comentarii

nh


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
NH nu e astro fizician - de donquijote la: 13/06/2013 11:37:27 Modificat la: 13/06/2013 11:56:42
(la: Nassim Haramein - o altfel de fizică)
stiinta e stiinta si e bine definita dpdv al modelelor si procedurilor.
exista doar un singur fel de fizica.
ce face NH nu e fizica. e o aiureala...
ideile lui se pot discuta la nivel de 'filozofie'. ca si in domeniul literaturii oricine se poate declara filozof, timpul hotaraste care e si care nu, dar fizica nu e.
#645766 (raspuns la: #645764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Gandire simplista - de Filip Antonio la: 07/02/2004 08:22:35
(la: Sa fi sau sa nu fi..? Electia lui Bush)
Daca tu crezi ca adunarea voturilor lui Nader la Gore este una automata, atunci traiesti in cloud cuckoo land. Multi dintre votantii lui Nader nu sunt neaparat votanti democrati ci mai degraba alegatori care nu voteaza sau sunt radicali pentru care atat Democratii cat si Republicanii sunt o apa si un pamant. Ceea ce vreau eu sa spun este ca potrivit regulilor statisticii, asa cum Florida si New Hampshire care au fost castigate de Bush (iar majoritatea in NH dat fiind marimea statului este una destul de clara), puteau merge la Gore, asa si Iowa, Oregon, New Mexico si Wisconsin puteau bascula la Bush. NB. Bush n-a cerut renumararea voturilor nici macar in New Mexico.

Iar dublele standarde ale liberalilor ca tine au fost foarte bine evidentiate de feministe care in timpul scandalului Lewinsky n-au scos o vorba. Alt exemplu sunt editorialistii, care inainte de scrutinul din 2000, cand Gore conducea in sondaje la votul pe electori, dar nu si la votul popular, laudau virtutile colegiului electiral. Dupa alegeri, cand Bush a castigat presedintia fara a avea majoritatea votului popular, dintr-o data coelgiul electoral a devenit o institutie desueta.
#9078 (raspuns la: #9067) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mda. Eu sunt în SUA de 14 an - de ionel la: 18/03/2004 14:33:01
(la: Ce relatii de viata ai ca roman in tara in care traiesti azi?)
Mda. Eu sunt în SUA de 14 ani (am 32 in total). Prieteni în România nu consider că am. Am prieteni români (si americani) aici in SUA, prieteni pe care i-am cunoscut aici. Din foştii mei prieteni din România, menţin legătura cu unul singur care-i prin Israel acum.

De gândit şi visat, tot în engleză gândesc şi visez şi eu. Vorbesc amestecat cu soţia, deşi de cele mai multe ori vorbim în engleză, mai încercăm să vorbim câteodată doar pe limba nativă. Cât despre vorbit, şi mie mi s-a întâmplat acelaşi lucru: vorbesc cu accent vădit, deşi nu 100% american, ci şi puţin ardelean ;-) Interesant, nu? Mai ales că-s regăţean de origine. Explicaţia este simplă: în primii ani dupa emigrare m-am "înhăitat" mai mult cu emigranţi ardeleni şi de acolo cred că mi se trage accentul ciudat.

Iar despre situaţiile în care aud necunoscuţi vorbind româneşte pe stradă, mă apropii de unii, şi îi evit pe mulţi alţii. Cred că are de a face cu impresia care mi-o fac prin felul cum se poartă şi vorbesc. De ex., chestii ce-mi fac impresie proastă: ghiuluri, cercei şi lanţuri cât mai strălucitoare, designer clothes cu embleme mari de prost-gust, costum de calitate proastă, machiaj aplicat ca la cocote, gelul lins si înmuiat cu păr, înjurături duium, odrasle obraznice/ supraimpopoţănate/ supraponderale, purtători de parfum cu raza medie de acţiune, şamd. Partea proastă e că în majoritatea situaţiilor întâlnesc asemenea caractere.

Patriotism? Cuvântul nu are decât conotaţii negative pt mine. Adică, ceea ce observ eu a fi exprimat de majoritatea oamenilor (atât români cât si americani), este un patriotism retardat, simplificat până la fascism, propagandat şi umflat în mod artificial precum un curcan într-un supermarket american. Pe lânga abuzarea în extrem a religiei, patriotismul excesiv este probabil pe locul doi în istoria modernă cu privire la aţâţarea maselor întru provocarea şi susţinerea războaielor.
jimmy - de om la: 19/08/2005 17:41:33
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
card de peste = banc de peste (nu glumesc ;))
cred ca-n romana este pirania fara nh
ce nu ai auzit de concursuri miss piranda cu proba eliminatorie...datul din buric?
:)
#66557 (raspuns la: #66552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Remarca - de fefe la: 07/10/2005 21:10:48
(la: Ce stiti despre Nathanaiel Hawthorne?)
Nu cred ca-i chiar asa de sumbru. Din contra este foarte romantic. Da, are niste povesti pentru care este recunoscut ca "The Minister's Black Veil" unde sumbritatea exista doar in misterul care predomina in toata povestea. Totusi ai foarte multe de invatat din tot ce scrie.

  • http://www.eldritchpress.org/nh/mbv.html
  • ai pui punctul pe "i", tocma - de om la: 19/11/2005 15:33:02
    (la: Trancaneala Aristocrata "7")
    ai pui punctul pe "i", tocmai pentru ca stau la oras stiu ce spun....dar fii fericita dear ca Dumnezeu ii apara pe "inconstientii de la tara" ;))
    Eu am trecut in recunoastere prin NH intr-o duminica si totul era mort in afara de "santinelele" de la fiecare colt de strada care se uitau al naibi de dubios la fiecare turist si politist!
    #88954 (raspuns la: #88952) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    pai draga... - de Belle la: 19/11/2005 15:39:49
    (la: Trancaneala Aristocrata "7")
    dupa 30 si ceva de ani in bucuresti, sunt calita, nimic nu ma sperie ;)
    nu stiu pe unde ai trecut prin nh hehe, duminica e drept ca e totul mort dar "dubios" e doar prin cartierele marginase, in centru e super-safe
    auzi, apropos, ce-ti veni sa te muti la boston? daca pot sa intreb evident....
    #88956 (raspuns la: #88954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    PENTRU FREEMAN - de DANG la: 22/01/2007 22:15:22
    (la: DEMAGOGIE)
    Dragă Freeman esti un bun psiholog, dar citeste scrisoarea aceasta si pe marele Vasile Ernu.

    Dragă
    O să continui povestea aventurii mele în Occident. Vreau să-ţi spun că pentru omul sovietic şi în general cel educat în spaţiul comunist, a trăi în Occident nu e deloc uşor, ba e chiar foarte greu. Şi o să-ţi dau numai doua exemple. Primul exemplu e legat de hîrţogăraia birocratico-juridică. Gînd locuiam acasă acest aspect nu mi-a creat niciodată probleme şi nu am avut această grijă. Cartea mea de muncă era undeva înregistrată şi nu am văzut-o decît cînd am fost dat afară. Acasă aveam paşaportul şi cam atît. Da, mai trebuia să te înregistrezi la noul domiciliu dacă îl schimbai. Ei bine, aici însă în decurs de un an am primit atîtea hîrtii pe care nu numai că trebuie să le păstrez, ci la care trebuie să şi reacţionez într-un fel. Aici dacă nu ai un raport constant cu hîrtiile birocratice nu exişti. Un stat juridic fără astfel de proceduri nu poate exista, iar ca să reacţionezi normal la aceste proceduri trebuie să fii obişnuit de mic.
    Într-una din zile am primit un pachet cu acte oficiale. Am încercat să citesc, dar nu am înţeles nimic şi mi-am dat seama că pe lîngă limba literară mai trebuie să ştii şi un limbaj birocratic. Nici localnicii nu cunosc bine acest limbaj, însă ei completează formularele maşinal, din obişnuinţă. A trebuit să apelez la un amic care la rîndul lui m-a recomandat la o firma care ar face pentru mine acest serviciu. Aşa că eu i-am anunţat că voi plăti dublu numai să nu mai văd aceste hîrtii niciodată. Nu am scăpat fireşte de hîrtii. Plicurile au început să vină tot mai des şi de fiecare dată mi se par tot mai groase. Mi-am cumpărat un dulap şi le pun pe toate acolo fără să le mai desfac folosind vechiul principiu sovietic: daca au ei nevoie de mine mă vor găsi şi vor veni după mine.
    O altă mare problemă cu care mă confrunt e legată de a alege. Aici mereu sînt pus în situaţia de a alege, lucru cu care omul sovietic nu e obişnuit. Cînd eşti pus să alegi dintr-o varietate de lucruri, te confrunţi cu problema responsabilităţii şi a mustrărilor de conştiinţa care rezultă din ea. Am fost zilele trecute la magazin şi am văzut o cămaşă care mi-a plăcut. Ca un om sovietic am înhăţat-o ca şi cum ar fi fost singurul produs şi acela ocazional şi am plecat spre casă fericit de marea mea achiziţie. În drum spre casă la un alt magazin vad aceeaşi cămaşă la un preţ mult mai mic. Buna mea dispoziţie a început să-şi piardă din intensitate. Peste cîteva zile văd aceeaşi cămaşă de două ori mai ieftină, iar peste două săptămîni era aproape gratis. Acum nu mai pot s-o mai văd în faţa ochilor. Am pus-o în şifonier ca un simbol al incapacităţii mele de adaptare la lumea occidentală.
    Despre restaurant ce să mai zic! De fiecare dată intru în panică cînd trebuie să comand. Fie că îmi comand lucruri scumpe, fie că îmi comand lucruri ieftine, tot am surprize. Aşa că am renunţat să mai fac experimente şi indiferent dacă sînt la Roma, Paris, Londra sau Berlin comand sigur şniţel vienez. Îmi invidiez colegii occidentali care nu numai că ştiu ce să comande, ci ştiu şi ce anume mănîncă.
    Însă am observat un lucru interesant: că viaţa lor socială este strîns legată de aceste activităţi ale persoanelor individuale. Noi sîntem lipsiţi de o mulţime de griji pe care ei le au din plin. În acest sens, noi avem o viaţă mult mai liniştită. Aşa că am decis la ultima conferinţă să vorbesc despre acest lucru. Le-am explicat că noi avem o viaţă mai liniştită şi fără griji, iar acest lucru se plăteşte scump. Pentru o viaţă mai liniştită trebuie să renunţi la un nivel mai ridicat al bunăstării şi la anumite libertăţi. Am încercat să fiu sincer cu ei şi le-am spus că această idee, îmi vine deseori in minte şi ca aş fi tentat să o pun în practică. După această conferinţă, o bună parte din invitaţi au încetat să mă mai salute.”
    #170601 (raspuns la: #168455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    latu - de picky la: 18/06/2007 13:17:40
    (la: Ora de compunere (6) - "Ultimul e-mail")
    Gata. S-or înhăitatără cu Smithfield. Parteneriatu' pentru blidu' plin.
    Nu, nu cu muci. Înca.
    #207290 (raspuns la: #207287) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    corect - de zozo la: 25/07/2007 09:21:36
    (la: De ce NU i-au vrut ungurii(din UNGARIA)pe cei din Romania?)
    Sunt nou pe site si scriu din Nashua, NH.
    Am tot citit stiri si diverse articole din presa romana in ultima vreme referitoare la tot felul de "genialitati" al maghiarilor din tara in privinta autonomiei, Babes-Bolyai, placutele bilingve, conflicte pe tema Ardeal. Nu-s genul care se afirma pe forumuri dar astazi am citit un articol despre incendierea unei biserici romanesti in Ungaria si nu m-am putut abtine sa nu ma "revars" la adresa "fratilor" mei unguri.
    Mai fratilor mai...dar cand o sa se termine si circul asta odata? Chiar n-am putut invata nimic di istoria asta nenorocita? Atitudinea asta de popor "mare" si "razboinic" nu-si mai rostul. S-a terminat. Si-i bine asa. Ce sa faca secuii cu autonomia? Sunteti normali bai? E patetica situatia. Romanii care fac comentarii cu subiect Harghita sau Covasna...nu stiu ca si ungurii sunt priviti la fel de catre secui. Ei(secuii) fac o diferentiere clara intre unguri si secui. Daca am ajuns la pumni in cap cu unul dintre ei (secui) pe tema asta, la ce va asteptati? Nu putem trai cu istoria in carca pentru ca ar fi 1-0 pentru romani. Un lucru uitat de toti maghiarii este "prietenia" ce au oferit-o pe parcursul istoriei romanilor. Brutalitatile comise de ei nu sunt uitate de multi nici in ziua de azi. Are cineva de comentat pe tema asta? Mai bine ar tacea si poate multe natii di Europa actuala nu si-ar aminti de macelul comis "ori de cate ori era nevoie" de catre triburi. Asta e. Game Over. E deja obositor. Ce sa-i zic prietenului meu roman de ziua lui de nastere: Pai...la multi ani ...da' sa stii ca noi am fost primii aici? Si chiar credeti ca prostiile cu Autonomia&Co sunt specifice tuturor maghiarilor? Hai sa fim seriosi. Eu cred ca in tara aia sunt multi romani, unguri, germani (din pacate mai putini), de valoare care pot face o diferenta. Daca nu ...o sa ajunga o alta gluma istorica, intre multe altele. Extremisti i sunt peste tot si motivele difera. Ori ca a fost prea calda supa, ori ca a fost prea rece inghetata. Sute de mii de oameni mor in fiecare zi ucisi, rapusi de foamete si de boli de care nici nu stiam ca exista. Poaten daca vorbesti cu unul dintre ei iti dai seama ca inafara de teritorii si placute bilingve exista o viata simpla si brutala care nu asteapta sa-ti vina mintea la cap...pur si simplu este...si trece. Asta e. Pace.

    #219099 (raspuns la: #33452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    "visatul in timpul lansarilor de carte, la propria-mi lansare" - de cosmacpan la: 26/10/2007 21:32:30
    (la: curriculum vitae)
    10....9...8....7....6....5....4....3....2....1....start spre viitor.....
    "Maretia coboara asupra celor care isi dezvolta o dorinta arzatoare" (NH & CS)
    "Binecuvantati sunt cei ce viseaza vise si sunt dispusi sa plateasca pretul traducerii lor in realitate" (NH).
    ma gandeam sa te trag de shortzuletz dar culmea cand am deschis caietul si ti-am vazut tema de casa mai ca am adat pe spate: tema era frumos facuta, fara porcushori, fara coltzuri indoite si motolite si culmea era fara linie dar totul era frumos aliniat.....verde....VERDE....VERDE STOP.....cand faci urmatoarea tema?
    CA VORONIN ? OUH ! - de litiaza la: 03/11/2007 22:17:23
    (la: Pana cand.....trebuie sa ne fie rusine?)
    „ Dragă…
    O să continui povestea aventurii mele în Occident. Vreau să-ţi spun că pentru omul sovietic şi în general cel educat în spaţiul comunist, a trăi în Occident nu e deloc uşor, ba e chiar foarte greu. Şi o să-ţi dau numai doua exemple. Primul exemplu e legat de hîrţogăraia birocratico-juridică. Gînd locuiam acasă acest aspect nu mi-a creat niciodată probleme şi nu am avut această grijă. Cartea mea de muncă era undeva înregistrată şi nu am văzut-o decît cînd am fost dat afară. Acasă aveam paşaportul şi cam atît. Da, mai trebuia să te înregistrezi la noul domiciliu dacă îl schimbai. Ei bine, aici însă în decurs de un an am primit atîtea hîrtii pe care nu numai că trebuie să le păstrez, ci la care trebuie să şi reacţionez într-un fel. Aici dacă nu ai un raport constant cu hîrtiile birocratice nu exişti. Un stat juridic fără astfel de proceduri nu poate exista, iar ca să reacţionezi normal la aceste proceduri trebuie să fii obişnuit de mic.
    Într-una din zile am primit un pachet cu acte oficiale. Am încercat să citesc, dar nu am înţeles nimic şi mi-am dat seama că pe lîngă limba literară mai trebuie să ştii şi un limbaj birocratic. Nici localnicii nu cunosc bine acest limbaj, însă ei completează formularele maşinal, din obişnuinţă. A trebuit să apelez la un amic care la rîndul lui m-a recomandat la o firma care ar face pentru mine acest serviciu. Aşa că eu i-am anunţat că voi plăti dublu numai să nu mai văd aceste hîrtii niciodată. Nu am scăpat fireşte de hîrtii. Plicurile au început să vină tot mai des şi de fiecare dată mi se par tot mai groase. Mi-am cumpărat un dulap şi le pun pe toate acolo fără să le mai desfac folosind vechiul principiu sovietic: daca au ei nevoie de mine mă vor găsi şi vor veni după mine.
    O altă mare problemă cu care mă confrunt e legată de a alege. Aici mereu sînt pus în situaţia de a alege, lucru cu care omul sovietic nu e obişnuit. Cînd eşti pus să alegi dintr-o varietate de lucruri, te confrunţi cu problema responsabilităţii şi a mustrărilor de conştiinţa care rezultă din ea. Am fost zilele trecute la magazin şi am văzut o cămaşă care mi-a plăcut. Ca un om sovietic am înhăţat-o ca şi cum ar fi fost singurul produs şi acela ocazional şi am plecat spre casă fericit de marea mea achiziţie. În drum spre casă la un alt magazin vad aceeaşi cămaşă la un preţ mult mai mic. Buna mea dispoziţie a început să-şi piardă din intensitate. Peste cîteva zile văd aceeaşi cămaşă de două ori mai ieftină, iar peste două săptămîni era aproape gratis. Acum nu mai pot s-o mai văd în faţa ochilor. Am pus-o în şifonier ca un simbol al incapacităţii mele de adaptare la lumea occidentală.
    Despre restaurant ce să mai zic! De fiecare dată intru în panică cînd trebuie să comand. Fie că îmi comand lucruri scumpe, fie că îmi comand lucruri ieftine, tot am surprize. Aşa că am renunţat să mai fac experimente şi indiferent dacă sînt la Roma, Paris, Londra sau Berlin comand sigur şniţel vienez. Îmi invidiez colegii occidentali care nu numai că ştiu ce să comande, ci ştiu şi ce anume mănîncă.
    Însă am observat un lucru interesant: că viaţa lor socială este strîns legată de aceste activităţi ale persoanelor individuale. Noi sîntem lipsiţi de o mulţime de griji pe care ei le au din plin. În acest sens, noi avem o viaţă mult mai liniştită. Aşa că am decis la ultima conferinţă să vorbesc despre acest lucru. Le-am explicat că noi avem o viaţă mai liniştită şi fără griji, iar acest lucru se plăteşte scump. Pentru o viaţă mai liniştită trebuie să renunţi la un nivel mai ridicat al bunăstării şi la anumite libertăţi. Am încercat să fiu sincer cu ei şi le-am spus că această idee, îmi vine deseori in minte şi ca aş fi tentat să o pun în practică. După această conferinţă, o bună parte din invitaţi au încetat să mă mai salute.”

    #251790 (raspuns la: #251732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    *** - de picky la: 20/11/2007 19:02:23
    (la: Jurnal de bord (19))
    Te-ai înhăitat cu popa, cu sirena sau cu şapca?
    #258113 (raspuns la: #258111) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Domnu' Tatomir, dragă - de picky la: 10/01/2008 08:55:55 Modificat la: 10/01/2008 09:10:14
    (la: Subiect sters)
    Se-mpart ajutoare sau nu se-mpart, asta-i întrebarea? Conserve de pateu de ficat, dropsuri, apă netezită, ceva, acolo?

    În rest un fel de-a vorbi despre nimic, nu nimicuri! Tămâierea Adei primează în detrimentul aprofundării metodelor şi scopurilor.

    Matale sunteţi Preşedintele naţional, că văz că Aduca-i ăla Internaţional? Io, dacă mă înhăitez cu voi, se poate să fiu Preşedintele judeţean? Nu, nu la mine-n judeţ, că mă cunoaşte lumea. Şi cam cât e cotizaţia?
    buburuzica getuţa - de picky la: 18/03/2008 13:44:33
    (la: Just curious !)
    Te-am zărit, deunăzi, pe lângă Tribunal. Am fost aşa de fericiiiiit! Chit că de la o vreme te-ai înhăitat cu Intrusu'.
    #294267 (raspuns la: #294205) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
    Legea lupului - de cosmacpan la: 29/03/2008 08:00:23
    (la: de unul singur........)


    Impărat fiind pe vremuri, lupul, -fire înţeleaptă
    Si milos cu toţi supuşii, - a făcut o lege dreaptă,
    Prin a cărui rânduire, -pentru foarte bun cuvânt,
    O livadă înflorită, cum nu-i astăzi pe pământ,
    Hotărât a fost să fie socotită ca loc sfânt,
    Pentru că 'napoia vremii cu trei veacuri şi mai bine,
    Ar fi fost pe-acea livadă mănăstire de albine…
    Astfel, -era scris în lege, ca 'n acea livadă verde
    Cine intră, viaţa 'şi pierde:
    Fie miel sau fie ied,
    N'vea drept să-i calce iarba nici picior de patruped…
    Cel ce va 'ndrăsni s'o facă, -hotărât era prin lege,
    Să primească pe spinare, nu mai ştiu câte ciomege,
    Iar apoi, - ca pildă vie, -
    Jupuit pe loc să fie…
    Cei dintâi căzuţi în leasă şi 'nhătati ca să-i jupoae,
    Au fost nişte căprioare, doi viţei şi-o biată oae,
    Si cădeau, pe rand apoi:
    Cai, mioare, vaci şi boi, -
    Cărora, chiar Impăratul, -milostiv cum numai el e, -
    Le luă 'n primire zilnic nefolositoarea piele…
    Intr'o zi însa norocul, nu ştiu cum a vrut să joace
    Si să facă astfel placul celorlalte dobitoace,
    Cari-au prins pe iarba verde, în livada cea smălţata,
    Vre'o trei lupi cu ceafa lată…
    Duşi fiind la judecată, de trei boi, un miel şi-o oae,
    Ca pe cei de mai 'nainte, Impăratul să-i jupoae,
    Innalţimea-Sa, îndată ce văzu pe lupi în fiare,
    Către vitele cornute a turnat cu voce tare:
    - Cum, nemernici şi mişei,
    Indrăsniţi a crede oare să jupoi pe fraţii mei?…
    - Doamne, au călcat livada!, -cuteză un bou să zică.
    - Taci, că te jupoi îndată!… Boul a tăcut, de frică…
    - Legea spune…, - zise oaia, dar simţi fiori prin seu:
    - Ce-ai tu cu legea, dobitoaco?… Legea n'am făcut'o eu?…
    Si pe fraţii puşi în fiare liberându-i rând pe rând,
    Impăratul, cu iubire, i-a îmbrâţişat, plângând…
    Celelalte dobitoace au plecat tiptil apoi:
    Oaia 'ntâi, pe urma boii, iar mielul dupa boi, -
    Pricepând ca, să nu calce în livada fără stupi,
    Legea 'i numai pentru ele, însă nu şi pentru lupi.
    (Vasile Militaru)
    partea a VIIIa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:20:43
    (la: Leandru)
    Ajunseră ele la hotar peste care nu puteau trece şi atunci cea mare zise cu obidă în glas:
    -Fiindcă ne-ai minţit şi ne-ai prăduit, de apă curată, apă fermecată, pedepsit să fi şi cât ai trăi, drumul să încurci şi să nu ajungi de unde-ai venit şi cum ai plecat. Căci de eşti băiat, să fi blestemat şi să te prefaci în fată urâtă şi de toţi gonită şi neîmplinita, iar de vei fi fată, tu să te preface, în baiat de soi să te-ntorci la noi ca să ne slujeşti, să te mântuieşti.
    -Ba eu n-oi veni, n-oi mai osteni, voi rămâne-n lume ca să fac tot bine, mai zise Leandru al nostru şi îşi văzu de drum.
    Abia când ajunse destul de departe opri şi coborâ de pe cal. Atunci îşi dete seama că blestemul Ielelor zânelor s-a împlinit şi văzu că acu este băiat şi nu mai este fată. Îi mulţumi Domnului că avuse grijă şi îi scăpase viaţa şi din această încercare şi zise în sinea lui: "De astăzi încep o viaţă nouă. Astăzi voi lepăda vechea mea piele ce se va transforma în praf. Voi merge cu fruntea sus printre oameni şi ei nu vor şti că de astăzi sunt un om nou cu o viaţă nouă". Merse Leandru şi merse până într-o seară când reusi de ajunse la palatul lui Verde Împărat. Întra în sala de ospeţe, îngenunche în faţa lui Ziurel de Ziuă şi întinzându-i cofa îi spuse:
    -Mărită prinţesă iată că am reuşit cu ajutorul lui Dumnezeu să împlinesc şi cea de-a doua poruncă a Măriei tale.
    -Cea de-a doua poruncă?
    -Da Mărita prinţesa, am adus cofa cu apă vie de la fântâna ielelor.
    -Îţi mulţumesc voinice Leandru.
    Ziurel de Ziuă se tot uita dar nu ştia ce s-a întâmplat căci vedea ceva schimbat la Leandru dar nu ştia ce anume. Poate vocea? Poate chipul? Poate… oricum, era acelaşi dar totuşi altfel. Şi voinicul nostru se uita acum cu alţi ochi la Prinţesă dar legământul făcut era sfânt şi nu-l putea încălca. Împăratul care tot facea feţe-feţe, nemaiştiind ce să zică îl pofti la masa şi îl rugă să le povestească prin ce întâmplări a trecut, dar Leandru mulţumi cu smerenie şi ceru voie să se retragă pentru a se primeni şi a se odihni puţin după drumul lung. Împăratul îi dete voie şi rămase ca a doua zi să se întâlnească şi să povestească. Prinţesa îl întrebă atunci ce se întâmplă şi ce este cu poruncile acestea iar Împăratul îi mărturisi că dorise să-i facă trei surprize ca dar de nuntă şi atunci îl rugase pe Leandru să le împlinească. Noaptea însă îl chemă pe sfetnicul cel pizmaş şi îl întrebă ce mai poate face, căci şi-n cea de-a doua încercare dăduseră greş. Acesta se gândi ce se gândi şi îi spuse Împăratului să-l trimită în Casa Morţilor ca să-i aducă prinţesei calul negru şi turbat, de trei ori înaripat iar din această încercare sigur nu va mai scăpa, căci nimeni nu a fost în lumea de dincolo care să se întoarcă viu şi nevătămat.
    A doua zi Împăratul îl şi chemă pe Leandru şi îi spuse că peste o săptămână va avea loc nunta şi prinţesa dorea să aibă înhămat la trăsură, nici mai mult nici mai puţin decât chiar calul negru din Casa Morţilor care trece sufletele peste pragurile întunecate. Leandru când auzi, simţi că parcă se despică cerurile şi-i cad toate în cap, dar nu putea da înapoi.
    -Mărite Împărate, grea încercare mai ai pentru mine. Vreau să-ţi aduc aminte că după nunta Măriei Tale se termină şi învoiala noastră şi aş vrea să mă întorc la palatul unchiului meu, vecinul tău. Aş putea oare să mă duc după ce mă voi întoarce din aceasta calatorie, fără a mai rămâne la nuntă? Se poate?
    -Şi-adică să nu rămâi la nunta mea voinice? Ce ar zice lumea?
    -Am spune că o carte de la unchiul meu m-a chemat degrabă acasă.
    -Om vedea.
    Leandru îşi lua armele şi calul şi plecă în lume fără a şti încotro s-o apuce. Plecă şi mai că-i venea să plângă, dar dacă nu plânsese când era fată cum ar fi plâns acum când era ditamai flăcăul? Plecă el, şi merse şi tot merse, şi pe unde oprea şi întreba nimeni nu ştia a-i răspunde. Poate că ar fi chemat-o în ajutor pe Zâna Zorilor dar aceasta îi spusese că nu mai poate să-l ajute. Ştia că numai la Dumnezeu îi este speranţa dar nu bănuia cum l-ar putea ajuta nici chiar Măritul Părinte. Merse el ce merse şi nici nu băgă de seamă că se afundă tot mai mult într-un pustiu dogoritor că însăşi neliniştea lui. Abia când se lăsă seara văzu unde se află şi îşi zise că mai bine moare acolo decât să se întoarcă în lume fără izbândă. Şi merse prin noaptea rece şi înstelată a pustiului iar într-un târziu, ostenit, coborâ de pe cal pentru a-l lăsa să-şi tragă sufletul. Se aşeză şi se culcă la poalele unei ridicături mari de piatra ce se bănuia neagră pe cerul nopţii.
    Dimineaţa, când se trezi, vazu că dormise la poalele unei zidiri de piatră dar poate că urieşii sau zmeii o ridicaseră căci pietrele erau cât o casă de om şi erau nenumărate de astfel de pietre puse una peste alta, zidire ce se termina cu un ţugui ascuţit şi aurit. Încerca să-i dea ocol şi văzu că are patru laturi cu trepte uriaşe care întreceau înălţimea unui om. Pe una din laturi văzu o poarta mare ce închidea tot întunericul din lume.
    partea a Xa - de cosmacpan la: 15/04/2008 07:25:19
    (la: Leandru)
    Ar fi vrut să zboare ca vântul dar ştia că nu se poate să apară în faţa Împăratului şi a întregii curţi călare pe calul de dar al prinţesei. Călare pe calul său, ajunse la curte chiar în ziua în care se pregătea nunta. Împăratul şi viitoarea Împărăteasă erau în sala tronului şi aşteptau să plece la biserică. Uşile se deschiseră şi apăru Leandru care îi pofti afară pentru a vedea mândreţea de cal ce va fi înhămat la caleaşca împărătească. Împăratului mai că îi veni rău când îl văzu pe flăcău viu şi nevătămat dar îşi muşcă limba şi răspunse cu un zâmbet plin de miere şi venin.
    Ziurel de Ziuă, odată se însenină când îl văzu pe Leandru viu şi nevătămat şi dacă nu ar fi venit din vechime poate că atunci a fost spusă prima oara vorba ca: “aşa cum răspunde în apă faţa la faţa tot aşa răspunde inima omului inimii omului”. Împăratul băgă de seamă la cele priviri nevinovate dar inima lui se înverşuna şi mai tare. Ieşiră cu toţii în curte şi văzură mândreţea de cal ce era chiar aşa cum se povestise. Ziurel de Ziuă nu mai ştia ce să mai spună, iar Prier tatăl ei care fusese şi el chemat la nuntă, începu a povesti despre credincioşenia şi curăţenia lui Leandru şi vorbele acestuia pline de dragoste pentru prietenul şi stăpânul său Împăratul.
    -Cum slugă netrebnică, eu sunt prietenul tău? Rosti Verde Împărat care se făcu la faţă precum îi era numele.
    -Iertare Mărite stăpân. Au fost vorbe necugetate.
    -Fiule, nu se poate să te mânii numai pentru atâta lucru chiar în ziua nunţii tale, rosti Prier care văzu acum adevărata faţă a Împăratului. Ar fi vrut, dar nu mai putea da înapoi, chiar dacă îi părea rău de alegerea făcută.
    -Dacă acum îi trec cu vederea un lucru de nimic, mâine la ce mă pot aştepta? Poate că va dori chiar să-mi ia tronul? Ori poate soaţa?
    -Mărite Împărate, chiar acum îmi voi lua ziua bună şi voi pleca spre casa şi împărăţia unchiului ce mă aşteaptă, şi nu-ţi voi mai necăji zilele. Şi apoi…..
    -, acum vrei să pleci? Fără învoirea mea?
    Nu-şi termină însă vorba Împăratul că odată scoase paloşul şi reteză capul voinicului nostru. Toată lumea rămase înmărmurită căci nimeni nu se aştepta la o asemenea răsplată pentru credincioşia şi supunerea voinicului. Ziurel de Ziuă nu putea crede că soţul său poate face omor chiar în ziua nunţii lor.
    -O fiu nelegiuit. Aşa şti tu să răsplăteşti binele făcut? Aşa te porţi tu cu cel ce şi-a primejduit viaţa pentru tine şi care ţi-a peţit cea mai frumoasă şi mai mândră fată de pe tot cuprinsul lumi? Asta este răsplata ta pentru tot binele făcut? Dacă asta este purtarea ta, atunci şi sfârşitul tău să fie pe măsură şi de învăţătură, zise Întunecatul.
    În aceiaşi clipită îl înşfăcă pe împărat şi pe sluga cea pizmaşă şi se înălţă cu ei până la calea stelelor după care le dădu drumul încât până jos, aceştia se făcură miş-fărâmiş că nici bucăţică nu mai rămase din ei. Apoi coborâ în curtea palatului şi îi spuse fetei ce trebuie să facă cu scânteia de foc viu şi cu cofiţa de apă vie. Ziurel de Ziuă se duse în fugă şi aduse cele cerute. Puse la loc capul flăcăului, turnă un stopuşor din focul viu în gura acestuia şi apoi o înghiţitură de apă vie, după care unse rana cu apă vie şi nu trecu mult şi Leandru se ridica viu şi nevatamat. Toată curtea, văzând minunile întâmplate într-un timp aşa de scurt căzu în genunchi rugându-l pe Leandru să le fie împărat şi stăpân, căci acum toţi ştiau cât de curat la cuget şi drept la judecată este. Leandru le spuse că nu poate face acest lucru căci unchiul său îl aşteaptă acasă. Atunci cel mai bătrân sfetnic ieşi în faţă şi zise:
    -Nu te supăra pe noi Măria Ta, dar dacă ţii câtuşi de puţin la această împărăţie şi la toţi supuşii ei, nu ne părăsi, căci după cum bine şti, împăratul nu are nici un urmaş şi dacă rămâne fără stăpân turma se răzleţeşte sau o sfârteca lupii. Îndură-te de noi şi nu ne lăsa să ne trecem restul de viaţă în războaie şi lupte cumplite. Pentru că dacă nu ai fi fost drept în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu, nu ai fi izbândit asupra acestei ultime încercări: Moartea.
    ne alegem moartea - de thebrightside la: 19/05/2008 14:21:15 Modificat la: 19/05/2008 14:28:06
    (la: ora de des-compunere)

    Am vrut să nu mă doară şi să nu dureze fulgerător de mult.
    Mi-am alocat o asfixiere. Presupun.
    Altfel de ce aş sta aici spunându-mi cu frecvenţa ticăitului căcăcios al ceasului că n-am aer şi-o să mă sufoc?! Mă voi sufoca pentru că îi iubesc pe nebunii aştia care mişună pe lângă trupu-mi vineţiu şi pielos, prin duhoarea asta de carne putredă. Nu-i mai vreau aici şi nu mă vreau nici pe mine aici. Nu ştiu unde dracu’ m-oi duce, însă sunt gata să decolez, indiferent ce vor ei. Ce ştiu ei cum e sa ins/expiri
    [era sa zic in/sexpiri… sexul, ce fotografie îngălbenită hepatic, cu urme de forme… mirosul atâta-mi amintesc, pluralul de secreţii şi mintea spânzurată de baierele orgasmului, legănându-se ca-ntr-un hamac, ca-ntr-un sfârşit …. n-am făcut destul sex, asta-i un regret.]
    ciulini la fiecare dilatare de torace?! Ţepi care-ţi ciuruie căile respiratorii şi tusea care permută organele scofâlcite de colo dincolo, ping – pong doare – numai doare, futu-i da’ doare rau – gata, nu mai doare … nu ştiu, eu ştiu.
    Ce n-am ştiut să vreau a fost o minte tulbure ca vinul răsuflat, ala prieten la nevoie. C-o minte tulbure, moartea-i un tablou suprarealist care te soarbe limpede, pe nesimţite în culori de carnaval, confeti, urşi împăiaţi The end Fin Sfârşit. Uită-te la ăsta, iubitule, în mijloc parc-ar fi un cap de femeie, nu-i aşa? Uite aici! Ochii, holbaţi şi goi, vezi?
    Asta n-am ştiut, c-aş fi cerut.
    Ce ‘la revedere’, cui?! Dacă ai ceva de spus spui când îţi arde gura, nu când te ustură curu’ că vine Styxexpresu’.
    Nu (mai) am nimic de spus, vreau numa’ să închid robinetul asta
    cu dejecţii
    cu injecţii
    cu zile de concediu premortal forţate-mi pe gât
    martor ocular la… naiba!
    (tuse prelungă)
    Să n-o mai lungesc. Poziţia pe burtă, să fac piftie moluştele astea negricioase scuipătoare de ciulini din piept. Nasu’ meu a funcţionat mereu la parametri reduşi, avantaj colţu’ pernei în gură
    Ahşaa
    Nh-ahr htrehbui hă hduhreze hmult…
    Hcei ahsatha? Ahşa o hi hcânhd hmori…
    hparhcă hte hcerne, nhui hrău…
    ha, hce hrehpehde..
    ah, hce hgreu…


    Dupa un număr irelevant de ani, într-un dialog despre rude decedate

    - … O mutasem în camera mică de la drum. Aşa a vrut ea, zicea că mereu a vrut să trăiască acolo şi n-a putut, să moară măcar… A căzut tavanu’ pe ea la cutremur.. Mai bine, cred că nu mai avea plămâni, numa’ se chinuia…



    *** - de picky la: 30/10/2008 17:20:15
    (la: book club)
    Cin' te-o pus să te-nhăitezi cu Cargus?
    #357270 (raspuns la: #357263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...