comentarii

new age


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
de unde dragobete? - de akros la: 13/02/2006 19:35:21
(la: Drgobetele)
imi pare rau ca spun asa... dar de unde a aparut dragobetele asta? a stat pitit mii de ani si fleosc a aparut ca o ciuperca exact dupa ce a patruns si in romania fenomenul St. Valentine. Dragobetele nu e o sarbatoare traditionala romaneasca uitata, e o replica proasta a unui exponent al americanizarii. Nu vreau sa reneg aceasta sarbatoare, dar sa fim realisti fata de amplitudinea ei: este locala din unele parti ale Olteniei. Si nu o spun eu, o spun oameni in varsta, care si-au trait toata viata la sat si nu au auzit de nimic asemanator dragobetelui.
Nu vreau sa fiu gresit inteles, cum ca as tine parte unei sarbatori atat de dezgustatoare cum e St. Valentine (ma feresc sa spun Sf. Valentin pentru ca e o mare diferenta). Transformarea sarbatoririi Sf. Valentin (sarbatoare catolica, care nu apare la noi) intr-o sarbatorire a desfranarii mi se pare la fel de imorala ca transformarea Sfantului Craciun intr-o industrie new age-ista (cati din copii mai stiu ce sa sarbatoreste la Craciun?).
Fenomenul american bine inradacinat in perioada post-revolutionara nu a inceput si nu se va termina cu St. Valentine. A cuprins si anihileaza nu numai cultura (cu o penibila subcultura) ci intreg modulul de viata prin ceea ce insemna Coca-Cola, McDolands, filme de Hollywood, MTV, Halloween si restul.
Nu sunt romanii de vina pentru asta pentru ca daca italienii si francezii, posesorii unei adevarate culturi milenare au fost inghititi de fast-food-uri, nu vad cum un popor asa neinsemnat in istorie ar putea face fata (chiar daca in scoala se mai preda cu megalomanie istoria...).
Solutia pt St. Valentine nu e sa scoatem din neant niste sarbatori in care nu se regaseste poporul roman, cum e Dragobetele, cu specific local, nu sa le inlocuim ca sa aratam ca suntem mai destepti decat ei, ci sa identificam si sa promovam ce are cu adevarat deosebit si original cultura noastra. Spre exemplu as putea oferi Sanzienele, o sarbatoare cu adevarat exceptionala prin combinatia de ortodoxism, paganism, misticism s.a., materializata in literatura de Mihail Sadoveanu, Mircea Eliade etc.. Doar asa ne putem impune in U.E.(=unitate prin diversitate). Sunt nenumarate sarbatori cu specific national care chiar merita antetia noastra: Martisorul, Babele, Mosii etc.
Ai pus punctul pe I - de Ovidel la: 29/04/2006 11:00:37
(la: Are ortodoxia nevoie de o reforma???)
Intr-adevar de marketing e nevoie pe la Teologie, protestantii au patruns acolo unde preotii nu au facut-o....in spatele blocurilor, pe maidane. Noi nu suntem din ce in ce mai putini ci credinta noastra. Domnul nostru Iisus Hristos a spus ca daca am avea credinta cat un sambure de mustar am putea muta muntii din loc, dar ce...acuma credem in reclamele de la Coca-Cola care ne spun...CRED in blugi, in sex, in piercing...nu mai cred in minuni...cred in Harry Potter si in Codul lui Da vinci ca...e revolutionar si New Age si apartine globalizarii. Doamne ajuta !
Cred ca nu te referi la mine ca as fi spus ca a fost Einstein crestin. Chiar zilele trecute citeam pe net ca sint persoane revoltate ca Einstein e citat in gruparile New-Age, bineinteles legat de referirile lui la religie. Sa nu zici ca nu am dat link, pt ca nu imi mia aduc aminte, cauta pe Google Einstein si apoi click. :)

cattallin2002@yahoo.com
#129795 (raspuns la: #129658) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pe Einstein il disputa doar cercurile new-age, opuse crestinismului. Credinta din SUA nu poate fi doar ceva personal, acolo sint mii de secte ce doresc sa-si faca aderenti. Existenta lor depinde de numarul de aderenti. Preotii ortodocsi de la noi considera cea mai mare amenintare martorii si sectele neoprotestante. Ca si ateii, cum vad. De asemenea, religia musulmana este o religie tolerata la noi, nu e considerata la fel ca si cea ortodoxa.


cattallin2002@yahoo.com
#130343 (raspuns la: #130226) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Catalin In primul rind, ce - de dacia1300 la: 27/06/2006 19:36:32
(la: Scopul umanitatii)
Catalin

In primul rind, ce este paranormalul ? Se poate spune ca cuvintul "paranormal" descrie in general ceea ce nu poate fi analizat in laborator cu ajutorul cunostiintelor actuale. Reiki, sau qi-chong, care lucreaza cu energiile din jurul corpului, este considerat paranormal pentru ca nimeni nu a reusit sa afle exact pe ce legi ale naturii se bazeaza.

Parerea mea e ca "paranormal" este o actiune bazata pe legi ale naturii care nu au fost inca descoperite. Nimic altceva. In timpul inchizitiei curentul electric ar fi fost aprope sigur considerat paranormal, lucrarea diavolului. De asemenea, doar ingerii puteau sa zboare, asa ca orice muritor care zboara trebuia sa fie sub influenta diavolului. Automobilul - doar un om posedat se poate deplasa asa repede. Arme de foc - unelte care scuipa foc si omoara; diavolesc fara indoiala.

Repet, mie nu mi se pare nimic deosebit "paranormalul" asta. Sint convins ca peste o mie de ani lucruri pentru care azi nu exista explicatii vor putea fi demonstrate in laborator in mod curent. Daca biserica ortodoxa considera ca tot ceea ce nu se poate explica astazi inseamna ca e automat diabolic si trebuie evitat... eu nu mai am ce sa spun...

Pe de alta parte, exista o multime de "tehnici" care promit sa ofere puteri paranormale. In occident exista magazine New Age, in care poti cumpara absolut tot ce iti trece prin cap, pentru a practica absolut orice fel de tehnici paranormale. New Age e o industrie enorma. Parerea mea, ba nu, convingerea mea e ca e 95%, poate mai mult chiar, sint absolut bullshit. Nimic mai mult, nimic mai putin. Nu ma deranjeaza insa, oamenii pot practica ce vor. Nu cred ca e nimic diabolic in asta, cel mult o pierdere de timp masiva.

Am citit cite ceva de la linkul tau, nu prea mult pentru ca nu am avut rabdare. In primul rind, pe un site ortodox nu o sa gasesti lucruri pozitive despre yoga :-) In al doilea rind, tipul respectiv mi s-a parut usor dezechilibrat. Nu o spun batjocoritor sau cu rautate, dar pur si simplu mi s-a parut ca e un megaloman, care e insa convins de ceea ce spune. Printre altele a spus ca s-a intilnit cu Babaji in Himalaya. Babaji este un yogin legendar, cum este un sfint in crestinism. Daca as avea un dolar (sau leu greu) pentru fiecare individ care pretinde ca l-a intilnit pe Babaji as fi bogat :-) Am intilnit o multime de oameni care erau absolut convinsi ca au atins anumite... stari divine... La Kumbha Mela, cea mai mare sarbatoare a hindusilor, intilnesti zeci de mii de "sfinti" care se ofera sa te binecuvinteze.

Pe de alta parte, am intilnit citiva yogini, foarte, foarte putini despre care pot sa spun cu mina pe inima ca sint cu totul si cu totul deosebiti, care cred ca intr-adevar sint niste fiinte avansate spiritual. Absolut nici unul nu vorbea despre el, despre spiritualitatea lui. Spiritualitatea lor o puteai simti, asa cum simtim caldura si frigul, nu trebuia explicata in cuvinte. Acestia sint foarte rari.

Pe mine personal ma intereseaza yoga, mai exact tehnici de meditatie yogine, din motive pur spirituale, nu ca sa obtin "puteri" paranormale. Paranormalul nu ma intereseaza, desi, dupa cum am mai spus, eu cred ca paranormalul nu este decit ceea ce nu poate fi explicat astazi, cu intelegerea din ziua de azi. Pe de alta parte, toti cei despre care citim ca au atins stari avansate de spiritualitate, sfinti crestini sau hindusi, aveau anumite puteri "paranormale" de la Dumnezeu - vindecau, citeau gindurile, apareau fizic in fata altora in locuri indepartate etc.

P.S. La catolici exista meditatie; Sfinta Tereza din Avila practica in mod curent meditatia, si nu e(ra) singura
Un răspuns ortodox la "Codul lui Da Vinci"-Dan Brown - de aling22 la: 15/07/2006 09:05:59
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Un răspuns ortodox la
„Codul lui Da Vinci” – Dan Brown


S-ar putea spune că trăim într-o lume în care se vorbeşte enorm de mult, o lume în care nu mai există loc şi timp pentru tăcere, dar, în acelaşi timp, o lume în care nu se spune nimic. Dacă am putea să ne „măsurăm” existenţa prin cuvinte rostite în chip demn, valoros, în prea puţine cazuri am găsi un rost al existenţei, al cuvântului.
Gravitatea stă în faptul că locul cuvintelor bune, locul înţelepciunii şi al cuminţeniei, nu poate rămâne gol, nu se constituie într-un vid. Acolo unde nu există binele, se instaurează răul. Întunericul este lipsa luminii, iar boala este o alterare, o lipsire de sănătate. Deci, dacă cuvântul bun lipseşte, nu este rostit sau nu este scris, atunci se naşte anti-cuvântul.
Ce este acest „anti-cuvânt”? Poate fi numit pur şi simplu „trădare”, „minciună”, „blasfemie”, „sperjur” etc. Este un cuvânt pornit dintr-un suflet care nu este totuşi un suflet. Pare ilogic, dar aici s-ar găsi dezlegarea nonsensului verbal sau existenţial în care ne aflăm. Aceasta pentru că sufletul este, la urma urmelor, legat de Dumnezeu. Adică de Adevăr, Viaţă, Sens.
Iar ceea ce se desprinde de Viaţă, decade în non-viaţă, în moarte.
Vorbim de suflete moarte, ascunse, îngropate în trupuri ce dau dovadă de toate semnalmentele unei existenţe normale! Oameni ce trăiesc în moarte, lipsiţi de sens, de valoare, de demnitate. Deşi dramatic, astfel de „oameni” ridică societatea actuală. Tot ei propun noi coordonate de viaţă, de gândire şi chiar de simţire. Neavând Adevărul, îşi permit să impună „adevăruri” maselor ce se complac într-o tot mai josnică incultură şi imoralitate. Se ridică din rândul inform al acestor mase şi propun „adevăruri” proprii. Iar lumea, în toată obtuza ei întunecime şi lipsire de verticalitate, acceptă aceste „adevăruri”. Le consideră normale, necesare şi universale. Nimeni nu se mai sinchiseşte să le cerceteze, să le caute sufletul. Înghiţim absolut orice ni se oferă, acceptăm orice ni se spune, aplaudăm frenetic tot ceea ce se vede, dorim tot ce ni se pune înainte. Ne place enorm de mult să nu mai fim liberi. Strigăm, urlăm chiar în gura mare că nu acceptăm să ni se lezeze libertatea, dar zâmbim dulce şi complice atunci când ne sunt dirijate, impuse, dictate coordonatele vieţii. Important este că s-a găsit cineva care să gândească pentru noi. S-a găsit cineva să ne spună ce să facem, ce şi cum să gândim şi chiar cine suntem. De acum putem dormi liniştiţi!
Putem fi fericiţi! Altcineva răspunde de noi şi pentru noi. Partea noastră de existenţă constă în a ne lăsa moale, diafan şi visători în voia unuia sau a unora care „riscă” totul pentru noi, pentru „fericirea” noastră.
Astfel, deci, se zideşte societatea actuală. Acest sărăcăcios articol îşi propune să abordeze un simplu aspect al acestei trădări la scară mondială. Şi voi trece direct la subiect!
Editura „Rao” propune publicului cititor român o carte extrem de interesantă: „Codul lui Da Vinci”. A nega valoarea artistică a acestei cărţi este inadmisibil. Partea acestui articol este însă alta: a intra în miezul acestui roman, în mesajul pe care absolut orice carte doreşte să îl transmită cititorului. Iar în cazul de faţă avem un mesaj cu totul anti-creştin. Dacă m-aş adresa unui public realmente trăitor întru Hristos, nu ar fi nevoie de o demonstraţie complexă. Simpla citire a unor pasaje din acest roman ar leza inimi şi conştiinţe ce trăiesc în şi pentru Hristos. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa...
E drept, suntem creştini. Suntem, prea mulţi dintre noi, pentru că aşa ne-am născut, aşa sunt şi cei din jur, pentru că astfel şade bine. Dar care sunt coordonatele şi condiţiile acestui creştinism nu prea ştim. Iar golul acesta de cunoştinţe şi de trăire trebuie umplut cumva. Cum afirmam şi mai sus: aşteptăm să ni se spună cum, să ni se arate ce şi când trebuie să gândim sau să credem. Din păcate chiar şi în punctul esenţial al existenţei oricăruia dintre noi: cunoaşterea şi iubirea lui Iisus Hristos.
Ocazia s-a ivit. "Fericirea” ne-a venit iarăşi incognito! Dan Brown a devenit instantaneu un deschizător de drumuri, un luminător de conştiinţe. "Adevărul” a ieşit la suprafaţă. Până şi cei din urmă dintre oameni, românii (sic!), pot cunoaşte de acum ceea ce au gândit, ce au trăit şi ce i-a caracterizat de aproape două mii de ani! A venit ziua iluminării, a înţelegerii acestui dificil creştinism...
Nu îmi voi permite să relatez conţinutul acestui roman. Poate chiar cu spaimă am înţeles că este arhicunoscut. Simpla pronunţare a titlului făcea să apară pe chipul interlocutorilor mei zâmbete pline de complicitate. Parcă toţi ar fi vrut să îmi spună:”Aşa, deci ai aflat şi tu!” Dar apoi toţi se încruntau puţin şi parcă se temeau ca nu cumva să îmi permit să neg acest nou „adevăr”. De prea mult timp doreau să-l afle, să guste ceva senzaţional.
În tot acest „amalgam” indefinit de dogme, practici şi slujbe, din care mulţi nu înţeleg nimic, simţeau ei că trebuie să fie ceva ascuns, vreo conspiraţie a Bisericii! Da, acesta este cuvântul cheie al romanului: „conspiraţie”! Şi, după cum spuneam, se temeau ca nu cumva să vin eu, un oarecare, şi să îmi permit să neg, să mă opun, să refuz această dezvăluire a „conspiraţiei”.
Dar tocmai aceasta îmi propun, cu ajutorul Domnului! Nu căuta aici un răspuns ştiinţific, bine documentat! Hristos nu poate fi demonstrat! Însă poate fi trăit, iubit, rostit.
Ideea de bază a romanului este una mai mult decât evidentă: Iisus Hristos nu a fost şi nu este cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Nu I se neagă existenţa istorică. Nu se mai face asta, căci până şi ateismul a devenit ridicol, iar dovezile istorice sunt mai mult decât evidente. A existat Iisus Hristos.
Însă D.B. aduce câteva lămuriri bine venite! A fost un om, ca toţi ceilalţi. Un evreu ceva mai răsărit, cu iz profetic şi cu alură harismatică. Toate bune şi frumoase până ce acest Iisus îşi găseşte şi nevastă! Pe cine? Pe Maria Magdalena. Iar culmea chestiunii în cauză este că a mai avut şi copii. Unde mai pui că era îndrăgostit lulea, vorba românului. Se îmbrăţişa, se săruta pe unde apuca cu această Magdalenă. Toată lumea era fericită şi voioasă; doar Petru, Apostolul, era mai supărat. Că de, soţia lui era acasă şi nu avea pe cine să sărute...
Cum de nu s-a cunoscut acest „adevăr” până acum? Totul este o uriaşă conspiraţie a Bisericii, care a considerat necesar să „fabrice” un Iisus Hristos cu totul nou, să rectifice în mod flagrant Evangheliile şi să mintă în mod impertinent pe om timp de două mii de ani. Iar D.B. aduce adevărul la suprafaţă, încadrându-l într-un scenariu extrem de complex, palpitant şi chiar bine închegat.
Aspecte ale afirmaţiilor cuprinse în acest roman vor fi reliefate mai pe larg în cadrul acestui eseu. Pentru început consider necesar să punctez ceea ce găsesc a fi „cheia de boltă” a acestui roman. Ce urmăreşte la urma urmelor, care se dovedeşte a fi „target”- ul acestei scrieri?
Eu consider că este însăşi desfiinţarea, negarea calităţii de Dumnezeu a lui Iisus Hristos. A Celui pe Care Biserica Îl consideră a fi Fiul lui Dumnezeu, întrupat din Fecioara Maria, pentru noi şi pentru a noastră mântuire.
Totul se reduce la a admite sau nu lui Hristos această calitate. Nu este absolut nimic mai important între cadrele acestei existenţe.
D.B. se străduie, iar prin el o întreagă armată de mercenari ai conştiinţelor şi ai sentimentelor umane, să demonstreze că Iisus Hristos este un simplu om, supus păcatului şi morţii. Un om bun, un exemplu de (i)moralitate şi un profet al conştiinţelor acelor timpuri. Un om „îmbrăcat” de Biserică cu calităţi supranaturale şi apoi afişat timp de două mii de ani în scopuri mercantile, cât se poate de josnice şi de mincinoase.
Ce reiese de aici? Că timp de două mii de ani am trăit în minciună. Că pe minciună s-au zidit miliarde de vieţi, lipsite de sens, de valoare şi de o moarte să zicem echitabilă. Că timp de două mii de ani existenţa s-a consolidat pe un mit plin de artificii şi de neadevăruri grosolane. Căci dacă Hristos a fost doar un om, atunci în zadar au crezut, au sperat, au trăit şi au murit prea multe miliarde de oameni. Căci nu se face să trăieşti şi să mori pentru un om mai păcătos decât tine. Hristosul lui D.B. nu a făcut minuni, nu a cunoscut mila, iubirea, iertarea. Hristosul acesta nu a pătimit pe Cruce, căci patima lui nu îşi mai avea rostul. Apoi a murit ca oricare alt ins. Şi atât... Nimic ceresc, nimic sfânt...
Cine este Hristosul lui D.B.? Un afemeiat mizer? Un familist nu prea convins de propria moralitate? Un acerb propagator al feminismului? Un ins cu idealuri măreţe dar cu fapte josnice? Probabil nu vom cunoaşte niciodată „adevărul”, căci nici măcar D.B. n-a catadicsit decât să-şi lase cititorul în ceaţă şi să lase cortine peste simple supoziţii. Dar rămân prea multe întrebări fără răspuns, iar eu voi aminti doar o mică parte din acestea.
Hristosul lui D.B. nu este Fiul lui Dumnezeu. S-a născut şi el în urma unei relaţii sexuale la limita animalicului. Nu a săvârşit nici o minune, căci un simplu om nu le poate săvârşi. A făcut păcate, ca oricare alt om. A murit pe o cruce, nu din iubire de oameni, ci pentru simplul fapt de a se fi dovedit neascultător faţă de autorităţile romane. Mai înainte de aceasta a trăit totuşi bine! Cu toate condimentele necesare unei vieţi „frumoase”: reputaţie, ucenici, bani, desfătări şi până şi o viaţă sexuală intensă. Iar ceea ce este cu mult mai grav se arată faptul că nu a înviat! A murit şi basta! Mă întreb de ce o viaţă atât de comună şi totuşi atât de jalnică a interesat ulterior Biserica?!
Acest infam Hristos, profetul de doi bani al lui D.B. este deci un simplu om. Cu vicii, cu neajunsuri, visător şi idealist. Dar...
În Numele şi cu puterea Lui s-a ridicat şi încă există ceea ce D.B. numeşte parcă cu greaţă „Biserica”. Pentru El au murit prea mulţi creştini. Pentru El au trăit, au iertat, au iubit, au îndurat chinuri înfricoşătoare. Pentru El au refuzat păcatul, în toate formele lui posibile şi imposibile. Pentru El încă se mai învaţă demnitatea, adevărul şi iertarea. De două mii de ani ne ţine vii un mit ce abundă în minciună şi în compromis? Am crezut oare, noi şi strămoşii noştri, într-un infam desfrânat? Lui ne rugăm? Iubim un mit? Murim pentru un mit?
Conform lui D.B., de la acest „profet” nu ne-a rămas decât un curios exemplu de viaţă şi...un plod ce ar fi inaugurat o dinastie „regală”!
Anulăm toate învăţăturile Bisericii, inclusiv toate Sfintele Taine?
Te-ai botezat? Ai fost păcălit cu simplă apă. Te-ai împărtăşit? Erau pâine şi vin. Te-ai rugat? Cui oare? Ai postit? A fost doar un regim dietetic. Ai iertat în Numele Lui? Ai fost umanist. Ai spus la Înviere: „Hristos a înviat!”? Zadarnic vis, deşarte speranţe. Ai crezut în învierea morţilor, în învierea ta? Te înşeli, prietene. Cum a sfârşit „profetul”, aşa sfârşi-vei şi tu. Pământ şi cenuşă. Ai crezut că ai un suflet? Nu, doar instinctul te conduce. Ai crezut că Biserica te îndeamnă şi consideră corect a nu săvârşi păcate? Nu ai ştiut să te bucuri de viaţă şi ai fost minţit o viaţă întreagă.
Astfel totul se dărâmă...Rămânem astfel doar ca nişte animale. Care vin de nicăieri şi merg spre nicăieri. Trăiesc pentru a muri şi mor fără a fi trăit. Nimic sfânt, nimic curat, nimic veşnic. Totul este aici şi acum. Ridicol, trist şi lamentabil.
Dar cine este această „Biserică” care s-a folosit de un ins de acum două mii de ani pentru a subjuga miliarde de oameni? D.B. greşeşte în mod voit din start, refuzând, conştient sau nu doar cel rău mai ştie, să amintească că Biserica nu este reprezentată de Vatican. Nu ceea ce acest compromis Vatican afişează la ora actuală înseamnă Biserica instituită de Iisus Hristos.
Oare să nu fi auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe acest D.B.? S-a temut cumva că nu îi poate pună în cârcă greşelile istorice ale Catolicismului? S-a temut să se apropie de Adevărul, de Sfinţii şi de Taina Ortodoxiei? A simţit cumva că Hristos este viu în, prin şi pentru Biserica Ortodoxă? De ce se fereşte de Adevăr, susţinând totuşi că propagă adevărul?
D.B. vorbeşte la un moment dat de „teama Bisericii”. De cine? Biserica aceasta este totuşi o instituţie? Şi cum îi poate fi frică unei instituţii? Sau este acea mână de oameni, mereu în umbră, gata să manipuleze şi să mintă, la care face mult prea des referire? Cine sunt aceşti oameni ce formează „Biserica”? Apostolii, care au murit crucificaţi, decapitaţi, schingiuiţi sau torturaţi? Martirii, milioane şi zeci de milioane, care au crezut că a muri înseamnă a fi mereu cu Cel ce a înviat, cu Hristos Iisus? Pustnicii, călugării sau doar cei ce au trăit în lume, însă iubind cinstea, demnitatea şi adevărul? Dacă nu aceştia, atunci cine? Căci D.B. vede Biserica ca pe un fel de societate secretă care cuprinde ca o caracatiţă pe cei naivi, pe cei retardaţi...
Citez iarăşi! „Istoria violentă şi plină de falsitate a Bisericii nu putea fi trecută cu vederea. Campania ei brutală de „reeducare” a credinţelor păgâne, feministe, se întinsese pe durata a trei secole şi folosise metode pe cât de originale, pe atât de cumplite."
D.B. frizează ridicolul, bazându-se pe lipsa de cunoştinţe religioase minime a cititorilor! Şi prea des îi reuşeşte!
Deci vorbim de primele trei secole ale creştinismului. Şi noi admitem existenţa unei prigoane, a persecuţiilor, a unor mijloace cumplite de „reeducare” a maselor. Dar cu o fantastică deosebire! Persecuţiile au fost duse de autorităţile romane, în speţă păgâne, împotriva creştinilor. Deci păgânismul căuta să reeduce creştinismul şi nu invers! D.B. uită că Biserica nu era nici măcar recunoscută, admisă de stat. Cum putea să persecute pe alţii?! Violenţa amintită de D.B. a făcut, de fapt, milioane de martiri creştini, care susţineau cu preţul vieţii un adevăr negat azi de mii din speţa lui D.B.
Deci Biserica s-a opus credinţelor păgâne, implicit celor feministe. Astfel recunoaştem în tendinţa feministă actuală rădăcinile păgâne! Iar Hristos ar fi fost şi El un păgân, implicit un feminist. Biserica s-a opus cu încăpăţânare, a ucis mişeleşte nenumăraţi păgâni, a distrus credinţe străine de ale ei şi, în final, a martirizat proprii ei membri. Începând cu cei ce se încăpăţânau să rămână păgâni. Diabolic scenariu! Dar eu tot nu am înţeles cine este Biserica aceasta...atât de însetată de sânge!
D.B. ne spune că Biserica a folosit metode cumplite de subordonare a celor neascultători! Autorul nu ne spune care, dar ne asigură că erau cumplite...Să fie ceva de genul sectei lui Jim Jones? Sau să aibă drept preoţi pe câte unul de talia lui Hitler sau Stalin? Cumplita ei sete de sânge să fi dus la existenţa unor macabre „slujbe” de tipul unui Auschwitz sau din cadrul închisorilor comuniste?
Adevărul e prea evident pentru a nu ne îndoi de buna credinţă şi de iubirea de sens a lui D.B.
Ulterior autorul ne informează cum că Biserica a luptat cu furie împotriva vrăjitoarelor. Ce înţelege D.B. prin „vrăjitoare”? „Femeile învăţate, preotesele, ţigăncile, misticele, iubitoarele naturii, tămăduitoarele." Tacâmul e complet, deci se poate trece la arderea pe rug. Ni se spune chiar câte arderi pe rug a săvârşit „Biserica”! Nici mai mult, nici mai puţin de cinci milioane de femei. Cifră curios de rotundă şi de sigură...Biserica a fost un abator de femei...Deşi studiile istorice mai recente reduc numărul total al victimelor Inchiziţiei Catolice la 4500 de oameni (bărbaţi şi femei), D.B. susţine că au fost doar femei cinci milioane!
Să presupunem prin absurd că are dreptate. Ce vină are Biserica Ortodoxă?
Ce vină are învăţătura de credinţă creştin-ortodoxă dacă nu admite practicile păgâne nici măcar la ora actuală? Iar a nu le admite nu înseamnă în mod implicit a condamna pe cel ce greşeşte la moarte.
În numele cărei libertăţi se cade să admitem pierderea sau alterarea unui adevăr pe care noi îl considerăm a fi perfect, inalterabil şi veşnic? Şi dacă Biserica este aşa de misogină, de ce nu ar fi ucis toate femeile, păstrând doar un număr restrâns, care să nască şi să crească pe cei ce, la rândul lor, vor ucide femei, vrăjitoare, preotese etc.?
Cunoştinţele mele teologice îmi „spun” că Biserica nu a făcut decât să îşi exprime, să îşi formuleze adevărul de credinţă. Dacă Hristos este Fiul lui Dumnezeu, atunci El continuă să existe. Adică este viu, este veşnic viu. Iar Biserica Îl cunoaşte, trăieşte în El, pentru El şi prin El. Dogmele formulate în anul 325, la Sinodul de la Niceea, nu au urmărit să condamne „vrăjitoare” la moarte, ci să dea o formă să zicem umană Tainei Fiului lui Dumnezeu, Întrupării, Patimii şi Învierii Lui pentru mântuirea noastră. A avut atunci Biserica reacţia pe care o are organismul uman atunci când este ameninţat de viruşi ce îi pot afecta integritatea biologică vitală. S-a definit pe sine şi propria învăţătură. Altfel ar fi pierdut legătura cu Iisus Hristos, Cel ce S-a arătat nouă ca Adevăr veşnic şi indisolubil.
Bisericii nu i-a fost frică de „vrăjitoare” şi de „păgâni”, ci de propria ei moarte. Corpului uman nu îi este „frică” de viruşi, ci de propria moarte, ce intervine prin acceptarea acestor viruşi în cadrele proprii de vieţuire. A te apăra nu înseamnă a urî şi nu presupune a condamna pe eretic la moarte. "Vrăjitoarele” continuă să existe şi astăzi doar pentru că există Adevărul Bisericii, pe care caută să-l distorsioneze, să-l coboare în propriul întuneric.
D.B. se contrazice şi în privinţa Împăratului Constantin cel Mare. Pe de o parte afirmă că a rămas un păgân convins până în clipa morţii şi nu a crezut în dumnezeirea lui Hristos, iar pe de altă parte afirmă că a făcut jocul Bisericii de a impune o falsă imagine a lui Iisus, în scopuri politice, mercantile, sociale. Oare un împărat păgân şi-ar dărâma propria poziţie şi şi-ar submina propriul imperiu promovând o religie care îi neagă cu desăvârşire cultul imperial – prin care orice împărat era cinstit ca un zeu – şi propune în schimb egalitatea între oameni, incluzând defăimarea religiilor păgâne?
De ce ignoră D.B. actele istorice neutre, adică cele ce nu aparţin oamenilor Bisericii? Aceste documente demonstrează clar că timp de trei secole, împăraţii păgâni au prigonit Biserica, au condamnat la moarte mult prea mulţi creştini, au ridiculizat sau au blamat învăţăturile creştine. Şi nu pentru că acestea erau feministe sau pentru că propuneau un Hristos cinstit ca simplu om, fie El şi un profet. Ci pentru că erau de o noutate absolută şi, în acelaşi timp, la limita absurdului. Dumnezeu întrupat dintr-o Fecioară, pătimeşte ca un muritor pe Cruce şi înviază a treia zi – o învăţătură ce greu poate fi acceptată raţional!
Ca o simplă curiozitate proprie ar fi şi următorul aspect: ştim că la Cina cea de Taină au participat cei doisprezece Apostoli, dar şi Mântuitorul Iisus Hristos. Dar D.B. ne spune că ar fi participat şi Maria Magdalena. Dar confuzia devine mai mult decât evidentă! Căci tabloul lui Da Vinci, pe care se bazează şi cartea sus numită, reprezintă doar un număr de treisprezece participanţi la Cină. Iar eu nu înţeleg cum ar putea ca cei doisprezece Apostoli, cu Mântuitorul, dar şi cu Magdalena, să dea un număr de treisprezece participanţi la Cina cea de Taină! Paisprezece participanţi sau treisprezece? D.B. ne crede chiar atât de infirmi intelectual?
Sau lângă Mântuitorul era Sfântul Evanghelist Ioan, deci nu era nici o Magdalenă la Cină sau lipsea unul dintre Apostoli! Unde stă „adevărul” lui D.B.? Sau poate că unul dintre Apostoli era deja plecat la vânătoare de „vrăjitoare”!? Dincolo de ironia cu care trebuie „muşcată” minciuna lui D.B., trebuie să înţelegem că nu se cade să ne lăsăm doborâţi de cei ce urăsc pe Hristos.
Citez din nou pe D.B.:”Biserica acelor începuturi l-a confiscat pe Iisus, deturnându-i mesajul universal, învăluindu-l într-o aură impenetrabilă de divinitate şi folosindu-l pentru a-şi spori propria putere."
Poţi confisca în totalitate adevărul? Poate această curioasă „Biserică” să mintă cu neruşinare timp de două mii de ani? Oare chiar nu s-a putut găsi un personaj istoric mai răsărit decât acest profet evreu? Oare chiar nimeni nu a putut păstra şi nu a putut arăta lumii acest aşa zis mesaj universal? Şi dacă Iisus a fost doar un om, păcătos şi muritor ca şi noi, de ce este atât de important mesajul Lui? Oare Biserica să fi ucis chiar pe toţi cei ce deţineau acest „adevăr”?
Prea multe miliarde de creştini trăiesc şi au trăit în „minciună”, crezând în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Şi nu s-au simţit manipulaţi, manevraţi, minţiţi, dirijaţi, ostracizaţi etc. Au fost prea mulţi dintre ei fericiţi. Au gustat demnitatea şi verticalitatea morală. Au avut idealuri veşnice. Au iubit, au crezut, au iertat. Se pot trăi oare toate acestea în numele unei minciuni?!
Şi care era, la urma urmelor, acest mesaj universal al lui Iisus? Biserica, ca o tirană, ca o perversă şi inumană instituţie, o străveche Mafie, conform lui D.B., a înlocuit tainicul mesaj al lui Iisus cu un altul, mistificat. Autorul nu ne spune care este acesta. Aşa că se cade să deschidem Noul Testament. Ce găsim în această scriere a unei Biserici ce ucide milioane de femei şi ascunde adevăruri universale?
Curios, dar găsim Fericirile! Îndemnuri la milostenie, iertare, răbdare. La o iubire necondiţionată a aproapelui. La o puritate a inimii, a sufletului. Îndemnuri la bucurie şi veselie. O continuă afirmare la înălţarea duhovnicească prin ferirea de tot ceea ce lezează, răneşte şi întunecă propriul suflet şi inima aproapelui. O nouă viziune asupra celui de lângă tine, înţeles ca frate de care răspunzi cu o iubire veşnică. O apropiere tainică de Dumnezeu prin Acest Iisus Hristos, cu consecinţe eterne.
Curios mesaj al unei Biserici însetate de sânge! Dar este unul clar şi plin de viaţă. Spre deosebire de cel al lui D.B....
Să revenim la „adevăr”! Iisus s-a însurat cu Magdalena. Aceasta i-a făcut şi copii. Biserica, începând cu Petru, o urăşte pe „însoţitoarea Mântuitorului” şi ascunde o bună parte din viaţa şi învăţătura profetului. Care este misterul? Ne spune tot D.B.!
Pentru Biserică „utilizarea actului sexual ca un mijloc de a comunica direct cu Dumnezeu constituia o ameninţare serioasă pentru puterea şi autoasumata ei poziţie de unic intermediar între om şi divinitate”. Se putea ceva mai clar?
De două mii de ani, din cauza Bisericii, nu s-a mai comunicat direct cu Dumnezeu?! Şi nu îmi este dat să pricep cum ar putea actul sexual al unei persoane să pericliteze puterea şi poziţia unei „Biserici”?
Mai mult decât atât! Cum poate fi cunoscut Dumnezeu prin actul sexual? Nu ni se dau lămuriri. Se lasă doar să înţelegem că Biserica ne-a castrat moral şi fizic pe toţi, iar D.B. a venit să ne elibereze. Cum? Printr-un roman, gen thriller...
Totul se reduce la actul sexual… D.B. nu îşi ascunde apartenenţa la mişcarea New Age de promovare a Erei Vărsătorului, care ar înlocui şi ar elibera de acum perimatul mesaj creştin.
Ni se spune că în Era Vărsătorului vom afla adevărul. Iar acest „adevăr” este o curioasă sumă de învăţături preluate din hinduism, brahmanism şi budism. Se adaugă ceva „piper” islamist pentru a da un chip fioros Bisericii. Iar în final se presară ceva creştinism, ca să facă învăţătura cât mai credibilă. Deci „coptura” New Age este gata, iar cei creduli şi, totodată, obsedaţii sexual sunt gata s-o înfulece nemestecată !
Biserica a îndemnat la cumpătare, la abstinenţă înainte de căsătorie, la monogamie şi la ferirea de orice împătimire de ordin sexual. A condamnat doar verbal şi nu prin foc şi sabie homosexualitatea, pedofilia sau orice altă deviaţie carnală. E drept că toate acestea însemnau o unire cu divinitatea, dar o „divinitate” ceva mai întunecată, mai împătimită, mai josnică…
Curentul New Age „eliberează” pe om. Îl eliberează de condiţia sa umană, pentru o condiţie animalică, fără nici o oprelişte, fără nici o normă morală. Actul sexual este unicul adevăr. Priveşte bine situaţia şi condiţia (i)morală a societăţii în care trăim şi îmi vei da dreptate.
Eu un singur aspect ţin să mai punctez aici. De ce anume Biserica lui Iisus Hristos a cerut fiilor ei să nu cadă în ceea ce a numit „păcatul desfrânării”. Nu pentru că s-ar fi văzut ameninţată sau terorizată de nişte obsedaţi. Nu pentru că Hristos ar fi fost un profet pervers, iar ea avea nevoie de un Cap sublim şi pur, pe care se cădea să-l „fabrice”. Nimic din toate acestea!
Răspunsul găseşte-l tu însuţi la cei ce s-au „eliberat” de Biserică şi trăiesc după îndemnuri New Age, alias D.B. Ce vezi? Cumva oameni liberi şi fericiţi? Priveşte la cei ce au o viaţă sexuală intensă şi care s-au unit direct cu „divinitatea”, fie ei yoghini, practicanţi „tantra” sau simpli tineri americani, europeni. Dincolo de „fericirea” afişată în mod actoricesc, au devenit de abia de acum simple marionete. Nu ale Bisericii, ci ale propriilor trupuri, ale propriilor instincte şi patimi, ale propriilor boli incurabile. De atâta „libertate” se tot sinucid...
Se automutilează, se urăsc, se chinuie reciproc. Se aruncă pătimaş unul asupra altuia, încercând să găsească ceea ce doar Iisus Hristos le poate dărui: sens, valoare, adevăr, viaţă. Şi, mai presus de toate, veşnicie.
D.B. nu aminteşte nimic din ceea ce oferă „adevărul” lui după trecerea pragului morţii. Pentru că nu are ce."Profetul” lui e ţărână. Magdalena lui e pământ. (O curiozitate! Ne spune că acum Magdalena s-ar odihni în pământul natal, adică în Franţa. Să înţelegem că era franţuzoaică? Adică galică? Păi tot el spune că Magdalena face parte dintr-o spiţă nobilă iudaică şi că Hristos a trăit doar între graniţele iudaice! Va fi ajuns din greşeală şi în Franţa?!)
„Adevărul e că nimic nu e original în creştinism”, susţine D.B.
În care? În cel „autentic” sau în cel „falsificat” de Biserică? În primul ar fi autentic doar actul sexual ca mesaj universal. În cel „falsificat” găsesc că sunt totuşi prea multe aspecte autentice, unice şi inconfundabile. Iertarea şi iubirea duşmanului şi Dumnezeul întrupat. Mila şi îngăduinţa nelimitată, dar şi Naşterea dintr-o Fecioară. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos, dar şi Învierea Lui din morţi. Puterea inexplicabilă a iertării şi a dragostei, a abstinenţei, a disciplinării morale, dar şi bucuria de a trăi, de a simţi, de a iubi pe Cel ce totuşi există. Suferinţa inevitabilă în viaţa tuturor celor ce cred şi iubesc pe Hristos, dar şi puterea demnităţii, a verticalităţii, a purităţii. Şi lista ar putea continua...
Biserica nu este anti-feministă. Dovada ne-o dă tot D.B. atunci când ignoră cu bună ştiinţă şi în mod drăcesc o anumită persoană din istoria mântuirii noastre, din viaţa lui Iisus Hristos. Să zicem că nu a auzit de existenţa Bisericii Ortodoxe, dar să nu fi auzit de existenţa Maicii Domnului este de neadmis! Sau s-a temut că admiţând existenţa Ei, ar fi periclitat pretenţiile feministe ale „adevărului” său?
Oare chiar nu cinsteşte Biserica femeia? Oare chiar a subjugat-o în aşa măsură? Sau aceasta se întâmplă de fapt abia acum, când „adevărul” New Age prinde forme, iar libertinajul sexual transformă femeia, fata, copilul în obiecte impersonale ale plăcerii?
Ce om are o cinste egală sau mai mare decât cea adusă Maicii Domnului? Prin Ea ne-a venit mântuirea. Prin Ea ni s-a dăruit veşnicia. Prin Ea gustăm adevărata demnitate şi împlinirea staturii de om. Prin Ea omul este veşnic.
Sau cultul atâtor sfinte care au trăit în aşa-zisa „minciună” împotriva căreia cei de teapa lui D.B. luptă cu atâta înverşunare...
„Practica sacră – uniunea sexuală sacră dintre bărbat şi femeie, prin care cei doi deveneau un tot spiritual, fusese defăimată, considerată un act profan, ruşinos. Credincioşii care înainte simţeau nevoia comuniunii cu corespondentul lor feminin pentru a deveni una cu Dumnezeu, îşi reprimau acum impulsurile sexuale fireşti şi le considerau lucrarea diavolului”, ne învaţă din nou D.B.
De ce nu au supravieţuit religiile ce promovau astfel de „practici sacre”? De ce nu au supravieţuit societăţile ce cultivau această uniune sexuală? De ce s-au auto-ruinat prin imoralitate, decadenţă şi prin lipsirea de o serie de minime valori? De ce acest aşa-zis „tot spiritual” antrenează doar trupurile, ignorând elementul esenţial al făpturii numită „om” şi anume sufletul? De ce toţi cei care s-au lăsat integraţi în această „practică sacră” au decăzut moral, spiritual, intelectual sau chiar fizic, culminând mulţi în sinucidere? De ce o astfel de „practică sacră” se poate împlini până şi cu cea din urmă prostituată din această lume? De ce cooptează până şi minori, ajungând la perversiuni şi imoralităţi inimaginabile? De ce impulsurile sexuale au ajuns să fie motivul şi condiţia cunoaşterii şi comuniunii cu Dumnezeu? De ce este îndestulătoare împlinirea spirituală cu acte ce ţin de instinct, pe care le săvârşeşte orice animal? De ce apropierea de Dumnezeu se face prin plăcere epidermică, printr-o carnalitate ce des-figurează pe om? De ce această „uniune sacră” este atât de impersonală, atât de pasageră şi atât de scurtă? De ce nu pot avea parte de ea copiii şi cei bătrâni, nemai vorbind de cei bolnavi moral, intelectual sau chiar fizic? Să înţelegem că doar cei activi sexual pot cunoaşte pe Dumnezeu?
Întrebările pot continua astfel la infinit, iar răspunsurile vor întârzia la infinit să apară...
D.B. se cramponează de faptul că nu admite Biserica preotese în cadrul cultului. Dar Hristos şi implicit Biserica admite mame demne şi cinstite, surori curate şi împlinite moral şi intelectual, copii ce încă păstrează puritatea, candoarea şi inocenţa ce se pierd iremediabil prin actul sexual.
Feminismul cere integrarea femeii în cler, în cadrul cultului creştin. Biserica nu poate accepta aceasta din motive mai mult decât rezonabile. Nu pentru că ar discredita femeia, ci tocmai pentru că o cinsteşte. Rolul mâinii este acela de a scrie, de a spăla sau de a ajuta la întreţinerea nutritivă a vieţii. Acest rol nu poate fi suplinit în cadrul existenţei organismului uman de picior sau de ochi. Cultul divin este strict „masculin” pentru că în acest cult este jertfit Hristos, Capul Bisericii.
Pentru că în acest cult nimic nu are conotaţii sexuale. Aceasta pentru a ţine cont de faptul că în cadrul Sfintei Liturghii are loc o chemare a lui Hristos, o invocare continuă şi o primire a Lui. Pe El, pe Iisus Hristos, Îl cheamă, Îl invocă şi Îl primeşte un alt „el”. Rolul femeii este de a naşte preoţi, care să hrănească lumea cu Trupul lui Hristos. Demnitatea ei stă în a cinsti, a sfinţi viaţa peste care coboară harul invocat de bărbat, de preot. Acesta slujeşte o Liturghie care sfinţeşte o existenţă ce nu o are de la sine, ci de la o femeie. Fiecare gen are un rol bine definit, pe care feminismul îl ignoră cu desăvârşire.
Cuvântul rostit de Hristos trebuie rostit din nou de un bărbat. Minunile săvârşite de El sunt re-făcute tot de un bărbat-preot. Jertfa lui Hristos trebuie în-chipuită, re-prezentată tot de un bărbat. Cum ar putea o femeie să ne pună înainte viaţa lui Iisus Hristos? Înaintea Sfintei Treimi stă totuşi un bărbat, vorbind desigur de Sfânta Liturghie. Iar extrapolând, viaţa este adusă printre noi doar de o femeie. De ce se caută a se anula nişte rosturi bine definite? Nu consideră Biserica că femeia ar fi nevrednică sau impură. Dar ea, femeia, este potirul, primitoarea, receptacolul a tot ceea ce este sfânt prin intermediul bărbatului. Nicidecum sexual, ci în chip tainic, liturgic, divin. Precum Iubirea...
Dar acestea sunt Taine pe care D.B. nu le poate cuprinde. Femeia, pentru el, nu mai este viaţă, maternitate, dăruire, candoare şi lumină. Este un obiect sexual, mascat în aşa zise „practici sacre”.
„Biblia este un produs al omului”. Dacă Iisus Hristos este doar un om, are dreptate D. B. Dar ce facem dacă El este Fiul lui Dumnezeu? Cartea „Codul lui Da Vinci” este un produs al omului. Punem Biblia pe acelaşi cântar? Ceea ce cuprinde ultima naşte sfinţi, martiri şi genii ai adevărului şi
şi demnităţii. Ce naşte prima însă? O generaţie de obsedaţi sexual, o generaţie lipsită de ideal, de frumuseţe, de cultură şi de vigoare. Atât!
Cei infirmi moral vor să aibă un Dumnnezeu infirm moral şi El, Care să le îngăduie şi chiar să le susţină toate căderile, păcatele şi patimile lor josnice. Adevăratul Hristos nu poate cuprinde în braţele Sale iubitoare pe cei pătimaşi, pe cei înlănţuiţi de păcatele trupeşti. De aceea D.B. şi cei de teapa lui s-au gândit să „fabrice” un „Hristos” murdar, josnic şi mult prea uman.
Autorul caută să ne convingă că se bazează pe texte relevante, descoperite la Qumran sau la Marea Moartă. Nu ne explică de ce este atât de sigur cum că „Evanghelia lui Toma” chiar a fost scrisă de Sfântul Apostol Toma. Doar pentru că acest fals moral cuprinde o învăţătură ce susţine o viaţă imorală şi se arată a fi pe linia păgână a curentului New Age?
De ce are siguranţa faptului că aceste scrieri realmente cuprind adevărul? Cele de la Qumran sunt doar amintite de D.B., ignorând însă esenţialul! Ele aparţin unei comunităţi monastice, cu reguli de vieţuire extrem de aspre. Abia comunitatea de la Qumran ar putea fi bănuită de anti-feminism, căci impunea o strictă deosebire între sexe, cu o abstinenţă ce frizează regulile monahale de astăzi. Se presupune că însuşi Sfântul Ioan Botezătorul ar fi făcut parte din cadrul acestei comunităţi.
Deci cum ar putea acest tip de comunitate să elaboreze scrieri ce susţin practici sexuale dubioase? Cum ar putea promova această iresponsabilitate, această pervertire şi însăşi această tăgăduire a lui Dumnezeu, atât timp cât modul lor de vieţuire era unul ascetic, cu stricte norme morale şi cu o vie credinţă în venirea lui Mesia? Iar dacă Biserica nu recunoscut aşa-zisa „Evanghelie a lui Toma” sau pe cea „a lui Iuda”, nu a făcut-o din frică, cu un sentiment de culpabilitate. Se cade să admitem falsuri grosolane doar pentru a nu fi acuzaţi de ipocrizie, de trădare a adevărului, de bigotism? Iubim pe Iisus Hristos şi apărăm adevărul Lui. La fel cum copilul îşi iubeşte mama şi apără demnitatea, integritatea şi numele acesteia. Toţi cei care cred în „cuvintele” lui Iuda vor avea acelaşi sfârşit ca şi el.
Articolul de faţă se cuvine să se apropie de final. Cine a gustat măcar o clipă în viaţa sa din dulcea demnitate, din credinţa şi dragostea faţă de Iisus Hristos, nu se va lăsa lezat de astfel de cărţi. Satana are şi el un cuvânt de spus. Fie prin „Evangheliştii”lui Pippidi, fie prin falsul Hristos al lui D.B. Curios este că ambele „cuvinte” sunt impregnate de o făţişă sexualitate. Sau că ambele sunt apreciate de cei fără de Dumnezeu, învăluiţi de necredinţă, imoralitate, incultură şi egoism profund. Iubitorii de plăceri carnale, adică cei mici, murdari şi întunecaţi moral, vor primi benevol „adevărul” New Age. Cei cocoşaţi sufleteşte nu văd soarele decât în bălţile de noroi şi de mizerie ale acestei lumi. Şi consideră că soarele e strâmb, murdar şi negru, aşa cum le este şi lor inima şi conştiinţa.
Adevărul este Iisus Hristos. Cine Îl iubeşte, va rămâne pentru veşnicie în Adevăr!








#133332 (raspuns la: #133174) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
celestine prophecy ? (cartouche) - de donquijote la: 16/07/2006 11:03:01
(la: Zona crepusculara: Reincarnare, Carma, Destin.)
http://www.jaguar-sun.com/celestn.html .
http://skepdic.com/celest.html . - asta are mai multe link-uri, inclusiv cel al autorului cartii.
de acord cu cei care sustin ca sunt speculatii ale curentului 'new age'.
mai toate ideile vanturate in 'manuscris' se pot regasi in alte izvoare.
sunt destule grupuri care incearca sa organizeze sedinte de spiritism colective, fara prea mare succes.
cat despre sfinti, cred ca era chestie de moda (michelangelo nu i-a pictat asa). asa cum crucea e ca un '+', desi romanii foloseau o structura care semana mai mult a T.

ceea ce nu inseamna ca nu exista aura, ca sunt unii care pot prevedea viitorul si/sau detin diverse calitati 'supranaturale' - prin supranatural intelegand ceva ce stiinta inca nu a explicat.


:)
#133504 (raspuns la: #132968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
:) doar 12 - de donquijote la: 18/07/2006 22:38:38
(la: Viata , ca o grila de Bac.)
2, 6, 9 sunt corecte in sine, dar nesemnificative considerand infinitatea aspectelor la care ne referim.
restul sunt maxime si speculatii stil cultura/filozofie/religie 'new age' (osho, n d walsh, si inca cativa care manaca o paine alba spunandu-ne ceea ce de fapt au mai spus si altii mai demult si stim deja, sau dandu-ne sfaturi inutile), sau mai pe romaneste exact raspunsul la intrebarea filozofica:
'ce face tiganul cand n-are ce face?'
'isi leapada hainele ca sa aibe ce pazi'...:)

nu prea cred in numerologie. nu mi-am gasit numarul potrivit. aspectele pozitive, creatoare de la 3 si 4, atitudinea epicureana din 8, si niste deficiente de pe la 7.

in schimb am gasit zodiacul chinezesc mult mai precis desi e foarte succint.
harta astrologica nu mi-a facut nimeni.
parerea mea - cea mai fiabila metoda de corelare a potentialului uman (suflet, psihologie, sanatate, etc..) cu aspecte masurabile ramane chiromantia (atata timp cat nu se aventureaza in domeniul speculativ al prezicerilor infailibile si ramane la nivelul afirmatiilor probabilistice) :)

scuze pentru trolare...:)
A propos de Walsch. Am fost i - de mya la: 28/07/2006 19:10:18
(la: Secretul vietii)
A propos de Walsch. Am fost ieri la o librarie si am dat de-o carte de-a tipului (ultima aparuta). A scos o gramada vad. Omul zice ca in scrierile lui a fost inspirat de Dumnezeu si ca a scris ceea ce a simtit. Asta era in introducere.

Ma rog...e discutabila treaba asta cu "inspiratia" chiar de la Dumnezeu asa timp de ani la rand ca sa scoata nenumarate carti. Am citit cateva pagini si sa fiu sincera nu era nimica aiurea in carte dar nici ceva de care sa zic ca nu stiam de dinainte. Oarecum chestii generale in sistem intrebare (din partea autorului) si raspuns (din partea lui Dumnezeu). Un fel de New Age mai usurel asa. Sunt multe carti de genul asta, nu pot sa zic ca m-a impresionat ca sa ma miste in profunzime. Era plin standul de carti New Age la librarie, zeci de volume.

Cat despre citatul respectiv ("Happiness is not having what you want, but wanting what you have,") ce sa zic? E de discutat aici. Ideea e sa nu ne dorim prea multe chestii exterioare care nu aduc fericirea ci sa fim fericiti cu ce avem in noi insine (se refera cred la existenta si cresterea in intensitate a partilor bune din oameni). Credinciosii zic ca in ei e Dumnezeu sau credinta lor pentru El (depinde de religii) deci ideea de a-ti dori sa-l gasesti pe Dumnezeu (sau sa-ti regasesti credinta) transpare cred din acest citat. Nu e vorba neaparat de lucrurile materiale ci de cele spirituale aici.

Daca omul nu si-ar dori mai mult, e clar ca nu ar mai exista progres in lume. Numai ca pentru cei credinciosi pe primul loc e cresterea spirituala dupa care vine automat si cea materiala (cum zice si Biblia :"...Cauta mai intai imparatia Dumnului si apoi ce-ti doresti ti se va da"...sau ceva de genul asta).




#136217 (raspuns la: #136201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cartouche - de donquijote la: 02/08/2006 14:06:20
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Adevarul este ca 'Puterea Divina' exista si o simtim in noi. 'RAIUL' si 'IADUL' sint aici, pe pamint! Uita-te in jurul tau si vezi cum traiesc unii si altii. Nu cred ca mai este nevoie de alt 'RAI' sau alt 'IAD'.

adevarul cui? al tau? al mimozei? al curentului 'new age' ?
ca nu e nici al ateistilor si nici al celor care cred in 'spiritul' (chiar daca nu si litera) principalelor religii monoteiste.
:)

#137121 (raspuns la: #137084) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
casandra radu - de cattallin2002 la: 02/08/2006 21:15:27
(la: ATEISM)
Spusele tale sint influentate de conceptele filozofiei si religiei orientale. Nu am mai avut timp sa iti dau un raspuns la subiectul cu Osho. Aceste religii stau la baza curentului New Age, despre care am scris si la subiectul cu "de ce credeti in Dumnezeu"
In aceasta filosofie totul e relativ, inclusiv ceea ce se vede.
"Atat cel care crede cat si cel care nu cred de fapt nu cunosc nimic. Ei doar cred, in sensuri diferite."
Un ateu cunoaste de exemplu ceea ce se vede. Nu se poate spune ca nu cunoaste nimic.
Crede si nu cerceta se aplica foarte bine budismului de exemplu.

cattallin2002@yahoo.com
#137166 (raspuns la: #137045) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspunsuri... - de casandra_radu la: 03/08/2006 20:58:10
(la: ATEISM)
pentru razvyq

In momentul in care primesc aprobari, incep sa-mi fac griji ca bat campii :))
Cat despre “a adopta aceasta pozitie de bun simt”, care ar putea reprezenta o stare de echilibru sau de haos...Aici e necesara o mica precizare. Nu e vorba ca eu as fi ales, rational sa cred ca Dumnezeu nici nu exista, nici exista, este vorba ca am realizat ca nu stiu cum stau lucrurile. Este ceea ce simt eu, nu ceea ce gandesc. In aceste conditii, resimt o stare de echilibru. Probabil ca daca alegi rational sa te situezi la nijloc, asta ar genera o stare de haos, poate te-ai simti pierdut.
Avem nevoie de o baza, da...si baza aceea trebuie gasita in tine insuti, nu in tot felul de concepte mai mult sau mai putin atragatoare, rafinate, spoite. De ce l-as cauta pe Dumnezeu in ceruri sau oriunde altundeva, cand eu sunt creatia lui si pot incepe sa-l caut in mine?
Daca ai ajunge sa stii, daca ai ajunge la adevar, nu ai fi trist, nu ai avea cum. Ai avut vreodata momente de fericire totala? Poate ca da..ai simtit atunci ca existenta e beatifica? Ce e trist in existenta? Numai omul...
Cat despre sensul vietii, poate ca viata insasi este sensul. Iar intr-un alt sens :) ...poate ca fiecare trebuie sa dea un sens propriei vieti, adica nu sa astepte sa gaseasca un sens sau sa preia sensul insuflat de altii, ci sa-si creeze propriul sens, al propriei sale vieti. Asemenea lui Dumnezeu. El se pare ca si-a dat singur sensul, devenind tot ceea ce ne inconjoara si chiar si noi, oamenii. Dumnezeu este creatia sa, creatia sa este Dumnezeu, nu poti separa pe creator de creatia sa ori invers. Materia nu exista fara spirit, iar spiritul fara materie nu are...sens.

pentru cattallin2002
Ca spusele mele ar fi influentate de conceptele filozofiei si religiei orientale este pur si simplu perceptia ta. In mod obiectiv ar fi greu, daca nu imposibil sa fie asa, intrucat nu sunt familiarizata cu filozofia si religia orientala, nu am citit nimic in acest sens. Doar am mai auzit unele chestii de la diverse persoane. Am fost crescuta in religia crestina. Toto astfel, se poate spune ca cei care au crescut asa sunt influentati de conceptele crestine. Nu sunt influentata de nici un concept. Le-am dat naibii de concepte si am inceput sa caut pe cont propriu.
Habar nu am de curentul New Age, ce sa comentez. Am auzit ca Enigma e muzica New Age..imi place, ce sa zic mai mult.
In ce priveste subiectul Osho, hai sa-l lasam la conferinta cu pricina.
“Un ateu cunaoste ceea ce vede.” :) Ok..sa zicem ca 4 atei se uita la o femeie. Unul zice ca e frumoasa, altul ca e urata, unul ca e draguta, altul e indiferent. Toti o vad, ce cunoasc ei despre ea? Hm?
De spus se poate spune absolut orice. Realitatea e doar una, insa.
Nu stiu daca “crede si nu cerceta” se aplica budismului, stiu insa ca este un principiu fundamental al crestinismului. Ma feresc sa cred, cel care crede nu mai cauta fiindca e convins ca a gasit deja.

pentru barbu liliana rodica
Faceti vorbire despre crez si apoi amintiti de iubire. Daca ati fi citit mai atent ce am scris..nu v-ati fi oprit la aceea ca eu nu cred in Dumnezeu, ci ati fi observat ca amintesc de a-l simti pe Dumnezeu, nu de a-l gandi, in viziunea mea, Dumnezeu neputand fi cunoscut cu mintea, ci eventual cu inima.
Da, cam toti cred in ceva. Este un apanaj. Este un confort si o usurare sa crezi ca exista o divitate si sa i te rogi. Sau sa crezi in roice altceva, precum banii, sa faci multi bani si astfel sa te simti protejat. Aceste supape sunt menite a atenua ori chiar elimina frica, depinde cat de habotnic e cineva.
Nu cred in nimic. Uite ca se poate. Omul are resurse nebanuite. Am vazut ca a crede nu te conduce la nimic. De exemplu, de ce as crede in iubire? Iubirea o simt cu inima, o simt si atat. De ce trebuie sa fac din ea un concept, cand este o stare, ceva deasupra mintii? Nu cred in iubire, o simt. E un mister, vine, pleaca, nu poate fi controlata...ce sa cred?!
Cat despre negarea existentei de muritor...cum ziceam, omul are nevoie sa creada in ceva. Dar aceasta nevoie poate fi depasita cand realizezi ca este o prostie. Existenta nu are nici o legatura cu crezurile. Necrezand in nimic, nu ma neg, ci poate imi deschid calea pe care intr-o zi...cine stie, voi ajunge la adevar.
Da..asa am fost si eu crescuta si invatata. Numai ca nu am inghitit aceste invataturi. Am refuzat sa inglobez in mine ceva artificial, provenind din exterior, din mintile altor oameni. Am sete de adevar, nu de scripturi.
Cat priveste recomandarea cu evangheliile gnostice, care sunt “bune pentru atei” nu stiu de ce ar fi bine sa le citesc. Nu am nici un sentiment ca as fi interesata de orice evanghelie, de altfel.
Nu stiu daca exista minuni. Poate ca adevarata minune nu este nici mare, nici rasunatoare, nici zguduitoare. Este atat de mareata in simplitatea ei, incat tocmai de aceasta nu este vazuta. Indraznesc sa afirm ca iubirea este o minune, dar poate ca uneori e zguduitoare. Pentru mine clipa este o minune, cantecul pasarelelor, cerut insorit sau instelat, viata.

pentru Cassandra
Nu stiu care sunt inexactitatile. Am observat ca sunt contradictorie, dar e firesc sa fiu.
Da, ateismul implica nihilismul, negarea, aceeasi gandire dar care in loc sa spuna da, spune nu. Esti atee? Eu nu sunt, nu stiu cum isi traiesc viata aceste persoane.Pot sa-mi imaginez, iar in acest sens probabil ca sunt hedonisti, savureaza placerile corpului si ale intelectului. Poate ca se simt pe undeva totusi neimpliniti, si e firesc, daca isi neaga spiritul.
Ceea ce simti niciodata nu este ceea ce gandesti si viceversa. Daca un ateu simte iubire si totusi neaga existenta divinului, probabil are o mare problema. Aceea ca habar nu are propria persoana.
Exprimarea mea a lasat de dorit cand am zis ca ateismul este o dogma. Nu e atat de complex, in acest sens. Intr-adevar e doar ideea ca il neaga pe Dumnezeu. Crede ca nu exista si in rest crede in orice altceva. Deci si ateul, ca si credinciosul crede diverse chestii.
Nu stiu cati..dar am auzit ceva de Nietzsche...si in concret, am vazut cateva persoane care negau existenta lui Dumnezeu, dar cand au dat de necaz au inceput sa se roage.
Fireste ca poti avea o viata “lunga, productiva si foarte inspirata” fie ca crezi in Dumnezeu , fie ca nu crezi...dovada ca orice crez nu are nici o legatura cu viata. Viata e traire, sensibilitate, crezul este o idee, si ca orice idee apare in minte. Poti trai crezand una sau alta, dar asa cum daca crezi in Dumnezeu nu esti in mod automat fericit, nici daca nu crezi nu esti in mod automat nefericit. Fericirea nu are legatura cu ideile. Poate ca nimic nu are legatura cu ideile.

ondinndem (universuri virtuale) - de telepathy la: 03/08/2006 20:58:10
(la: Ce credeti despre yoga)
fiecare cade in capcana potrivita lui: credinciosul in cea a indoielii, ateul in cea a mandriei (slava desarta) iar omul cu inclinatii spirituale in cea e lumilor virtuale. Si cu totii la un loc in capcana senzualitatii, poarta cea mai larga a iadului. E dureros sa afli ca o persoana abia intrata la liceu s-a se apucat de studiat Evola si dupa ce a parcurs un sir de autori New Age a trecut la practica pranayama. Am avut si eu anumite experiente (dar dupa liceu) insa cel putin credeam in Dumnezeu si nu citisem nimic ocult (multumesc Celui de Sus ca ma ferise)... la mine problema a fost mai tarziu, cand am intrat direct in Yoga Sutras a lui Patanjali (adusa din India) si mi se parea ca tot ce mi se intamplase capata un sens; cunoscusem persoane si locuri care de la prima vedere mi-au dat senzatia teribila de deja-vu, apoi mi-a cazut in maini o carte despre Edgar Cayce si alti vizionari; asta a pus gaz pe foc: tot ce simtisem ani si ani era confirmat si explicat acolo (prin doctrina reincarnarii). Se incuraja o evadare din lumea asta - care oricum pare atat de mizerabila si nedreapta de parca-i facuta anume sa fugi de ea prin auto-distrugere. Privind in urma realizez ca ce m-a tinut in viata a fost faptul ca aveam botezul ortodox - ingerul pazitor incredintat atunci te insoteste toata viata, mai de aproape sau la distanta, in functie de cum te porti si cat de des te rogi sau mergi la biserica. Daca ne-ar lasa, a doua zi am fi morti la prima trecere neatenta a strazii sau accidentati grav la coborarea scarilor, taiatul feliei de paine, etc. In plus acest inger ii tine la distanta pe eventuali agresori de care nu stim si care-s pe cale (cu sau fara voia lor) sa ne faca un rau. Ideea ca Iisus a fost un maestru este o manipulare abila facuta pt. cei destul de lucizi sa inteleaga faptul ca invataturile din Evanghelii sunt corecte, ca acel om a iubit adevarul si cuvintele sale sunt adanci. Daca cineva ar veni precum comunistii rudimentari cu afirmatii de genul: "a fost un nebun care vorbea numai prostii" n-ar convinge multi - omenirea a mai evoluat intelectual, asa ca se vine cu ideea: "da, Hristos a spus lucruri interesante si profunde, dar le-a invatat de la maestrii Egiptului si Indiei; el e doar om (care se mai si insela uneori, involuntar desigur)". Negarea divinitatii lui Iisus, care duce la posibilitatea ca el sa se fi inselat, nu e asa grava (dupa cum ne zice chiar Iisus) ca negarea Cuvantului sau (despre care ne spune ca vine prin el de la Tatal nostru si este insasi Viata- Duhul Sfant - vezi Geneza: "La inceput a fost Cuvantul..."), deci respingerea Cuvantului (transmis in forma pura de o fiinta de lumina, fara pacate, sub forma Evangheliei) nu se va mai ierta nimanui. Initial Judecata divina trebuia sa urmeze imediat dupa propovaduirea Evangheliei de catre apostoli in cetatile Iudeii si "la neamuri" (nu si in Samaria, de unde Iisus impreuna cu apostolii a fost izgonit) si caderea Ierusalimului; dar prin sacrificiul apostolilor primit de bunavoie de ei din dragoste pentru semeni s-a obtinut un ragaz pentru a se mantui si altii. Fara jertfa continua a marturisitorilor, preotilor si monahilor de atunci pana azi, omenirea s-ar fi prapadit demult iar universurile virtuale sau carnale in care se delecteaza ocultistii, desfranatii- pagani sau "crestini", yoghinii, New Age-rii, etc. ar fi ars de mii de ani. Au aparut carti ale unor fizicieni de top si o emisiune pe Discovery despre Universuri paralele; noi traim in acest spatiu tridimensional, dar cu deschideri spre alte 7 sau 8 dimensiuni. Ei bine, prin deschiderea (incompleta) a unor chakre in tehnici yoga, reiki, etc. dar si prin droguri, se creeaza ferestre spre un Univers 4-dimensional mai amplu insa ermetic, un fel de paradis virtual fabulos care depaseste cele mai bogate asteptari... Practicantul intra acolo extaziat ca Alice in lumea fermecata si nici macar nu are grija sa pastreze legatura cu lumea asta si cu prietenul sau devotat- ingerul pazitor (se leapada intai de Hristos, de poruncile lui, de biserica si de oamenii ei- bagati toti in aceeasi oala si dispretuiti, de iubire si de cei care ii arata afectiune sincera, se scufunda in mocirla senzualitatii sau a astralului inferior- alcool, tutun, muzica abrutizanta, magie sau practici oculte) si in final se trezeste din betie in temnita cea mai adanca la care ar fi visat vreodata. Durata "vizitei" acolo depinde de cat s-a indepartat de calea la cea dreapta, de faptele sale de pana atunci, de cat de mult il iubeste cineva din afara (iubirea e singura putere care poate patrunde in orice temnita sau dimensiune) cat si de harul sau rugaciunile pe care acea persoana le face pentru captiv. Eliminand afectivitatea din om (chiar si ura!) prin tehnicile de meditatie din yoga, etc, dispar in primul rand memoria si mecanismul de aparare al creierului in fata "rafalei" de sugestii si ganduri din eter, creierul e invadat de imagini, cuvinte, senzatii pana la limita lui de rezistenta cand colapseaza. Nu doar in yoga se produce asta, ci in orice exercitiu de concentrare in care omul nu participa si cu inima (afectivitatea), cat si in cazul atacului psihic (practicat si in cercuri yoga, secte sau organizatii secrete asupra celui care ar incerca sa iasa din grup). E bine de stiut ca tot ce acumulam: cunostinte, informatii, senzatii, emotii, toate acestea sunt exterioare sufletului si pot fi luate (furate) sau date (proiectate), de ex. practicanti de magie de la noi care iau cunostintele unui student eminent si le dau altuia, care devine peste noapte stralucit, cu note maxime la examene (in schimb celalalt ajunge la nevrotici). Ce-i drept insa, una e informatia si alta intelegerea ei (profunda)- ceea ce e apanajul sufletului pur, asa ca desi Bivolaru epateaza prin eruditie, intelegerea lui ramane de suprafata- si cum se zice, yoghinii sau practicantii ocultisti din India nu se pot lauda cu prea multe premii Nobel obtinute prin tehnicile lor. Ma tem ca Pr.Cleopa a subapreciat impactul invataturilor orientale ale serpilor Nagas, si al atacului psihic in Romania (si Europa); se stie bine ca baza inselarii omului de catre diavol este crearea impresiei ca acesta nu exista, chipurile totul se intampla de la sine, omul simte nevoia spontana sa bea sau sa-si insele iubita, sa faca un rau cuiva chiar daca pierde si el, sa-si iroseasca viata palavragind cu amicii, jucandu-se la calculator sau privind la tv- adica fuga in universuri virtuale (confortabile momentan), in loc sa mai treaca pe la biserica unde preotul isi raceste gura de pomana si risipeste binecuvantarile pe cateva babe prezente (care nici alea nu vor mai fi). Deci pana si Pr.Cleopa care a intalnit diavoli in sihastrie si era un adevarat clasic in materie de teologie putea fi "adormit" cu sugestii ca fenomenul yoga (sau tantra) nu-i asa grav, acolo ajung numai cei slabi de inger, ratacitii, si se face o selectie benefica a uscaturilor din padure. Ar merita de aflat cati din actualii tineri monahi (si-s multi) din manastirile Romaniei sunt fosti practicanti yoga intorsi la calea cea dreapta dupa experiente traumatizante. In al doilea rand, senzualitatea a facut tot atatea victime in randul preotimii (mai ales in Occident) cat in cel al yoghinilor, pana si Milarepa (cel mai mare budist tibetan) a spus: "Cine nu ia aminte la greselile delasarii senzuale, Si tanjeste launtric catre ea, Nu se va elibera din temnita samsarei (incarnarii). Cultiva asadar mintea ce vede totul ca pe o iluzie si aplica un antidot originii suferintei". Dar trebuie sa lupti contra senzualitatii fara sa a-ti inchide inima, dimpotriva, sporind iubirea; iar iubire inseamna sa ma ajut cu cel drag sa scapam din lanturi, nu sa-l duc dupa mine in adancul temnitei. Pr.Paisie era mult mai ingrijorat in ce priveste situatia actuala din lume (si asta inca inainte de anii '90) - el fiind si inainte-vazator, stia ce se intampla si ca religia viitorului (de fapt a prezentului in lumea occidentala) e ocultismul- New Age e neopaganism redenumit, iar ocultismul e periferia satanismului, modernizat sau mascat - www.razboiulnevazut.org/articol/51
Lista autorilor, lucrarilor si ideilor New Age e interminabila, ei ocupand total mass-media; e suficient sa citez din subiectele listate alaturi (la Topul zilei, Conferinte noi sau Texte publicate): DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI, Vrajitoare si ghicitoare in sec.XXI, HORROR MOVIES, PUNK, Voodoo, Cicciolina- actrita porno, o meserie ca oricare alta, Codul lui Da Vinci, KALOKRIPTES- un nou tip de horoscop, etc. Cativa autori New Age, mentori (unii inconstienti) ai tranzitiei de la ateismul rationalist la ezoterismul (ocultismul) neopagan: Castaneda, Arguelles (cu teoria socului planetar in 2012 - sfarsitul erei Maya), Nostradamus (si apologetii lui: Vlaicu Ionescu, Fontbrune, Orson Wells, etc), Samael Aun Weor, James Redfield, Tolkien, pleiada hinduso-tibetana cu Osho Rajnesh, Sri Yukteshwar, Yogananda, Dalai Lama, Sri Mataji, Sundar Singh (si confratii vestici: H.P.Blavatski, Steiner, Eliade, curentul hippie & flower-power, "mesianicii" Romaniei: P.Corut - Cinamar, N.Savescu cu dacismul, Valentina Garlea, Bivolaru & co). Triunghiul Gnozei pagane primite de la nagas (zeii serpi): India - Egipt - Grecia, avea ca focare Babilon, Roma si Alexandria (de unde au iesit de curand "dezvaluiri" pe banda, de la Evanghelia lui Toma la cea a lui Iuda sau "viziuni" gen Copilaria lui Iisus, Codul lui da Vinci, etc). Gnoza a fost resuscitata in Renastere si mai nou prin Soc. Teosofica a lui Blavatski & Steiner (cu ramura sa germana Thule) care alaturi de cabala Babiloniana si Rozacruce a pus bazele oculte ale nazismului si satanismului modern anglo-saxon (Crowley, Lovecraft- cu discipoli Beatles, Rolling Stones, Ozzy Osbourne, etc.) si sectelor sau org. secrete actuale. In general, sunt lucruri in care e usor sa intri dar din care e infinit mai greu sa iesi, iar increderea in sine si orgoliul fac ca cel in cauza sa subaprecieze pericolul si sa creada ca oricand poate sa se intoarca de unde a plecat. Asta se intampla cu orice dependenta, de ex. un indragostit nu va recunoaste cat de dependent e de celalalt pana nu se desparte- atunci multi isi pierd complet autocontrolul si devine vizibil ca erau de fapt "preluati" (sau stapaniti) de anumite entitati. De fapt, entitatile benefice nu vin decat chemate si-s f.sensibile (adica nu vin la cineva "murdar"), pe cand cele malefice dau navala si au o mare inclinatie spre impostura (de a se substitui celor benefice chemate); zona terestra "colcaie" de asemenea entitati, generate in masa si de practicantii tantra in timpul ritualurilor lor (se cedeaza din vitalitate acestor "paraziti" energetici: in momentul actului sexual se deschid centrii si se conecteaza intre cei doi, iar persoana posedata proiecteaza in cealalta entitatile care o parazitau, care pot fi in numar de sute sau mii- numiti "legiune" in Evanghelii). Nu degeaba Iisus spune ca intr-o casatorie cei doi sa nu se desparta decat in caz de desfranare - e obligatoriu sa intrerupa rel.intime (si chiar apropierea fizica) pt. ca cel in cauza a ajuns posedat (chiar fara a-si dea seama sau fara a fi vizibila vreo schimbare) si l-ar incarca pe partener (nu mai zic de copii) cu entitati de nu le duc 10 sau 100 de calugari. Am cunoscut doua cazuri din astea, persoane apropiate la care am si vazut evolutia (pe atunci nu intelegeam fenomenul, credeam ca e doar problema hormonala), ambii au avut relatii cu prostituate; unul a ajuns la psihiatrie (diagnostic: inceput de schizo), celalalt in pragul sinuciderii. Probabil posedatii ajung in general sa comita violuri sau perversiuni extreme pentru ca simt o presiune mare din partea entitatilor care deja i-au umplut pana la saturatie si pe care le proiecteaza (pe moment) intr-o fiinta curata (fara aparare pe plan fizic si astral)- astfel pe moment simt o usurare, dar din cauza ca nu si-au purificat gandurile, emotiile si sufletul (prin post, rugaciune si mai ales spovada si impartasanie) ajung din nou prada altor demoni, mai rai decat primii. Fenomenul e descris in amanunt in Evanghelia lui Matei care trebuie citita cu mare atentie www.patriarhia.ro/biblia/index.php
Despre confruntarea Pr.Paisie cu demonii stapani pe un yoghin, vezi http://razboiulnevazut.org/articole/33/Yoga
Numai bine! paralela90@yahoo.com
#137255 (raspuns la: #120823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
jeniffer - de cattallin2002 la: 03/08/2006 16:09:05
(la: ATEISM)
Din ce cunosc eu majoritatea celor ce se declara atei au cunostinte foarte putine despre crestinism (de exemplu). Si eu cind eram ateu nu stiam nimic despre subiectul asta (ceva foarte vag). Toti cei pe care i-am cunoscut personal sau ii cunosc si sint atei, de asemenea nu au informatii decit din surse adiacente. De asemenea, si in site-urile cu specific ateu pe care am intrat nu parea sa fie cunoscut prea mult crestinismul (ma refer la Biblie cel putin, ca sa nu mai zic de alte scrieri).
S-ar putea ca majoritatea celor ce se declara atei sa fie asa din cauza lipsei informatiilor corecte?
M-am uitat pe enciclopedia din 2000 la proportia celor ce se declara atei in fiecare tara. In China erau cam 70%, in Rusia parca 59%, in Coreea de Nord nu m-am uitat, dar probabil erau peste 90%. Mai era un procentaj mare in Olanda, ceva de genul 36% si Belgia - 20 si ceva. In rest in jur de 10%. Si in SUa si Canada la fel.
Bine, ca de fapt majoritatea celor ce se declara crestini au multe idei New Age, pot fi incadrati mai repede acolo.

cattallin2002@yahoo.com
#137263 (raspuns la: #137185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Shtevia - de cattallin2002 la: 08/08/2006 14:59:24
(la: ATEISM)
Multumesc ca mi-ai confirmat ceea ce scriam in mesajul meu precedent. Am citit mai mult de jumatate din articolul dat de tine si in plus si citeva alte articole de acelasi autor.
Alte citate din lucrarile lui: "relatia dintre zeii extraterestri si oameni a devenit vizibila si explicita!" "LOCASURILE DOMNULUI in care noi ne rugam cerului sunt identice cu navele cosmice, pe care am ajuns sa le construim!"
Evidentiaza superioritatea taoismului si budismului fata de crestinism, condimentate cu citate din Osho (de care se pare ca nu mai scapam).
In general, un aparator al New Age. Zice ca informatiile a inceput sa le primeasca dupa virsta de 50 de ani.
Ceea ce scrie din Biblie, ca de obicei, sint o dovada a necunoasterii acesteia, unele sint puerile pentru cineva care e credincios. Mai accentueaza si ca e crestin ortodox !!!
Ma gindeam eu ca cei ce scriu impotriva crestinismului sint cei ce se ocupa cu paranormalul. Si cei ce cauta date impotriva dau peste site-uri din acestea si nu stiu daca sint corecte sau nu.
Numai bine!


cattallin2002@yahoo.com
#138023 (raspuns la: #137968) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
om - de cattallin2002 la: 17/08/2006 14:42:44
(la: Intrebari pentru atei)
Interesant, si eu am citit doua carti de NS Lazarev, se incadreaza in curentul New Age cred eu.
Despre moaste si neputrezire, la noi se considera ca exista mai multe cauze pentru care nu putrezesc mortii. Sint trecute opt cazuri in unele parti. Numai intr-un singur caz se considera ca sint moaste: "Iar când vei gasi om neputred si-i usor ca o pana si miroase frumos tare, si-i foarte vesel la fata si face minuni, acelea sunt sfinte moaste, cum a fost si cu Sfântul Ioan Hozevitul la Ierusalim, care l-au gasit dupa 20 de ani, nu numai neputred, dar a facut si minuni."
Trebuie in primul rind sa miorasa a mir parfumat. Iata criteriile:
Iar la sfintele moaste sunt aceste semne:

- sunt nestricacioase;

- sunt binemirositoare;

- sunt uscate si usoare;

- sunt vesele la vedere;

- nu provoaca frica, ci bucurie duhovniceasca;

- izvorasc din ele felurite minuni.



cattallin2002@yahoo.com
#139747 (raspuns la: #139562) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
metafora gresita ? - de donquijote la: 24/08/2006 17:46:44
(la: moarte timpurie-astazi am mai murit putin.)
nu stiu daca e corecta alaturarea cuvintelor 'metafiora' si 'gresit', dar n-am vriut sa folosesc cuvinte 'tari'.
pana una alta, in lumea care ne inconjoara, viata provine din viata, si moartea consemneaza sfarsitul vietii. materia care e suoportul vietii se recicleaza intr-un fel, dar in mod indirect.

bygot, intre noi, sunt curios daca ai incercat sa aplici in educatia copiilor si probabil a nepotilor tai din ideile si principiile (aberante daca nu chiar periculoase sti la care ma refer...ideologie pseudo religioasa si super mistica 'new age') pe care le sustii prin conferinte, si daca a iesit ceva pozitiv din ele.

am avut o discutie asenmanatoare cu un alt personaj mai 'matur' (care in loc sa raspunda deschidea alte conferinte d-l dinu ionescu) care sustinea idei din aceeasi categorie si la intrebarea de mai sus a raspuns ceva in genul sa-i lasam copiii in pace ca nu-i amestecam in discutie, ceea ce mie mi se pare a fi o dovada crasa de ipocrizie. :)

ideea e ca ceea ce nu-i bun sau nu se aplica propriei persoane sau copii, de ce ar fi indicat si recomandat pentru altii?
mao - de donquijote la: 03/09/2006 11:59:11
(la: viata...dupa moarte?)
si ce ti se pare mai putin logic in faptul ca informatia era acolo latenta obtinuta printr-o transmitere telepatica (poate chiar de la unul din parinti sau cineva apropiat cu care legaturile sunt mai 'unse' a se vedea legaturile dintre gemeni, parinte copil sau ai fost acolo in copilarie, dar 'ai uitat') care a devenit 'constienta' in timpul visului decat in explicatia ca a iesit spiritul la plimbare?

toti 'iesim la plimbare in vis', dar nu ne intalnim la nivel de spirit pentru ca asa ceva (spiritul independent) nu exista; nu pentru ca iesirea e rara, ci pentru ca iesirea asta e foarte virtuala. :)

telepatia e ceva care exista, desi nu suficient studiata, teoriile legate de spirit sunt deocamdata speculatii pure fara suport logic sau faptic. :)

tot felul de consecinte logice ale teoriei reciclarii spiritelor (le-am enumerat pe alte conferinte pe aceeasi tema, dar se pare ca e la moda din cauza conceptiilor 'new age') duc la asa niste aberatii si paradoxuri, ca sa nu vorbim de faptul ca naste mai multe intrebari decat (cica :)) raspunde, incat teoria asta mi se pare foarte fragila ca sa nu zic puerila la o analiza mai aprofundata.

si mai ales poate fi cu consecinte nefaste (caderea in obsesia misticismului care e o forma de dereglare psihica uneori cu conecinte sociale grave - nu intamplator se practica prin orient; in india se poate trai bine mersi din mila altora fara sa produci nimic) pentru cine inceapa sa creada prea tare in bazoconiile care reies din ea (karma, vieti anterioare, repararea pacatelor din trecut, care nu sunt percepute in mod logic de oameni normali, si atunci unii din cei cu probleme in viata apeleaza la tot felul de vraci sau devin apatici si nu incearca sa-si rezolve problemele 'ca asa-i destinul').

sfat personal pentru cei care au intentia sa deschida usa misticului: aveti grija. multi nu s-au mai intors de acolo*. sper sa nu ma acuze gazda subiectului de trolare.

*una din dovezi este faptul ca dupa traditia iudaica, nu sunt primite la cusrsuri de kabala (care e mistica la patrat!!!) decat persoane care au studii apofundate de religie (nu stiu exact criteriile, dar nu multi le indeplinesc), ajuns la varsta maturitatii intelectuale (cred ca 35 sau 40 de ani) si cu situatie familiala stabila (adica casatorit cu copii).
ceea ce studiaza madona drept kabala e o zacusca new age.
andrada789 - de om la: 20/10/2006 21:00:51
(la: Metrosexualul si "Narcis new age")
vorbesti cumva de metrosexual? sau poate de narcis new age ;))
Barbatul cosmopolit, chiar exista aceasta ... "definitie: ? ;))
Da, ambele genuri sunt inclus - de andrada789 la: 21/10/2006 11:26:26
(la: Metrosexualul si "Narcis new age")
Da, ambele genuri sunt incluse...iar din punctul meu de vedere ambele genuri doresc doar sa impresioneze...fiecare in felul sau. Era vorba de niste produse ale culturii urbane contemporane, pentru ca ambele genuri sunt la urma urmei produse ale acestei "culturi". Daca tu consideri ca titlul nu a fost prea inspirat, da o definitie "by the book". Uite, de exemplu "Metrosexualul si genul narcis new age"! Ok?
#152451 (raspuns la: #152398) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...