comentarii

nisip sens conotativ


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Parere - de (anonim) la: 10/10/2003 01:12:42
(la: Singuratatea a devenit o boala rusinoasa?)
Raspund intrebarii din blog:
citatul cred ca surprinde un adevar al vietii cotidiene, si-anume fuga de reflectie. Cu mentiunea ca-mi scapa sensul conotatiei "rusinoasa". Si nu "a devenit"...a fost dintotdeauna.

de-acord cu partea din comentariul lui Daniel referitoare la singuratatea temporara si pilotul automat.
zaraza - de thebrightside la: 20/07/2009 09:21:46
(la: Lui daddy, cu drag)
era o gluma cu stampila. :))
bineinteles ca asta inseamna, insa e folosit si cu sensul conotativ de "dragule", "scumpule" etc.
#464915 (raspuns la: #464885) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza - de thebrightside la: 20/07/2009 11:18:44
(la: Lui daddy, cu drag)
bineinteles. eu m-am referit clar si strict la sensul conotativ.
#464950 (raspuns la: #464944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Inaintarea frontierei NATO si UE si criza din Republica Moldova - de belazur la: 24/03/2004 19:01:54
(la: Adevarata sursa de anti/americanism este Rusia)
În statul multinational al Imperiului sovietic, tendinta ruseasca în directia statului centralizat a intrat în coliziune cu renasterea constiintei nationale a mai mult de o suta de minoritati din republicile autonome. În cazul Republicii Moldovenesti, raportul dintre crearea statului si crearea natiunii era chiar mai complex, deoarece atât identitatea nationala, cât si cea statala, erau creatii artificiale. Natiunea moldoveneasca fusese inventata de rusi pentru a preveni (re)nasterea unei constiinte nationale românesti la populatia basarabeana. Statul moldovean fusese creat în Imperiul sovietic în 1924.”
Wilhelmus Petrus Van Meurs,1
„Ideea ca moldoveni sunt o natiune distincta, în sensul obisnuit al cuvântului, e problematica astazi. Limba pe care o vorbesc ei este româna, chiar daca a fost numita mult timp moldoveneasca de locuitorii din zonele rurale si este în continuare numita astfel în constitutia republicii post-sovietice. Istoria Moldovei moderne este o parte ce nu poate fi ignorata a istoriei mai largi a latinitatii rasaritene, regiune ce se întinde de la padurile Transilvaniei si dealurile Bucovinei, în nord, pâna la Câmpia Dunarii si Marea Neagra, în sud, si pâna la dealurile rotunde si stepele ce se întind de-a lungul Nistrului, în est. Toate aceste regiuni, incluzând teritoriul de astazi al Republicii Moldova, au apartinut României Mari aparute dupa primul razboi mondial si distruse de cel de-al doilea. Moldovenii de astazi nu au reusit sa se afle în acelasi stat cu românii mai mult de câteva decenii, dar cultura, limba si traditiile folclorice provin incontestabil din aceleasi radacini. Eroii nationali si marile personalitati dintr-o regiune sunt, cu siguranta, recunoscute si în cealalta. În acest sens, din punct de vedere cultural, sunt astazi doua state 'românesti’ în Europa de Est, chiar daca ambele adapostesc si multe alte minoritati etnice – unguri, ucraineni, rusi, romi si turci.”
Charles King 2

„Cei care încearca sa dezvolte o constiinta moldoveneasca ar putea sa revina, astfel, la interpretarile sovietice de alta data privitoare la istoria si cultura Basarabiei. Prin urmare, putem fi martorii unei renasteri a unor pareri comuniste cu privire la trecutul Moldovei si ai unei reactii concomitent a românilor fata de ele.”
Denis Deletant3

Preambul. Republica Moldova – spatiu de frontiera euro-atlantica

Acest text va vorbi despre asa numita Conceptie a politicii nationale de stat a R. Moldova si Dictionarul moldovenesc-românesc a lui Vasile Stati încercând sa le aseze pe fundalul geopolitic adecvat. Nu doar informatia legata de aceste chestiuni lipseste astazi în România, dar si cadrul geopolitic just în care aceste evolutii sa fie plasate si citite. Caci, dincolo de amprenta locala pe care aceste evenimente o au neîndoielnic, ele sunt parte a unor evolutii politice si geopolitice mai ample care nu pot fi ignorate în nici o analiza. De prea multe ori aspectele legate de Republica Moldova sunt abordate într-o grila provinciala, în care actorii principali sunt personajele politice de la Chisinau iar evenimentele majore - alegerile locale sau parlamentare (vag, este pomenita si Rusia). În realitate, toate evenimentele de la Chisinau poarta, mai mult sau mai putin, amprenta unor evolutii geopolitice globale. Mai concret, ele sunt determinate de înaintarea frontierei NATO si UE spre Republica Moldova, de decizia acestor institutii de a fixa granita pe Prut si de reactia pe care aceste evolutii le genereaza.4

Frontiera ar însemna, în cadrul teoretic utilizat aici, aspectul dinamic al unei evolutii geopolitice, respectiv totalitatea proceselor prin care se manifesta o expansiune istorica, un popor, o civilizatie sau un imperiu etc. Frontiera, ca aspect dinamic, declanseaza si întretine o gama larga de procese spirituale sau institutionale, pe care le denumim procese ale frontierei. Granita este aspectul static, stabil (stabilit) al înaintarii unei frontiere. Înaintarea unei frontiere se fixeaza (este fixata) undeva, pe o granita. Dar asta nu înseamna, automat, ca, o data fixata granita, dinamica procesului de înaintare a frontierei dispare sau ca este suspendata. Dimpotriva. Atunci când avem de a face cu o fixare artificiala (politica, geo-strategica) a unei granite vom asista la perpetuarea manifestarilor de frontiera, iar spatiul în care asemenea evolutii se petrec îl numim spatiu de frontiera 5 . Aceste spatii de frontiera6 sunt, geopolitic vorbind, de multe ori, spatii de criza, de turbulenta geopolitica, care nu pot fi decriptate sau întelese just fara a lua în considerare aceste aspecte7.

Un asemenea spatiu de frontiera este astazi Republica Moldova. Nimic nu se poate întelege acolo daca se ignora înaintarea frontierei euro-atlantice si consecintele pe care aceasta înaintare – si, mai ales, fixarea granitei artificiale pe Prut - le genereaza. Republica Moldova este astazi un spatiu de frontiera euro-atlantic. Decizia politica (geo-strategica) de a fixa granita înaintarii frontierei euro-atlantice pe Prut, cuplata cu refuzul majoritatii populatiei din Republica Moldova de a accepta aceasta decizie sunt responsabile de evenimentele care au loc acolo. Razboiul din Transnistria, refuzul Moscovei de a retrage armata si armamentul de acolo, proiectul de federalizare, manifestarile din Piata Marii Adunari Nationale sau din fata Ambasadei Ruse, Conceptia presedintelui Voronin, chiar si Dictionarul lui Stati etc. sunt consecinte directe sau indirecte ale acestei decizii8.

Acesta este cadrul în care momentele punctate mai jos trebuie citite si percepute.

„Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova”

„Proiectul Conceptiei politicii nationale de stat a R. Moldova, inclus pe agenda de lucru a parlamentului R. Moldova, este un document politic, în esenta provocator, ce îsi propune, în ansamblul sau, sa anuleze Declaratia de Independenta din 27 august 1991, ca act juridic de nastere a celui de al doilea stat românesc, si sa-i confere R. Moldova o noua identitate etno-culturala, istorica, lingvistica si politico-juridica. El reprezinta suma tentativelor ideologice privind crearea unei doctrine nationale de stat si ideologizarea fortata a întregii societati. Axul respectivei doctrine îl constituie preceptele false din punct de vedere stiintific, cultural si istoric al existentei unui asa-numit popor moldovenesc si a unei limbi moldovenesti, camuflate inabil si de o maniera totalitara cu notiuni la moda, precum ‘multiculturalismul’, ‘multilingvismul’, ‘polietnicismul’ - toate amalgamate si ambalate sub drapelul tolerantei’, ‘pacii interetnice’ si ‘concordiei civice’”.9

Într-o ancheta a publicatiei Contrafort pe tema asa-zisului Dictionar moldovenesc-românesc, academicianul Mihai Cimpoi facea urmatoarea constatare: „Ma întristeaza atât aparitia, sustinuta oficial, a Dictionarului cât si atentia extraordinara pe care i-o acorda posturile TV din România (o ora la Pro TV, doua ore la Realitatea) fapt care nu s-a întâmplat cu nici o carte a vreunui scriitor basarabean” 10.

Naduful reputatului academician trebuie înteles corect: nu doar dezamagire fata de liderii de opinie din România care se întrec în a neglija si uita performantele culturale autentice ale carturarilor de peste Prut (supararea ar fi fost justificata fie si numai din aceasta pricina!), dar si deceptie fata de cecitatea vadita a acelorasi personaje care, lipsite de perspectiva si viziune, au transformat un eveniment minor, totusi, în eveniment de presa ignorând vinovat ca gestul ridicol al lui Stati – „renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai joasa speta” cum numeste academicianul pe autorul acestei „monstruozitati” – este numai vârful de aisberg, expresia rizibila a unei evolutii politice mai profunde care se petrece în Republica Moldova si care, ea, ar fi trebuit sa se afle în colimatorul presei sau a societatii civile de la Bucuresti. O evolutie politica si geopolitica inedita, ale carei expresii reale si consistente sunt, pe de-o parte, asa numita Conceptie a politicii nationale a Republicii Moldova – document programatic complet ignorat, cu rarisime exceptii, în România! - si, pe de alta, dezbatere în jurul problemei federalizarii (incluzând aici chestiunea transnistreana). Aparitia Dictionarului lui Stati nu este decât partea cea mai putin consistenta a acestor evolutii ce se desfasoara astazi si despre care asa zisa „societatea civila” din România (analistii, jurnalistii si „purtatorii ei de cuvânt”) sau politicienii de la Bucuresti se încapatâneaza sa nu vorbeasca sau sa nu stie nimic. Ciudata reactie a celor chemati sa ghidoneze opinia publica a unei societati care sta sa se integreze în NATO si UE, adica institutiile a caror granita viitoare va fi, într-o prima instanta, tocmai Prutul...

Proiectul legii numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova a fost publicat pe 25 iulie în oficialul guvernamental, Moldova Suverana. Este un proiect de lege initiat de presedintele Voronin. Cum se va vedea mai departe, exista o legatura evidenta între aceasta conceptie si Dictionarul moldovenesc-românesc al lui V. Stati, publicat, în aceeasi zi, în ziarul partidului de guvernamânt, Comunistul. Validarea lui de catre guvernul de la Chisinau s-a facut recent, fara a stârni, nici de data asta, o discutie atât de necesara la Bucuresti.

Textul este aproape necunoscut publicului din România, astfel ca remarcile si comentariile vor fi flancate de ample apeluri la text .11

Axul definitoriu al documentului este indicat în deschidere: „Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova, denumita în continuare conceptia, reprezinta totalitatea principiilor, obiectivelor si sarcinilor prioritare privind integrarea si consolidarea poporului unic multicultural si multilingv al Republicii Moldova prin armonizarea intereselor nationale generale cu interesele tuturor comunitatilor etnice si lingvistice din tara”. Baza juridica este si ea sugerata din plecare: „Conceptia se bazeaza pe prevederile Constitutiei Republicii Moldova, pe normele legislatiei nationale si ale dreptului international, inclusiv ale: Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, Pactului International cu privire la drepturile civile si politice, Pactului International cu privire la drepturile economice, sociale si culturale, Conventiei europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ale altor acte internationale referitoare la drepturile omului si ale persoanelor apartinând comunitatilor etnice si lingvistice la care a aderat Moldova”. Temeiul elaborarii proiectului este acesta: „Actualitatea elaborarii si adoptarii conceptiei este determinata de necesitatea de a stabili principiile si sarcinile politicii nationale de stat, orientata spre consolidarea independentei si suveranitatii tarii noastre, crearea unor conditii favorabile pentru dezvoltarea libera a tuturor comunitatilor etnice si lingvistice, spre integrarea lor în poporul unic al Republicii Moldova”. Despre importanta textului vorbeste limpede un paragraf întreg: „Conceptia este documentul de baza pentru autoritatile publice la promovarea politicilor social-economice si culturale în domeniul dezvoltarii si consolidarii independentei si suveranitatii tarii, a poporului multietnic, multicultural si multilingv al Moldovei. Tot de aceste principii trebuie sa se conduca organele de stat ale Republicii Moldova în activitatea de sustinere a eforturilor de edificare a unei societati civile”.

Urmeaza apoi cinci sectiuni care cuprind: I. Dispozitii generale; II. Principiile politice nationale de stat; III. Scopurile politicii nationale de stat; IV. Sarcinile politicii nationale de stat; V. Asigurarea politicii nationale de stat.

Sa vedem însa ce spune, în detaliu, acest text, dincolo de protocolarele declaratii de intentii.

O declaratie explicita de politica interna si externa

Atmosfera textului este data deja de paragrafele citate. Înainte de a intra însa în substanta (!) lui, sa sesizam contextul în care se lanseaza documentul: momentul aparitiei proiectului coincide, practic, pe plan intern, cu demararea campaniei electorale în Republica Moldova (este vorba de alegerile parlamentare din primavara lui 2005), proiectul servind, implicit, drept platforma electorala pentru Partidul Comunistilor aflat la guvernare. Cel putin al acelei factiuni din acest partid care va merge neconditionat cu actualul presedinte, Vladimir Voronin, chiar daca, pentru asta, va fi necesara o scindare a partidului între linia dura si cea „moderata”, capabila sa faca o alianta cu partide necomuniste de genul Partidului Democrat al lui Diacov. Proiectul initiat de presedintele Voronin este un semnal clar si o conditie explicita pentru viitorii sai suporteri.

Pe plan extern, aparitia proiectului vine în consonanta cu presiunile pe care Rusia le face din ce în ce mai insistent asupra republicii, presiune „stimulata” tot mai mult de dorintele exprimate insistent în ultima vreme de catre UE de implicare a acestui organism în solutionarea conflictului din Transnistria, deci într-o chestiune care afecteaza direct interesul Rusiei în zona. Proiectul este, din acest punct de vedere, o declaratie de politica externa, cel putin prin atentia si grija deosebite care se acorda limbii ruse în document sau încapatânarii de a ignora organismele europene în care Moldova ar putea nazui sa fie parte12 .

Un text nul din punct de vedere academic

Conceptia este în primul rând un text politic, dar „argumentatia” sa deriva însa dintr-o perspectiva ce se vrea „stiintifica” asupra proceselor de formare si dezvoltare a natiunilor.

În primul rând, textul este parte a unui proces mai amplu de „nation building” (demarat însa în Basarabia de ocupantul sovietic si continuat astazi de Partidul Comunistilor). Ideea care fundamenteaza argumentatia este una de tipar modernist (inventionist, instrumentalism etc.) dupa care natiunile se nasc prin proiect (by design), ca o creatie de sus în jos si în care un rol crucial trebuie sa revina statului si institutiilor acestuia. Agresivitatea cu care este promovata o asemenea perspectiva în document este cel putin stranie, mai cu seama ca este vorba despre un teritoriu care, vreme de mai bine de 60 de ani a fost supus de catre puterea sovietica, cu sistem si încrâncenare, unui proces de nation building (asta este, în esenta, moldovenismul), respectiv de creare a unei Republici Moldovenesti de limba, traditie si istorie rusesti. Procesul a esuat, dupa cum evenimentele de la 1989 au demonstrat-o cu prisosinta. Acest esec trebuie sa faca pe cei care pariaza fara rest pe asemenea abordari mult mai circumspecti.

Cert este însa ca perspectiva constructivista a demersului – „Am creat Moldova, acum sa-i cream pe moldoveni...” –, lipsita de minimale precautii sau spirit critic, sfideaza ridicolul când încearca sa justifice tentativa.

În al doilea rând, frapeaza în text confuzia (voita sau nu) si inconstienta cu care autorii textului se joaca cu vorbele si conceptele. Un text care nu urmareste decât sa „legitimeze” un stat, o limba si o etnie nu gaseste de cuviinta decât sa.... vitupereze „nationalismul”. Iata o mostra inclusa în „Expunerea de motive la proiectul Conceptiei politici nationale de stat a Republicii Moldova”: „Însa evenimentele de la sfârsitul anilor ‘80 si începutul anilor ‘90 ai secolului trecut, inspirate, în republica de fortele politice radicale de orientare nationalista, au dus le dezintegrarea statului si societatii moldovenesti, la confruntarea interetnica si la scindarea teritoriala a tarii, scindare care mai persista. Din aceiasi perioada dateaza tentativele, care continua si astazi, de a nega existenta natiunii moldovenesti si a limbii moldovenesti, de a discredita istoria Moldovei - bazele politico-juridice si national culturale ale statului moldovenesc”13.

Prin urmare, tot ce s-a petrecut în perioada indicata este manifestarea fortelor „de orientare nationalista” împotriva carora Conceptia îsi propune sa lupte. Sofismul este aici la ele acasa: caci Conceptia, care îsi propune, cum spuneam, explicit, sa impuna un stat, o limba, o etnie, o limba etc. reprezinta, dupa toate normele sociologiei natiunii si nationalismului, chintesenta unui proiect sau program nationalist, în ciuda lipsei de consistenta si a falsului pe care se bazeaza argumentatia. Pentru autorii conceptiei, a fi nationalist moldovean nu e nationalism, dar a sustine limba, natiunea si etnia româna... da! Utilizarea atributului cu conotatii negative - nationalist – doar pentru ceea ce înseamna „românesc” nu este, în fond, decât o tehnica de propaganda sau proba unei confuzii majore care fundamenteaza acest document.

În al treilea rând, documentul se bazeaza pe o manipulare grosolana a textelor si conceptiilor europene privind drepturile omului sau ale comunitatilor etnice. În pofida filosofiei de la care pretinde ca se revendica, Conceptia nu face decât sa impuna de sus o carcasa identitara unei comunitati (populatia Republicii Moldova), ignorând nepermis dreptul individual la optiune al fiecarui cetatean. Altminteri spus, în loc sa plece de la drepturile omului pentru a ajunge la drepturile colective (multiculturalismul), textul le decreteaza pe cele din urma neglijându-le sistematic pe cele dintâi! În ciuda retoricii, este exact invers decât traseul european pe care documentul îl invoca cu obstinatie. Cum bine a sesizat un comentator de la Chisinau: „...atât actele privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului, cât si actele referitor la drepturile minoritatilor etnice si nationale, vizeaza doar individul si autonomia sa ireductibila. Drepturile culturale si lingvistice sunt considerate drepturi individuale, dar care se exercita în mod colectiv. Ceea ce înseamna ca unui grup etnocultural i se acorda drepturi nu pentru a pastra si perpetua cu orice pret existenta acestui grup, indiferent de optiunile membrilor grupului. Dimpotriva, grupului i se acorda drepturi deoarece pentru persoanele respective apartenenta la acest grup este plina de sens si importanta pentru exercitarea libertatii lor”. În opozitie, cum sugeram deja, Conceptia, dimpotriva, propune o viziune si un sistem de valori care ar trebui împartasite de catre toti cetatenii. Autorii Conceptiei considera drept scop strategic: "afirmarea unui sistem de valori nationale la baza carora se afla constientizarea de catre toti cetatenii tarii noastre a apartenentei lor la poporul unic al Republicii Moldova" (partea IV, Sarcinile politicii nationale de stat)”14.

În esenta, este vorba despre „un proiect totalitar”, cum îl numea academicianul Cimpoi, care nazuieste sa impuna, de sus în jos, o unica identitate tuturor cetatenilor Republicii moldova, indiferent de optiunile sau dorintele lor. Indiferent, adica, de ceea ce comunitatea internationala numeste „drepturile omului”...

Mitul „fondator” al Republicii Moldova: moldovenismul

Axul principal al textului este ideologia modovenismului. Documentul vizeaza, în esenta, impunerea „moldovenismului” ca ideologie de stat. Cu vorbele unor reprezentanti ai societatii civile de la Chisinau: „Moldovenismul ca doctrina a asa-zisului specific national al ‘poporului moldovenesc’, cu istorie, cultura si limba diferite de cele ale poporului român, este, precum se stie, o fabricatie a regimului tarist de ocupatie si, în special, a ideologiei sovietice staliniste, menita sa justifice anexarea provinciei românesti Basarabia de catre Rusia tarista si, ulterior, prin aplicarea prevederilor Protocolului aditional secret la Tratatul sovieto-german din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov) de catre Uniunea Sovietica”15.

Nu avem spatiu suficient pentru a descrie evolutia acestei ideologii relativ la teritoriul dintre Prut si Nistru (dar nu numai). Genealogia aceste idei indica limpede emitentul: Moscova si Kominternul, iar aparitiile ei pe scena istoriei – dupa cum sugereaza un comentator de la Chisinau - nu este lipsita de semnificatii: „De fapt, aceasta teza conceptie cominternista a mai fost formulata în aceiasi termeni si în noiembrie 1988, când au aparut faimoasele teze ale Comitetului Centra al PCM si cuvântarea lui N. Bondarciuc, la acea vreme secretar al CC al PCM, azi fruntas al aceluiasi partid, care se încheia cu celebrul ‘niet, niet I niet’. Anume acele teze au catalizat miscarea de emancipare nationala a românilor basarabeni si procesul de acordare a limbii române a statutului de limba de stat si de revenire la alfabetul latin”16.

Fenomenul moldovenismului a fost resuscitat în Republica Moldova mai ales dupa venirea la putere a Partidului Comunist, dar el nu este, în nici un caz, apanajul acestei formatiuni politice, caci versiunile în care acesta este livrat pe piata sunt diferite (cazul Partidului Democrat Agrar si a reuniunii acestora din 1994 – „Casa Noastra – Republica Moldova” – este primul care vine în minte). Recent, fenomenul a beneficiat de o analiza pertinenta sub forma unei teze de doctorat si care merita tata atentia. Una dintre concluziile lucrarii merita reluata: „ ... moldovenismul nu este ‘minciuna întreaga’, ci o semiminciuna. De aceea, demontarea acesteia nu este un lucru usor: a afirma ca basarabenii nu sunt moldoveni ar fi la fel de gresit cu a afirma ca ei nu sunt români. Într-o eventuala disputa privind tezele moldoveniste, este foarte important a nu se ataca partea asa-zis pozitiva a moldovenismului – faptul de a fi moldovean nefiind o contradictie cu a fi român. Pe de alta parte, faptul existentei statului Republica Moldova implica recunoasterea politonomului ‘moldovean’, care nu este o emanatie a moldovenismului, ci o realitate geopolitica. În calitatea lor de cetateni ai Republicii Moldova, si românii basarabeni si minoritarii sunt moldoveni. Speculând însa pe chestiunea identitara, moldovenistii comit în mod deliberat tot felul de confuzii, mizând pe deruta si ignoranta. (...) Astfel, moldovenismul se prezinta ca o manifestare a crizei identitare în Republica Moldova (urmare a politicilor de rusesti de deznationalizare si rusificare), dar si ca o continuare a acestor politici”17.

Miturile fondatoare ale Republicii Moldovenesti (2)

Proiectul de constructie se bazeaza pe câteva „axiome” repetate obsesiv. „Republica Moldova constituie continuarea politico-juridica a procesului multisecular de statalitate continua a poporului moldovenesc. Moldovenii - nationalitatea fondatoare a statului, împreuna cu reprezentantii altor etnii: ucrainenii, rusii, gagauzii, bulgarii, evreii, românii, belorusii, tiganii (romii), polonezii si altii constituie poporul Moldovei, pentru care Republica Moldova este Patria lor comuna”.

Textul este uluitor. În primul rând, prin acreditarea ideii ca actuala Republica Moldova ar fi succesoarea de drept a Principatului Moldova, principat al Tarilor Române care a participat la fondarea României moderne în 1859. Mai mult, acreditarea unui „proces secular de statalitate” este rizibila când implica un teritoriu (actual Republica Moldova) care nu a participat, de fapt, nici la unirea din 1958 (se afla atunci sub ocupatia Imperiului Rus). A doua chestiune, contradictorie, se refera la compozitia etnica a populatiei: acreditarea unui „melanj etnic” într-o republica care are, conform recensamântului în vigoare, o majoritate clara de circa doua treimi, nu face decât sa reia o ideea mai veche, de sorginte cominternista, referitoare la acest spatiu.

Românii ca „minoritate etnica”

O alta intentie clara a autoritatilor de la Chisinau este transformarea românilor într-o minoritate etnica. Plasarea „românilor” undeva între evrei si belorusi în textul Conceptiei sugereaza clar unul dintre obiectivele strategice ale Chisinaului. Unul dintre instrumentele cu care se va realiza acest obiectiv este recensamântul din 2004, unde confuzia etnie/cetatenie – se spera – va transforma „românii” într-o minoritate etnica, covârsita de... „moldoveni”. Textul Rezolutiei este relevant la acest punct: „Beneficiarii respectivei conceptii vor fi Rusia si diaspora rusa din R. Moldova: Rusia îsi va asigura astfel, pentru decenii înainte, dominatia sa în regiune si realizarea intereselor geostrategice în raport cu Uniunea Europeana si NATO. Pentru mentinerea statutului de mare putere în afacerile europene, Rusia impune R. Moldova, prin intermediul actualilor guvernanti comunisti de la Chisinau, un plan de deznationalizare definitiva a românilor basarabeni, de creare a unui "popor unic" în care elementul românesc majoritar va fi "dizolvat" în asemenea masura încât va putea fi ignorat. Diaspora rusa, care are la ora actuala suprematia economica si mediatica, va dobândi oficial si suprematia cultural-lingvistica si îsi va prezerva toate drepturile politice necesare pentru realizarea scopurilor geopolitice ale Rusiei. Astfel, R. Moldova i se pregateste, prin aceasta conceptie funesta si prin tentativa de federalizare, statutul de enclava rusa la frontiera Uniunii Europene si NATO, dupa modelul regiunii Kaliningrad”.

Aceasta idee ca românii sunt o minoritate etnica nu este noua în Republic Moldova, dar, odata cu recensamântul, va capata o confirmare „stiintifica”. Cu voie sau fara, aceasta ideea a mai fost invocata la Chisinau chiar de gazetari aflati în tabara democratica . Cea mai importanta „contributie” la impunerea acestui sofism periculos apartine însa lui Renate Weber, Valentin Stan si Gabriel Andreescu cei care, în studiul „Relatia României cu Republica Moldova”19 sustineau acelasi lucru: optiunile cetatenilor care se declara români sau a celor care se declara moldoveni trebuie respectate deopotriva etc., etc. Nu e de mirare ca textul a fost republicat rapid de catre publicatiile guvernamentale de la Chisinau!

Consecintele unei asemenea evolutii sunt extrem de grave si periculoase, pe termen scurt, iar pe termen lung insolubile. Pe termen scurt va exista atunci „baza legala” pentru impunerea limbii ruse ca a doua limba de stat – limba româna va deveni a limba a minoritatilor – a eliminarii cursului de „istoria românilor” sau chiar a... etnicizarii Mitropoliei Basarabiei prin transformarea ei într-o biserica româneasca, deci minoritara. Pe termen lung, însa, acest multiculturalism extrem – caci pulverizeaza bazele consensuale ale oricarui stat - nu are nici o solutie, pentru ca intra într-o serie de contradictii din care nu se mai poate iesi. Inutil sa spunem ca acest mod de gândire nu este acreditat de nici un document european si, mai ales, nu este practicat (caci este imposibil!) de nici un stat de pe continent20.

Multiculturalismul sau noul „marxism-leninism”

Socheaza aproape, în textul Conceptiei, abundenta termenului „multiculturalism”, „multicultural”, „multilingv”. În primul rând, e ciudata aceasta strategie pentru un text care vrea sa promoveze unitatea unui stat si a unei „natiuni”. Se vadeste însa în acest document – veritabila struto-camila din acest punct de vedere – dorinta de a pune cap la cap tezele mai vechi si mai noi ale internationalismului proletar, pe de-o parte ideologia moldovenismului, pe de alta, cea a multiculturalismului. Dupa cum comenta un ziarist de la Chisinau: „Daca în perioada sovietica politica de deznationalizare si rusificare a popoarelor ocupate se desfasura sub acoperirea ideologica a internationalismului proletar, iar temelia doctrinara o asigurau Marx, Engels si Lenin, astazi politica de asimilare, promovata de Rusia prin intermediul comunistilor, utilizeaza terminologia împrumutata din limbajul occidental despre societatea civila multinationala, stat polietnic, popor multicultural si multilingv”21.

Este limpede însa ca aceasta incoerenta doctrinara nu poate pretinde pretentii de document fondator.

O limba, doua limbi...

O alta contradictie ce brazdeaza textul se refera la limba. Iata textele: „Limba moldoveneasca, având statutul de limba de stat, se foloseste în toate sferele vietii politice, economice, sociale si culturale. Una din prioritatile nationale ale Republicii Moldova este asigurarea însusirii limbii moldovenesti”. Dar si: „Limba rusa care, în conformitate cu legislatia în vigoare, are statutul de limba de comunicare interetnica, se aplica si ea în toate sferele vietii statului si societatii. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismul moldo-rus si ruso-moldovenesc statornicit istoriceste, care, în actualele conditii, este necesar sa fie dezvoltat si perfectionat”. Pe de-o parte: „crearea neîntârziata a conditiilor necesare pentru însusirea limbii moldovenesti de catre o parte a populatiei Moldovei”, pe de alta: „neadmiterea restrângerii sferei de folosire a limbii ruse în toate domeniile vietii statului si societatii” si „asigurarea de conditii pentru pastrarea si dezvoltarea în continuare a functiilor oficiale ale limbii ruse”22.

Textul este cel putin ambiguu. Pe de-o parte, daca, programatic, „limba moldoveneasca” va deveni o „prioritate nationala”, ce sens mai are acordarea unui statut egal limbii ruse? Care este, în mod real, intentia celor care au lansat documentul? Publicatia Flux, ziarul de limba româna cu cel mai mare tiraj, încearca sa raspunda: „autorii acestui plan cauta sa mentina, în mod artificial, situatia când majoritatea româneasca si toate minoritatile, cu exceptia celei ruse, vor cunoaste si vor vorbi obligatoriu limba rusa, în timp ce minoritarii reprezentând fosta natiune dominanta a imperiului sovietic vor cunoaste doar limba rusa. Prin urmare, avem de-a face cu un asa zis bilingvism cu totul distorsionat, care ar trebui numit mai corect aparhaid, adica dominatia discriminatorie a unei minoritati asupra majoritatii. Sa nu uitam ca aceasta majoritate include atât majoritatea româneasca cât si minoritatile ruse” .

O conceptie represiva a unui regim represiv

Chestiunea cea mai grava, probabil, si care ridica semne serioase de întrebare asupra acestui demers, este maniera în care acesta va fi implementat în societatea moldoveneasca. Indiferent de parerea pe care o avem fata de tezele documentului, o discutie sau dezbatere democratica pe aceasta tema nu are, în principiu, a dauna. În fond, democratia presupune si dreptul la eroare: poti gresi, te poti însela, dar pentru asta nu poti fi eliminat din spatiul discursului public.

Alta este însa problema grava – apropo de democratie – care apare relativ la acest document. Ea tine de maniera în care puterea politica propune si vrea sa impuna acest proiect. O discutie reala lipeste si, mai mult, textul stipuleaza explicit pedepse pentru cei care se vor opune. Acesta este principalul motiv pentru care academicianul Cimpoi o definea, la conferinta deja invocata, „cu caracter totalitar”: „Conceptia pusa în discutie este, de fapt, o anticonceptie, deoarece ignoreaza adevarul stiintific despre românii moldoveni si limba româna. Este construita pe un temei de nisip, o utopie ce nu tine cont de realitate. Ea nu are nici o sansa de a fi transpusa în practica, fiindca nu se tine cont de parerea intelectualitatii. Asa-zisul dialog fructuos între autoritatile publice si societatea civila s-a dovedit a fi o farsa mincinoasa. Aceasta conceptie nu respecta drepturile fundamentale si principiile democratice recunoscute pe plan european si international, libertatea de gândire si exprimare, valorile democratiei, drepturile omului etc. Este o conceptie cu caracter totalitar”23.

Textul contine, explicit, avertismente limpezi si deloc linistitoare în legatura cu viitorul Republicii Moldova. Astfel, documentul sustine orientarea politicii de stat catre: „neutralizarea juridica si politica a necontenitelor tentative de demoldovenizare, de negare a existentei natiunii moldovenesti si a statalitatii moldovenesti, de discreditare a istoriei moldovenesti, de negare a etnonimului „moldoveni” si glotonimului „limba moldoveneasca””. social-economica a tuturor regiunilor Republicii Moldova. Dupa cum s-a exprimat presa democratica de la Chisinau, „într-o singura propozitie avem concentrata dorinta expresa a comunistilor de a neutraliza, din punct de vedere juridic si politic, pe toti cei care vor îndrazni sa împartaseasca o alta opinie. Însusi faptul ca Voronin urmareste neutralizarea juridica si politica a celor pe care îi considera indezirabili, arata, fara putinta de tagada, adevarata fata a regimului comunist de la Chisinau. Acesta a ramas fidel traditiilor marxist-leniniste si staliniste de practicare a terorii ca norma politica si a violentei ca mijloc de anihilare a oponentilor. Aceste rânduri sinistre trebuie privite în contextul tuturor ajustarilor legislative operate de comunisti în ultimii doi ani, prin care sunt distruse în mod premeditat si metodic institutiile democratice si suprimate drepturile fundamentale ale omului”24.

Aceste planuri apar si mai periculoase daca ne gândim la initiativa comunista de modificare a Constitutiei care urmareste introducerea unui regim de functionare a unor legi speciale si extraordinare, ce ar anula, de fapt, principiile constitutionale democratice si ar distruge statul de drept, ca si prin Legea privind combaterea activitatii extremiste. Dupa prognoza aceluiasi ziarist: „Ar fi de asteptat ca dupa intrarea în vigoare a acestui document monstruos sa urmeze modificarea Codului Penal si a altor legi care sa permita lichidarea Opozitiei si a presei incomode”.

Dictionarul moldovenesc-românesc

„A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocid etnico-cultural”
Eugen Cosariu25

Vineri, 25 iulie, în Partidului Comunistilor din Moldova Comunistul se putea citi o prezentare oficiala a straniului Dictionar moldovenesc-românesc. Evident, textul este scris de „neobositul detractor al culturii românesti V. Stati” (cum îl numeste presa de la Chisinau), tot el autor al dictionarului. Textul este plasat la rubrica „raftul de carti” si poarta supratitlul „Senzational! Prima data în istorie! A aparut dictionarul moldovenesc-românesc!” Nu e nici o coincidenta ca si Dictionarul si i au fost tiparite, practic, concomitent. Cum am scris deja, Dictionarul este parte organica a Conceptiei si cine nu îl percepe asa este în teribila eroare.

Un jurnalist de la Chisinau comenta astfel aparitia lui: „În fata unei tiparituri de acest fel, am înteles în sfârsit cum se descifreaza sigla comunistilor de azi, în care pe lânga secera si ciocan, mai e plasata si o carte deschisa. Negresit, cartea din sigla bolsevica, monument al prostiei si deopotriva al arogantei si agresivitatii împotriva bunului simt, este dictionarul lui Stati (...) Într-adevar o astfel de scriitura de sorginte stalinista apare în premiera si împinge dincolo de limitele absurdului vechea teorie comunista prin care se neaga unitatea etnolingvistica si culturala a românilor. Noi, românii de dincoace de Prut, am suportat din plin efectele nefaste ale politicii expansioniste rusesti, care si-a acoperit dintotdeauna invaziile din 1812, 1940 si 1944 cu „misiunea eliberatoare” a armatei de ocupatie, care salva „moldovenii” de ocupantii români”26.

Cartea presupune, practic, mai multe etaje de lectura, inclusive. În primul rând, volumul a fost o provocare organizata tocmai în acel moment (si) cu scopul de a stârni reactia oficialitatilor de la Bucuresti în preajma întâlnirii între Iliescu si Voronin27 . Pe lânga aberatiile inserate acolo sau strofele inepte semnate de acelasi V. Stati28 sunt inserate în prefata jigniri la adresa României sau a primului-ministru, România fiind, de fapt, ortografiata „Rromânia”.

Dincolo de mitocanie si provocare se afla al doilea nivel e lectura. Acesta justetea justetea, în sine, a întreprinderi. Care e, fireste, nula. Cel putin la acest capitol. Daca nu la altele, unanimitatea intelectualilor români de dincolo de Prut e clara si fara echivoc. Alaturi de textele din publicatii precum Flux29 sau Timpul30, grupajul realizat de publicatia Contrafort31 da radiografia reactiei intelectualilor de la Chisinau. Vasile Gîrnet scrie despre „... Vasile Stati, personaj grotesc, mândru purtator al unei prostii flamboiante, dublate de o impertinenta pe masura, care produce periodic diversiuni în mediul cultural si politic de la Chisinau”; Nicolae Negru spune ca „e rodul unei crize de schizofrenie antiromâneasca (cu foarte posibile radacini kaghebiste) combinate cu complexul lui Herostrat”; Mihai Cimpoi comenteaza: „Asa numitul Dictionar moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati, renumit criminal al culturii noastre, plastograf si plagiator de cea mai josnica speta, este o monstruozitate care nu ar merita nici o atentie daca nu ar reprezenta o mentalitate ce tine de moldovenismul primitiv si nu ar avea sustinere oficiala”; Eugen Lunga avertizeaza ca „efectul stiintific al acestui op este nul”, dar ca „dictionarul semnaleaza... întoarcerea la era troglodita, când cutuma politica si ideologica scârnavea adevarul istoric si stiintific”; Vasile Romanciuc îl numeste „un certificat al prostiei ajunsa la paroxism”; Leo Butnaru scrie despre „sfertodoctul cu sistem” si despre dictionar ca „un mod de a scotoci în pubelele de gunoi ale ideologiei comunist-tariste”; Lidia Codreanca argumenteaza despre „fobia glotonimica”, aceasta „pecingine veche pe trupul Moldovei dintre Prut si Nistru, al Basarabiei noastre”; Constantin Cheianu îl numeste, simplu, „o escrocherie”; Andrei Burac scrie ca „V. Stati este o persoana care a sfidat deseori istoria, a scuipat în fata unui întreg neam din care face si el parte”; Iuria Colesnis afirma ca „nici chiar comunisti ortodocsi sovietici n-au îndraznit sa faca o asemenea mojicie sau ceva similar”; Ion Ciocanu scrie ca „în loc sa combata rusismele care s-au latit asemenea unei pecinegi pe corpul limbii noastre stramosesti, autorul „dictionarului” le considera piloni ai unei limbi distincte – „moldovenesti””; Nicolae Rusu crede ca „acest dictionar este o aberatie atât de evidenta, încât, probabil, nici autorul nu crede cu adevarat în „teoria” pe care, de mai multe decenii, o promoveaza cu atâta tupeu”; Grigore Chiper afirma ca „în noile conditii, când la putere au acces radicalii comunisti, pro-rusi si românofobi declarati, ideea moldovenismului a devenit doctrina de stat. În acest sens, V. Stati este expresia a ceea ce s-ar numi comanda politica”; Iurie Bodrug scrie ca „Antiromânismul veninos al celor care au pus la cale acest kitsch monstruos i-a impus sa scoata pe piata un asemenea produs cu o denumire atât de bizara”; Nicolae Spataru considera ca „sa le oferi basarabenilor un asemenea dictionar înseamna sa-ti bati joc de ei în modul cel mai mojicesc, sa nesocotesti în mod criminal soarta lor vitrega si faptul ca mai bine de jumatate de secol au fost îndobitociti, batjocoriti, umiliti si deznationalizati”; iar Iulia Ciocan crede ca „este în natura lucrurilor sa apara ineptii într-un stat în care domneste dezmatul, sa existe românofobie într-o republica condusa de fostii nomenclaturisti”. Alte comentarii sunt, cu siguranta, inutile... Vom încheia aceasta sectiune cu un pasaj din articolul directorului publicatiei Timpul, Constantin Tanase, deja citat: „Aparitie Dictionarului moldovenesc-românesc m-a facut sa-mi schimb parerea despre V. Stati. Dupa mine, Stati merita cu prisosinta un loc de cinste în Aleea Clasicilor din Chisinau. Stati, editând mult blamatul dictionar, a facut pentru clarificarea definitiva a problemei limbii române în R. Moldova mai mult decât academiile de la Chisinau si de la Bucuresti. Prin acest dictionar, Stati demonstreaza cp asa-zisa „limba moldoveneasca”, diferita de cea român, NU EXISTA! Si punctum, aplicând astfel o lovitura mortala (sa speram, ultima) moldovenismului primitiv anti-românesc”.

Al treilea nivel de lectura a dictionarului lui Stati este cel al semnificatiei lui dincolo de provocare si fals. Iar semnificatiile ultime sunt de esenta geopolitica. Nu doar în sensul ca este parte si expresia a proiectului numit Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova, ci ca ilustreaza întreaga fobie occidentala pe care un regim de extractie comunista înca o încarneaza si ilustreaza. România este pentru Republica Moldova, geopolitic vorbind, Uniunea Europeana si NATO. Un gazetar de la Chisinau a surprins excelent ideea ca atacul regimului comunist de la Chisinau nu este doar asupra României, ci asupra Occidentului pe care, în raport cu R. Moldova, România îl ilustreaza: „Dupa ce s-au tot facut glume pe seama inexistentei unui dictionar moldo-român, iata ca provocatorul de serviciu Stati ajunge sa materializeze un banc, care, devenind realitate, înceteaza sa fie comic si devine sinistru. V. Stati îsi bate joc cu nerusinare de România, îi prezinta pe români ca pe niste tigani si îl insulta mitocaneste pe premierul Adrian Nastase. Cliseul batjocoritor este cunoscut. Întreaga propaganda sovietica împotriva Occidentului se facea dupa acelasi tipar, acesta fiind un element de baza al „razboiului rece” dintre URSS si lumea libera. Denigrarea si insulta porcoasa erau procedeele predilecte ale propagandistilor sovietici. Asa cum R. Moldova de azi a devenit un URSS în miniatura, România este identificata cu Occidentul, prin urmare devine tinta unor atacuri sordide. Prin aceasta scriitura abominabila, puterea de ocupatie a Federatiei Ruse, exercitata de catre un partid de ocupatie, cel comunist, urmareste si testarea capacitatii de reactie a societatii” 32.

Razboiul regimului comunist nu este doar cu România, ci cu valorile euro-atlantice pe care (si) aceasta le reprezinta si semnifica. Aceasta este explicatia ca, în Piata Marii Adunari nationale sau în fata Ambasadei se pot auzi si cântece românesti, si drapele NATO sau ale Uniunii Europene...

Concluzii. Ce se întâmpla acolo? Dar ce se întâmpla aici...

“Desi pare convenabila, trebuie sa recunoastem ca este falsa sau cel putin incompleta ideea ca în Basarabia de azi discutiile despre glotonimul ‘limba româna’ si etnonomul ‘popor român’ ar purta doar un caracter stiintific… Aici, în Basarabia, afirmatia ca esti român constituie un act politic… La noi poti fi foarte bine orice, dar daca te îndaratnicesti sa fii ceea ce esti, adica român, exasperezi toata tagma de artizani ai unei noi natiuni”
Tara, 1995

Doua concluzii, redate succint, vor încheia acest material si vor tine deschis un dosar care este departe de a fi epuizat:

Criza identitara a Republicii Moldova

Recentele decizii ale autoritatilor comuniste sunt doar expresia unui razboi mai adânc care se petrece peste Prut. Genealogia conflictului si radacinile crizei trebuie cautate mult mai departe. Batalia aceasta culturala la care asistam – sa ne reamintim ca una dintre putinele, daca nu unica, miscare de protest care a pornit de la explicite revendicari culturale s-a petrecut anul acesta la Chisinau – a început demult în Basarabia si s-a acutizat odata cu aparitia statului Republica Moldova. Nu e cazul sa insist aici asupra unei istorii, în general, stiute33 .

Care este, de fapt, esenta chestiunii? Citatele au sugerat deja: una identitara. Întrebarea “Cine sunt eu?” ramâne una dintre mizele cruciale ale oricarui pariu existential. Nu vom intra aici în complicate chestiuni de sociologia natiunii si nationalismului sau de geopolitica, dar merita reamintit – apropo de statul moldovean - ca unul dintre elementele constitutive ale unei asemenea entitati este cel pe care Anthony Smith îl numea “etno-istorie” (etno-history). Intra aici suma tuturor elementelor – mituri, memorie comuna, simbolistica etnica, legatura cu teritoriul, asumarea trecutului etc. – care constituie si configureaza legitimitatea implicita a statului în cauza (pe care se bizuie, apoi, prestatia lui politica, culturala, economica etc.). Este vorba despre aceea parte necontractuala a contractului despre care vorbea clasicul sociolog francez Emile Durkheim si care constituie, în esenta, orice proiect comunitar (national), respectiv fixeaza bazele acelui consens care nu este – nu poate fi – doar de natura rationala. De aceea nu poate fi inventat rational, de sus în jos. În lipsa unui asemenea fond sau a neasumarii celui “oficial” (promovat de sus de o putere politica), criza este perpetua sau, în orice caz, recurenta. Acesta este cel putin verdictul lui Anthony Smith si a celora din scoala lui. Mai mult: în conditiile unor discursuri identitare paralele si/sau concurentiale – mai cu seama când unul dintre ele ale girul statului – ne aflam în situatia numita de geopoliticieni “tara sfâsiata” (torn-country). Instabilitatea, în asemenea conditii, este endemica, iar criza perpetua, în ciuda unor momente de aparenta stabilitate. Pe de o parte, oricând pot aparea noi generatii care sa urce pe scena publica si sa revendice sau sa impuna un alt discurs identitar, sau, pe de alta parte, niciodata discursul identitar forjat de oficialitate nu va reusi sa se impuna cu adevarat. Criza normalitatii se transforma în asemenea situatii în normalitatea crizei. Pe acest fundal se joaca, mai mult sau mai putin coerent, celelalte evolutii (Republica Moldova nu e în nici un caz unicat: nici Macedonia – FYROM sau Bosnia-Hertegovina, printre altele, nu o duc mai bine…)

Într-o asemenea situatie pare sa se gaseasca astazi Republica Moldova si de aici precaritatea statului de peste Prut. Conflictul la care asistam este de esenta identitara. Razboiul cultural si identitar este nu doar concomitent, ci sinonim cu Republica Moldova.

Momentele descrise aici sunt parte a acelei crize profunde34...

Integrarea euro-atlantica si obligatiile României

Ce e de facut? Paradoxal – doar pentru cei are gândesc raportul problematicii cu integrarea europeana ca incompatibil - extrem de mult. Si tocmai acum ceva e de facut, pentru ca trebuie sa fie facut! Altminteri spus, tocmai apropierea României de structurile euro-atlantice aduce, intempestiv, chestiunea Republicii Moldova în prim plan.

Din doua motive. Pe de-o parte, ca formula de angajare europeana. Integrarea în structurile institutionale europene nu aduce numai beneficii, dar si obligatii. Iar una dintre ele se refera strict la protectia minoritatilor si a drepturilor omului. Asa cum România din acest punct de vedere are, poate, cea mai liberala constitutie, excedând chiar baremurile impuse de procesele de integrare, ea trebuie sa-si asume rolul de curea de legatura între ce se întâmpla în alte spatii pe care, lingvistic cel putin este cel mai bine pregatita sa le abordeze, si institutiile europene. O încalcare a drepturilor unei minoritati vorbitoare de lima româneasca si traitoare în tari care se afla înca mai prost plasate în raport cu UE trebuie facuta publica si semnalata la nivel european. Este, în esenta, una dintre obligatiile care deriva (si) din conditia de candidat al României. România nu îsi poate asuma un rol de lider regional în zona daca nu va deveni lider regional si la nivelul respectarii drepturilor omului. Si asta nu înseamna numai legislatie interna – de departe cea mai liberala din zona -, ci si atentie la ceea ce se petrece în jurul ei din acest punct de vedere si colaborare sistematica cu structurile europene din acest punct de vedere. Activismul european pe aceasta directie este, deci, nu doar o optiune, ci o obligatie.

Daca prima motivatie are în vedere chestiunea integrarii în UE, a doua ratiune majora se refera la integrarea si locul României în NATO. Integrarea – este un lucru prea putin constientizat - a accelerat masiv interesul pentru populatia româneasca risipita în jurul frontierelor. Românii se întind nu doar în Balcani, Ucraina sau Republica Moldova, dar si în Georgia, tarile baltice, Armenia sau Moscova… Rolul pe care România îl va dobândi din punct de vedere strategic va spori, geometric, importanta acestor comunitati. Si contemplata pe acest versant, problema poarta, iarasi, stigmatul obligativitatii, nu cel al simplei optiuni…
Daca ce e de facut este, nadajduim, limpede, cum e de facut pare mai dificil de abordat. Dar nu e. Tinând seama de defectiunile lesne reperabile în acesti 13 ani, în ciuda unor gesturi laudabile, desi singulare, poate ca cel mai bun punct de plecare este… evitarea lor. Asta înseamna, înainte de toate, suprematia proiectului asupra proiectelor, coerenta institutionala si, mai ales, mutarea accentului – cantitativ vorbind – de la politic la civic, respectiv de la actiuni guvernamentale la cele prin intermediul asociatiilor non-guvernamentale (ONG, publicatii, cercuri de dezbateri etc.). În lipsa unor fundatii local (nationale) care sa aiba pe agenda aceasta chestiune, guvernul, prin fondurile pe care le aloca – nu o data complet aiuritor si pe niste directii absolut hazardate – va trebui sa-si asume plasarea problematicii în zona de interes a publicului român (finantare de publicatii de acest profil, cercetari, seminarii nationale si internationale, ONG cu activitati în zona etc.).

Si înca o observatie. Doar o redefinire a pozitiei problemei românilor Republica Moldova în spatiul civic poate sa redeschida cu succes acest dosar. Numai transformarea ei în chestiune cheie o poate impune atât la nivelul interesului public, dar si – prin recul - la nivelul interesului politicienilor. (Politicianul român de astazi, cu rarisime exceptii, ignora sistematic aceasta problematica. Si nu exista vreo speranta pe termen scurt ca lucrurile se schimba. Dar, indirect, prin plasarea chestiunii în spatiul public, deci ca problema care poate mobiliza o parte de public sau anumiti lideri de opinie, aceasta poate intra si pe agenda de interese a politicianului român, cel putin din motive pragmatice. La rându-i, acesta va putea perpetua atentia asupra problemei în mediile politice în care evolueaza).

Textul de fata nu vrea, fireste, sa epuizeze gama de solutii, cât, mai ales, sa deschida problema. Care, cum am sugerat, nu mai tine doar de registrul optiunilor României, ci de cel al obligatiilor ei – ca sa nu mai pomenim aici, excesiv, de vetusta… demnitate nationala35.


--------------------------------------------------------------------------------

Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Moldovenii, România, Rusia si politica culturala, Editura Arc, Chisinau, 2002.
„Prefata” la Chestiune Basarabiei în istoriografia comunista, Editura Arc, Chisinau, 1996.
Cadrul conceptual utilizat în aceasta analiza l-am dezvoltat în alta parte. Vezi Ilie Badescu, Dan Dungaciu, Sociologia si geopolitica frontierei, Editura Floarea albastra, 2 vol., Bucuresti, 1995.
Numai în cazul în care fixarea granitei înaintarii unui proces frontalier este naturala, deci organica, spatiul de frontiera înceteaza sa existe. Cazul tipic aici este, de pilda, înaintarea frontierei protestante în Europa. Aceasta înaintare s-a oprit, organic, la marginea spatiului ortodox, deci fixarea granitei protestante s-a petrecut de la sine (de ce stau lucrurile asa nu e locul sa detaliem aici).
Este vorba despre acele zone care emit – justificat sau nu - pretentii la apartenenta la acel spatiu.
Este vorba mai ales despre acele spatii de frontiera refuzate, respectiv acele spatii care emit, justificat sau nu, pretentii la includere în interiorul granitei.
Chiar si exodul masiv al populatiei din Republica Moldova spre Occident – circa 1 000 000 de persoane – este explicabila doar în acesti termeni. Caci acesti oameni, care vor – si demonstreaza ca pot – sa munceasca si sa traiasca în spatiu occidental sunt adeptii si electoratul partidelor din Opozitie, deci anti-comuniste, care refuza programatic locul în care cancelariile politice au stabilit ca trebuie fixata granita înaintarii frontierei euro-atlantice. Ne aflam astazi în situatia în care acesti emigranti – activ socio-politic si anti-comunisti ca structura – ajung sa sustina regimul Voronin atât economic – prin valuta pe care o aduc în tara sau o trimit regulat familiilor lor – cât si politic – prin deprivarea partidelor din opozitie, anti-comuniste, de sectiunea cea mai activa a electoratului lor! Gestul acestora de a pleca a fost generat, din pacate, trebuie sa repetam, si de mesajele cinice pe care unele cancelarii europene (inclusiv OSCE) le-au transmis în legatura cu viitorul „ne-european” al Republicii Moldova. Principalul mobil pentru emigrare este astazi un amestec de lipsa de proiect, necredinta si sentiment de abandonare. Lipsa de încurajare sau declaratiile de respingere a Republicii Moldova formulate de membrii importanti ai institutiilor europene (Prodi este doar unul dintre acestia), lipsa de proiect si de angajare a României – ca virtuala punte spre Europa sau NATO a Moldovei – au facut mai mult rau populatiei de dincolo de Prut decât toate tancurile Armatei a XIV stationata în Transnistria.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”, desfasurata duminica, 14 septembrie, în sala mare a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Moderator a fost academicianul Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova. Au participat savantii si profesorii: Anatol Ciobanu, Gheorghe Bobâna, Andrei Esanu, Mihai Purice, Ion Barbuta, Ana Bantos, Anatol Petrencu, avocatul Gheorghe Susarenco, scriitorii Mihail Gheorghe Cibotaru si Ion Ciocanu, Stefan Urâtu, presedintele Comitetului Helsinki Moldova. În dezbateri au mai luat cuvântul academicienii Petru Soltan si Alexandru Mosanu, scriitorii Haralambie Moraru, Serafim Saka, Valeriu Matei, Ion Hadârca, Pavel Balmus s.a.
Contrafort, Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003.
Conceptia politicii nationale de stat a Republicii Moldova a fost examinata miercuri, 11 septembrie, în cadrul Clubului de presa de la Chisinau, participantii la dezbateri apreciind documentul elaborat de institutia prezidentiala drept „batjocura fata de natiunea titulara”. Potrivit presedintelui Uniunii Jurnalistilor, Valeriu Saharneanu, conceptia respectiv trebuie tratata în modul cel mai serios, deoarece „principalul scop al conducerii de vârf este ca Republica Moldova sa nu se integreze în Europa”. O atitudine similara fata de conceptie a exprimat-o liderul Partidului Social Democrat, Oazu Nantoi, desi considera ca „acest proiect nu merita o abordare academica, deoarece este o provocare politica cam rasuflata”. „Prin intermediul lui, conducerea de vârf încearca, de dragul succesului, sa faca vrajba interetnica. Faptul ca partidul de guvernamânt intentioneaza sa implementeze aceasta conceptie începând cu luna ianuarie 2004 este o dovada ca actuala guvernare comunista se pregateste de viitoarele alegeri parlamentare. Aceasta conceptie, elaborata la Presedintie, contravine flagrant prevederilor legislatiei internationale”, a conchis Nantoi. Comentatorul politic Vasile Botnaru a mentionat la rândul sau ca autorii conceptiei „nu si-au propus sa gaseasca o solutie pentru politica relatiilor interetnice, ci încearca sa satisfaca ambitiile puterii”. „Aceasta conceptie este o utopie care nu tine cont de realitate, de istorie si de procesul de deznationalizare, autorii urmarind o mentinere a limbii ruse si a realitatilor din perioada sovietica”, a declarat academicianul Mihai Cimpoi, care evidentiind contextul lingvistic al Conceptiei politicii nationale, a mentionat ca în cazul în care limba rusa va fi proclamata de stat, limba natiunii titulare va fi desconsiderata. Cu aceste opinii nu a fost de acord liderul partidului "Ravnopravie", Valerii Klimenko, caruia, desi „nu-i place aceasta conceptie”, articolul privind proclamarea limbii ruse ca limba de stat „ar fi o perspectiva”. „O treime din populatia Republicii Moldova vorbeste limba rusa si aceasta ar fi o solutie pentru rezolvarea conflictului transnistrean, deoarece transnistrenii nu vor accepta sa se reintegreze daca limba rusa nu va fi proclamata de stat in Republica Moldova”, a conchis Klimenko.
În ciuda unei retorici „europene”, documentul nu pomeneste nici o institutie euro-atlantica careia Republica Moldova ar dori sa i se alature în viitor.
Merita citat aici comentariul din Rezolutie la aceasta chestiune: „Între alte scopuri nedeclarate, dar urmarite de proiectul conceptiei, este denaturarea adevarului despre ampla miscare nationala din anii 1989-1991, definita ca fiind un "conflict civil", precum si anularea tuturor cuceririlor democratice din anii de renastere nationala a românilor basarabeni”.
Tamara Caraus, „Despre politica nationala în Republica Moldova: între bilingvism si unilingvism”, în Timpul, vineri 5 septembrie, pp. 12-13.
Din Rezolutia conferintei „Conceptia politicii nationale de stat a R. Moldova”.
Igor Burciu, „Revansa bolsevica în actiune. Conceptia impunerii minciunii prin teroare”, Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003, p. 5.
Argentina Gribicea, National si politic în Republica Moldova. Contributii de sociologie si geopolitica regionala, teza de doctorat, Universitatea Bucuresti, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala.
Vezi în aceasta chestiune polemica dintre publicatiile Literatura si Arta si Tara din iulie-august 1994.
Texul a fost tiparit în „22 Plus”, 25 ianuarie 1995.
Vezi, pe aceasta chestiune, articolul Tamarei Caraus, deja citat.
Burciu, articol citat. Sau, cum spune Rezolutia deja citata: „Proiectul conceptiei impune, de fapt, o maniera sfidatoare, fara precedent, de desconsiderare si umilire a românilor basarabeni – natiunea de baza a statului, prin promovarea ideii potrivit careia nu cultura, limba, istoria si jertfa pentru aceste valori eterne sta la temelia Republicii Moldova, ci amalgamul de "culturi" ale diasporei, de fapt, cultura si limba rusa. Realizarea acestei idei revansarde ne-ar situa în anii '50 din secolul trecut si ar fi de natura sa arunce în aer "pacea interetnica" si "concordia civica", declarate cu atâta emfaza în proiectul conceptiei ca valori fundamentale ale R. Moldova. Mai mult decât atât, o asemenea politica nationala urmareste si scopul izolarii societatii din R. Moldova de România si de poporul român, aflate într-un benefic proces de integrare în Uniunea Europeana”.
Burciu, articol citat.
Iar academicianul Alexandru Mosanu avertiza, în aceiasi idee, asupra persecutia românilor basarabeni: „În baza acestei conceptii, care prevede "formarea de catre stat a unei politici de cadre bazata pe criteriile profesionalismului, competentei si devotamentului fata de patrie", românii basarabeni vor fi discriminati pe motive de lipsa de patriotism ruso-comunist. Conceptia are drept scop transformarea celui de-al doilea stat românesc într-un stat antiromânesc, într-un stat-focar de tensiune la granita cu NATO si UE. Societatea civila trebuie sa creeze un centru de coordonare a luptei împotriva tentativelor de rasturnare a ordinii constitutionale în R. Moldova, de transformare a ei într-o enclava a Rusiei”.
Burciu, articol citat.
Apud. Gheorghe Ghimpu, Constiinta nationala a românilor, Editura Garuda-ART, Chisinau, 2002, p. 438. Eugen Cosariu este unul dintre marii savanti ai lumii: filolog, filosof, sociolingvist, cunoscator a circa treizeci de limbi ale lumii, Doctor Honoris Causa a 17 universitati si membru titular si membru de onoare al mai multor Academii.
Vitalie Calugareanu, „O carte între secera si ciocan”, în Flux, Editia de vineri, 1 august, 2003.
În plus, poate fi si un soi de praf în ochi pentru a distrage atentia de la initiativa politica mult mai grava si mai periculoasa pe care o ilustra, respectiv Conceptia presedintelui Voronin.
Iata o mostra a gândirii „savantului” Stati (în versuri de data asta) care te lasa fara glas: „Unii zic ca e otrava,/Dar de stai sa te gândesti,/Limba noastra cea moldava-i/Mama limbii românesti”.
Articolul lui Vitalie Calugareanu deja citat.
Vezi Vlad Pohila, „Când limba nationala e lasata la cheremul unor cârpaci” si, mai ales, textul nemilos al lui Constantin Tanase, „De neamul si limba moldovenilor”, nr. 29(91), p. 9 si, respectiv, 6,10.
Anul X, nr. 7-8 (105-106), 2003, pp. 16-19.
Calugareanu, articol citat.
Vadit, unul dintre momentele cele mai semnificative ale acestui conflict s-a derulat acum zece ani. Atunci, un “Ordin” semnat de Adrian Usatâi, directorul general al Radioteleviziunii, interzicea folosirea notiunii de “Basarabia” în institutia asupra carui rusii, vorba lui Eminescu, “l-au pus nacialnik”. Iata un fragment dintr-un text de la fata locului si intitulat “Fiecarui român – câte un calus în gura”: “Unul pentru Eminescu, altul pentru Iorga, se vor mai gasi câteva si pentru Kogalniceanu, Hasdeu, Russo. De azi înainte, adio Basarabie!… La nevoie se va gasi câte un calus si pentru Matcovschi cu Basarabia lui cu tot, care (ce neobranzare), chipurile, ar fi fost ‘trecuta prin foc si prin sabie, furata, tradata mereu’. Îi vine rândul si lui Vieru, facem rost de un cep si pentru ura lui. Sa astupam cu pamânt si gurile lui Ion si Doina Aldea Teodorovici, sa nu mai rasune din eternitate vocile lor anti-constitutionale care si de dincolo de mormânt submineaza statalitatea Republicii Moldova” (Tara, Chisinau, 1 iunie, 1993).
Daca 60 de ani de dominatie sovietica – iar regimul comunist a fost si un proiect identitar al unui stat care încalca orice reguli si avea la dispozitie toate institutiile culturale pentru a reusi – nu au fost capabile sa modifice si sa obliter
#12771 (raspuns la: #12770) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Din nou in mijlocul desertului, de data asta cu tot cu nisip si dune - de zaraza sc la: 16/05/2014 11:26:02
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/din-nou-mijlocul-desertului-de-data-asta-cu-tot-cu-nisip-si-dune

"In vreme ce stau intins in cortul ce e inca incalzit de nisipul fierbinte, stau sa ma intreb daca si maine o sa fie o zi cu la fel de mult vant ca si astazi.

Vantul potrivnic s-a pornit din seara trecuta, si am zis ca peste noapte se mai domoleste, dar nu a fost sa fie, astfel incat la ora 5 cand a sunat prima data ceasul m-am intors pe partea cealalta. Macar daca e zi de pedalat cu vantul din fata macar sa fie una cat mai scurta.

Ma urnesc in cele din urma greu si fara chef si pe primii kilometri temerile imi sunt confirmate, viteza de croaziera e de 10 kilometri la ora. Ce am invatat in schimb pana acum e ca in astfel de zile nu are sens sa te strofoci, oricum o sa iasa kilometri putini. De ce sa muncesti de-ti sar ochii din cap pentru 12 kilometri la ora cand poti sa folosesti energia respectiva cand nu ai uraganul din fata?

Macar e mult mai putin trafic decat in Iran si chestia asta se simte imens la dispozitie si la moral. Prima jumatate de zi se scurge chinuitor de incet si la pauza de pranz abia sunt pe la 35 de kilometri.

Timp e totusi, caci mai sunt doua zile si jumatate pentru 200 de kilometri pana cand expira viza asa ca nu imi fac griji ca o sa fiu expulzat din tara. O pauza lunga de pranz, cateva expresii in rusa trecute pe carnetel si plec mai departe pentru a infrunta desertul negru, aproape 200 de kilometri fara nici o localitate.

Problema cea mai mare e apa si car constant cate 5-7 litri de apa dupa mine, mai ales pentru ca o sa fie o noapte petrecuta in mijlocul desertului. La un moment dat drumul isi schimba usor directia, iau vantul putin oblic si pot sa cresc cateodata viteza la 15 kilometri la ora.
[...]"

Image and video hosting by TinyPic
ceva in sensul de "luneta" - de Jimmy_Cecilia la: 12/11/2003 06:13:15
(la: Ce va doriti de la un forum?)
sa fie inlaturati toti troll-ii, sa se poata discuta linistit despre ceea ce intereseaza pe fiecare, fara agresari, fara derutari si "omorâri" de subiecte.

ceva in sensul de cum este pe cale sa devina Luneta...
ce-mi place la top 16 - de Dinu Lazar la: 08/12/2003 05:40:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Referitor la intrebarea cit de procesate sunt imaginile mele... as spune ca intre mult si foarte mult. Cu Glen Allison ( al carui interviu poate fi citit pe www.fotomagazin.ro) sunt intru totul de acord in multe privinte...
In extemis, sa ne aducem aminte de primele fotografii, facute pe placi de cupru, mercur, cort si vrajitorii; pe urma au aparut uni care faceau poze pe placi de sticla si care au scandalizat pe cuprishti, ca aia nu e fotografie, adevarata arta e sa simti mirosul mercurului si al albusului de ou; pe urma pelicula de celuloid a scandalizat sticlarii, ca ce grosolanie; si tot asa. Melies, realizatorul genial care a facut la inceputul secolului 20 acea "Calatorie de la Pamint la Luna" pe film de 35 mm, a facut sa curga riuri de cerneala cu trucajele sale, ca e bine, ca nu e bine, ca e blasfemie, ba nu, ca e arta, etc.
Fiecare decada a adus in fotografie noi curente, tendinte, aparatori, detractori; chiar acum, pentru unii, ce nu e facut cu un aparat cu burduf pe planfilm nu e fotografie, pentru altii ce e scanat si procesat nu e fotografie, cei ce folosesc Leica se uita de sus la canonishti si exemplele pot continua.
Personal, cred ca idealul e ca fiecare trebuie sa-si gaseasca un stil si o unitate de exprimare, in sensul ca daca vezi o imagine sa zici imediat "iata o noua bumbutziada"; mai cred ca fiecare fotograf trebuie sa incerce numeroase carari pina sa isi gaseasca drumul propriu, si unii pot sa caute toata viatza, si nici asta nu e o rusine; fotografia e ca o casa, ca un culcush, si asta poti sa-l ai si in copac, si in pestera, si cu termopane si cu chirpici.
Important e sa faci ceva , sa cauti, sa arati, sa vezi, sa incerci, sa inveti, sa realizezi ca exista si stenope dar si lomografie sau fotografie cu Sinarul, si imagine printata digital cu iarba pusa din alt peisaj si imagine facuta cu platina si saruri de aur.
Important e sa mucesti enorm, dedicat, si sa ai norocul sau energia , asa cum am mai spus, sa faci fotografie pentru tine, fotografie care sa iti placa tie si sa te regasesti tu in ea; restul e simplu... adica restul, la urma urmei nu conteaza. Ca e fotoshopista sau nu, e mai putin important. Mergi si vezi o raza de lumina pe o scara si parca auzi un filfiit de aripi; faci un colaj si pui deci o pasare unde nu era dar unde ai simtzit-o cu ochii mintii; e important ca era sau nu pasarea in fapt sau starea si mesajul imaginii? Fotografia poate fi clasica sau apropiata de grafica si de pictura; granitele sunt din ce in ce mai difuze azi; parerea mea e ca e important sa spui ceva, nu cum spui acel ceva. Totul se schimba, totul devine, o imagine poate fi facuta cu degetul pe nisip sau cu un complicat sistem digital cu milioane de tranzistori. Care imagine e mai buna, mai imagine de imagine? Ca in extremis ambele sunt digitale...
La urma urmei fotografia imi pare ca o credintza, daca imi e permisa aceasta blasfemie. Asa cum exista mai multe moduri de a vedea, de a intelege si de a accepta o imagine, exista si mai multe credinte, fiecare cu obiceiul si dumnezeul sau; lupte intre ele si si istorii sumbre, cit cuprinde; fiecare spune ca asa trebuie si nu altfel. De...
#6156 (raspuns la: #6102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Daniel, nu ne ambalaaaam, construim un Posibil Sens! - de Ovidiu Bufnila la: 23/03/2004 04:29:23
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Dragul meu Daniel,
Tu, Ema, Florin Iaru, forumistii de nepretuit ai elegantului tau moment digital, eu, incercam sa construim un Posibil Sens! O pretuiesc pe Ema in mod public, fara rezerve, asa cum il pretuiesc pe Florin Iaru, pe Cartarascu, pe Robert David, pe Balaita sau pe Aragon sau pe Celine sau pe Bellow sau pe Peirce sau pe Bunuel sau pe aborigenul exemplar sau pe acel Eco vulgarizat pana la rosu incandescent de imaginarul colectiv, o pretuiesc pe Sandra Brown si caut sa-l inteleg pe Eminem! Daka nu incercam sa intelegem ce NI S-A INTAMPLAT sau ce ni SE INTAMPLA cu adevarat in Istorie atunci totul e o cumplita eroare! Nu ma intereseaza SA AMDREPTATE ca asta e un FALS! Adevarul e kestiune de raport asa cum existentele noastre sunt procesuale si nu limitate si limitative! Nu e incremenire in proiekt ci s-ar putea sa nu fi fost INCERCARE DE A PROIECTA! Asta ar fi grav dar si ingeresc, ar fi o provocare si eu, de exemplu, neimportantul ovidiu bufnila, nu vreau sa ratez provocarea asta!Fiecare fiinta are dreptul de a se elibera de ignobil si de a cauta eroarea acolo unde, in chip fals, se construieste o EXEMPLARITATEEEEEE!
Poate ca EMA a dibuit Sensul si l-am pierdut noi. Daca ar fi asa, atunci Ema ar fi o FIINTA EGOISTA! NU E! Ea vine si spune despre experienta-ei-in-Istorie. Trebuie sa inteleg. Dar trebuie sa construiesc un sens impreuna cu ea. RELATIILE dau savoare instructionarii proceselor! Oricare ar fi aceste procese. Cata vreme vom ramane arestati in desuetudine, vom fi orbi. Daca Cioran are adevarul? Sa ne intelegem bine si sa nu cadem in eroare: CRIMA E CRIMA. Pupinkurizarea e pupinkurizare. Cu asta ne lamurim repede. Nu vom primi in acest elan bufnilistic Javrele Istorice. Javrele Istorice disimuleaza cu usurinta. Nu le voi numi acum ca nu eu JUDEC. In schimb putem naviga inspre un Posibil Sens. Din acest punkt de vedere nu ne ambalam ca nu ne-ar servi la nimic. Sunt convins ca Florin Iaru a deshis de fapt o cale iar Ema deschide si ea o kale. Aceasta zicere a mea nu e un IMPACIUTOR ci un OBIECT FICTIONAL PERVERS care valureste. A VALURI NU ABSOLVA INSA CRIMA. oricare ar fi crima aceea.
#12640 (raspuns la: #12623) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
teach me, teach them... - de Dinu Lazar la: 26/03/2004 13:28:20
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Citisem cindva o chestie care sigur, e o prostie, dar mi se pare interesanta si acum; cica, cine poate sa faca ceva, face; cine nu poate face, se face director sau shef; cine nu poate nici macar sa fie shef, se face profesor.
In arta problemele sunt desigur mai complexe; poate ca poti sa inveti mai mult de la un maestru, sau daca nu inveti, poti scuti o multime de greseli si timp pierdut; dar nu sunt putine cazurile cind cel ce invata pe altii nu este neaparat un mare profesionist.
In viata reala majoritatea instructorilor auto nu sunt mari specialisti in formula unu si nu alearga la curse, scoli renumite sportive au dobindit rezultate spectaculoase cu antrenori care nu au trecut pe la olimpiada.
Cred ca a face ceva e una, si a invata pe altii, e alta; talentul pedagogic este una, capacitatea de a fi cineva intr-un domeniu e alta.
Sigur ca sunt multe cazuri cind maestri au facut scoli importante, mai ales in evul mediu, dar acum deseori profesorii buni fac din asta o meseria aparte, in care iti trebuie o viata sa te specializezi, si acum de obicei, desigur cu exceptiile care intaresc regula, a preda e una, a face ceva intr-un domeniu e alta.
Privind retroactiv, pot spune cu sinceritate ca am fost un mare fraier de citeva ori in viata si ca acum imi pare foarte, foarte rau de citeva posibile trenuri pierdute .
Unul dintre momentele pe care le regret imens este faza cu Mihailopol; aaa.. pentru cine nu stie, Aurel Mihailopol a fost o prezenta a fotografiei romanesti in anii `60 si `70, care dupa ultimele studii de fapt nu a existat ( nici fotografia nici omul), cum bine stie toata lumea care isi mai da o licenta de istorie sau mai trece pe la Academia de Arta, unde nu e un secret ca arta de abia acum se face.
De citeva ori domnul Mihailopol mi-a spus sa ii dau zece mii de lei sa ma invete sa fac fotografie; in sinea mea ii rideam in nas, era si o suma imensa la ora aia, si pe urma, ia, colea, ce sa ma invete, asta e aparatu`, aici se apasa, aici te uiti, ce filozofie poate sa fie?
Acum imi pare rau ca nu am negociat cu el sau macar nu m-am aratat interesat; sunt foarte curios, as fi oare economisit zece - cinsprezece ani de esecuri si incercari sau m-as fi lasat de fotografie, sau as fi devenit un prea impregnat de spiritul lui?
Din pacate nu stiu...
Acuma, ca sa ne intoarcem la sensul intrebarii, pot spune ca am avut in diverse momente prilejul sa predau fotografie, si la fotocluburi, si la actuala Academie de arte de la Bucuresti, unde am cochetat trei ani la sectia de grafica publicitara cu citeva cursuri de fotografie, si ma tem ca desi cred ca m-am straduit nu am fost un bun profesor sau indrumator, nimeni dintre cei pe care i-am invatat cite ceva nu a facut ceva fundamental in fotografie mai departe si nimeni nu a devenit un mare fotograf; sunt citiva fosti studenti de care imi aduc aminte cu placere, dar... nu par ei acum coplesiti de intrebari fundamentale in imagine, asa cum mi-ar fi placut sa se intimple.
Deci ma tem ca este posibil sa nu am acel spirit didactic necesar si nici chemare pentru viata didactica; imi aduc aminte de profesori de la liceul Sava pe la care am trecut, de un Giangu, de Alexianu, de Lupas, cit de charismatici si importanti au fost pentru generatia mea, si orice analiza as face, nu ma pot compara nici cu unghia de la degetul mic de la piciorul lor sting. Si erau doar profesori de liceu...
Ar fi multe de spus; asa cum vad eu lucrurile, in acest moment as fi mai tentat o vreme sa desenez cercuri pe nisip decit sa predau cum se deseneaza cercurile pe nisip; pe masura ce trece timpul, imi dau seama cit de mult este de cunoscut si de sapat, si spre deosebire de Mihailopol, nu as avea starea sa spun unui tinar sa-mi dea niste bani sa-l invat fotografie, asa cum nu cred ca l-as putea invata nici pe gratis; pur si simplu nu cred ca sunt facut pentu asta, si cred ca altii ar face-o mult mai bine...
Sigur, mi-ar place ca cei care in Ro invata pe altii fotografie sa fie buni meseriasi si sa ma uit cu invidie la siturile lor, dar...asta e.
Nenumarate sunt caile domnului si cine stie ce aduce ziua de miine... dar atit cit disting uitindu-ma pe potecutza, nu ma vad invatind pe cineva ceva.
Asta nu inseamna ca nu putem sa stam la o cafelutza colea sa ne mai dam cu parerea despre ce mai vedem in zatz...
#12874 (raspuns la: #12847) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Tombola - de Little Eagle la: 09/04/2004 14:58:00
(la: Irakul un al doilea Vietnam?)
Cred ca este nevoie de niste informatii pt. a edifica intrebarea ta legata de sen. John Kerry si viitor presedinte al Americii!
Averea FAMILIEI lui se ridica la 525 milioane$ si provin de la a doua lui sotie
Teresa Heinz,vaduva miliardarului John HeinzIII.El i-a lasat ei mostenire acesti bani.John Heinz III a fost din familia Heinz care a inventat....KETCHUP-ul in 1869,evident ca prin frigider pe undeva ai o sticla cu numele"Heinz-tomato ketchup".Este de altfel peste tot in lume.
DAR,potrivit legii in curs de multi ani incoace,un candidat la presedintie chiar casatorit si avind milioane$ dar NEFIIND ai lui personal ci ai sotiei,in cazul lui Kerry,NU ARE DREPTUL de ai folosi pt. candidatura si NICI reclame TV!!!!
Teresa,sotia lui ARE DREPTUL de a dona pt. candidatura sotului ei maximum 2000$.
Ales presedinte ,Kerry ar deveni al 3lea cel mai bogat presedinte ce l-a avut America,primul fiind George Washington,al doilea fiind JFKennedy,de ar fi fost in viata la 1964, familia Kennedy era ca avere ridicata la 829 milioane $.

John Kerry a trebuit sa-si foloseasca in campanii proprii lui bani,ceea ce NU e mult deloc,din moment ce a trebuit sa-si ipotecheze casa personala,deci a lui
si bani proveniti din afaceri personale si din familia LUI!
Deci el NU are cum folosi banii sotiei,pt. ca ar fi impotriva legii!!!Este bogat prin sotie.
Nu 300 milioane ci 525 milioane stau in spatele lui de care NU POATE sa se atinga!!!!
Ceea ce nu-mi place la tine Andre este ca INCA DUCI in circa trecutul romanesc si faci aluzii aiurea asemuind pe Kerry cu Iliescu,si de altfel am observat aceasta obsesie paranoica comunista ce inca o mentii indiferent de subiectele textelor la care participi.
Traiesti in America nu?Atunci sa-ti pese de viata copiilor tai si viitorul acestei planete, daca vor mai fi alti 4 ani sub Bush...si DU-TE pe 3 NOV si VOTEAZA pt. Kerry,e de 1000 ori mai bun ca Bush!!!
Esti republican?Atunci sa parafrazez niste cuvinte colosale spuse de Gephard:
"Un adevarat republican este un real democrat".
Sa NU facem asemanari intre Romania si USA aici ori intre Kerry si Iliescu,NU-SI AU sensul deloc!
Pt. tine parca toti sint comunisti ori liberali de stinga ori securisti etc...NU traiesti in Ro. azi,daca tot ai atitea de spus si de facut du-te inapoi in R. si schimba totul dupa cum ti-e pofta.
Eu cred ca ai probleme psihologice acute,ar trebui sa o lasi mai moale cu propaganda comunista chiar daca o faci impotriva ei,nu-i necesara.
Citesc multe texte la cafenea,dar nimeni nu scrie atit de asidu ca tine parca din ura fata de orice si oricine si nu se poate sa nu aduci vorba de securisti si comunisti etc.indiferent de subiect.Vad o amaraciune in tine si o neputinta,o incercare de a-ti etala ego-ul dar totul apare ca o rabufnire ce o ascunzi prin aroganta si cinism.
Take it easy,relax,take a deep breath,be calm si apoi te pui pe scris.

Si revenind la Kerry,ce daca ar avea atitia bani?Oare crezi ca toti milionarii sint rai si in acest caz el nu ar fi un bun presedinte?
Incearca sa vezi mai intii OMUL dincolo de haina!Cu Bush ne-am lamurit deja.

Si apropo de AirAmericaRadio,este poate cea mai buna statie radio pe linga WLIB care spune si comenteaza politica de azi fara cenzura in aceasta tara si Al Franken e colosal!Avem nevoie de oameni ca el,in ciuda retinerilor tale.
Spui...ca e de...stinga stinga,eu cred ca TU ESTI DE STINGA STINGA Mr. Tombola,se vede din reactiile tale la subiectele de la Cafenea,inca odata nu conteaza tematica,nu se poate sa nu arunci din tine ceva stingaci si cu izuri comuniste si securiste,esti de atitia ani aici,mai da-l dracului de trecut,traieste AZI in prezent si incearca sa descoperi viitorul,ori nu-ti pasa cine va fi presedinte in America?
Banuiesc ca nici de Clinton nu ti-a placut.
Ma intreb asa intr-o doara,daca nu cumva esti un fel de born again christian?
Fii in continuare ceea ce esti:un strut cu capul in nisip.

REMEMBER:LOVE&PEACE,
Ozzy
#13621 (raspuns la: #13543) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...pornind de la un graunte de nisip",pentru Claudia Clara, - de DESTIN la: 20/06/2004 03:46:33
(la: Dor de tine)
Stilul cum tu ai folosit metafora in a exprima ganduri,trairi,dorinte...a creat un text atat de placut si intelept.De admirat, ce mi-a retinut atentia ca valoare, in intregul sau:"...pornind de la un graunte de nisip,".Totul functioneaza ca un intreg,orice perceptie este totodata gandire,orice judecata este totodata intuitie,orice observatie este totodata imaginatie...Nu primii ca observatie...imaginatia mea,"ruga ta" cade/vine abrupt...in final,gandesc ca asa te-ai dorit.
Continua a scrie,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
Tot incerc sa inteleg... pt Ozzy - de LMC la: 29/06/2004 19:29:43
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
De Vineri tot ma intreb care a fost motivul care te-a facut sa explodezi cum ai explodat. Nu ma refer la subiectele dezbatute, ma refer la starea omului in general. Stiu ca oboseala poate afecta personalitatea si comportarea omului, sa fi fost oboseala? De obicei cind sint obosita si nu dorm 30+ ore, simt ca plutesc, toate din jurul meu devin ca Fata Morgana din desert, nu sint in stare sa pun doua cuvinte impreuna care sa faca sens, dar cel mai curios lucru este ca mintea constienta si cea inconstienta comunica intr-un fel care nu pot sa-l explic. Cred ca ai auzit si probabil ti sa intimplat sa visezi cu ochii deschisi. Eh, mie mi se intimpla sa visez cu ochii deschisi intr-un fel extraordinar. Stii cind visezi noaptea si esti constient ca visezi? Cind esti constient ca visezi deja visul este sub puterea ta de al controla; ceea ce mi se intimpla mie, atunci cind visez cu ochii deschisi, este ca desi visez si sint constienta de lucru acesta, nu pot sa controlez visul. Parca inconstientul este de capul lui si face ce vrea, chiar daca constientul este de fata. Interesant, nu?! Ceea ce ma fascineaza la tine este faptul cum Mr. Hide a luat controlul, dar nu sint sigura cit de mult ai fost tu in control. Ai putea sa-mi explici mai mult? Vezi, eu sint intr-un fel ca Leonardo da Vinci, totul ma intereseaza, si vreau sa cunosc cit mai multe. Mintea omului, pentru mine, este infinit de complexa si, asa cum astronomii sint curiosi de univers, stele, planete, asa sint si eu de mintea umana. Universul este un alt lucru interesant pentru mine, imaginile de la Hubble, de exemplu. Apoi sint mereu interesata in Matematica si felul cum matematica poate fi folosita in a calcula frumusetea. Si uite asa, ca un mini da Vinci, caut sa gasesc raspunsuri in infinitul acesta de stiinte. Cu cit cunosc mai mult cu atit imi dau seama ca nu cunosc mai nimic, cu cit imi deschid ochii mai mult, cu atit imi dau seama ca sint un fir de nisip intr-un Univers ce nu poate fi masurat. Deviez acuma, probabil nici eu nu am dormit destul azi noapte. De citeva zile lucrez la un desen nou, mic de 8"x10", in creioane colorate. Asta iarna cind am fost in Romania, am fost intr-un sat in munti, dincolo de Resita, numit Garana. Am facut o multime de poze, si-acum fac niste tablouri. De cinci zile lucrez pe o portiune de 3"x4" si-abea aseara am ajuns la punctul dorit. Sint foarte obsedata cu perfectiunea in arta care o produc. Totul trebuie sa aibe un anumit efect, si de multe ori simtamintele care le am atunci cind creez trebuie sa fie inscenate prin lumina si culoare. Aseara am ajuns la efectul dorit. Acum continui mai departe, sper sa-l termin in doua trei zile. Okay, tre' sa m-apuc de lucru acuma.
#16998 (raspuns la: #16827) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
baieti cu sensul de copii - de AlexM la: 07/07/2004 11:25:34
(la: A avea baieti in Moldova...)
cuvantul "bãiat" a fost cautat sa fie derivat din Latinã, presupunandu-se pentru aceasta un anume balneatus care sa fi insemna "imbãiatul" care ar fi dat "bãiat". Lucrul evident este absurd, dpdv semantic neavand nimic de a face cu imbaiatul si care nu este justificat decat de dorinta apriga a celor Latinisti care vor sa explice totul prin Latina.

Sa luam aminte:
-exista verbul (regionalism) "a bãia" care inseamna si "a nashte". Acest verb dupa cele 3 vocale una lânga alta "ãia" pare a fi un verb care a iotacisat una dintre cele 3 consoane care se asibileaza in lb româna ( n, l, r) cand sint urmate de "i". Deci, pe aceasta idee, am putea presupune ca forma lui "a bãia" a fost una ca: bãnia, bãria, bãlia din aceste forme fiind posibil sa avem pe "a bãia".
Si acum, pentru ca semantismul conteaza, ne ajuta lb. Albaneza care au si ei un cuvant asemanator care este "barrë" si inseamna "gravidã".
Semantismul este evident . cuvintele au o legatura semantica intre ele: a nashte ( in româna ) cu gravida ( in albaneza). Deci presupunerea ca " a bãia" vine dintr-o formã bãria este confirmata de "r" din Albaneza. Ca atare presupunerea unui Latinesc balneatus in afara de absurditatea semantismului se dovedeste o gaselnita nefondata si care nu e necesara deloc pentru a justifica cuvantul Românesc.

Acum, din " a bãia" care are forma la participiu de "bãiat" cu sensul de "nascut" a fost derivat substantivul "bãiat" cu sens initial de "copil" care s-a specializat la feminin prin "bãiatã" si la masculin "bãiat". Cuvantul este autohton in lb. Româna si nu este un imprumut din Albaneza sau Latina, el fiind mostenire din IndoEuropeana, aparent din radicalul bher- care inseamna "a purta".

Cu stima,

Alex

I've been here and there,I've been everywhere.... - de Little Eagle la: 18/08/2004 00:17:35
(la: Casuta Postala A Lui Ozzy/Ovi)
Domne,
Nu stiu unii cum sunt....zicea Ion Creanga parca(fara...domne)dar am senzatia ca destui la cafenea aveti niscaiva probleme mai ales cele legate de religii si credinte.....si care mai de care zice ca Iisus a zis asta si ailalte,ca Dzeu e asa si nu asa,eu as zice sa nu mai vorbim nimic despre alde religii.

Atunci ...nu ar exista nici cafeneaua...de parca totul tre sa se invarte in jurul religiilor lumii.
Propun asa:

Hai sa facem un poll si sa dam cu votul in cap la fiecare ,inclusiv al meu si sa alegem daca e bine sa -mi scriu eu(de ex.fiind cel...rau)jurnalu' si intamplarile mele zilnice erotice si daca altii au dreptu'de a -si scrie si ei/ele povestile anoste?
Poate ofensez destui la cafenea?Eu Nu pot sti pana NU-mi spuneti daca sa scriu de cate ori deschid fereastra,sau trag o basina ca oricine altul/alta de aici de parca ...nimeni nu se bese!Si daca ofenseaza limbajul meu,sa-mi scrieti si voi renunta la el si voi fi cat de poetic pot si chiar am sa-ncerc sa scriu in rime.

De parca asta e chiar o regula....a deceiver...is a LIAR,mereu floseste limbajul mierii,eu sunt ceea ce sunt si asa cum sunt asa ma veti vedea,depinde ce alegeti,adevar sau minciuna si adulari fara sens?

Ce e mai bine in viata?Un mincinos care-ti zice de 1000 ori pe zi....I adore you ori un renegat ca mine ce-ti spune direct in fata ce fel de om esti si isi da hainele jos de pe el(la figurat)si-ti zice cu onestitate parearile si daca te place sau nu?

Dar lumea...are alte pareri,vrea minciuna,iluzie si confuzie,adulari si
vorbe dulci...isi au desigur si ele rostul uneori dar sa faci un obicei...arata ce om esti.
de parca vorbele fac pe om...!Daca-ti scriu ca te iubesc,atunci fi sigur/a ca o spun din suflet si NU trebuie sa-ti fie teama,pt. ca NU am sa te caut sa te...si nici sa te agat, flirtez si eu ici si colo dar fara intentii reale.Daca si asta deranjeaza,spuneti-mi fetelor si n-o mai fac deloc.
De fapt nici nu flirtez cu nimeni,oare este ceva rau si un sacrilegiu sau un...pacat...biblic sa te uiti la o femeie sau barbat si sa-ti placa?

Neaparat tre sa ne bagam capul in nisip ori biblie sau sa ne dam cu capu' de pereti....cel putin eu recunosc ca ma uit si admir fete si baieti,nu ma ascund si fac polologhii si urlu ca ...vei plati pt. pacate in iad etc....
Ce are admiratia cu a avea sex?Ohhh boy vad deja tavalugul.....iar o dau in bara cu cei evanghelisti si critici...care vor sa-mi salveze sufletul,cand ei nu-si pot macar citi pe al lor!

Stiti ceva?Poate I am a sinner to some of you,dar nu ma simt deloc si stau drept in fata lui Dzeu si a mortii,am 31 de pene in par,putini din voi au....unii deloc dar stiu ca-s suflete bune si sincere.Nu ...BRAINWASHED,religious freaks!

Ca si Tatanka Yotanka(Sitting Bull) insa port una singura...alb cu rosu si negru si este daruita lui Wakan Tanka....the great Spirit,our Grandfather who created the world long before any books were written....

Vreau sa va indrept catre o credinta indian americana?NOOOOOO.Accept parerile si credintele voastre?YES,si atunci de ce incearca unii din voi sa ma ...schimbe ca si cum as fi pe un wrong path???Cu ce v-am gresit frati si surori?Ce am facut chiar asa de rau sa merit asta?

Sunt asa cum sunt,am fost chiar mai rau,m-am schimbat si ma schimb zilnic,cel putin incerc si VREAU cu onestitate,dar Nu am nevoie de teorii religioase sa fac asta.Sunt fericit de 14 ani,am o sotie pe care o ador si ne iubim mult ca suflete unite(sex la fel,si oare e ceva rau in a avea SEX?)si daca am zis atatea aici,de ce nu zice nimeni viata lui/ei?

Pt. ca e...anosta????Dar de criticat si dat cu Dzeu in stanga si dreapta...e simplu!Okay,cine e impotriva mea sa o spuna.Sa stiu unde stau.NU am nevoie de nimeni din Cafenea,am destui prieteni f. buni si prietene si ma rezum la putini si doar lor le voi scrie orice.

Vine Ozzy/Ovi in Cafenea si aduce....THE BLIZZARD OF OZZ,vreti sa continui ori sa-mi...curb my enthusiasm?(cum zice Larry David)?E o intrebare simpla si primesc orice pumni in gura...si-asa.n-o sa mai am dinti deloc....

Am gandit ca pot sa fiu apropiat multora,mai ales acum cand poate nici nu mai apuc 2-3 ani de viata,dar am deja prieteni/e si le admir si le consider brave warriors.Si ...ce daca vorbesc urat?
Mama mia,parca cine stie ce rau fac daca zic"FUT"de ex. ori mai poetic e..."FUCK",pt. ca suna mai...straineste?Ori ca zic I love you all?Dar real I DO LOVE YOU BASTARDS!!!!!Cati ar muri pt. mine?Eu as muri Maine si oricand pt. fiecare din voi!!!!!!!!!!

Nu sunt egoist deloc!Dar ...cati ma cunoasteti sa trageti o concluzie si sa ma impuscati la zid?
Sa -l lasam pe GOD in afara subiectelor de orice fel si sa nu fim nici gelosi ,invidiosi unii pe altii!LOVE & PEACE is ALL you need...
Same old fart and bastard,Ozzy/Ovi


































































Ovi - de mya la: 18/08/2004 09:55:36
(la: Casuta Postala A Lui Ozzy/Ovi)
Buna Ovi/Ozzy,

Nu am indraznit pana acum sa-ti scriu ... mi-a fost frica e drept, recunosc! ;-) Stiu ca ne iubesti pe toti ca fratii da' uneori te mai superi pe cate un frate/sora (pe drept sau nu asta e alta treaba...) si ... iese cu scantei.

In primul si in primul rand am facut pasul asta (domne'...ce curaaaajjjjj!) ca sa-ti urez multa sanatate!!! Am vazut ca ai ceva dificultati din punctul asta de vedere dar am dedus totusi ca nu te pierzi cu firea prea repede.

Nici eu nu am pene in cap...(poate doar pitici...) dar nu-i bai, noi sa fim sanatosi.

Nu-ti scriu ca sa-ti zic ca te admir din adancul sufletului sau ca-mi esti absolut indiferent ci ca sa-ti marturisesc ca esti cu adevarat personajul cel mai cool de aici de pe forum, stii...un fel de nebunul satului (da' nu in sensul rau, zau ca nu!). Esti viu domne', esti asa cum esti si te doare undeva de ce cred altii despre tine (cum e valabila si reciproca dealtfel). Ei, am zis-o vezi, esti fericit?! Ca doar e plina lumea de contrafaceri.

Forumul asta ar pierde ceva fara aberatiile tale (da' ce aberatii hoate....eheeiiii)zilnice. Zau ca da!

Toata lumea abereaza prin mesaje, chiar si eu...;-)...asta este. Ca unii se cred mai interesanti si mai speciali decat altii, sa le fie cu noroc. Iara zic...noi sa fim sanatosi!

Zici ca te ajuta sa scrii aici, poate te ajuta sa te cunosti mai bine. Poate si pe noi. Nu vezi ce interesant este sa citesti mesajele altora? Omul cand vorbeste zice ce-l taie capul repede dar cand scrie e altceva, mai intai prelucreaza informatia si gandurile in creier si pe urma se apuca sa-si formuleze ideile in scris, eu zic ca poti sa citesti relativ repede psihologia umana din textele scrise. Te ajuta sa te vezi intr-o alta lumina (mai buna...daca vezi cati nebuni isi dau cu parerea, sau mai proasta daca vezi cat de nestiutor si ignorant esti in fond). Fara apropouri!

In concluzie...cu Dumnezeu/Baba/sau Stefan cel Mare "in cuget si-n simtiri"...toata lumea e unica in felul ei. Fiecare isi traieste si consuma Karma lui, buna, rea...care o fi ea. Face omul ce-l taie capul si pe urma suporta consecintele, asta e legea karmica, nu putem sa ne impotrivim. D-aia zic si eu ca tine:

LOVE & PEACE SI ... SANATATE MAI OMULE SI SA FII IUBIT!

P.S. A fost misto faza cu instalatorul si epoca fierului sau aia cu sacul de nisip si ramasul la "nudul gol", antologice. Da' istoriile cu sex mult si cu multe sunt plictisitoare (vorbesc in nume personal...eu le sar de regula), vorba cuiva de aici...parca nu le mai vezi finalitatea/logica in ultima instanta (citeste lumea tot...deh ;-) cand are timpi morti).




oare viata are sens...prin atatea lacrimi? - de (anonim) la: 19/08/2004 22:53:59
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
intradevar aceste esecuri si dezamagiri te pot darama...dar intrebarea este, mai are sens sa luptam...acum cand credem in viata atat de linistita si perfecta in lumea de apoi , atunci de ce sa nu sinucidem cu totii? ce sens mai are viata, si cu ce scop traim....intrebari la care vom primi raspuns tot apoi....asteptarea te distruge...
#19990 (raspuns la: #19251) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"mai are sens sa luptam...acum cand credem in viata..." - de DESTIN la: 20/08/2004 01:04:51
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Un anonim...:

"intradevar aceste esecuri si dezamagiri te pot darama...dar intrebarea este, mai are sens sa luptam...acum cand credem in viata atat de linistita si perfecta in lumea de apoi , atunci de ce sa nu sinucidem cu totii? ce sens mai are viata, si cu ce scop traim....intrebari la care vom primi raspuns tot apoi....asteptarea te distruge..."

Viata este un dar oferita noua oamenilor prin creatie.Gandirea ,spiritualitatea fiintei umane,intelepciunea sunt capacitati ce ne caracterizeaza pe fiecare din noi.

Cele exprimate de tine unde le putem clasifica...?

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19994 (raspuns la: #19990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sfintenie - in sensul pur al - de mya la: 04/09/2004 21:20:51
(la: Exista sfintenie fara Dumnezeu?)
Sfintenie - in sensul pur al cuvantului (religios) - cred ca nu poate sa existe fara o constientizare a existentei lui Dumnezeu. Cred insa ca o stare sufleteasca foarte apropiata de sfintenie poate exista - fara aceasta constientizare.

Pentru cei care cred in reincarnare...eu cred ca un om deosebit (altruist, dedicat unei cauze nobile) care nu este religios/spiritual - va deveni religios intr-o viata viitoare. In orice caz la un nivel mai inalt decat unul care a trait o viata religioasa, dar egoista.
La #22823, de un anonim la Sat, 18/09/2004 - 22:04 - de carapiscum la: 24/09/2004 08:01:24
(la: Ateu convins!)
Nu ma mira ca ai avut "inspiratia" ne-divina de a scrie ce ai scris fara sa te semnezi- acuma nu ca ar avea o prea mare importanta, dar spune multe despre micimea sufletului tau. Sigur ca iti respectam parerea, nu vrem sa te contrazicem cu nimic, numai ca a face ce ai facut tu intr-un moment in care autoarea cerea sprijin intr-un anumit sens, pe care dealtfel nici nu l-ai sesizat, denota predispozitia ta la a ataca in cele mai sensibile momente voind parca sa adaugi si mai multa suferinta.

Ti-as putea raspunde f. precis la toate acuzele tale vadit veninoase si rauvoitoare, dar stiu ca cu unul/una ca tine orice argumente pro sau contra n-ar aduce nici un rezultat pt. ca tu, mai presus de toate, esti intr-adevar ateu convins si-ti place sa lovesti in crestinii ce vin la tine cu inima in palma. In plus nici n-ai cum sa intelegi ceva ce nu vrei sa intelegi fiindca ti se pare tie ca ti-ar crea un sentiment de inferioritate si de robie. Intr-un anume fel ai dreptate, eu nu sunt centrul universului ci un graunte de nisip care isi recunoaste Creatorul si-L iubeste asa cum isi iubeste robul stapanul milostiv (de aceea sunt inferior si rob). Insa in acelasi timp am nadejdea ridicarii la rangul de "casnic" si "prieten" al lui Dumnezeu, nadejde ce o lepezi cu buna stiinta de la tine.

Iti spun in continuare o intamplare adevarata petrecuta pe vremea comunismului intr-un oarecare tren. Un oarecare preot calugar si un oarecare securist "s-a intamplat" sa calatoreasca in acelasi compartiment. Securistul, ceva cam ametit de bautura, vizibil iritat la vederea acelui "om in negru", a inceput a-si bate joc de el si a face tot felul de comentarii- cam ca ale ale. Printre altele a zis asa (ca si paganii de odinioara): unde-i Dumnezeul tau, arata-ni-L ca sa credem in El; totu-i o poveste inventata de voi...samd. Voi credeti in niste prostii, Dumnezeu nu exista, totul se termina la moarte. NU-i asa?

La care calugarul, deloc impacientat, in timp ce rostea "rugaciunea inimii", i-a dat acest raspuns: sa presupunem ca Dumnezeu nu exista! Daca e asa, atunci tot ce am facut eu in viata asta n-are nici o finalitate propriu-zisa ci doar sentimentul ca am fost un om mai bun si mai atent cu cei din jurul meu. Asta ar insemna ca tu ai dreptate si ca te-ai bucurat de toate placerile vietii in timp ce eu m-am chinuit. Dar sa vedem si cealalta posibilitate: sa presupunem ca Dumnezeu exista! Atunci eu sunt cel care voi castiga bunatatile ceresti iar intreaga ta viata a fost in zadar pt. ca te vei duce in iad, chinul meu imi va aduce mantuire si alinare iar placerile tale de aici iti vor aduce pierzare si chin dincolo.

La acest raspuns, cu toata ameteala si dispretul de pe chipul lui, securistul n-a mai zis nimic. Parca s-a trezit dintr-o data. E lesne de inchipuit de ce.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#23261 (raspuns la: #22823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...