespuse, pana nu spun prea multe.

pai, anisia...depinde cat de mult este cineva dispus sa riste...ca, vorba ta, se amesteca sarea cu piperul...desi combinatia de sare + piper nu e rea...

spuse- nespuse...nisipuri miscatoare...ma ametesti de cap si mai am nevoie de el...

cum, daca am 108 ani, nu mai raspunzi la postarile mele??? asta-i discriminare curata!!...ntz, ntz, ntz!!...:)











#53430 (raspuns la: #53226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adminului nostru. - de tatiku la: 07/02/2006 09:21:42
(la: Sugestii!)
Cu respect domnule, dar se pare ca nu iti prea face placere sa raspunzi prompt si nici prea cald. La ce o fi buna tzafna, se tot intreaba mintea mea in sinea ei...
Cred ca e o meserie de care te-ai saturat! Nespa? Ba spa! (pararea mea!)
uneori femeile inseala sotul - de nor201 la: 10/02/2006 19:39:56
(la: daca o femeie isi inseala sotul, e din cauza lui - prov. chinez)
uneori femeile inseala sotul determinate de partenerul lor dar nu sunt putine cazurile in care ecestea inseala doar din curiozitate sau lipsa de activitate sau patronate de un simt al aventurilor al lucrurilor nespuse al secretelor sau doar asa sa nu ramana in urma in cadrul unui anumit grup de prietene for example
stiu ce spun doar sunt o femeie
cosma poetul - de alex andra la: 25/02/2006 11:41:21
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
"Lost without music in a world of noises"

A fost odata un baiat
Mult talentat si delicat,
Ce fetele frumos curta,
Povesti nespuse le spunea,
Ba compunea si poezele
Pentru asa dragute iele.
Dar nu inteleg ce s-antamplat
Cu acel Cosma, scump baiat,
De din senin l-a apucat
Pe fata noastra cea cuminte
Sa o ameninte-n cuvinte
Asa de aspre. Ma intriga:
Capul in par sa i-l infiga !!!!

#108007 (raspuns la: #108004) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
critica manifestărilor iraţionale - de Simeon Dascalul la: 23/03/2006 17:17:45
(la: Caricaturile lui Mahomed)
raţionale/iraţionale depinde din ce unghi priveşti; măcar dacă te menţii într-un sistem, într-o cultură, există cât de cât nişte repere despre ce-i raţional au ba; dar să nu te aştepţi ca duşmanul din cultura de vizavi să aibă fix aceleaşi aprecieri ca tine şi să te indignezi că nu gândeşte la fel

„analfabeti si ipocriti”

alfabetizarea nu-i direct proporţională cu moralitatea; nu văd vreo diferenţă calitativă între moartea datorată unui fanatic nespălat şi cu dinţi lipsă sau unei bombe inteligente, al cărei proiectant a ieşit de la Yale, are salar cu cinci cifre şi nu crede decât ce citeşte în New York Times

ipocrizia poate fi prezumată, uneori şi dovedită, dar atentatorii sinucigaşi totuşi îmi par sinceri

„Menajind sensibilitati absurde”

cine decide care sensibilitate-i absurdă şi care nu? nu mi-ar plăcea să vină cineva cu bune intenţii să mă vindece de sensibilitatea mea excesivă
de exemplu, Berdiaev, scriind despre război, găsea exagerată sensibilitatea în faţa morţii a raţionaliştilor şi pozitiviştilor, argumentând pe tema „nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, temeţi-vă de cei ce ucid sufletul”

eu aş prefer să las în pace sensibilităţile altora, ca, în schimb, să nu decidă nici ei asupra sensibilităţilor mele
... - de dana_white_flag la: 17/04/2006 11:50:52
(la: Să pleci ...)
sa pleci ... sa ramai ... cum e mai bine? ... cine stie? ...
dar nu te teme ... raspunsul vine din tine ...
fiecare cuta de pe obraz inseamna si intelepciune in plus ... si lacrimile curg de dorul iubirilor si a viselor ... stiu ca doare ... dorul ... si infrangerea ... si dorinta ... si amintirea ... dar ...
si patul lui Procust face parte din viata ... este o iubire a trupurilor ... si e firesca ... stiu ca nu ajunge si pentru suflet ... dar e un semn bun cand ne dorim mai mult ... cand ne razvratim ... cand tanjim dupa afectiune si tandrete ...
uneori ma gandesc la un alt mod de a iubi ... poate e traznit .. dar ... o iubire care sa atinga sufletul ... nu si trupul ... ma rog ... cred ca avem nevoie de asta din cand in cand ...
hmm ... genunchi raniti intr-un urcus catre tine sunt poate lucrul cel mai bun ... cata vreme te tarasti in incercarea de a te (re)gasi inseamna ca nu e loc de resemnare ... e durere ... e lupta ... dar nu resemnare ...
uneori sa pleci e o solutie ... doar uneori ...
stii tu ... vorbele nespuse ... intamplarile netraite ... imagini care ne fac sa tresarim ... sunete care ne intorc mereu catre acelasi lucru ... toate astea ne ajung din urma ... si e greu ...
e mai greu sa-ti doresti sa se fi intamplat si sa te intrebi cum ar fi fost ... rasuflarea omului drag ... si aburul din priviri ... si poate lacrimile ... off...
fa in asa fel incat sa le transformi in intamplari de viata ... si-n amintiri reale ... intinde mana ... spune cu glas tare "ramai" persoanei pe care ti-o doresti alaturi ... chiar daca va fi doar pentru o vreme ... respira ... traieste ... iubeste ...
iti e dor de dragoste cu D mare ... si spui asta atat de frumos ...



"There will be no white flag above my door" - dido
zahir - de Cri Cri la: 21/04/2006 06:33:17
(la: .)
Spui ca nu ne-am intalnit.. ok. Spui ca ma cunosti desi speri ca nu, insa esti sigur ca da.. iar ok. Sa inteleg ca te referi la modul meu de a fi sau de a gandi? :)
Eu nu cred in "prea tarziu" fiindca... fiindca...
De fapt ai dreptate, exista. Cum il definesti tu, exista. Poate ca e mai bine mai tarziu decat niciodata, dar nu are aceeasi valoare ca atunci cand ar fi fost "la timp".
Spuneam ca pot muri maine, fara remuscari. Da, fiindca simt timpul, ii simt ireversibilitatea si incerc sa nu pierd secundele. De multe ori mi le "pierd" altii... cu vorbe nespuse, cu asteptari zadarnice, cu dorinte neimplinite sau gesturi nefacute, cu bariere coborate... Asta este... fiecare simte timpul in felul lui si nu poti aduce pe nimeni la ritmul tau daca nu vrea. Uneori ma enerveaza, uneori ma intristeaza, dar sfarsesc prin a accepta asta (ideea, vreau sa spun) fiindca nu sunt nevoita sa accept si persoana. Mi se pare trist, insa, ca trebuie sa scot pe cineva din viata mea doar fiindca ocupatia lui de baza este sa "piarda" timpul meu (poate si pe al lui, dar, cat timp el nu simte astfel, nu vad ce argumente l-ar putea convinge).
Poate ca ai dreptate cu singuratatea ingerului... din pacate eu n-am fost destul de perspicace pentru a intui asta. S-a mai intamplat sa initiez eu o discutie, mi-a raspuns... insa rapid, apoi s-a scuzat ca e ocupat. Pe de alta parte, m-a si salutat pur si simplu fiindca m-a vazut online, desi nu putea sta la discutii. A "stat", totusi, daca am avut eu vreo problema sau ceva de discutat. Nu stiu daca ma intelegi... eu pur si simplu nu vroiam sa-l deranjez. Poate ca am gresit, poate ca nu l-as fi deranjat ci i-as fi aratat ca-mi pasa, dar.. nu stiu ce sa spun mai mult.
Cand spuneam ca am ranit ingeri, ca m-au ranit si ei... nu la el ma refeream; adica sper ca nu l-am ranit eu in nici un fel. El stiu sigur ca nu m-a ranit pe mine. Ma refeream la altii... in trecut.
Vad ca tu, apriori, consideri ca nu te-as intelege. In sfarsit, e alegerea ta daca vrei totusi sa-mi mai spui ceva in aceste conditii. Nu insist... sunt prea obosita.
In ultima vreme am repetat de prea multe ori cuiva: "Deschide-te mie... spune-mi, eu inteleg. Daca nu inteleg cuvintele sau ideea, poate mai cer lamuriri, dar accept si nu judec. Nici nu te intreb de ce. Pot intelege orice. Tacerea n-o inteleg si pierderea de timp..." Dar el nu m-a crezut, sau n-a simtit ca poate fi deschis cu mine... ori poate ca-i era teama ca voi intelege prea multe, ca voi folosi impotriva lui ce inteleg... Nu stiu. Poate ca am ajuns chiar sa-l agasez cu insistenta mea.
De aceea, n-am sa fac acelasi lucru cu tine. Tie iti spun: spune-mi ceea ce crezi ca pot intelege, sau ceea ce vrei sa stiu, chiar daca s-ar putea sa nu inteleg. :)
#118282 (raspuns la: #118116) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...