comentarii

nestiute


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"cat mai nestiute" - de cosmacpan la: 11/07/2010 22:38:15
(la: Seara, în colţul meu, cu o cafea bună...)
da, caci nestiute sunt toate caile...chiar si cele care duc la Roma...

"nu culmea conteaza ci drumul parcurs pana acolo"...

"pasarea care nu canta nu se poate bucura de miezul luminii"
#558007 (raspuns la: #557953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
definitie ?!? - de bluey2564 la: 17/03/2004 09:01:16
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
Marturisesc ca, in contextul dat, nu-mi place cuvantul "definitie". Pur si simplu mi se pare ca suna nepotrivit, asa ca voi incerca sa raspund intrebarii "ce este sufletul?"
Am fost intrebata de un copil de 4 ani daca jucariile au suflet si i-am raspuns ca au, pentru ca au fost facute cu dragoste de oameni care si-au imaginat bucuria copiilor in ale caror maini urmau sa ajunga. I-am spus ca, in tot ceea ce facem fiecare dintre noi, este putin din sufletul nostru. I-am spus ca avem din ce in ce mai mult suflet, pe masura ce punem din el in lucrurile pe care le facem, ca - in loc sa se imputineze - sufletul nostru sporeste cu fiecare particica pe care o daruim.
Nu stiu daca a interpretat spusele mele in exact sensul la care ma gandisem eu, dar privirea lui mi-a aratat ca nu aruncasem seminte in piatra seaca si ca "rotitele" lui pornisera a se invarti pe un subiect nou pentru el.
Imi place sa vad sufletul ca pe un dar primit de fiecare dintre noi, o bucatica din infinit si din divinitate, materie prima ce ne este oferita si pe care suntem lasati sa o modelam dupa priceperea fiecaruia pentru ca, la ceasul nestiut al "examenului final" sa fim judecati dupa modul in care am stiut sa folosim ceea ce ne-a fost dat in timpul acordat.
Daca simte si gandeste? Atata timp cat poate fi frant, ranit, zdrobit, nu este oare evident?
Daca vorbeste? Cu glas mai soptit sau mai raspicat, sufletul fiecaruia vorbeste, doar urechii ii trebuie un oarecare exercitiu pentru a-i putea descifra spusele.
Si, scriind, mi-a venit o idee... Nu cumva sufletul se identifica cu ceea ce ne-am obisnuit sa consideram a fi "ingerul pazitor"?
Pt. Django - de Little Eagle la: 24/06/2004 00:08:18
(la: Maria Tanase)
Dear Brother,

Eu personal as propune sa se ridice vreo statuie ori chiar poate o zi libera pe an in onoarea Mariei Tanase(Edith Piaf a Romaniei).
Sa stii ca aici in New Jersey avem cateva CD-uri diverse cu muzica romaneasca,Sotiei mele ii place la nebunie muzica veche populara,si chiar tziganeasca(avem de ex. un Cd cu Taraf de haiduci) si avem si cu Maria Tanase,ii place cel mai mult!

De Faramita Lambru stiu ca l-am apucat in tinereti cand inca traiam in Ro.F. talentat si cu un zambet mereu sucar pe buze cantand la acordeon,facea fetze mereu dar era simpatic tare,nu stiu daca mai e in viatza?

Despre Maria Tanase,pt. ca observ ca esti un mare fan al ei,iti scriu unele lucruri acum poate inca nestiute in Ro.
Tatal Nasei mele,care azi are 84 ani(fiica ei a murit cu 5 sapt. in urma...ea m-a botezat),a fost un mare inginer si inventator si pilot de raliuri,prin anii 1920,era amic cu George Bibescu,alt pasionat pilot de curse.
Cauta-l pe Google,se numea Jean Calcianu.Eu personal am poze cu el tinandu-ma in brate,dar aveam 2-3 luni pe atunci....mai tarziu a murit de cancer.
In fine,Unchiul Jean a fost toata viata lui un mare Casanova,a trait la Paris lucrand si inventand noi lucruri tehnice pt. Renault,apoi in Italia pt. Bugatti,cert e ca Nasa mea are multi...frati si surori vitrege prin lume,datorita lui...
sa revin la subiect,Unchiul Jean a avut sex si cu Maria Tanase,Nasa mea mi-a spus asta demult,si de cateva ori cand ea era adolescenta,a cunoscut-o personal,Unciul Jean era un boem...a invitat-o acasa la ei la masa de fata cu sotia lui...care stia ca el ii dadea la.....

Cand Maria Tanase a murit ,Nasa mea mi-a spus ca era lume cu miile si desigur ca si ea a fost si chiar si mama ei.
Am gandit ca aceste fapte te-ar interesa de aceea ti le-am scris.
Chiar acum ma duc jos la parter sa pun un CD cu ea sa ascultam baladele ei atat de extraordinare!!!

Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)

























precum vezi, pseudonimul meu este Django, un tigan belgian, cel mai mare chitarist de jazz. Muzica lui ai auzit/o in mod sigur la genericul lui TEO de la Protv.
Poti vizita siturile de la avenamentza si romanethan, ai sa gasesti singur raspunsuri
Au contribuit mult la formarea limbii romane, mai ales cei vorbitori ai dialectului caldarareasc/tiganii turciti.
Trebuie sa/i vezi ca pe fratii tai indoeuropeni, noi mai albi, iar ei mai negri.
vezi ca au un stil aparte de a se manifesta, vezi Madalin si Ioan Voicu, Banica Stefan Senior, Jean Constantin...
Au dat cei mai mari violonisti romani, noi il avem pe Stefan Ruha, iar ei o groaza....
Frica noastra de ei era explicata din faptul ca erau maestrii fierari, fier care se prelucreaza cu focul, element magic...
De acte ori ai dat bani la cersetorii tigani ca sa nu te blasteme?
E o frica ireverentioasa, inconstienta de ei si de omul negru.. vezi frica americanilor albi...
Ei sunt truditorii nestiuti, meseriasi care fac lucruri utile, muzica si cant, sunt minunati tiganii astia.
Precizari - de AlexM la: 26/08/2004 00:04:08
(la: Cum gandim?)
Este putin dificil de a da precizari cand un clisheu se formeaza. Sincer vorbind, am citit multe dintre mesajele tale pe acest sit, printre ele mesaje in care iti manifestezi opinia vis a vis de credinta. Deoarece omul trebuie sa fie unul si acelasi , atunci trebuie sa existe si o continuitate in modul sau de a gandi si de a vedea lucrurile. Prin prisma a ceea ce ai scris despre credinta/religie/Dumnezeu trebuie ca tu vezi anumite lucruri legate de ea, de credinta( nici nu ma leg de anumite concepte creshtine care sint prezentate frumos impodobite chit ca ele au fost prezente si in alte religii si sint prezente si in alte religii, departe de mine ideea de a intra in discutii inter-religii). Ca atare este de inteles din punctul meu de vedere care este cauza a unei oarece obtuzitati aici. Cerand precizari ma faci aici sa-ti pun o intrebare la care poti raspunde cum vrei dar la care mi-ah dori sa-ti raspunzi in primul rand tie.

Ca fiinta rationala: care e ratiunea noastra de a fi pe fatsa pamantului?
Ca fiinta "credincioasa": care este ratiunea noastra de a fi pe fatsa pamantului?
Ca om care gandeste logic ar trebui sa te intrebi de ce D-zeu a creat pe om. In Biblie nu ne spune asta, ne spune numai ca a fost facut "dupa chipul si asemanarea sa" dar nu care au fost motivele pentru care D-teu a creat omul. A fost facut si pentru ca chipurile nu s-a tinut de porunca Domnului a fost azvarlit afara din paradis pe pamant ca sa-si ispaseasca acolo pacatele. Pana cand? Nu spune nimeni nici in biblie. Pe de alta parte, ni se spune in Biblie despre mitul "reinvierii" ca si cum toti cei care au murit se vor revigora biologic si din pamantul care au devenit se vor reface iar. Asta spune Biblia si cu asta se deosebeste de religiile mai vechi care shi ele credeau in nemurire dar de la care nu ne-au lasat amanunte asa de luxurioase sa stim daca ei gandeau in acele religii despre o renastere numai spirituala sau tot ca si Biblia, despre una absolut biologica. Am facut aceasta mica divagare pentru a ajunge tot la "banning" la alungarea in sine si la modul de recastigare al paradisului ( ca de fapt de acolo pornisem initial). Dupa Biblie, trebe sa avem un trai exemplar pentru ca atunci cand murim sa ajungem in rai. Nu sub forma pe care o avem azi, nu cu acest corp biologic. Nu stim cum si in ce mod, dar daca indeplinim ce scrie la carte ajungem in rai. Asa se zice. Deci, ce avem de fapt?
-necunoasterea cauzei aparitiei omului
-motivul neascultarii si a pierderii locului de viata ideal
-ispasirea unei perioade de pedeapasa ca specie pe acest pamant
-necunoasterea a cat de lunga este perioada de alungare
-obligatia de a folosi NUMAI calea aratata de Biblie pentru a ajunge de unde am fost izgoniti ca specie. Prin calea aratata de biblie, sinuciderea este interzisa, deci nu avem voie sa o comitem ca sa nu ajungem noi mai repede la telul presupus. Nici nu avem voie sa omoram pentru a nu trimite pe altul mai repede acolo.

De fapt aici e o mare brambureala in opinia mea. Undeva, un cuplu initial, primordial a facut o greseala, si a fost izgnoit. Toata specia care se va naste din acest cuplu trebuie sa plateasca o perioada nestiuta de timp pentru acea greseala care in fond a fost aparent nu chiar foarte grozava ci numai un semn de nesupunere sau poate simpla idiotenie. Pedeapsa data apare insa foarte grava dupa criteriile omenesti. Ca sa nu fie indestul, Dumnezeu trimete pe fiul sau pe pamant pentru ca acesta sa fie omorat. Scenariul facut si peceteluit deja. Pentru ca, intrebat fiind de apostoli de ce nu evita toata chestia cu omoratul, Isus le-a spus ca asa trebuie sa se intample ca sa se indeplineasca sfintele scripturi. Spus clar, daca scenariul e asa, asa trebuie jucat (1).
In afara de asta, Lucifer, era facut din lumina, era ingerul luminii pana cand si el a cazut in ispita si a luat un bobarnac in spate . El, el nu s-a nascut singur ci a fost facut de D-zeu. Asa se zice. Deci era creatia lui, fiul lui, cum si Isus era creatia lui fiul lui cum si Adam si Eva era creatia lui, fiul si fata lui. Interesant cam ce se intampla cu acesti copii de fapt. Sint facuti ca sa fie pedepsiti, fiecare in anume fel. Asta aminteste de vechile mituri semito-ebraice cu zeul Baal la fel cum ceea ce spuse Isus cu sfintele scripturi care trebuiesc indeplinite, aduce enorm de mult cu ceea ce spunea Zeus despre Moira ( daca nu cunosti pasajul, nu-ti fie jena, intreaba ca si eu intreb cinstit cand nu stiu un lucru, vazui doara).
Una peste alta, Isus mai afirma ca el ar fi "lumina". Dar lumina era deja de fapt luata ca "institutie" pentru ca lumina era de fapt Lucifer, ingerul facut din lumina.
Dom'le , e un balamuc intreg pe care un crestin cu mintea la cap evita sa-l priveasca in fata si mai bine prefera sa spuna "blasfemie" decat sa se apuce la dezghiocat subiectul.

Cereai precizari si eu ma intreb ce precizari sa-ti dau de fapt? Vedem lumea fiecare prin prisma noastra ori aici sint enorm de mari diferente probabil de aceea , crezand eu ca miros aceste diferente am spus sa nu mai batem apa in piua si sa discutam pe un alt subiect pentru ca acesta aici nu ar fi altceva decat o linie moarta de manevra a unui tren la care nici o locomotiva nu mai e cuplata...

Nu stiu daca intelegi de fapt ce am vrut sa spun, recunosc, este destul de confuz ceea ce am scris, foarte probabil pentru ca nu am lasat ideile sa se crisatlizeze in mine pentru a le putea da un luciu si o forma bune de privit.

Cu stima,

AlexM
#20363 (raspuns la: #20297) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sa citesti este un dar. Sa in - de dinisor la: 28/08/2004 09:56:38
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Sa citesti este un dar. Sa intelegi este o comoara. Sa duci mai departe este un tel! Nu am sa enumar cartile citite de-a lungul anilor. Ele au facut parte dintr-o etapa sau alta a vietii mele si mi-au imbunatatit cunostiintele. Mi-au fost "dictionar" al drumurilor nestiute si prieten in clipe de singuratate. Am sa spun doar ca ele, cartile, ne dau intelepciune si uneori inspiratie.
De marcat drumul in viata, insa, oamenii pe care i-am intalnit sunt cei ce au facut asta. Fie ca mi-au fost prieteni sau nu.
zic si eu... - de Pheidippides la: 22/09/2004 18:08:41
(la: Ateu convins!)
Acu' eu nu prea ma pricep la lucruri care exista dincolo de imaginea mea din oglinda. Cat priveste problema de care vorbesti aici, in treacat fie spus, cu daruire si abnegatie, au cred ca trebuie sa insisti. Nu se poate ca prietena ta, spirit mic din cate imi dau seama, sa nu realizeze ca vaca nu da lapte dintr-o coincidenta nefericita, ci datorita lui Dumnezeu. E imposibil sa nu creada, eu am folosit experimentul si mi-a reusit, dupa ce o sa-i spui ca un soi de hirciog, de mangusta, oricum ceva din desert, nu naste, chiar daca e insarcinata, daca in acel an nu e suficienta hrana. Dumnezeu, cine Altul, ii comunica pe cai nestiute de noi, ca nu are de gand sa de-a drumul la apa pentru a produce mancare. Daca totusi rezista, pentru ca astia sunt caposi, ateii zic, asa cum subtil remarcasi si tu, incearca cu altceva. Adu-i aminte de Inchizitie, de cruciade, de mizeriile care se petrec la adapostul sutanei. De multitudinea de oameni care, ca si ea, erau considerati niste eretici.
Adu-i aminte ca, la baza, eretic insemna "cel care gandeste altfel". Adu-i aminte ca tot ce facem bun nu e meritul nostru, ci al Lui, iar tot ce facem rau e proprietate personala a oamenilor.
Daca nici asa nu merge, nu-ti ramane decat sa te gandesti ca poate ea nu incearca sa-si ascunda slabiciunile dupa atotputernicia Lui sau sa-si gaseasca raspunsuri in afara ei. Caci, in bunatatea Lui, asta poate fi menirea ei: sa nu Creada. Na, ca am vrut sa fiu ironic si nu mi-a iesit deloc.
Cineva spune ca "Foarte putini atei nu sunt in acelasi timp si ignoranti". Acu' eu iarasi nu prea ma pricep. Eu stiu o poveste moralizatoare, din asta care prinde astazi, ce zice ca o femeie credincioasa avea o carte in casa, "Probleme zborului in cosmos". Toata lumea pica de emotie cind o vedea odihnindu-se lasciv, cartea nu femeia, pe masa din sufragerie. Intrebata, domna, sincera din fire, a spus ca o foloseste drept fund de lemn pentru mamaliga, nu de alta dar era mai groasa si nu se topea fata de masa. Nici nu stiu ce am vrut sa spun, dar sigur e mai corect decat ce au spus altii.
Acum fug ca menirea mea deja a luat-o la vale, suparata ca am indraznit sa ma opun unui lucru pe care nu pot sa-l inteleg, nu pot sa-l intuiesc, nu pot sa-l simt, dar care sigur ma asculta in noptile cand sunt singur. Si, pe langa faptul ca are urechi pentru lucrurile importante pe care i le transmit, mai si rade, spre deosebire de voi, la gluma mea cu mamaliga.
Denysa - de carapiscum la: 23/09/2004 05:08:54
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pt. mine personal Eminescu a fost, inainte de a fi numit geniu, cel mai mare teolog al timpurilor sale, unul aproape desavarsit, care s-a incumetat sa puna in versuri ceea ce este aproape inexprimabil in cuvinte- originea lumii/inceputurile ei, infinitatea lui Dumnezeu si atributele Sale...

Imi permit sa fac un mic comentariu pe marginea catorva versuri din aceasta poezie.

"Pe cand nu era moarte, nimic nemuritor,
Nici samburul luminii de viata datator,
Nu era azi, nici mane, nici ieri, nici totdeuna,"...

Va sa zica spatiul si timpul nu existau, materia inca nu primise forma fiindca "era din randul celor ce n-au fost niciodata". "Pe-atunci", adica intr-un moment nestiut de nimeni fiindca, normal, nu exista nimeni, "era El singur"- Dumnezeu (zeu). Acest "zeu" suprem "statut-au inainte de-a fi zeii"- asadar toti zeii de dupa El sunt simple nascociri ale mintii umane. Vine apoi cu indemnul de a-I aduce toti cantari in inimile noastre fiindca "El este-al omenimei isvor de mantuire". Cata simtire interioara trebuie sa fi avut el personal ca sa poata scrie asa niste versuri, atat de adevarate si de "personale"... SI nu se sfieste sa si-o exteriorizeze intr-un fel de elan de bucurie ce surprinde placut, mai ales ca obisnuieste sa faca apologia mortii aproape pretutindeni in scrierile sale.

Strofa a treia continua ideile de mai inainte, cu amendamentul ca acum vorbeste explicit despre sine, despre cum a luat el fiinta si cum "inima i-a fost umpluta de farmecele milei". Va sa zica este fermecat de mila divina, asa dupa cum putem interpreta ca el insusi este un om milos. "In vuietul de vanturi auzit-am al lui mers"... O fi vorba aici de "glasul Domnului" din Psalmii lui David? In Psalmi gasim nenumarate expresii referitoare la fenomene naturale prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor. Tot in aceasta strofa "cerseste inc-un adaos: / Sa-ngaduie intrarea-i in vecinicul repaos!" Prin urmare EL se roaga, el personal "cerseste" sa intre in vesnicie la odihna vesnica, exact cum fac bunii crestini care asteapta sa intre in bucuria mantuirii.

Urmatoarele 3 strofe vorbesc despre zbuciumul si chinul sau interior, cu un fel de ura fata de propria persoana, sau mai bine zis fata de propriul destin uman. Pt. cineva neinitiat, cererile pe care le exprima el intr-un stil dramatic sunt intr-un anume fel de neconceput, parca nedemne de insasi conditia de om si de crestin. Dar IERTAREA de care dispune el si pe care vrea s-o imparta tuturor, chiar dusmanilor sai cei mai temuti, este expresia vie a lucrarii iubirii de semeni, ca ultim gest inainte si chiar dupa moarte. De unde toata aceasta pornire spre autodistrugere? Raspunsul il da chiar el: ""Poate-oi uita durerea-mi si voi putea sa mor". Se prea poate ca el sa fi simtit ca nu va putea muri pana ce nu va face acest ultim gest de smerenie si de mila crestina. Dar e f. probabil ca sa fi stiut ca iubirea si iertarea ADUC PACEA SUFLETEASCA DORITA atat de mult de noi toti, si in mod special de el. De fapt toate aceste versuri ale sale pot fi intelese deplin numai prin prisma si in contextul religios din care si-au luat fiinta, de buna seama.

Ultima strofa vine cu un fel de conciliere/impacare (cu sine si cu Dumnezeu), daca o putem numi asa, prin faptul ca multumeste pt. norocul de-a trai ce i-a fost daruit. Dincolo de mesajul anterior care poate lesne sa ne induca in eroare, versul al doilea din ultima strofa pune intr-o noua lumina si da la iveala intelesurile nebanuite ale acestei rugi. Asadar nu vrea sa se autodistruga, altfel ce rost ar mai avea sa zica: "Ca tu mi-ai dat in lume norocul sa traiesc."? EL MULTUMESTE PT. TOATE, deopotriva bune si rele. Mai mult decat atat da dovada si de un neasemanat spirit crestin zicand ca nu cere daruri care l-ar putea face nedemn, ci "ura si blestemuri" prin care el s-ar putea "lamuri ca aurul in foc". "Genunchi si frunte nu plec" nu inseamna refuz de a I se inchina Domnului, ci refuzul in a primi bunatati pe care nu le-ar merita sau care l-ar face sa cada in ispite- bineinteles, asta se subintelege, nu se zice in mod direct.

Contemplatia sa sfarseste intr-un ton aparent sumbru, insa in realitate unul plin de semnificatii teologice: "Sa simt ca de suflarea-ti suflarea mi se curma / Si-n stingerea eterna dispar fara de urma!" Pare a fi o aluzie la cuvintele Ap. Pavel care vorbeste despre a doua venire si invierea mortilor ce vor avea loc "la glasul Domnului si la trambita arhanghelului". Stingerea de care vorbeste se refera la distrugerea lumii acesteia pt. eternitate iar "disparitia fara de urma" poate fi privita ca o rupere a oricaror relatii/legaturi cu materia.

Ca o concluzie finala personala, suferinta si chinurile indurate l-au facut sa perceapa lucruri care in mod normal putini le percep fiind extrasenzoriale. De ce s-a numit poezia "Rugaciunea unui dac"? In primul rand pt. ca este o rugaciune. In al doilea rand as raspunde tot cu o intrebare: de ce nu a numit-o "Rugaciunea unui roman"? In opinia mea, chiar daca in poezie nu gasim nici o referire la vreun aspect legat de trecutul nostru istoric, inclin sa cred ca s-a numit pe sine dac, ca urmas al celor ce credeau in nemurirea sufletului, viata vesnica si un singur zeu suprem. Privita asa poezia capata inca un inteles tainic si anume bucuria prin care aceia isi dadeau viata cu zambetul pe buze fiindca aveau acel sentiment pre-crestin, aceasta bucurie de plecare spre eternitate o regasim in mod vadit la Eminescu. De aceea s-a numit pe sine "dac" si nu roman, om, crestin sau altfel.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23126 (raspuns la: #22764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
delicat... precum aerul dint - de DONNA la: 13/12/2004 23:57:00
(la: Prietenul necunoscut)
delicat...
precum aerul dintre aripa si suflet..

"Cine-si mai aminteste nestiutul cuvant
Al incoltirii samburelui de om,
Cine stie cel mai bine sa ma-ntrupeze
Cu mine, atunci cand ma gaseste
Plangand
In desertul unui singur sir de pasi?"

cum poate cineva sa le gandeasca, pe ele, versurile , greoaie????!!!
protestez si semnez: oana
.Spune-mi ca nu esti
inima care zboara fara aripi
gandul- mort in uitare
spune-mi ca nu esti bucata de gheata
din sufletul meu
inima mocnind in durere
ca un soare in cioburi

Limbaj - de Vlad Mereuta la: 25/01/2005 15:09:45
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Personal nu ma deranjeaza, si nici nu am fost deranjat niciodata de limbajul folosit in cafeneaua asta. Cand zic cafeneaua ma refer doar la conversatia asta, altele nu prea am timp sa citesc. Decat diplomatie si lucruri mascate mai bine lucruri zise pe fata. Si oricum , e o cafenea la urma urmei, intra fel si fel de oameni nu ? :)


Edited: totusi ma bucura faptul ca nu mai sunt moderate comentariile, si postarea se face mult mai repede. Imi aduc aminte ca am scris ceva despre 20d si obiective , lucru care nu a mai ajuns pe cafenea, din motive nestiute de mine, si lenes fiind (uneori), am renuntat sa rescriu textul...
horica mama :) - de Belle la: 07/04/2005 16:00:21
(la: Trancaneala Aristocrata "2")
si daca pe e-mail iti trimiteam cine stie ce declaratie nestiuta si nevazuta de nimeni, vezi ce pierdeai ;))))) (dream on though)
chestia cu prioritatile e "datul cu periutza pe epoleti" la mare arta
#42363 (raspuns la: #42360) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eh... - de popix la: 09/04/2005 01:51:02
(la: Drumul spre inima)
asa-i, societatea asta globalizata de azi e ca un vartej ametitor, intri vrand-nevrand, de iesit e tare greu.cei care scapa ori sunt declarati nebuni ori fug frumushel si se cuibaresc prin locuri nestiute, departe de asa zisa "lume civilizata"...e adevarat ca nu mai stim sa pretuim nimic din ceea ce e frumos, visam in masa la masini scumpe, apartamente luxoase si salarii de 3000 euro/luna.si se pare ca acest curent e in continua crestere,mare lucru ca in scurt timp sa nu vedem calugari budisti cu elicoptere private si vanatorii Masai in aratoase bmv-uri.
ce putem face? mai multa modestie,da, cred ca e o buna solutie.si pe urma este dragostea...de orice fel, ptr. partener, ptr. amici, ptr animale....istovirea inimii din dragoste.numai bine!
ziaristii - de popix la: 13/04/2005 19:54:48
(la: Trei ziaristi romani rapiti in Irak?)
daca au fost intr-adevar rapiti de "teroristi"...se datoreaza unui fapt destul de simplu si destul de logic.se numeste actiune si reactiune.

"justele" bombardamente cu bombe la fel de "inteligente" ca cei ce le-au lansat au facut un oarecare prapad in randurile asa zisilor "salbatici musulmani".cum vreti dumneavoastra sa reactioneze o masa de oameni -orfana de parinti, surori, frati si alte rubedenii -cu fetele palide si cu aliatii lor aflati pe acele meleaguri cu "bune intentii", a se intelege, nicidecum cu rea vointa; fie ei medici, reporteri tv, ziaristi si alte categorii nestiute??? in toata aceasta poveste urata, figura de kkt o face Romania.chiar daca ziaristii vor fi eliberati sau nu, pe diverse cai...guvernantii care au trimis acolo trupe si care mai apoi au consimtit plecarea ziaristilor in Irak ar fi trebuit sa cantareasca situatia mai intelept, nu sa puna in balanta ca strict primordial inchinarea in fata lui Sam, om puternic.poate era mai bine sa ne intrebe si pe noi, masele tarii, sunteti de acord sau nu?ca doar pe NOI ne reprezinta si NOI ii votasem.sa vedem cu ce ne-om alege ca urmare a acestei politici juste, sa nu uitam ca mai avem de luat vreo 3 miliarde de pe la "salbatici".mai vedem un rahat, dar cu perje dupa parerea mea.si cand te gandesti ca acum 20 ani le construiam rafinarii si ii invatam sa scoata petrolul din desert...

daca a fost o marsavie pusa la cale de catre insisi, eu unul i-as impusca, pe urma i-as spanzura si de abia dupa astea le-as face proces.
pt anisia, athos si nu numai...:) - de Intruder la: 17/04/2005 11:18:22
(la: Petitorii Aristocrate)
Nu am fost in concediu, am fost intr-o delegatie...concediul sper ca-l voi avea si eu la vara...

Iata ce v-am pregatit:

"caut sotie
sau concubina
care sa fie
doar gospodina...
sa n-aiba carte
mai multa ca mine
sa fie aparte
si cu maini fine (!!!).
sa fie o doamna
atunci cand luam cina,
sa fie o "poama"
cand stingem lumina...
sa ma ia-n brate
cand ma doreste
dar sa-mi dea drumu`
cand ma uraste.
in "cafenea"
daca ma lasa,
pe veci ii asigur
si masa si casa.
la telenovele
o las' sa se uite...
iar eu cu-ale mele,
de ea, nestiute..."

Intruder.

P.S.// astept provincia; raspund la orice "beep"!
..............................................................................................

Aceasta poezioara este un mic si neinsemnat "bonus" pentru utilizatorii acestui site. Ne vom "revedea" peste un numar de zile pentru ca voi pleca din nou.
Intruder...
#44032 (raspuns la: #43972) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
o alta despartire! A cata oare...? - de gigi2005 la: 31/05/2005 01:53:39
(la: Despartirile sau viata pe segmente...)
Mare ghinion pe mine cand ma duceam la tara, la bunicii dinspre mama. Mamaie era cum era, cu orataniile, cu curtea... Tatamare in schimb, nu era seara, mai ales in timpul iernii cand noaptea-i an, sa nu se ocupe de mine. Eram nepoata favorita, cea mai mare. Simtea el ca sunt mai desteapata pentru ca el venea dintr-un neam de negustori evrei, era rosu la fata d'aia era si cunoscut sub numele de "roibu".
Ma intreba la socoteli sa se convinga el daca nu cumva bat drumul scolii de pomana.
- Am o mie batuta si-am dat din ea saizeci si noua de lei, cu cat ma mai intorc acasa?
Pe loc puneam mana pe hartie ca sa vada cum le stiu intr-un suflet si-ncepeam: "unitati sub unitati, zeci sub zeci, sute sub sute, mii sub mii, virgula sub virgula, dar n-avem, tragem linie si scadem".
Pleosc! imi arcuia cate una vesel peste ceafa.
- Bravo! stiu si eu ca nu ma fac de rusine cu asa cap. L-a mai purtat o data o baba, mai fata, si radea de mine.
Eu umflata in pene si mai si, nu incetam de fel din gura... Trancaneam mereu: noua din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinul n-are, mergem mai incolo si nici asta n-are si am ajuns la unu si-l luam.
- Cum de n-are, mai fata? Nu ti-am dat o mie intreaga? Cat mai vrei?
- Mi-ai dat dar mia matale n-are.
- Ce n-are?
- Numere multe ca sa ai de unde lua, are numa zerouri si doar un singur prapadit de unu. L-ai luat si s-a terminat cu el, altul nu-i.
- Asta cam asa e, cum spui, de unde iei insemna ca nu pui si se ispraveste, clipea marunt din ochi oarecum descumpanit.
- Si-acum, uite ici la mine: "unu" pe care l-am luat il vezi bine, il imperechem cu zero de la coada lui o mie si noua luat din zece mai ramane "unu". Este bine? Ma infigeam in tatamare sa ma vada ca sunt stapana pe socoteala, nu ma joc de-a aritmetica.
- Da, este bine, nimic de zis: noua din zece "unu". Imi place, se lumina la fata vesel. Esti pe drum batut ca-n palma. Mai departe sa te vaz.
- Mai departe ce sa vezi? Urmeaza sase si-l scadem la fel. Sase din zero nu se poate, ne imprumutam la vecin, dar vecinu' n-are, mergem mai incolo si-am ajuns din nou la "unu" si-l luam...
- Da, nu l-am mai luat o data, mai fata? De cate ori il iei?
- Il luai, asa-i, o dresei eu dar eram cam incurcata si fastacita de nu stiam pe ce lume sunt.
- Si-atunci, ma rog pe tine, invatata ce esti, proasta dracului, ce primesc? Mai imi da ceva sau ma intorc cu mana goala?
- Nu-ti mai da nimic, un leu si-atat. Mai mult de unde? Mia matale pacatoasa, nu ti-am spus?
- Ptiu! cu aritmetica ta cu tot si cu miia ma-ti care te-a facut, ca mare prostovanca mai esti. Va sa zica dupa capatana asta cat una de magar, si poc! o palma bleaga pe moalele capului, dau o mie si m-aleg cu-n leu. Da prost ma crezi mai fata? Nu dau miisoara mea din mana de ma intind ca rama. O tin asa cu zeruri multe, proasta cum ii si prin eu ocazia s-o marit, nu te teme. Pana atunci o sa platesc cu polul asta datoria ca-i mai sigura treaba, iar pe tine te invat eu carte, nu duce tu grija.
N-avea carte multa tatamare dar cu socotelile nu-l incurcai. Asa a facut avere de-au avut comunistii ce sa-i ia.
Ultima data cand l-am vazut aveam 20 de ani. Eram studenta si-am venit sa vada ca socotelile lui au dat roade. Era plecat cu oile. A venit seara acasa, a mancat, am vorbit verzi si uscate, de nevoi, de scoala...
- Ma fata, nu sti ce bucurie-mi facusi! Stiam eu ca ai cap si ma mostenesti pe mine. Sa ai grije de scoala. S-a sculat, a umblat intr-un ascunzis secret numai de el stiut si a scos doua mahmudele de aur. Uite, asta am pastrat pentru tine. Ia-le si fa ce vrei cu ele, pentru tine le-am pastrat. Acum hai la culcare ca maine ma scol dimineata.
Si nu s-a mai sculat. A trecut dincolo pe furis, in somn, nestiut de nimeni, fara jelanie si fara lumanare. L-am gasit a doua zi inlemit deja. Avea o fata senina ca a omului ce si-a implinit menirea... A fost tatamare de 88 de ani.
#52444 (raspuns la: #52383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
O reclama la TVR, pt reface - de cattallin2002 la: 08/07/2005 16:51:12
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
O reclama la TVR, pt refacerea manastirilor din Moldova:
'' CU SUTE DE ANI IN URMA OAMENII NU STIAU SA CITEASCA, DAR STIAU SA PRIVEASCA. SI INTREVEDEAU NEVAZUTUL. ACUM OAMENII STIU SA SCRIE SI SA CITESCA, DAR NU MAI INTELEG NIMIC, NICI DIN CELE VAZUTE ORI NEVAZUTE SI NICI DIN CELE STIUTE ORI NESTIUTE..."
#58708 (raspuns la: #58701) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cosmacpan-ule - de anisia la: 21/08/2005 23:07:14
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
da cu banul poate-ti spune
cum se-ntampla de anume
la conacul parasit trandaveala e in toi.
nu ca nu ar fi de noi...
dar de-atata leneveala
uitam draga socoteala
zilelor s-o tinem... cand si cand;
aha, uite acum te-aud zicand:
fuse vineri cand pleca
domnisoara ce uita
sa-mi raspunda la catren?

eu? suita fui in tren
intr-o graba nestiuta!
si d-aceia fusei muta..
(versului ce mi l-ai scris
nu i-am acordat nici vis
nici uitare, nici gandire
nici macar o...amagire)

:))


#66929 (raspuns la: #66384) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico - de anisia la: 06/09/2005 00:34:30
(la: Materialist sau idealist?)
asa-i femeia! se gandeste la vrute si nevrute...stiute si nestiute :) o fi prea idealista? ori prea putin materialista? nu vad de ce materia ar fi primordiala... doar pentru ca este palpabila? si asta face ca sa fie mai usor credibila? gandul, pe de alta parte... are calitatile lui. ajunge mai repede decat orice "materie" la destinatie (vezi simplul "ma gandesc la tine"...nici nu ai terminat de spus cele patru cuvinte, si gandul este deja ajuns). constiinta este si ea importanta si pot spune ca joaca un rol primordial in dezvoltarea omului. iti dai seama unde am ajunge fara de ea? la un haos total, cred eu. daca mai continui, incep sa-mi dau seama cat de putin materialista sunt. offffff, mai bine ma opresc aici!

continuati-va dialogul si nu-mi luati in seama aberatiile. sunt doar datorate orei tarzii. noapte buna, filozofilor :)
#69876 (raspuns la: #69874) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intrusule... - de anisia la: 06/09/2005 16:53:10
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
dar stiu ca te pricepi la surprize :) ce dar, ai omule, sa apari pe nestiute..hehe :) abea astept sa te intorci din deplasarile tale... sa te provoc la niste versuri. vezi ca acuma am si partenera, hihihi, nu mai singura in bransa/breasla :)

nu am gasit cosmacpanul. poate il gasesti tu cand vii!

mi-ai trimis vedere?
#69978 (raspuns la: #69975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: