comentarii

nevoia oamenilor de alti oamenieseu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
nevoia de credinta - de andarriel la: 13/06/2006 19:55:17
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
pai de ce si musulmanii cred in allah. asa si noi credem in dumnezeu dar nu este neaparat numele cel care conteaza ci si pur si simplu ideea de a crede in ceva care se presupune a fii o fiinta superioara, nevoia oamenilor dar nu inteleg de ce unii oameni chiar isi ghideaza viata dupa biblie daca din moment ce se presupune ca au citit-o trebuie sa isi fi dat seama ca unele chestii se bat cap in cap
#127684 (raspuns la: #127597) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mrd - de Radu Herjeu la: 15/09/2004 17:07:04
(la: Vreau dreptul de a fi un ticalos)
- Stiu ca exista pentru ca le-am vazut iesind la suprafata in oameni carora li s-a acordat atentia de care aveau nevoie. Oameni care au fost iubiti, oameni carora li s-au aratat si alte realitati decat cele ale televiziunii, ale maselor, ale lipsei de viziune asupra lumii.
Poate suntem doar o turma de bipezi care nu stam impreuna decat din interes sau ca sa ne satisfacem nevoile de baza. Poate nu ne uneste nimic decat ghinionul de a ne fi nascut in acelasi spatiu geografic. Poate... Sau poate nu. Unii au nevoie sa creada in Dzeu ca sa poata supravietui. Eu am nevoie sa cred ca exista in noi samanta de Om. Altfel nu mi-as gasi un rost. Si nici n-as intelege sensul vietii.
- Obligatia? Privind prin prisma existentei unor valori umane comune, cred ca a ma defini ca om inseamna a-mi asuma responsabilitatea fata de ceilalti. Iar responsabilitate implica obligatia de a face tot ce poti pentru a-i impiedica pe ceilalti sa faca sau sa-si faca rau.
Tocmai de aceea eu nu vorbeam de valori ale societatii ci de valori umane. Acestea nu pot fi impuse prin nici o lege! Iar lipsa lor nu poate fi pedepsita daca nu implica si incalcari ale legilor. Iar educatia ar trebui sa fie, in primul rand, incercarea unei societati de a-si asigura reimprospatarea umana, inoculandu-le celor tineri valorile umane.
Cineva ma intreba de ce nu ma ocup de tinerii care se drogheaza. Pentru ca eu cred ca e mai important sa previi decat sa lupti cu efectele. Si, pe termen lung, e singura solutie. Iar, pentru mine, un om care se drogheaza nu crede in valorile umane, una dintre ele stipuland sa te respecti pe tine si sa nu-ti faci rau. Sa fii responsabil pentru tine si pentru greselile tale. Sa nu dai vina pe altii! Si eu aici am incercat sa lupt. Sa le insuflu tinerilor dorinta de a-si desavarsi personalitatea prin construirea unei viziuni asupra vietii bazata pe valori umane.
#22375 (raspuns la: #21789) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sinceritate - de irma la: 17/11/2005 09:21:04
(la: mister)
"Ne dam rotunzi cu puterea/ curajul de-a fi sinceri (in parte, sunt convinsa ca sinceritatea-i doar modalitate de perceptie individuala) dar ducem totul atat de mult catre extreme incat, chiar si-atunci cand nu vrei sa afli ceva, acesta ti se dezvaluie violent, obligandu-te chiar sa-ti revizuiesti valorile, de teama ca ai uitat sa reactualizezi sistemul."

Da! De-asta am zis ca sinceritatea e egoism (sau macar o forma a lui). A fi total sincer fata de cineva e echivalent cu a-ti pune sufletul in palmele lui (ei). Am eu dreptul sa fac asta? A detine sufletul cuiva poate fi o povara. Chiar si numai o particica poate atarna atat de greu.

Cand suntem sinceri dezvaluim celuilalt ganduri pe care speram ca el deja le-a gandit, simtit. De multe ori sunt doar sperante. Si comunicarea "adevarului" devine astfel o revelatie tulburatoare sau chiar suparatoare.

"Cat de necesar e misterul in relatiile interumane, intreb, cercetand in plus daca nu cumva nevoia oamenilor de-a comunica-n modul acesta virtual, nu-i plapanda dovada de re-ntoarcere la vechi mentalitati, aruncate-n mod surpinzator doar fiindca obisnuim sa acceptam moda, in detrimentul respectului de sine, ori a linistii sufletesti."

N-am inteles despre ce "vechi mentalitati" este vorba. Nu stiu daca misterul e necesar. Poate e necesara doar o "doza" de mister, atat cat sa nu-i socam pe cei din jur cu nuditatea noastra ce le poate parea hada unora.

asteptam... - de Andre29 la: 06/12/2005 16:35:19
(la: atinge-ma, dar de la distanta !)
Asteptam aceasta conferinta inca de cand ai anuntat-o pe o alta lista de discutii.


Prin internet poti cunoaste initial niste "useri". Este punctul de plecare pentru ca apoi imaginea este intregita din discutiile cu ei, de modul de gandire, uneori si de schimbul de poze. Ne formam insa o anumita imagine despre cel cu care discutam si aceasta nu este intotdeauna cea rela.

Prin internet, cu un strain practic, este uneori mai usor sa discuti, acea persoana nu conteaza inca pentru tine atat de mult incat judecata ei/lui sa te afecteze. De aceea este si usor sa discuti lucruri despre care nu ai vorbi poate cu prietenii reali . Si odata ajuns la o anumita intimitate de subiecte legatura construita din singuratate, din dorinta de comunicare, din curiozitate poate creste in timp.... E un cerc, nevicios insa, din care ambii au de castigat.


In acelasi timp amicul virtual (pentru mine ideea de prieten are nevoie de mai mult timp pentru a se forma despre o anumita persoana) nu iti poate fi alaturi fizic si nici nu poti sa-i fi alaturi cand are nevoie. O vorba spusa la nevoie conteaza enorm dar si un gest la momentul potrivit te ajuta.


Rupti de realitatea fizica, transpusi total in cea virtuala putem uita ca suntem oameni. Internetul a stimulat nevoia oamenilor de comunicare prin facilitarea ei, insa acum trebuie sa tina pasul si cu nevoia acestora de a se 'simti', altfel de ce ar aparea toate facilitatile de transmitere de voce, de imagine, chiar si emoticonurile pe care le folosim ?... Le-am inventat pentru a arata o stare, care este sensul cuvintelor folosite. In mod real ne-am da seama din intonatie dar pentru ca aceasta nu se aude intr-o discutie in realitatea virtuala avem nevoie de alte mijloace.

Ganditi-va cum este in realitate pentru un orb, doar pipaie si aude... are acel al 6-lea simt... cumva acest simt ni-l dezvoltam si in realitatea virtuala... suntem orbi, nu avem altceva decat cuvinte... iar acestea DA ating de la distanta... mangaie sau dor.




________

"Nu-i de ajuns sa faci bine, mai trebuie sa-l faci si bine." (Diderot)

angelis multumesc, - de Scarlet la: 16/01/2006 21:56:20
(la: pt. ce mergem la biserica?)
___multumesc pt. raspuns,
ma bucur ca nu sunt numai eu cea care gindeste asa.
tot ceea ce mi-ai scris imi reflecta exact gandurile mele.
D-zeu trebuie sa fie in suflet si in inima,nu e prezent numai in biserica ci pretutindeni.
dar mi se pare incredibil ce spui "calugarii am constatat ca nu se rugau. Nu am putut gasi nici un duhovnic care sa ma calauzeasca in rugaciune. Mi-au spus de la obraz ca nu se baga, ei nu practica rugaciunea."!Este incredibil!
nu generalizez cu ceea ce am spus despre acel preot...este doar parerea despre acel preot rezultata din ce a zis la acel moment.Poate ca sunt si preoti care se roaga pt. ceilalti ,pt. cei care au nevoie,oameni buni.
dar cand ceva ti se impune sa simti, sa crezi... nu mai ai aceleasi trairi.




_____
"nu conteaza ceea ce vi se intampla,ci ceea ce faceti voi atunci cand vi se intampla"
#100656 (raspuns la: #100554) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zarazei - de maan la: 27/03/2006 21:39:08
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
Zaraza

Vad doua posibilitati de abordare a modei.
1. Sociala, explicabila prin nevoia oamenilor de a se identifica cu un anume univers, prin intermediul unei haine, unde important nu-i neaparat ‘a fi la moda’, ci a fi ‘legati’ unii de altii prin intermdediul obiectelor, locurilor, semnelor.
2. Psihologica, cu dublu aspect.
Unul exterior, format dintr-o serie de modele, reguli ori chiar constrangeri vehiculate de media ori anturaj si unul interior, resimtit ca dorinta de afirmare a sinelui.
Vrem sa fim ‘la moda’ ca sa fim asimilati, ca sa aratam in ce masura suntem capabili sa participam la un fenomen exterior noua.

Exista, cum ziceam, in moda, un aspect constructiv al identitatii de sine, care salveaza fenomenul de la superficialitate.
Incercam sa ne creem o imagine a ce suntem sau a ce credem ca am fi.

Dorinta asta de afiliere cu orice pret la un grup considerat superior prin statut ori putere e si ea, profund umana.


Cineva postula “le beau au delà de l’art” vrand a zice ca nici un curent din moda nu urmeaza vechile canoane ale frumusetii, ca frumusetea este DOAR un concept ce scapa timpului si canoanelor.
De-aceea nu trebuie sa privim moda decat prin ochiul creatorului, nu prin al acelora care-o urmeaza.
Creatorul e cel care cauta Calea spre Nou, spre Altceva, modul lui de-a tinde spre Absolut.
contagiuni colective - de Guinevere la: 28/03/2006 02:45:24
(la: Cat din viata noastra ne apartine?)
"Vad doua posibilitati de abordare a modei.
1. Sociala, explicabila prin nevoia oamenilor de a se identifica cu un anume univers, prin intermediul unei haine, unde important nu-i neaparat ‘a fi la moda’, ci a fi ‘legati’ unii de altii prin intermdediul obiectelor, locurilor, semnelor."

Interesant surprins, pentru ca moda este intradevar o forma de comportament colectiv ca si zvonul sau panica, ori revolta de strada. Iar nevoia de identificare e oarecum indusa si se schimba in functie de ceilalti. Probabil ca aici intradevar e mai important comportamentul colectiv decat manifestarea lui ca moda, cred ca asta vrei sa spui. Exista o "teorie a contagiunii" in legatura cu comportamentele colective, care spune ca membrii grupurilor interactioneaza si isi schimba in continuu reactiile unul in functie de celalalt. De aceea atunci cand cineva nu corespunde schimbarilor din jurul sau, e etichetat de cele mai multe ori nu genial (desi poate fi cazul!) ci indolent si neadaptat. Suntem interconectati, fie ca vrem, fie ca nu, si mi se pare cumva egoist sa nu incercam, in limitele posibilitatilor, sa nu abuzam simtul estetic al celor din jur, atata vreme cat suntem in societate (cu mentiunea sa nu ne abuzam totusi personalitatea!). Iar simtul estetic variaza odata cu variatiile modei, nu?

Sau sa fim geniali, sa fim altfel, contra curentului, dar sa ne afirmam valoric. :o)
Metafizic nu face sens intradevar, e suficient "cerul instelat deasupra noastra si legea morala in noi".
#113850 (raspuns la: #113812) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simplu de inteles ca nu exist - de jeniffer la: 15/08/2006 17:06:19
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Simplu de inteles ca nu exista un barbat cu aripi in cer care conduce omenirea si face tot ce spun cei care l-au creat. A fost imaginat pentru a asupri oamenii si a da puterea celor care se serveau de el in acest scop, acum nu mai este nevoie, oamenii au o gindire evoluata.
motanelul - de zaraza sc la: 28/02/2008 10:21:09
(la: Credinta si biserica)
Da, credinta este o suma de convingeri intime. Cat din credinta noastra e ce am luat din Biserica si cat am modificat noi ca sa ne fie comod?

Că Biserica a fost folosita de oameni in folosul lor e altceva. Aia nu mai e Biserica. Trebuie sa identificam ce a ramas curat in Biserica si sa nu permitem ceea ce aduce avantaje preotilor sau altor conducatori. Pe langa faptul ca Biserica "ne costa", respectam niste traditii care nu sunt porunci ale Bisericii, adica nu sunt obligatorii. Suntem la cheremul preotilor care iti impun niste proceduri justificate doar de faptul ca se practica.

Anumiti oameni din Biserica nu profita de nevoia oamenilor de a crede in ceva, ci deturneaza scopul pentru care a fost creata Biserica.
Biserica nu a fost creata exclusiv pentru a profita de creduli.
Eu nu am nevoie sa cred intr-o divinitate. Eram atee si credeam ca toti cei care cred au niste limite in a intelege lumea si recurg la divinitate pentru a se apara. Dar am cunoscut pe cineva lucid, inteligent, care n-avea nevoie sa creada si totusi credea. Ce l-a facut sa ramana credincios? Si punandu-mi intrebarea asta...Dumnezeu mi-a raspuns: Eu exist! Asta e lumea, randuita de Mine, cu scopul dat de Mine, cu legile date de Mine. Legi care functioneaza de la inceputuri pana in veacul vecilor.



#289352 (raspuns la: #289316) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mascateatru - de mariaa la: 12/03/2009 09:26:54
(la: Teatru)
stiu de la mama ca cel putin inainte de '89 lumea se ducea la teatru pentru că teatrul explica şi exprima nevoia oamenilor de libertate.dupa revolutie lucrurile s-au schimbat radical in sensul ca oamenii nu mai erau atat de interesati si asta in mare parte datorita aparitiilor numeroaselor televiziuni.
"de ce mergem la teatru?",eu cel putin prefer piesle de comedie,pentru ca ma bine dispun,ma fac sa rad in hohote si in acest mod ma desprind un pic de realitate.:)
hexi, hai sa fim oameni seri - de SB_one la: 19/02/2004 09:07:16
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
hexi,
hai sa fim oameni seriosi; oricare dintre noi s-ar fi lipsit cu bucurie de aceste "bunatatzi"

NB eu sint unul care am avut "di toate" ; acolo( pina'n '88) si am si aici unde de locul de lucru trebuie sa pa preocup singur.
Sigur, fara politzie nu se poate; nu avem nevoie insa- in mod acut- de ea, cum nu avem nevoie de doctor sau de popa.


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10051 (raspuns la: #10041) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
eu cred ca tzara are nevoie d - de SB_one la: 19/02/2004 09:11:16
(la: Romani in strainatate)
eu cred ca tzara are nevoie de citi mai multzi oameni care sa plece; si sa invetze; si sa povesteasca sau sa revina si sa faca mai bine!

Pe aici nimeni nu te intreaba cit cistigi; e treaba fiecaruia: Cind nu-tzi place, schimbi locul. Eu nu vad nici-o problema.

Nu cred ca Romania va ramine fara oameni. Cine pleaca vrea ceva mai bun, si asta-i lucru bun


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10052 (raspuns la: #10032) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
e chiar nevoie sa devii...popular? - de Little Eagle la: 28/02/2004 23:36:49
(la: Cum poti deveni un personaj popular?)
Nu stiu ce inseamna"pashunist",poate nu inteleg si timpul m-a uitat in trecut inainte de multe romanisme.Ceea ce stiu este ca personal NU fac deloc o parada din Romania si daca am discutat ceva despre tara natala a fost doar fiind intrebat
din curiozitatea prietenilor ce NU-S romani.Un lucru insa mereu am spus:ca Romania e de origine LATINA si nu ..slavica si DA,este adevarat ca am facut o mindrie din asta,dar nicidecum din cirnati ori sarmale sau tuica de 2 prune!
Daniel,personal am avut o mare revelatie si sansa de a fi in apt. in Dakotta Bldg,
si stat de vorba cu un celebru compozitor si muzician al lumii,Leonard Bernstein si NU eu am adus vorba despre Romania,ci chiar el insusi.El a fost primul care descoperind accentul meu strain m-a intrebat de unde sint,si am zis Bucuresti...
imediat a fost chiar exaltat si a zis:Oh! Enesco,Brancusi despre care stia mai multe ca mine!Si DA,in acele momente am fost fericit ca sint roman!!!!!
In plus fiind in prezenta unei faime si mare compozitor si muzician al lumii la rindul meu am simtit o bucurie de a fi roman,si NU am vorbit amindoi despre cirnati si tuica si nici chiar despre...Dracula.
Am vorbit despre arta romaneasca ce a admirat-o f. mult,un om f. deschis si REAL
fara a se da...mare...
Am mai avut o alta ocazie de a vorbi cu un sculptor celebru in lume,Armand si la fel ...el a deschis discutia despre Romania.La fel si cu Andy Warhol la sediul lui in NY aproape de Hudson River,numit atunci"The Factory".Acesti oameni desigur,f. cultivati au cunoscut destule despre Romania si NU mi-a venit sa cred!Eu cred ca Romania vorbeste prin sine fara ca noi,cei romani francezi sau americani etc
trebuie sa facem vreo propaganda turistica si chiar daca au auzit desigur de un Ilie Nastase sau Nadia Comaneci,cel putin in sfera mea de relatii si prieteni ei ar fi cei mai putin discutati.
pt. ca daca a existat un Picasso de ex. si America a auzit de el,apoi crede-ma ca au auzit si de un Brancusi,si NU e deci nevoie sa le spui cine este.Ori Enesco.
Iti inteleg uneori sarcasmul si NU e rau deloc sa-ti expui parerile,ai dreptul la freedom of speach ca fiecare altul-a.Vreau sa stiu daca ceea ce scrii vine din suflet sau din a-ti ascunde parerile proprii in spatele unor comentarii,ori ai poate un ego prea mare?NU ma anula imediat pt. ca am spus astea,sint sincer si la fel gindesc si as dori sa cred ca toti ce facem parte din cafenea sintem onesti in suflet si ca orice critici am primi vor fi privite ca o relatie si de prietenie si nicidecum insulte la adresa vreunui ego.
DA!Aduci in discutie subiecte interesante si asta e bine,creaza un stimul gindirii si excita opinia propie a fiecaruia si te rog sa faci asta si pe mai departe!Personal apreciez gindirea si stilul tau si NU e o flatare,departe de mine asa ceva,dar de ce as minti?

Azi am urmarit la TV(C-SPAN) un panel de discutii f. interesante si moderate de african-americans,am stat 6 ore in fata Tv-ului si cu toate ca deja stiam in mine,mi-am dat seama inca odata ca TOTI sintem unul si acelasi si NU conteaza CULOAREA si LOCUL de unde vii ori te-ai nascut!Acesti invitati,au reusit singuri sa devina ce au dorit de la ei pornind de la saracie crunta si rasismul american .Au invins si sint MINDRI de originea lor si trecutul de sclavie,fara drepturi de NICI un fel!
Nimeni nu a vorbit despre locurile natale,ci despre viitor si despre o democratie ce trebuie sa fie in USA.Intre ei,mari profesori universitari si scriitori si activisti si oameni de stiinta,afla ca TOT ce au spus a fost un ecou in ceea ce simt si eu personal,sotia mea la fel.pt. noi de ex. NU conteaza UNDE te-ai nascut si deci CE culoare ai!Esti ACELASI SUFLET si trebuie sa fii respectat fiind ca un frate sau sora.
NU POT AFIRMA DELOC ca sint...ROMAN,pt. ca mi-as minti sufletul.As putea insa spune ca sint un cetatean al lumii si NU apartin NICIUNEI TARI,fie chiar aceea in care m-am nascut.Nu fac parada din tara (USA)in care sint cetatean de 17 ani dar nu fac parada nici din cea in care m-am nascut.Toate AU MARI PROBLEME de orice nivel,economic,politic,spiritual etc.am gasit insa acum ca ex. aceasta dezbatere TV
si crezi orice vrei si gindesti,mi-am spus opinia si cu onestitate.
daca vrei sa fii popular lasa soarta sa decida in locul tau,acesta-mi e raspunsul si NU este adresat tie in mod particular,deloc!!!!
Ai cel mai mare respect din partea mea.

LOVE&PEACE,
OZZY
oamenii sint avari! -"banul vorbeste" - de (anonim) la: 18/03/2004 09:23:42
(la: Exodul medicilor romani in strainatate, drama nationala)
...interesant...se vede ca nu aveti nici o idee despre ce inseamna sa fii medic in Romania !
-sa vedem ce in seamna "oamenii sint avari! -"banul vorbeste""...si aici vorbim despre medici...bine!
-cat primeste ca salar un medic stagiar (daca se mai face stagiatura?!), aveti habar?!...NU, sunt sigur!...mai putin decat o infirmiera!....stiti ce inseamna asta?!...ca poate(!?) isi poate plati intretinerea si curentul..de mancat , imbracat,articole de spalat...nu-i nevoie pt un medic...
-acum sa vedem ce inseamna sa lucrezi ca medic, daca ai reusit sa iei un examen asa-zis national si ai un post....salar mai mic decat asistentele tale si nu numai atata,salar minim pe economie...aveti habar ce inseamna pt un tanar care vrea sa profeseze, sa fie la curent cu noutatile, eventual sa-si dea un ex de rezidentiat?!..se vede ca NU!...el isi plateste daca poate intretinerea si curentul si SE SPALA!!!!!!!!....de atat ii ajung banii!!
....deci,de ce ar sta in tara un tanar medic si nu ar incerca sa mearga sa lucreze intr-o tara in care munca lui e platita si nu e nevoit sa accepte umilitoarea situatie in care este pus ?!
....apropo,nu toti medicii sunt copii de medici , cu un cabinet sau doua particulare in spate si cu bani in banca si masina sub fund....v-ati gandit vreodata la asta?!
#12341 (raspuns la: #6090) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
respectul fate de oameni - de (anonim) la: 14/05/2004 07:54:02
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Nimenu nu spune ca nu este nevoie de credinta.Poate acum avem nevoie mai mult decat oricand de Dumnezeu,dar nu cred ca este nevoie de o cladire pentru a te inchina si de a te ruga la Dumnezeu.Eu cred ca sufletul insusi este Biserica lui Dumnezeu.Nu sunt contra nici construirii acelei Catedrala a Neamului, dar nu si-au gasit alt loc ? In alta parte nu se poate? De ce neaparat in acel loc?Pana la urma si acel Mausoleu este tot al neamului.Comunisti am fost toti : soimii patriei , pioneri ,utecisti si oamenii muncii.Toti am avut carnetelul rosu. Imi cer scuze pentru ignoranta mea,pentru ca nu stiu cu exactitate denumirea acelui mausoleu ,dar poate fi dedicat si celor care l-au construit.Si ei erau comunisti si ei erau romani si ei erau eroi.Sunt sigura ca s-au produs accidente,macar in cinstea acelor suflete pierdute sa nu se darame mausoleul. Nu sunt deacord cu darmarea lui.
Sa privim si altfel lucrurile,poate par fara legatura,dar Canalul Dunarea Marea Neagra tit in vremea comunistilor a fost construit,Casa Poporului,baraje de acumulare si multe alte edificii care pot fi enumerate si construite " in cinstea neamului si a oamenilor muncii".Va veni si vremea lor cand vor fi stricate pentru cine stie ce? Sunt cruda dar. consider o jicnire a Bisericii ortodoxe pentru fala si grandoarea care o afiseaza fata de credinciosii sai.Am avut impresia de un gest de disperare din partea ei.Creeaza impresia de razbunare, ca nu a fost admisa in politica.De fapt ce vrea sa obtina?Ea propavadueste pentru adevar si supunere si smerenie in fata lui Dumnezeu,dar de ce nu este la randul Ei sincera fata de credinciosi?Chiar in momentul de fata numai de minciunile si ingratitudinile preotilor,care se numesc duhovnicii nostri, nu avem nevoie.
Nu vreau sa par o atee,cred ,cred in ceva . IN ceva, care il numesc eu Dumnezeu,dar atiduninea oamenilor si daca mai sunt si preoti ma desgusta.Vanitatea si dorinta de acaparare si egoismul nu trebuie sa o intalnim la acesti oameni (preotii)
Ei vad aceasta Catedrala o constructie aflata intr-un loc inconjurat de liniste si soare.Undeva sus la inaltime in afara orasului.Intr-un loc inde sa simti cum sufletul tau de pacatos se intrepatrunde cu cel al lui Dumnezeu.
BANU L.
trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina? - de mircios la: 17/05/2004 00:24:41
(la: Existenta divinului?!)
Eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina, superoara." Este doar o modalitate de a lucra cu complexitatea lumii in care traim.
Mai devreme sau mai tarziu, un om, implicat constient in viata lui, ajunge la momentul in care pentru a merge mai departe are nevoie de o "teorie unificata a campurilor existentei." Calea traditionala, adica cea mai veche si cea mai utilizata este calea credintei intr-un "motor primordial." In timpurile moderne a aparut calea sintetico-analitica, adica cea stiintifica, in care individul incearca sa gaseasca in mod rational legile ce stau la baza unei "teorii unificate a campurilor existentiale" si sa le sintetizeze intr-o teorie satisfacatoare modeluluii cel mai apropiat al lumii asa cum se prezinta el la un moment dat. Ceea ce este izbitor este ca, desi se preteaza stiintifica, adogmatica si complet ateista ajunge si aceasta cale sa "venereze" termeni si entitati care in ultima analiza scapa oricarei definitii, cum ar fi energia, timpul, materia.
Calea traditionala, a "motorului primordial," a suferit si ea schimbari radicale pe masura ce omul s-a avantat in construirea sa ca "animal social", adica pe masura ce societatea a evoluat spre structuri din ce in ce mai complexe si mai masive.
Daca la inceput necesitatea unei teorii unificate provenea din relatia individuala cu complexitatea realitatii inconjuratoare, odata cu dezvoltarea sistemelor sociale umane s-a trecut la necesitatea grupurilor de a lucra cu un numitor comun in "unificarea campurilor existentei." Asa s-a trecut de la experienta individuala de tip mistic la cea sociala de tip religios. Religia in sine este un produs al tendintei speciei de unificare. Religia este incercarea speciei de a "re-lega" entitatile care o compun si care au pierdut prin dezvoltarea intelectuala "instinctul de turma."
Momentul crucial in evolutia religiei a fost cel in care religia, ca modalitate spontana de a face fata relitatii prin puterea participarii la un grup de interese comune, s-a institutionalizat. Institutionalizarea religiei si aparitia credintelor specifice, desi a dus la o intarire a metodologiei din punct de vedere al grupului, a provocat o rupere in comunicarea cu motorul primordial la nivel individual. Ca participant la o religie institutionalizata individul este mai slab ca putere absoluta, in favoarea intaririi grupului din care face parte. Institutionalizarea religiei a dat cale libera politizarii religiei si din acel moment religia ca atare nu mai aceeasi valoare de salvare individuala pe care o are trairea mistica primordiala. Pe de alta parte, politizarea religiei a dat mana libera manipularior sociale de catre grupuri restranse de indivizi cu acumulare de capital social si material. Altfel spus, politizarea religiei a generat sisteme sociale de tip "piramidal" (in care un strat mare de indivizi egali din punct de vedere social si material sustine fortat un strat ceva mai mic care la randul lui sustine fortat unul si mai mic si asa mai departe pana la un grup mic de indivizi care sustin de buna voie o individualitate speciala ce realizeaza legatura de putere cu "motorul primordial"), ca opozitie a sistemelor sociale de tip "platforma purtatoare de dom" (in care o masa mare de indivizi relativ egali din punct de vedere social si material sustin de buna voie un individ sau un grup mic de indivizi care realizeaza legatura informationala cu "motorul primordial").
De aceea eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina." Credinta vine odata cu omul. Ceea ce nu vine odata cu omul este in ce crede si modalitatile de a isi intretine si manifesta credinta.
Asa cum spuneam mai sus, participarea la o religie vine cu scaderea potentialului de realizare individuala a unei relatii personale cu divinitatea in favoarea unei relatii sociale cu divinitatea. Cine cauta o relatie personala trebuie sa urmeze calea mistica. Daca se urmaresc partile mistice adiacente religiilor primare, precum si cele adiacente credintelor popoarelor asa zis primitive, se observa o asemanare in ceea ce priveste dezbracarea relatiei cu divinul de constructiile necesare pentru sustinerea sistemelor mari sociale. Calea mistica indiferent daca este vorba de isihasm sau Meiser Eckhart, Kabala, mistici sufi, caile Yoga or budism, potenteaza legatura individuala cu divinul si ajuta individul sa se integreze social fara a transforma aceasta din urma integrare intr-o conditie. Misticul realizeaza o relatie directa cu numinosul, lumina lumii care starneste admiratia, respectul si dragostea in sufletul omenesc pur, deschis unei comunicari neintinate si unei aceptari a mesajului primordial desupra tuturor obstacolelor generate de realitatile uneori iluzorii ale universului. Misticul alege calea iubirii pentru "motorul primordial" care il pune intr-o pozitie de iubire a existentei asa cum este si implicit a semenilor sai. Participantul la orice religie alege calea inversa: prin iubirea semenilor si integrarea sociala sa ajunga la iubirea "motorului primordial". Aceasta il pune oarecum in pozitia oamenilor de stiinta moderni care incearca din fragmente disipate sa realizeze icoana Marelui Intreg.
In cele din urma, este doar o chestiune de alegere. Insa in amandoua cazurile singurul aliat al omului in stabilirea unei relatii cu divinitatea este iubirea. Insa aceasta este deja o alta poveste.
Relaţiile cu oamenii. - de DESTIN la: 25/09/2004 04:50:38
(la: Cum gandim?)
O importanţă primordială în viaţa noastră,cea mai mare valoare pentru noi o au relaţiile cu oamenii.

Scopul acestor relaţii:

Noi dorim să fim fericiţi,să-i facem fericiţi pe alţii...şi, de fapt, pe parcursul vieţii avem multe relaţii cu alţi oameni, însă nu toate ne aduc bucurie.

Relaţiile armonioase dintre oameni sunt rezultatul armoniei interioare a fiecărui om în parte.Caracterul ni-l construim singuri... din deprinderi.

Cultivându-ne deprinderi bune,vom avea un caracter bun.

Întotdeauna suntem impresionaţi de oameni cu un caracter echilibrat, cu privire mereu pozitivă asupra lucrurilor, oameni ce se pot simţi liber în orice situaţie.

Dar dacă dorim să întâlnim aşa persoane, dacă dorim să avem aşa prieteni, atunci trebuie singuri să devenim astfel de oameni.

Aţi analizat vreodată dragostea?

Ce este dragostea?

Cât de mare este valoarea ei?

Dragostea este mai preţioasă decât viaţa, deoarece fără dragoste nu poate fi viaţă.

Ea este absolută, neschimbată şi infinită ca şi universul.

Abilitatea de a iubi este o adevărată artă, care nu apare spontan asemeni unei adieri de vânt şi nu dispare fără urmă.

Ea vine datorită eforturilor permanente întru evoluarea personalităţii noastre.

Dragostea presupune existenţa relaţiilor armonioase dintre oameni, dar pentru a crea relaţii frumoase cu cei din jur e nevoie de a obţine acea armonie în interiorul nostru, e nevoie de a crea corelaţia armonioasă dintre gânduri şi fapte, dintre necesităţile fireşti şi planurile grandioase.

Este extrem de important să ştii ce doreşti de la viaţă, să ştii ce fel de om eşti în prezent, văzându-ţi propriile neajunsuri.

Nu întotdeauna putem schimba circumstanţele create, însă totul depinde de abilitatea noastră de a privi pozitiv la lucruri.

Orice situaţie ne poate da o morală, pentru ca pe viitor să putem lua o poziţie corectă pentru a acţiona corect.

Important nu e numai comportamentul nostru în faţă altor oameni, ci şi ceea ce facem atunci când nimeni nu ne vede.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#23335 (raspuns la: #22851) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Avem nevoie de ratare - de axl_stf la: 30/09/2004 22:44:59
(la: Cat de taios e sentimentul ratarii!?)
Cred in natura vindecatoare a sentimentului de ratare. Sunt convins ca asa cum paginile de internet necesita uneori cate un refresh, la fel si noi oamenii ar trebui sa stam la un moment dat, sa ne oprim, chiar gafaind, si sa tragem concluzii moralizatoare. De fapt bunul simt cere oarecum tributul de a analiza individul din perspectiva pesimista. Si atunci realizam ca sunt momente de confuzie care ne usureaza cautarea. Ratarea e relativa si atunci nu trebuie cautata o introspectie in cauza ci mai curand in efect. E vorba de a constientiza anumite realitati, care desi palpabile, uneori ne macina prin latura abstracta. Sentimentul de ratare l-am cunoscut cand vedeam ca paraseam domenii ce pana atunci pareau pasiuni. Explicatia era simpla si cred ca-si gaseste raspunsul intr-un sentiment liber cum e iubirea. Am stat adesea si m-am gandit ca multe cupluri care par ca traiesc cea mai frumoasa poveste de iubire sfarsesc rau. Nu spun o noutate, gasesc doar ca ratarea vine atunci cand e totul ok. Ne saturam de prea mult bine si prin natura noastra balcanica incepem sa dramatizam. Fara a fi cinic, spun ca avem nevoie de astfel de momente de ratare, ele ne mobilizeaza si ne aduc un pic cu picioarele pe pamant. Ratarea inseamna plictis. Te saturi atat de mult de tine incat nu te mai vezi. E o iluzie. Daca te-ai gandi macar cat esti de complex ca unitate functionala n-ai putea crede in ratare. Deci pentru mine ratarea inseamna un moment de repaos, o iluzie, un motiv de a ma asculta. Cu bine unul care se vede pe sine, nu un ratat.
exista oameni prosti ? - de (anonim) la: 23/10/2004 20:56:00
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?)
Nu exista oameni prosti !

Exista numai oameni care nu sint in stare sa aprecieze la altzii lipsa de inteligentza si avantajele ei concrete.

"Prostii" sint in general oameni multzumitzi, realizatzi si siguri de ei trasaturi care sint numai de invidiat.

"Prostii" au pareri fixe ce nu pot fi schimbate cee ce-i face sa fie oamenii cu ideile cele mai stabile.

"Prostii" nu invatza niciodata de al altul; de aceea greselile lor sint intotdeauna originale si unice. Un "Prost" nu urmareste sa obtzina raspunsul bun la o intrebare ci originalitatea modului in care va esua.

"Prostii" sint previzibili, si devin periculosi numai pentru ca nu sint luatzi in serios cind prostia le e mica. De acee devin criminali.

Un "Prost" cind deschide gura zice orice. De aceea sint foarte cautatzi in politica unde e nevoie tot timpul de idei noi si originale.

Unui "Prost" ii place sa se dea in spectacol la orice oara a zilei si in orice conditzii indiferent daca are sau n-are talent. De aceea sint foarte cautatzi la televiziune.

Un "Prost" va insista sa-zti rezolve problema pe care nu o ai si va reusi ! De aia fac Politehnica (ca subsemnatu')

Un "Prost" adevarat te face sa rizi cum n-ai mai ris niciodata. De acee oamenii dau o definitzie temporara "prostiei" de acest tip de-i zic "fericire' si se casatoresc.

Prin urmare un "Prost" bine ales poata sa faca orice ! Nu exista nici-o limita decit ca nu potzi fii sigur de ce va face pina n-a facut-o.

Sa nu uitam deci ca "Prostii" ca si "Nebunii" sint doar o denominatzie utila pentru a izola o categorie arbitara de oameni in asa fel incit cei ramasi pe dinafara sa poata sa-si zica "desteptzi" sau "normali".

Am vazut "Prosti" fericitzi ! "Ne-prosti" cu adevarat fericitzi n-am vazut inca ! Deci intrebarea originala este eronata si-ar trebui schimbata in: " Exista oameni cu adevarat total ne-prosti" ?

Apropos, "prostii" ei cum va spun voua ?

MMM (Micul Mohican Mamaligar)
Nu trebuie sa cerem oamenilor - de Rolfex la: 20/01/2005 20:16:52
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Nu trebuie sa cerem oamenilor mai mult decât pot da...
Nu trebuie, dupa parerea mea sa o rupi cu unul sau cu altul pentru ca nu-ti satisface asteptarile la un anumit moment. Poate in altul va fi la inaltime.
As vrea sa mentionez ca daca dai cuiva ajutor fara conditii, pai nu ai dreptul sa-i ceri nimic in schimb! Daca dai tot ce ai (sau ce esti) sperând ca si el se va comporta la fel, asta se numeste, dupa parerea mea, un pariu si nu prietenie. Ce conteaza ca tu ai nevoie de ajutor si el nu e la inaltime... Daca-ti este prieten cu adevarat trebuie sa ai incrdere in el, chit ca nu este prezent când tu iti doresti.
Prietenia este fara conditii si nu-i cere nimic deci!
Nu-ti abandonezi prietenul(a) pentru ca nu vrea sa faca dragoste si il doare capul....
Daca ai considerat ca trebuie sa dai tot considera de asemenea ca dai tot fara compensare intr-o relatie de prietenie adevarata. Poate alta data, cand nu te vei astepta si el te va ajuta.
Daca te simti deceptionat(a) spunei-o clar si asta va fi sfârsitul problemei.
Si-apai fa cum simti tu. Dar parerea mea e ca nu trebuie sa vezi prietenia in genul relatiilor bancare : eu dau, da si tu...


Tot degeaba!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...