comentarii

nocturne


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"nu mai suport suporterii huligani de la nocturne" - de cosmacpan la: 23/04/2008 18:29:32
(la: SAPTAMANA PATIMILOR PRIMA ZI )
Asta e citat din Sf. Petru la nocturna de pe Muntele Capatzinii?

Bre Romane, lasa bre sacu nepetecit si pastreaza petecu ala pentru o haina ceva...
ceapa picturala - de core la: 29/12/2003 00:57:42
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Dle Firimita, multumesc pentru raspuns si abia il astept pe urmatorul.

Comparatia cu ceapa este foarte picturala, imi permit sa imi imaginez ca poate fi o idee in lucru.

Vorbiti despre libertatea de a ajunge la sine insusi ca raspuns la intrebarea "unde se sfarseste supravietuirea", or aceasta este o calatorie interioara care include reintoarceri repetate, independenta de peisajul exterior. Va spun sincer ca arta dumneavoastra imi apare ca un jurnal de bord al unui alter ego care a incercat sa isi supravietuiasca siesi, nu unui context istoric, oricare ar fi acela. Cheia cred ca o constituie dizolvarea culorilor pe care le folositi ca sa supravegheati cumva epica fiecarui tablou, macabra in fond, ca orice amintire a fricii sau a unei bucurii neterminate. Dumneavoastra temperati de fapt povestea, pictand-o. M-am intrebat de unde senzatia aceasta de fantomatic a lucrarilor dumneavoastra, in prezenta negrului acela puternic nocturn de ne-fiinta, care separa spatiile, a detaliilor si a luminii ne-pamantesti? Daca gresesc, corectati-ma, va rog, poate nu asta v-a fost intentia: am impresia ca nu doriti sa separati obiectele unele de altele, ci spatiile lor vitale mai degraba, care iata, in Remembrance of Things Past, sunt in interior (vezi extensiile cuprinse in conturul gramofonului, nu in afara sa)...citindu-va cum vorbiti despre regasita abilitate de a trai legat de exteriorul american, ma intreb a cui prezenta o simtiti inca in ceafa si de ce INCA acel ultimativ gest de "aceasta intentie in culoare imi apartine, va somez sa pastrati distanta" ? Alter ego e roman sau american? Credeti, de fapt, ca mai conteaza ce nationalitate are frica? Va doresc sa o pictati pana la epuizarea sursei de inspiratie si sa fiti pe deplin fericit in Noul An :)


#7354 (raspuns la: #7349) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=7327 - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:35:33
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania*

Elie WIESEL


Nu ezit sa afirm: Radu Ioanid merita intreaga recunoastere a tuturor celor interesati de acea istorie care a devenit cunoscuta, desi in mica masura, sub denumirea de Holocaust. Opera sa trateaza un subiect foarte putin discutat din pacate: destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania. Un subiect asupra caruia s-au oprit, in operele lor, putini istorici, intre care binecunoscutii Raul Hilberg sau Dora Litani. Radu Ioanid se raporteaza adeseori la lucrarile lor, dar exploreaza mai adinc Raul care a domnit in Transnistria, teritoriu situat intre Bug si Nistru, cele doua mari riuri din Ucraina. Lucrarea lui Radu Ioanid, bazata pe materiale preluate din arhive, nevalorificate pina acum, constituie astfel o noua contributie importanta in acest domeniu.

Roman de origine, autorul abordeaza subiectul cu o sensibilitate specifica. Isi cunoaste dusmanul. Il urmareste pas cu pas in vinatoarea lui de evrei dintr-un oras in altul, de la un decret la altul, de la pogromurile spontane la persecutiile organizate, de la ura traditionala pina la lichidarea fizica; victimele sint infatisate intii in casele lor, apoi in ghetouri si, in cele din urma, in moarte. S-ar putea spune ca autorul doreste, de fapt, sa-si puna dusmanul in fata propriilor lui crime care, intr-un fel au fost “mai crude” si mult mai salbatice in brutalitatea lor nesistematica, decit cele ale germanilor.
Desi camerele de gazare au lipsit din Transnistria, toate celelalte orori au existat: nu a fost scutita nici o comunitate; toate au fost decimate. Doua sute cincizeci de mii de evrei au pierit in mii si mii de feluri. Au existat teroarea, amenintarile, marsurile nocturne catre moarte, trenurile sigilate, foametea, persecutiile, umilirea, executiile publice, incendierile: din cind in cind, cu inima frinta si epuizat, cititorul se opreste in mijlocul unei pagini, incapabil sa mai receptioneze inca o imagine, inca un tipat.

Ordinele au venit de sus, de la Maresalul Ion Antonescu insusi. Toate sau aproape toate au fost executate cu mai mult sau mai putin entuziasm. Romani, germani, ucraineni s-au intrecut unii pe altii in cruzime. Peste tot a fost la fel. In orase sau la sate, vara sau iarna, a fi evreu insemna a fi supus durerii si torturii. Cum ar putea cineva sa citeasca raportul oficial al generalului roman Constantin Trestioreanu fara sa se infioare de oroare si dezgust? “Am spinzurat (sau spinzurasem) aproape 5 000 de oameni, majoritatea evrei, in pietele publice din Odesa”? Ati citit bine: 5 000 de spinzuratori, 5 000 de fiinte umane leganindu-se in vint, in fata ochilor unei populatii intregi. Sau marturiile miilor de evrei inchisi in incaperi incendiate de catre soldatii romani? “Unii evrei veneau la ferestre si ii implorau pe incendiatori sa-i impuste, pentru a scapa de flacari, aratind catre timplele si inimile lor.” Conform unui supravietuitor sau unui soldat, aproape 35 000 de evrei au fost arsi de vii sau spinzurati doar in Odessa. O alta sursa citeaza o cifra mai “caritabila”; doar 25 000 in Odessa si Dalnic.
Cum sa explici atita cruzime, manifestata la atit de multe nivele de societatea romaneasca? De ce au fost atit de putine interventii in favoarea victimelor (au existat, dar au fost rare si timide)? De la simplul soldat la cel mai puternic ofiter, de la angajatul anonim la birocratul investit cu autoritatea suprema si implacabila a Statului, evreii – si, mai tirziu, tiganii – nu puteau astepta nici o urma de mila sau umanitate.

Pentru a putea intelege procesul care a condus la violenta paroxistica impotriva evreilor romani in timpul razboiului, Ioanid ofera detalii documentate ale antisemitismului cotidian care l-a precedat. Influente religioase ancestrale, acuzatii absurde de deicid, nevoia unui tap ispasitor, factori economici, totul se afla in cartea lui Radu Ioanid. Dar autorul nu se multumeste sa evoce trecutul; el subliniaza deopotriva intreaga ambiguitate, urita si generatoare de confuzii, a prezentului. Cum sa poti intelege popularitatea lui Antonescu dupa caderea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu? Strazi care-i poarta numele, statui, oficialitati care pastreaza un moment de reculegere in memoria lui: a uitat asadar natiunea atit de repede faptele lui singeroase, atrocitatile ordonate de el, crimele impotriva umanitatii si condamnarea lui la moarte?
Iti trebuie o extraordinara forta interioara pentru a citi aceasta carte de la un capat la celalalt. Autorul a avut inca si mai multa forta pentru a o scrie. Da, intr-adevar, Radu Ioanid merita intreaga noastra recunostinta.
Traducere de
Diana Soare
_______
*Cuvint inainte la The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944 de Radu Ioanid (Ivan R. Dee, Chicago, 2000), editie americana a volumului Evreii sub regimul Antonescu (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997).
Titlul apartine redactiei
gandire pentru o fotografie buna - de andrei p la: 04/05/2004 06:54:17
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Inteleg ca in fata blocului dvs. este o remorca de tir mare, portocalie, pe care scrie: "IN GOD WE TRUST".
Si doriti sa aflati ce ar trebui sa mai contina o fotografie, pe langa remorca asta, ca sa fie reusita?

Pai o idee modesta ar suna cam asa.
Faceti un make-up pentru o vedere nocturna si asteptati. Eventual puneti-i si un profil metalic lung, legat cu sarma. Se anunta descarcari electrice in aceasta saptamana. Un traznet de la Dumnezeu, ar innobila mult remorca dvs. de Tir.
Daca traznetul vine si pe la sfarsitul amurgului, s-ar putea sa fie formidabila imaginea. Dar fiti vigilent sa nu va fure profilul baietii cu Fiare Vechi. Sau si mai grav sa ia remorca de Tir.
Ca degeaba ii mai trazneste cel de Sus, daca o face la Otzotzoaia, fara martori cu aparatul la oblanc. Poate va vin dvs. idei mai bune.
Numai bine, A.P.
#14961 (raspuns la: #14950) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Jay - de Paianjenul la: 05/06/2004 19:44:43
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
\\\"Iudaismul spune ca \\\'placerea nici nu trebuie sa vina\\\'.\\\"


- Citeaza-mi si mie te rog sursa din care ai aflat aceasta afirmatie...

- IUDAISMUL este una dintre religii... nu RELIGIA, in general...


\\\"Doamne, sunt unii musulmani care taie clitorisul femeii sa n-aibe placere.\\\"

- Da... In loc sa se intrebe DE CE respectivul madular exista acolo... CUM functioneaza... si sa INVETE sa \\\"opereze\\\" cu el ca atare....


\\\"Ce vrei sa spui, ca Dumnezeu a pus la fofoloanca clitorisul ca o compensare. Adica i-a zis femeii: Daca Adam termina in 5 minute macar sa ai ce sa faci tu cu degetul in timpul ala?\\\"

- Da, ASA cred, ca DUMNEZEU l-a pus acolo, si ti-am explicat DEJA si DE CE cred asta...

- NU am motive sa presupun ca Dumnezeu ar fi precizat si CIT sa dureze actul sexual... Cred mai degraba ca Adam si Eva au fost lasati sa se descopere si sa se cunoasca reciproc si ei doi, exclusiv, sa stabileasca regulile \\\"jocului\\\" in asa fel incit sa fie LA FEL de \\\"antrenant\\\" pentru AMINDOI... si se pare ca s-au descurcat foarte bine si fara \\\"asistenta tehnica\\\" din partea lui Masters & Johnson... (...POSIBIL deasemenea ca, inainte de a fi blestemata - \\\"Dorintele tale sa se tina dupa barbatul tau!\\\" - durata necesara \\\"incalzirii\\\" \\\"sistemului\\\" Evei, sa fi fost ACEEASI ca si durata necesara \\\"incalzirii\\\" \\\"sistemului\\\" lui Adam... POSIBIL am zis... e speculatia mea... si daca am \\\"zgodit\\\"-o, aspectul cu \\\"compensarea\\\" nu mai necesita dezbatere...)...


\\\"Man, sperma barbatului e \\\'de nerisipit\\\' asa zice religia.\\\"

- Si nu zice bine?!...
In cazul barbatilor care au descoperit ca in viata pot sa-si investeasca energia si in alte forme de... activitate, LA FEL sau - de ce nu? - la un moment dat chiar MAI INTERESANTE decit SEXUL, neejaculat sau pierdut prin polutie nocturna, lichidul seminal - care are aceeasi compozitie chimica (,) ca si laptele de mama - este reabsorbit de organism si convertit in energie. Tu nu ai numi asta \\\"Curat beneficiu!...\\\"?...


\\\"Asa a zis Dumnezeu: Bai Femeie si Barbat. Aveti o putzica si o pasarica
dar daca nu o dati la altii, sunt destinate si placerii.\\\"

- TU intelegi ce ai vrut sa zici in rindurile de mai sus?!... Eu NU...


\\\"Ei bine, acesti oameni \\\"fideli\\\" au inventat: prezervativul cu gust de fructe, frisca erotica si sexul in 3 ( se casatoreste si cu ea pentru o zi-nu rade, la arabi, ca sa se poata reguleze cu curvele si sa nu-l supere pe Allah, exista un cadi care ii casatoreste pentru cateva ore cu golanca respectiva- aia barbati, cateva ore :-).

- Ii priveste...


\\\"Eu nu citesc decat carti...de joc.\\\"

- SE VEDE!!!... (LOL...)...


\\\"Ma faci sa zambesc.Evreii aia de care vorbesti,regulau prin cearshaf,care avea o gaura in dreptul sulii.Si timp de un an de zile,mireasa simtzea facaletzu\\\' fara sa stie cum arata nici el nici fatza mirelui.
Obiceiul asta mai exista si astazi,dar pun pariu ca stii despre ce vorbesc...:-)\\\"

- Interesant... (...Informatiile astea, tot in cartile de... joc le-ai descoperit?...)...


\\\"Man, in spirit de veselie ,o.k.?\\\"

- \\\"Cafeneaua.com... Te face sa gandesti.\\\"
(...Ba uneori chiar...te pune pe ginduri...)...

Prieteneste
Jay

- Pai daca nu!.....
#16106 (raspuns la: #15340) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
obsesiv - de Alice la: 28/06/2004 09:01:42
(la: Vi se intampla sa va obsedeze o melodie pana la refuz?)
o melodie, nu prea ...
se-ntampla insa altceva: sa-i 'obsedez' eu pe cei din jur cu cate ceva care-mi place ... OBSEDANT.
Am ascultat in nestire (da, cred ca nu mai stiu de mine, mi se-ntampla!) fado, luni intregi, ascult cohen (daca m-apuca dorul de 'take this waltz', nu ma pot abtine s-ascult TOT ce am acasa, pana obosesc de extaz).
De o saptamana m-am blocat pe nocturnele lui Chopin: atata tandrete, noblete si romantism ...ca am senzatia ca-mi las sufletul acolo, pe loc, inlantuit in sunete!

le-ascut, de fiecare data, in ordinea asta:
7, do diez minor, op27, nr.1
13, do minor, op48, nr.1
15, fa minor, op55, nr.1
18 mi major, op62, nr.2
- experienta e unica, is in stare sa garantez!!!!
Ma bucur ca cineva a gasit ti - de sumo la: 09/08/2004 10:08:33
(la: Regulile si noi)
Ma bucur ca cineva a gasit timp sa citeasca ce am scris..
O dictatura a bunului simt? Interesant.. Oricum se bat unii "cu carammida in piept" ca poporul roman e bun si bland si cinstit...Asta asa e..Romanii sunt in general, buni, harnici si cinstiti, dar pe de alta parte"Foamea si saracia scot lupul din padure si din om".. Si parca aud gandul " Dar ce eu sunt mai prost? Daca azi asa se traieste.. eu de ce sa nu fac la fel?".Dezordinea ne impinge sa grabim unele solutii, lipsa de profesionalism ori de priceperea unora, ori chiar "ceatza legala" ma va obliga sa caut alte cai...Adica sa fiu descurcaret.. Acesta incrancenare a fofilarii pe langa lege.. Aceasta duplicitate invatata parca de la comunism "de a te face ca faci", ca si miroticul " Capul plecat, sabia nu-l taie".. Cred ca astea ar trebui sa inceteze.. Nu ne plangem la Protectia consumatorului despre produse si servicii proaste.. Nu ne plangem la Politie despre scandalurile nocturne ale restaurantrului din vecini.. care urla cu muzicile pana la 4,oo dimineata.. pentru ca "avem masina in strada si mi-o zgirie aia" ..Ori imi bat copilul pe strada...Ori imi sparg geamul, ori dau muzica si mai tare ... "De ce sa ma leg la cap?" Fiindca ne doare! De aia!.. Sau sa suportam. Asteptand ca UE "sa ne dea" .. "sa aduca" .. sa ne faca".. Cam de acolo ar trebui poate inceput.. Si sigur si din alte locuri.. Dar daca media ne arata cum unii au voie orice si cand mai si aud ca nu au patiti nimic sub aspect legal.. sau uneori o patesc, dar parca prea tarziu pentru morala publica..Cand facem staruri inchipuite din fete frumoase care trec de la un bogat la altul si le mai si laudam cu banii pe care ii primesc.. (fapta asta parca aduce a altceva), cind subiectul unei rubrici de sport e ceasul ori masina noua a lui X "fotbaliator".. ori noua lui aventura cu fotomodelul Y.. Parca e tot promovarea subtila a "descurcarii" ca mod de a fi..
Nu fac apologia saraciei.. Ea exista ca si bogatia.. Dar parca moralitatea si modestia erau si ele printre valorile cu care se mandrea romanul...
Si sa nu uitam cum o necesara campanie de afise anti coruptie (Afisele Mindbomb) au fost considerate de un fost primar de "municipiu de 5 stele" ( zicea el) ca ofensa personala .. Cum adica? Zicem ca luptam impotriva coruptiei si ne deranjeaza chiar propanganda anticoruptie...Hmmm.. Ciudata stare...
Cred ca trebuie inceput la nivelul individului.. NU dau si NU iau spaga, bacsis,ciubuc,atentii,etc...Respect regulile si voi fi aparat de ele..Sau imi asum riscul de a le incalca fara sa astept mai apoi clementa, iertare >>"lasa-l saracu.. e baiat bun da' lumea e rea..a avut politistul cu el ceva(ori procurorul, ori paznicul, ori judecatorul, ori vecinul ,ori.. ) " fara sa mai caut daca "nu avem pe cineva sa ne ajute.."
#19421 (raspuns la: #19367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu vreau sa stiu ce-ai vrut sa spui? - de Alice la: 14/11/2004 17:37:15
(la: Teama unui nou inceput...)
sama-mi dau, sunt multe ganduri ce-au ramas nespuse, agatate carele pe unde in ist mesaj frumos, dara trunchiat de autoconstrangeri.

bine.
sunt dintre cei care striga cu gand sa-mpartaseasca din durere, ci nicidecum din cauze, ce nu-mi e bine-a le da forma.

io n-am gustat adesea din siguratate.
in chip ilogic, dovada crasa, poate, de egoism banal, eu singura nu m-am simtit si nici cu mine insami nu m-am plictisit vreodata.
adevarata singuratate, asa cum o vad, e atunci cand te-ai pierdut pe tine, nu te mai recunosti si n-ai habar und' sa te cauti.
vecina cu panica, solitudinea aceea te indeamna sa accepti, probabil, ceea ce-am citit ... 'jumatati de masura'.

cu incapatanare cred ca nici un om normal la cap nu se multumeste cu resturi de la masa altora, si, daca le accepta, o face din neputinta si din teama de-a-i face fata, Fricii.

caut oamenii, prezenta lor imi face bine, asa cum bine-mi face bucuria de-a impartasi.
am doar oameni buni in juru-mi ... fireste, e vorba de propria conceptie despre 'calitate': onestitate si caldura.

daca ai cere cuiva jumate, probabil ca i-ar fi comod, o vreme sa-ti dea jumate.
nu te-o pretui niciodata pentru asta si nici tu nu vei creste in ochii tai, parol!

ideea asta cu asteptatul e relativa, in functie de ce pricepi prin 'cuminte'.
nu vad ce ai putea face ca sa fortezi mana destinului.
'hai sa ne-ndragostim azi', vei zice la trezire, si sara vei bea un cico in bratele omului visat...

pana vine, corect ar fi sa mai slefuim ici-colo, pe unde stim ca scartaim.
de la haine bune si stylist corespunaztor, pana la o carte buna, un concert spectaculos si alte autorasfaturi pe care ti le-ai refuzat.
chiar, de ce ti le-ai refuzat?

*ma duc sa fac o baie fierbinte cu suma multa.
imi pun un prosop moale sub cap, 'scap' sare de baie din belsug, am undeva patru nocturne de chopin si-o lista-ntreaga de cohen.
am sa-mi fac à côté un bol cu boabe de struguri, bucati de mere, pere, gutui, banane si grapefruit.
nu, fara frisca, mi-ar fi aproape vulgar ...

el?
e departe, de zece ani.
'ochii care nu se vad se uita' i-adevarata, poate, dara nu pentru cea care semneaza acum,
a dumneavostra,
alice

eu cred ca e scris la mishto - de donquijote la: 06/07/2005 12:31:20
(la: „De la monocultură la interculturalitate“)
sa ne puna la incercare.
si e si plin de greseli de sintaxa.
Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune.

...dand consitenta ceea ce este indus'... 'dand consistenta' - cere forma dativa - cui? (sper ca m-am exprinmat corect) sau cuvantul consistenta e in plus, sau lipseste o virgula dupa dand consistenta si un 'la' inainte de utilizarea...fiecare din corectari da alt sens (care tot ramane ascuns, dar e gramatical corect)
sau
'dincolo de fecunda improvizatoare atractie'
asta nu-i romaneste, lasand la oparte semnificatia cuvintelor.
2 adjective inaintea substantivului in lb. romana? unul singur treaca -mearga., da doua? macar de punea un si ...

p.s. bacalaureatul la lb romana l-am dat acum vreo 30 de ani...asa ca imi cer scuze daca am facut vreo greseala. sau poate revolutia din '89 a schimbat si gramatica...
Am mai incercat si astazi, - de PROUDFRECKLED la: 07/07/2005 03:40:18
(la: „De la monocultură la interculturalitate“)
si uite ca tot nu pricep,si cunosc toate cuvintele...
Da ce frumos suna!

Raportul monoculturalitate-
Interculturalitate
Este unul diurn
Pentru ceea ce remarcăm la vedere
Si unul nocturn
Spre ceea ce asortăm la prevedere
In latenţă
Tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus
Dind consistenta
Ceea ce este indus
Fiind necesar utilizarea
A ceea ce este unda retrovizoare,
Dincolo de fecunda improvizatoare
Atractie.

si daca tot mi-am stors mintile, mi-am amintit de pasarea Iuh-Iuh:)))))))
Yummy - de fefe la: 16/07/2005 01:03:27
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
Placinte poale-n-briu? Mama ce de mult nu am mincat! O bunatate extraordinara. Mai ales cind le scoti fiebinti din cuptor si miroase toata casa a placinte. Si cind le mai vezi dolofane si lucioase le maninci si cu ochii nu altceva.

Nu am acuma reteta, dar o sa ma uit prin cartile de bucate de acasa.

Totusi daca stau bine si ma gindesc eu cred ca riscam sa devenim alergice citorva personaje din ulita vecina, ca am inteles ca li s-au terminat medicamentele si tot ce pute a placinta ii afecteaza rau de tot.

Mai bine ar trebui sa-i intrebam ce doresc maretiile lor ca noi sa discutam. Poate sint interesati de activitatile noastre nocturne, sau de viata sexuala care tu o duci in Canada, eu in America si restul pe unde or fi ele. Sau poate doresc sa le mai povestim de ultimele noastre aventuri maimutzaresti. Ah, se prea poate ca sint interesati in poezie si literatura, ca si despre alea stim sa discutam. Noi avem o enciclopedie intreaga de subiecte de discutat. Tot ce trebuie este ca ei sa inceapa discutia. Dar se pare ca nici ei nu prea are ce discuta decit despre cele care vorbesc de retete de placinte. :))
Pt. fefe - de Paianjenul la: 16/07/2005 04:36:50
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
"Poate sint interesati de activitatile noastre nocturne, sau de viata sexuala care tu o duci in Canada, eu in America si restul pe unde or fi ele. Sau poate doresc sa le mai povestim de ultimele noastre aventuri maimutzaresti. Ah, se prea poate ca sint interesati in poezie si literatura, ca si despre alea stim sa discutam."


- Whatever the case... chiar nu te simti flatata cind esti centrul atentiei?!?...
#59856 (raspuns la: #59843) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de donquijote la: 09/08/2005 19:52:03
(la: Trancaneala Aristocrata "4")
da 30C nu-i cam calda? poate asa de o baie nocturna mai merge, da ziua nu prea te racoresta. mai mult te uda degeaba...:)
"De la intercultură la monoculturalitate" (sau invers) - de cico la: 10/08/2005 02:31:06
(la: "Academia Cafeavencu")
„De la monocultură la interculturalitate“

Cultura în prilejul privilegiat al timpul nostru, este privilegiul prilejului delirului în trei dimensiuni concentrice: om - cetate – societate, sortit vorbelor bune alocate unui foarte singur om, exponentul indivizilor, iar puterea culturii este punerea în temă a motivelor existenţei şi-n contratemă, interpunerea raţiunilor fiinţării, vremea omului ca receptor, emiţător de judecăţi de valoare şi prejudecăţi de coloratură sceptică fiind factorul intercesor suficient al sintezei, eschivă de la rutina revoltei întârziate a celor două forţe în căutarea zilei de după apocalipsul postmodernului la mijlocul fin al vieţii, afin deliciilor îngustate unghiului vacantei optativităţi, ca ultim suspin al inteligenţei copilului mort din penumbra amintirilor naşterii, încrustat din nimic altceva decât (din)în limita concurenţei cu realitatea în măsura rarităţii clipelor de intimitate cu dialogul interior. Cultura rămâne bogăţia impresiilor infiltrate subminativ imperfecţiunilor, conexe omisiunilor curente şi răpune carenţa demersurilor densităţii depresiilor inerent recurente comisivului dol izvorât din umbra eventualului rol putativ deschis de rostul indubitabil aluziv spre înţelegerea finalităţilor şi decelarea intimităţilor rostirii.
Teama de adevăruri, frica de afirmaţii pe marginea prăpastiei ce separă antipozii incitând privirea spre ceea ce este dincolo de aparenţa abisală a încercărilor, naşte în monocultura societăţii singulare inavuabilul iar în monocultura societaţii plurale inimitabilul când aceasta restrânge diversitatea la imensitatea imanentelor ei surse ca stipendiu, perfuzie pentru un organism plin de endeme inexplicabil insondabile evoluţiei, dar inevitabil sortite eşecului din pricina încercării de asimilare spre resuscitarea reminiscenţelor, prin alocarea de, o manieră superficial – egoistă, a împrumuturilor, într-un manierism care încremeneşte multiplicitatea într-o unicitate a nostalgiilor vis - à - vis de o contestare a tarelor ce se vor împrospătate, implicit întreţiunute din suprapuneri sortite dizolvării dinspre adaptare către cenzurarea prin absorbţie.
Paradox şi antidot la starea sensului indicat de inerţii, consecinţe ale supravieţuirii, inbox şi poliglot destin la desistarea consensului, implicat de invenţii vane, efecte ale unilateralului interpretării, interculturalitatea este apeduct către o mai amplă mişcare în termenii care întrupează o comunitate în care interacţiunile vocilor au temeinicia glasului în pustiu, puseul vaticinar în lumina ecoului vizionar aflându-se ca intenţie de a fi în apropierea aşezământului funeral de unde putem auzi măcar ecoul vocilor dezarticulate ca indezirabile dialecte inevitabile acustici ale porţilor deschise desprinse parcă dintre noi, pentru a ne stimula evaziunea, între noi, prin noi înşine şi unii dinspre alţii către aproapele nostru şi-n implicitul arbitrariului nostru, înspre om ca singură cale către o justă apreciere a valorii unei comunicări deschise oricărei reacţii ipotetice la atracţiile avatarurilor grosolane sau aderenţelor lagunare.
Găsim în imaginarul nestatornic al vremii omului, o altă estetică a geneticii ce până mai ieri era prinsă în ruminaţia fanatului crescendo al culturii, germinativul constituindu-l în concreto doar “babelul fericit” zămislit din dorinţa mutuală izvorâtă gândurilor ca interludii livreşti ale comunicării interculturale.Interculturalitatea îşi găseşte plenitudinea, în pledoaria axei, înţelepciune ca o presupuoziţie a impetuozităţii unui spirit liber în circuitul dialogal frugal şi eliberat de orice inhibiţii ideologice “ergo” de orice extensii expansionist dogmatice, intuiţie ca o predispoziţie la relativa speculaţie a adoraţiei plăpândului ecou al susurului omului şi reflecţia necesară ca o contrastantă constanţă gravitaţională în jurul argumentaţiei todeauna poziţionată într-o linie discontinuă a gândirii colective şi permanent ferment al cugetării omului, dincolo de orice certitudini regăsind cadenţa în confluenţa miturilor spre o înţelegere a forţei de interpretare şi puterii de recuperare a reperului, indiscutabil fortuit ca un precedat condens al existenţei filtrată prin delirul speculaţiei ca finalitate a interogaţiilor riguroase, nimic altceva decât vigoarea vocaţional – estimativă a adevărurilor şi descătuşarea limitativă dinspre aflarea legitimităţii moştenirilor.
Societăţile plurale renasc atât prin coliziunile prilejuite de intermitenţa vocaţionalului insolit al întâlnirilor culturale, latente în retorspectivul lor gripal şi prezentate ca fiind aspectele asperităţii unei discontinuităţi ivite la un anumit moment, precedat de inerţioase tendinţe etniciste şi consecinţa vădit necesară ca scop implicit insinuantă, ca mijloc de relativă descreţire a rigidităţii intuiţiilor istituţional – culturale pronunţat multiple intenţional din nevoia de a găsi în mod ubicuu ca adarenţă solvabilă, ca aspect devolutiv operaţional – amiabilă la permanenţa unităţii întru diversitate în chip de alternativă constant fluidă şi contrastant aluzivă la ignoranţa vâscoasă a gestaţiei, în delimitările aparent armonios evolutive ale periniciozităţii vendetismului unicităţii culturale, excesiv perene şi în aceeaşi măsură ca factor determinant al dialogului. Ce-I drept, însă, este faptul că într-o dialectică fragilă prin prisma pricinilor “întreţinute” de ţeluri al căror suport interior este diform, conglomeratul alcătuit din nimic altceva decât acele cauze ultime ce pot duce la derapaje conflictuale ireconciliabile, în aceeaşi măsură oferă pavajul unor clivaje ideologice cu rol de atenuare a posibilului imprevizibil eruptiv – cu atât mai mult pot fi axul în jurul căruia gravitează interfaţa interferenţelor culturale, indici ai pulsului plusurilor gândirii în chipul decalogului bunelor intenţii – cât şi în virtutea confluenţelor, ca un corolar firesc al motivului fundamental, indicat de temele desprinse de recrudescenţa fenomenului singularităţii, o consecinţă vădit determinantă a ambiguităţii unei ambivalenţe, rezultate din bifurcaţiile animozităţii inerente ritmului static, efectul densităţii elementului interpersonal acceptat ca un detaliu al comunicării amplificate de continuităţi nuanţate permanent şi reluate în chip convergent eterogene în intermitenta lor demarcaţie, dar străbătute de fiorul dialogului ca unică formulă a menţinerii în joncţiunea emergentă valorilc, falselor premise. Este necesară incizia care despică viscerele şi precizia care deretică arterele nenaturale din care la un moment dat pot epidemiza endemic caracterul constant al coeziunilor inerente confesiunilor indirecte ca perspective eruptive ale prezentului pentru că (a) facilita aspectul decizional (care) să dobândească asemănarea conspectului componenţial evoluţiei culturale a societăţilor plurale prin omogenizarea propusă de divesitatea interculturalităţii. Raportul monoculturalitate – inteculturalitate este unul diurn pentru ceea ce remarcăm la vedere şi unul nocturn spre ceea ce asortăm la prevedere în latenţă tocmai pentru a pune în valoare ceea ce este expus dând consistenţă ceea ce este indus fiind necesar utilizarea a ceea ce este unda retrovizoare, dincolo de fecunda improvizatoare atracţie şi implicit înmănunchiate aceste moduri de întrevedere, se întrepătrund, sinergia curcubeului vocaţional fiind consecinţa moştenirii comune. Dacă interculturalitatea presupune un efort de adaptare şi adoptare imparţială totuşi atentă la detaliile care apropie permiţând o dezvoltare imprevizibilă prin caracterul divers al temelor reprezentând astfel o concentricitate a fundamentelor conglomerat, monoculturalitatea implică un acces spontan la ceea ce înseamnă valorile culturale însă fără un studiu dintr-o perspectivă pretext al întâlnirii celorlalte întreţinut de deschiderea intercesivă a comunitarităţii, acestea îşi pierd consistenţa consecvenţiei consensului care le-ar putea oferi certitudinea permanenţei. De la monocultură până la interculturalitate rămâne un singur impas: acela al decorativului în care se zbat din consuetudinea reperelor temporal – temporare sortite lejerităţii unui dialog din afară tranzitând vag spre superficialitatea unui interior al penumbrei, nimic altceva decât o invenţie de tasare a urmelor specifice alunecării în derizoria stare de anonimat deprinsă din seducţia efemerului, portretizând societăţile decimate înspre totalitatea opusului privirii omului şi aliniate dinspre dualitatea cursului uneltirii mişcării din ochii individului.


sursa: http://www.cafeneaua.com/node/view/5185

------------------------------

Daca textul acesta n-a fost scris la misto, atunci eseistul e un geniu! Ca (dupa comentarii) numai el intelege ce-a spus ;)
imaginea noastra altfel - de teo_05 la: 16/08/2005 23:46:14
(la: noi si imaginea noastra)
scriu aici un articol al lui andrei plesu, apropo de imaginea noastra, a tuturor, ca romani...sper sa va placa daca nu-l stiati deja..:)
"Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii. Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei. Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela
Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase,Constantinescu
si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei, in soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori,
postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.

Andrei Plesu in "Jurnalul national"
don - de gigi2005 la: 05/09/2005 15:34:21
(la: Curiozitate)
femeile in general sunt foarte curioase mai ales in cazul speciale respectiv: evenimente mondene de cartier, evenimente rutiere, convorbirile telefonice ale barbatului, intalnirile lui zilnice sau mai nocturne, prietenele copiilor s.a. Iar toate acestea in loc se se estompeze cu varsta, din pacate se accentueaza. Unele exemple le dau din experientza proprie, altele din ce am vazut. Dar asta e alta problema.

Mai este curiozitatea cunoasterii. Domenii pe langa care ai trecut fluierand in tineretze te fascineaza acum. Lucruri pe care nu le-ai facut niciodata, ai vrea sa la faci. De pilda eu m-am aruncat cu coarda elastica o data sa vad cum e. Sau am luat de la Metro cate unul din toate fructele exotice pe care le-am gasit dar nu le-am gustat niciodata tocmai sa vad cum sunt. Apoi melci, broaste, fructe de mare de toate felurile, pesti... sortimente care erau bine mersi tot acolo chiar daca le gustam sau nu le gustam eu. De ce? Din curiozitate. Puteam trai si fara ele, dar parca sunt mai "desteapta" acum ca stiu cum sunt. Tentatzia este mai puternica dacat blazarea, cel putzin in azul meu.
#69724 (raspuns la: #69718) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu trebuie confondat indiscretzia cu o curiozitate intelectuala. - de Jimmy_Cecilia la: 08/09/2005 18:31:36
(la: Curiozitate)
gigi zicea:

"femeile in general sunt foarte curioase mai ales in cazul speciale respectiv: evenimente mondene de cartier, evenimente rutiere, convorbirile telefonice ale barbatului, intalnirile lui zilnice sau mai nocturne, prietenele copiilor s.a. Iar toate acestea in loc se se estompeze cu varsta, din pacate se accentueaza."

asta este indiscretzie, lipsa de bun simtz si de educatzie si
mai are si un iz pronuntzat de vulgaritate...

si nu este apanajul femeilor "in general"...
daca doar din astea cunosti.. schimbatzi frecantarile

o gasesti si la barbatzi, cum ziceam e un fel de "7 ani de acasa"
pe care persoanele astea n-o au...
nu are nimic comun cu intelectul sau diplomele de studii...

persoanele astea le detectezi de cum deschid gura, dupa langaj..
#70667 (raspuns la: #70513) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
horica draga, - de gigi2005 la: 23/09/2005 03:13:53
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
constat cu surprindere ca-mi contorizezi "patern" toate iesirile nocturne!
Sa zicem ca in timpul asta dl.gigi fumeaza o tzigara...ce zici?
#74130 (raspuns la: #74128) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Horica - de Lascar Barca la: 25/09/2005 05:17:28
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
Bon soir!
Ma chinui de 2 zile cu computerul.D-aia am fost absent...Si-n
plus tocmai veni de la o Busuioaca de Pietroasa.....
Ce mai faci?O filozofie nocturna ,ceva?
#74545 (raspuns la: #74544) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mintea oscileaza intre consti - de Intruder la: 26/09/2005 10:00:25
(la: Psihanaliza)
mintea oscileaza intre constient si inconstient...psihanaliza este un procedeu de cercetare al inconstientului (el singur) si al constientului legat de inconstient...psihanaliza este o terapie care patrunde pana la esenta mintii, o imparte in universuri mai mici si-o analizeaza...
Freud a facut niste analize sociale privind aplicarea psihanalizei la tratamentul nevrozelor in "Totem si tabu"...

In ce masura e subconstientul responsabil de starile de euforie , depresie sau anxietate nejustificata ?

este responsabil in aceeasi masura cu factorii exteriori...asa cred eu...
nu stiu daca putem pune numai in carca subconstientului starile noastre...

visele...cred ca sunt un fel se supapa nocturna...nu intotdeauna.
nu visam ce vrem, visam ce vrea subconstientul...cand visam ce vrem, atunci suntem in ''tandem'' cu acest subconstient...

este un subiect vast, poate voi reveni...
pana atunci, voi citi ce scrie Cassandra care, ca de obicei, ma uimeste cu acuratetea comentariilor sale...



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...