comentarii

nicidecit


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Indienii si rromii - de Dantimis la: 30/04/2004 11:54:55
(la: Ce uita Europa cand e vorba de tigani ?)
Desdemona: am lucrat in Toronto/Canada aproape 5 ani intr-o fabrica unde 95% din angajati erau din Asia, marea majoritate indieni, iar restul pakistanezi. La un moment dat, cateva luni am fost singurul alb din fabrica. Zici ca nu-i cunosc? As vrea eu. Timp de 5 ani de zile am trecut, de voie de nevoie, prin toate sarbatorile lor religioase, am ajuns sa le deosebesc diferitele feluri de mancari dupa mirosurile spicy care emanau din sala de mese unde nu am avut curajul sa intru niciodata. Stand cu nasul in calculator puteam sa recunosc oricare coleg care se apropia in spatele meu, inainte ca acesta sa deschida gura, in special after lunch hours.

E o mare diferenta intre indienii care au crescut in Anglia, cum era si seful meu, si cei veniti din India la varsta deja adulta. Cei crescuti de copii in tari civilizate sunt intradevar ceva mai slefuiti si macar daca nu apuca sa faca dus dimineata, folosesc mai mult parfum. Probabil ca acestia sunt cei pe care ai avut ocazia sa ii cunosti. Zici ca "Multi dintre indieni sunt civilizati si respecta o igiena stricta." Te-as intreba eu: Ce inseamna multi la un popor de peste un miliard de oameni? Probabil echivalentul unei picaturi intr-un ocean...

Spui ca "au in spate o cultura puternica, veche si interesanta." Foarte corect. Singura problema pe care o vad eu insa e faptul ca, desi obiceiurile lor sunt atat de vechi, marea majoritate dintre ei inca le mai urmeaza ca la carte. Un exemplu: si la noi se practicau acum 2-300 de ani in urma casatoriile aranjate. Dar cu timpul societatea a evoluat. Femeia a capatat si ea drepturi, altele decat sa faca copii. De ce nu se intampla acelasi lucru si cu indienii sau cu rromii? In fabrica unde lucram eu, toti, fara exceptie aveau casatorii aranjate. Iar nevestele stateau acasa crescand 2-3-4 copii. Inclusiv seful meu. Chiar se lauda caci atunci cand i-a venit timpul sa se insoare, pe vremea aia era inca in Londra, tatal lui i-a gasit 5 fete la alegere. Sa tot fii indian, nu-i asa? Acum nevasta statea acasa cu 4 copii, iar el mergea saptamanal la stripclub sa vada romancele. Iar cu rromii e la fel: in secolul XXI nu-stiu ce bulibasa din Romania isi forteaza fata de 14 ani sa se marite cu fiul altui bulibasa care nu avea nici ala mai mult de 18 ani. Iar cand fiica fuge de la nunta... scandal mare. Pana si aici in America sa imi crape obrazul de rusine cand unul din colegi ma intraba cum de in Romania se mai practica asa ceva si daca nu cumva si eu m-am casatorit la fel. Explica-i unui american diferenta dintre un rrom si un roman...

Asa ca Desdemona, cand e vorba de indieni as putea scrie o carte pe subiectul asta, numai nu cred ca ar arata nicidecat cu ceea ce ai vazut in filmele siropoase de la Bollywood (echivalentul indian al Hollywoodului, numai cu mult mai multe filme si mult mai putina calitate). Nu contest faptul ca unuii dintre ei sunt civilizati, manierati si curati. Dar acesti nu reprezinta intreaga populatie, asa cum cersetorii romani din Europa nu reprezinta Romania.

Dan

#14803 (raspuns la: #14771) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vezi ca ti-am raspuns! - de Hypatia la: 26/05/2004 08:28:57
(la: I'm back...)
La conferinta despre singuratate. E mesajul pentru Paianjen, dar si pentru tine. La "Credinta si religie" nu mai am ce-ti scrie. consider ca prin ceea ce-ai scris ultima dat- vezi, ti-am dat ultimul cuvant:))))-, ai sintetizat ceea ce era de spus. Fac doar precizarea ca nu eram nicidecam nervoasa. Asa sunt eu mai hotarata..... ca nu mi-as permite sa scriu in Cafenea, nervoasa fiind. sper ca ma-ntelegi.
Hypatia
argint viu - de LaPlusJolie la: 17/07/2006 18:12:53
(la: A fi sau a nu fi jurnalist?)

Ma avertizasesi ca ai postat un comentariu pe conferinta mea si îl citisem deja de sambata. A trebuit însa sa reflectez putin asupra subiectului ca sa pot sa vin si cu un raspuns pertinenr.
Cand am provocat aceasta tema de discutie, în ciuda a ceea ce se poate întelege din textul conferintei ca atare, doream cu precadere sa aflu ce statut mai are meseria asta în Romania si aiurea, ce anume cred romanii de aceasta profesie, daca se poate numi asa. In ceea ce ma priveste, directiile viitoarei mele cariere începeau deja sa se trasez. Nu stiu daca, nu vor începe sa se retraseze de acum. Zic asta pentru ca unele raspunsuri imi reînvie ambitii de adolescent.
Cand am dat la facultate, am întampinat dezaprobarea parintilor si a profilor care ziceau ca o atare meserie nu e de mine si m-am bucurat de aprobarea prietenilor si colegilor care spuneau ca sunt „tout à fait” facuta pentru asta. Cine oare ma cunostea mai bine nu as putea sa spun, cand sunt facuta sa scap atat de usor intelegerii banale, gratiei dualitatii specifice Gemenilor.
Cert e ca pana la urma, am avut ceea ce am avut chef. Asa am ajuns la facultate in Timisoara. Imi aduc aminte cu cat entuziasm imi pregateam toate articolele pentru scoala si cu cata mandrie replicam ca eram studenta in jurnalism. Eu, si de altfel, toti ceilalti 80 de colegi ai mei impartaseam aceeasi daruire (in anul urmator, au intrat 120; iar dintre colegii mei, se mai tin de scoala vreo 30-restul fiind imprastiati prin lume, atrasi de preocupari mai mundane).
Sa ne intelegem. Nu critic nici o clipa profesorii de la facultate. Sunt toti, fara exceptie, personalitati de valoare ale vietii media si culturale romanesti. Nu stiu insa cati dintre dansii sunt si (buni) pedagogi.
Ai dreptate, jurnalismul nu se invata o scoala. Sunt gata sa-mi argumenteze asta atatia ingineri sau mai stiu eu ce reprofilati din presa romaneasca. Dar nu cred ca mai suntem in epoca in care jurnalismul se prinde dupa ureche, ca si alternativa la o alta pregatire care nu mai e actuala.
Notiuni de baza de tehnici de scriere de presa, o minima diferentiere intre principalele specii si genuri jurnalistice, dexteritate in manuirea unui aparat foto si a unei camere de filmat sau pricepere in ale on-line-ului, ca inserare de text, audio sau video sunt insa ESENTIALE!
Nu, nimeni nu ma poate invata sa fiu jurnalist, daca nu am skill-urile si determinarea si constructia sufleteasca necesare, dar in conditiile unei economii de piata in continua dezvoltare, a unei perpetue evolutii ale pietei media in Romania si in lume, un viitor jurnalist profesionist nu se va mai forma dupa ureche.
Exista scoli de gen in Romania. La Bucuresti, Iasi, Timisoara, Cluj si Sibiu, incercand astfel si o ierarhie. Si stiu cate ceva despre sistemul din fiecare. Poate ca la Bucuresti sau Iasi si nu numai se face o insertie a studentului in miezul problemei inca „de mic”, ca sa vada din timp ce il va astepta daca se incapataneza sa vrea sa stea de paza democratiei cand va fi mare. Nu a fost cazul acolo unde am studiat eu.
Nu stiu ce ar fi trebuit sa fac ca sa am ocazia sa experimentez toate aceste lucruri. Sa merg la facultate in alte orase, in alte tara, asa ca tine? Poate ca da, dar nu am avut acest fler de la inceput.
As fi vrut sa mi se dea ocazia sa public cate un articol mai des decat in perioada practicii, sa pun mana pe o camera video, sa vad un studio de radio pe dinauntru, sa transpir intr-o agentie de presa sau sa inghet transmitand stirile din fundul Moldovei.
Si as mai fi vrut sa fac asta intr-un cadru organizat, de preferinta, educational, ca doar, de aia e facultate. De ce sa ma multumesc cu sfaturi binevoitoare de genul
„daca vrei ceva cu adevarat, poti sa o faci si pe cont propriu”? Sa se inteleaga: nu vreau nici sa traga cineva de mine sa fac ceva pentru de care nu sunt apta..Vreau doar ca daca eu imi doresc si cred ca vreau sa fiu jurnalist, sa imi demonstreze ca pot sa fiu asta sau nu
Nu stiu a cui e vina, daca e a mea, daca e a scolii, daca e sistemului, daca e a Romaniei.
Dar, pentru ca ai amintit si de asta, a fi ziarist in Romania nu coincide deloc cu ceea ce inseamna sa fii ziarist in Vest, nu vreau nicidecât sa devin unul dintre multele specimene care bantuie peisajul audio-vizual românesc. Nu vreau sa renunt la principii sanatoase doar pentru ca foamea e mare, nici sa devin o paranoica care nu vede in ceilalti decât niste concurenti si niste dusmani. Înca cred ca o profesie, indiferent care ar fi ea, e facuta sa te dezvolte ca individ, tocmai prin contactul uman si activitatea pe care o presupune.
Si mai stii ce, as fi vrut, si imi dau seama ca inca vreau, sa aleg eu pentru mine ceea ce vreau sa fac mai tarziu, nu sa aleaga hazardul. Ca poate sunt într-adevar facuta sa fiu jurnalist, sa lupt pâna în pânzele albe pentru principiile în care cred, sa fiu îndaratnica si naiva si obiectiva. Sa ma folosesc de cuvinte, imagini si sunete îmbinate cu dibacie ca sa transmit publicului toate credintele mele despre viata.
Iata, deci, cateva dintre gândurile mele vizavi de subiect. Mi-ar face o deosebita placere sa mai schimbam idei pe aceasta tema.

============================
I've always wanted to be someone. Now I've realized I should have been more specific.
#133734 (raspuns la: #132923) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nicio, niciun - de whatsername la: 06/09/2007 18:45:11
(la: Gramatica si Ortografie. Cum e corect? )
Dupa parerea mea, "nicio" si "niciun" sunt cele mai mari aiureli din gramatica recent inventata de DOOM. Ca sa se scrie impreuna ar trebui sa aiba o semnificatie, ca de ex. nicicum, nicidecat sau nicidecum care inseamna deloc, sau niciodata. Acestea de ex, scrise separat ( nici cand, nici cat, nici de cum) folosite in propozitii pot exprima mai multe lucruri. Pe de alta parte, de ex. daca spun: azi imi cumpar un caiet, maine nu imi cumpar niciun caiet, nu prea e corect. Nici un e adjectiv pt caiet. In fine, nu stiu cum sa explic. :P. DOOm-ul nou incearca numai sa acopere niste greseli frecvent intalnite in limba romana sau in unele regiuni ale tarii, pe care unii nu le-au priceput inca, iar dupa o viata de om e greu sa te dezobisnuiesti de la a folosi un anumit cuvant, exact asa cum unii continua sa zica sînt sau sânt, iar eu voi scrie mereu nici o si nici un. (sper numa sa nu se ajunga pana acolo sa fie corect "deunde" si "decand" sau "dece" :)) )



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...