comentarii

noi iesim


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Domnia lui Carol I sta sub se - de bodo la: 14/02/2004 10:10:28
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
Domnia lui Carol I sta sub semnul modelului belgian : Romania se voia o Belgie a Orientului, adica prospera la interior si ferita de primejdii in exterior. Constitutia Romaniei din 1866 a fost copiata dupa cea belgiana din 1831. Numai ca liberalismul constitutiei belgiene era perfect adaptat societatii pe care era chemata sa o carmuiasca. Nu acesta era cazul Romaniei unde secole de-a randul " obiceiul pamantului " era mai tare decat legea, iar coruptia si arbitrariul dregatorilor romani din vremea aceea desavarseau haosul.
Va suna cunoscut ? Istoria se repeta. De altfel Carol stia bine in ce se baga, pt ca spunea candva intr-o scrisoare din 1870. " Aceasta nenorocita tara se pomeneste trecand fara tranzitie de la despotism la liberalism, cum n-a facut-o nici un popor din Europa. Dupa ce am vazut aici, tin aceasta drept o nenorocire cu atat mai mare cu cat romanii nu se pot maguli ca au vreuna dintre virtutile civile ce apartin statelor qvasi - republicane ". Si asa a ramas de atunci in Romania.
Cand am adus vorba de Carol am adus-o in sens bun. Cand am spus ca nu mai e ca pe vremea lui Carol, am vrut sa spun ca romanii nu vor mai accepta un " venetic ", unul care nu mai este de al lor. Iar Lia Roberts, fara suparare, insa nu mai este de-a romanilor. Dupa cum spunea si presa, ea nu mai stie nici macar pretul la zahar, sau salariul minim pe economie, si nici nu o intereseaza, asa ca n-are rost sa o creditam cu vreo sansa.
Da, romanii sunt idealisti si visatori, le-ar place sa fie Hagi presedinte, sau Nadia Comanici sefa Senatului. Dar ei stiu ca asa ceva nu este posibil. Trebuie sa fim practici. Pe vremea lui Constantinescu treburile au mers prost in Romania pt ca aia care conduceau erau si prosti, si fara experienta si hoti. Astia de acum sunt doar hoti. Nu sunt prosti si nu sunt fara experienta. De aceea, pana se va gasi echipa aceea experimentata si corecta care sa conduca Romania, va castiga PSD alegerile. Si acum si peste 4 ani, si peste 8 ani. Pt ca PSD stie ca daca populatia nu ii sustine, vor trebui sa fraudeze alegerile cum au facut cu referendumul si tot vor iesi ei. Celebra zicerea lui Micki Spaga: " Nu-i nevoie sa fraudam alegerile, dom'le, ca tot noi le vom castiga ". Intelegeti ? Adica suntem asa de siguri ca nici nu mai trebuie sa ne spargem capul cum sa furam cum am furat la referendum ! Asta e gandirea politica in Romania. Cand Brucan a spus ca ne vor trebui 20 de ani sa ajungem ca Germania, lumea era sa-l linseze. Daca spunea 60 sau 80 era mai aproape de realitate.
#9617 (raspuns la: #9587) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
MARTOR LA EVENIMENTELE DIN 1944 - de anita47 la: 14/02/2004 15:01:24
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Martor la evenimentele din august '44

Teodor Wexler
Vicepresedintele Fundatiei W. Filderman

Dupa batalia de la Stalingrad aliatii Germaniei erau constienti ca aceasta va pierde razboiul si cautau solutii pentru a iesi din conflict si a incheia un armistitiu cu Natiunile Unite. Nu intotdeauna solutiile propuse occidentalilor de catre aliatii Reichului erau realiste si in primul rand ele pacatuiau prin aceea ca nu tineau cont de inamicul nr. 1 al Germaniei, Uniunea Sovietica, si de faptul ca Statele Unite si Marea Britanie considerau alianta cu rusii ca o realitate ce nu putea fi ignorata si, cu atat mai mult, tradata. In ianuarie si iunie 1943, Mihai Antonescu se deplaseaza la Roma pentru a stabili cu Mussolini iesirea simultana din razboi a Italiei si Romaniei. Actiunea esueaza. In tot cursul anilor 1943-1944, atat guvernul Antonescu, cat si opozitia democrata din Romania vor tatona obtinerea unor conditii de pace. Ei vor fi respinsi rand pe rand pentru ca occidentalii se vor incapatana in a respecta alianta cu Uniunea Sovietica si aceasta in special pentru tarile din Europa de est. Clasa politica romaneasca din acea vreme nu a inteles sa-si asume raspunderea tratativelor de pace, de aceea vor esua si tratativele ambasadorului Cretzianu la Ankara cu delegatii generalului Wilson si tratativele de la Stockholm cu Ana Kollontay, ambasadoarea sovietica in Suedia.


Un moment semnificativ al tratativelor de pace din primavara anului 1944 este acela la care participa Barbu Stirbey si ambasadorul MacMillan - principalul consilier al generalului Wilson. Dar sa-l lasam pe Nicolae Baciu sa relateze: "Voi semnala ca la acea data (aprilie 1944 - n.a.) autoritatile engleze erau in posesia unei importante scrisori adresate de avocatul Filderman, seful Comunitatii Israelite din Romania, catre principele Stirbey.

Scrisoarea era destinata, evident, sa intareasca mana principelui in negocierile sale. De altfel, maresalul s-a gandit el insusi, vazand ca negocierile de la Cairo nu inainteaza, sa-l trimita pe avocatul Filderman ca pe un al treilea emisar" (Nicolae Baciu, Ialta si Crucificarea Romaniei, Editura Dumitru, München, 1983).

Este cazul sa facem cateva precizari: 1) Scrisoarea lui Wilhelm Filderman nu era adresata lui Barbu Stirbey, ci ambasadorului MacMillan, viitorul prim-ministru al Angliei; 2) Scrisoarea a fost redactata la cererea presedintelui Partidului National Liberal, C.I.C. Bratianu, intrucat ambasadorul MacMillan l-a trimis pe Barbu Stirbey sa trateze initial cu dna Kollontay la Stockholm sau in spatele frontului de la Iasi direct cu sovieticii, in lumina declaratiei lui Molotov din 4 aprilie 1944. Dr. Filderman a predat scrisoarea ambasadorului Cretzianu la 10 mai 1944.


Autorul acestor randuri, studiind memoriile dr. W. Filderman, este nevoit sa mentioneze informatia ca ambasadorul MacMillan i-a predat scrisoarea liderului Comunitatii Evreiesti din Romania lui Vasili Bogomolov, ambasador sovietic la Alger si reprezentant al guvernului sovietic pe langa cartierul general aliat de la Cairo si in acelasi timp coordonatorul activitatii KGB pentru tarile Orientului Mijlociu si Africii de Nord. Deconspirarea scrisorii dr. Filderman a avut urmatoarele consecinte:


Rusii erau informati ca Romania doreste ca dupa armistitiu pe teritoriul sau sa stationeze trupe ale celor trei aliati si nu numai trupe sovietice.
Teritoriile romanesti cedate catre URSS la 28 iunie 1940 sa constituie subiect de negociere privind o retrocedare totala sau partiala catre Patria mama.

Comunitatea evreiasca din Romania, prin liderul ei, ramane fidela cauzei nationale a tarii.

La procesul pe care-l vor intenta lui Filderman, in 1950, comunistii vor utiliza scrisoarea drept cap de acuzare impotriva liderului populatiei evreiesti din Romania.


Alt moment semnificativ. La 13-14 iunie 1944, la Bucuresti, in casa profesorului universitar Tudor Ionescu din Calea Mosilor (profesorul Tudor Ionescu era un oportunist social-comunist) se intruneste comitetul militar politic de pregatire a unei lovituri de stat si incheierea unui armistitiu cu Natiunile Unite. Pe langa reprezentantii partidelor politice participa si reprezentantii minusculului partid comunist, Lucretiu Patrascanu si inginerul Ceausu, alias Emil Bodnaras, precum si generalul Aurel Aldea, generalul Gheorghe Mihail si colonelul Damaceanu. Casa Regala era reprezentata prin Mocsonyi-Starcea. Comunistii resping planul generalului Aldea Aurel de a se aduce de pe front unitati fidele regelui, de a mari dispozitivul de jandarmi pedestri cantonati in Bucuresti si de a trece urgent in dispozitiv de lupta premilitari aflati la dispozitia Apararii Pasive.


In contrapropunerea sa, Emil Bodnaras cere ca alaturi de unitatile militare din garnizoana Bucuresti, complotistii sa se foloseasca de asa-zisele "garzi patriotice" organizate de minusculul partid comunist. Cerandu-se explicatii de unde are PCR unitati militare pentru asigurarea unei insurectii armate (citeste lovitura de stat - n.a.), Lucretiu Patrascanu mentioneaza posibilitatea inarmarii populatiei evreiesti si in special a celei deportate.


Inca din noaptea de 13-14 iunie 1944, generalul Sanatescu il informeaza pe dr. Filderman de propunerile minusculului, dar zgomotosului partid comunist. A doua zi, 14 iunie 1944, Filderman se prezinta la Palatul Peles spre a-i cere regelui sa opreasca aventura sinucigasa in care comunistii vor sa-si dobandeasca un rol in viata tarii pe spinarea comunitatii evreiesti din Romania, dar si pe viitorul poporului roman. Mai mult, Filderman ii cere regelui ca Armata Romana sa asigure siguranta si viata evreilor in cazul unei retrageri germane. Regele este de acord cu liderul evreu, planul comunist nu este acceptat, ei vor incerca sa-l reia intr-o parodie esuata in dimineata zilei de 24 august la Bucuresti. In audienta de la Peles din 14 iunie 1944, au mai participat maresalul palatului, Al. Ghica, si secretarul doctorului Filderman, avocatul Grubea. Detinem continutul discutiei dintre rege si liderul evreu intr-o relatare pe care am primit-o, in august 1995, la Paris, din partea dr. Grubea.


Comentand evenimentele descrise mai sus si atitudinea ferma a dr. Filderman, cunoscuta analista politica Nicolette Franck scrie: "Daca s-ar fi ridicat impotriva compatriotilor lor romani, evreii puteau sa fie acuzati ca seamana discordie in interior si impiedica cristalizarea solidaritatii nationale: (Nicolette Franck, La Roumanie dans l'engrenage Edit Elsevier Jaquier, Paris-Bruxelles, 1977).


Dupa normalizarea relatiilor dintre puterea postdecembrista si fostul suveran al Romaniei, consider de a mea datorie sa cer Majestatii Sale ca pe baza arhivelor aflate la Versoix sa confirme intrevederea sa cu Filderman din 14 iunie 1944. Aceasta ar insemna nu numai respect pentru mult incercata istorie a Romaniei, dar si un omagiu postum adus ilustrei sale mame, Regina Elena, care, in anii razboiului, s-a implicat in salvarea a zeci de mii de cetateni romani de etnie evreiasca, manifestare plenara a umanismului romanesc.


Politica sferelor de influenta a marcat si evenimentul pe care l-am relatat mai sus. Intr-adevar, incepand cu 15 iunie 1944, ofiteri apartinand armatei a VIII-a britanice, detasati in Iugoslavia pe langa trupele lui Tito, trec clandestin frontiera Romaniei sau sunt parasutati de aviatia britanica spre a aduce la indeplinire planul Bodnaras-Patrascanu. O parte dintre ei sunt prinsi de Jandarmerie, o alta vor fi arestati dupa 23 august 1944 de guvernul Groza, ca spioni (vezi Arh. SRI, d. 16385). Prezenta acestora denota ca planul Bodnaras-Patrascanu a fost inspirat de sovietici si a primit binecuvantarea britanica pe principiul zonelor de influenta, stabilit intre englezi si sovietici si binecuvantat ulterior la Ialta. Am mentionat ca organizatorii "insurectiei armate" de la 23 august 1944 nu au renuntat la planurile lor. Nereusind sa primeasca adeziunea populatiei evreiesti, comunistii strang mai in gluma, mai in serios, in dimineata zilei de 24 august, circa 120-150 de copii, baieti si fete, cu varste cuprinse intre 13 si 16 ani, si ii trimit inarmati cu bate si topoare la Baneasa. Copiii proveneau din cartierele evreiesti Dudesti si Vacaresti. Vazandu-i, generalul Iosif Teodorescu, comandantul militar al Garnizoanei Bucuresti, il cheama pe Bodnaras, apostrofandu-l ca trimite copii la moarte sigura si ordonandu-i sa puna capat unui macel colectiv. Am citat falimentul ultimului act al unui scenariu pe care comunistii l-au regizat spre a-si atribui roluri pe care nu le-au avut si care nu si-au gasit ecou in randurile populatiei evreiesti, indiferent de naratiunile national-comuniste postdecembriste.


Alt moment semnificativ. Ovidiu Vladescu, fostul sef de cabinet al lui Mihai Antonescu, relateaza (Arh. SRI, ds. 16385) ca in seara zilei de 22 august, in jurul orelor 21,30, din ordinul lui Ica Antonescu, l-a convocat pe dr. Filderman la Palatul Victoria spre a-i cere in numele sefului sau sa solicite urgent marilor organizatii evreiesti sa intervina pe langa guvernele american si britanic ca unitati parasutate aliate sa participe la ocuparea Romaniei pentru ca rusii sa nu fie lasati sa faca singuri acest lucru. Ovidiu Vladescu afirma ca Filderman s-a ocupat de aceasta. Marturisiri asupra acestui moment dramatic fac (in acelasi dosar SRI) Radu Lecca si fruntasii evreimii romane: A.L. Zissu, Jean Cohen si Misu Benvenisti.


Iata propriile mele amintiri asupra acestui eveniment. In august 1944, W. Filderman si sotia sa, Emilia, locuiau provizoriu in casa dr. Alfred Condru, situata in Bucuresti, Piata Sf. Voievozi nr. 1, et. 1, ap. 2. Filderman ocupa provizoriu aceasta locuinta intrucat in imediata apropiere se afla Ministerul Economiei Nationale, in subsolul cladirii fiind amenajat unul dintre cele mai eficace adaposturi antiaeriene din Bucurestii acelor ani. Eu locuiam peste drum de locuinta dr. Condru, adica pe str. Sf. Voievozi 32. In seara zilei de 22 august 1944, ma gaseam impreuna cu parintii mei in casa Condru. In jurul orei 22,30 a intrat dr. Filderman, insotit de un ofiter imbracat in uniforma de front. Era sublocotenentul Nenitescu, secretarul cu probleme militare al lui Mihai Antonescu. I-au telefonat dr. Costinescu, presedintele Crucii Rosii Internationale, din Piata Romana, de unde s-a transmis mesajul guvernului Romaniei. Unul dintre destinatarii mesajului era Agentia Evreiasca din Istanbul si altul, Sally Maier, reprezentantul Agentiei Evreiesti din Zürich. Cand Filderman s-a intors noaptea tarziu, era deja 23 august 1944. Zarurile fusesera aruncate. Ezitanta in a salva tara, clasa politica esuase. Regele Mihai si unii dintre conducatorii armatei mai sperau sa salveze ceva actionand cu abnegatie si devotament. In ceasul al doisprezecelea al istoriei, agentura comunista intorcea evenimentele in propriul sau interes si al stapanilor de la Kremlin. Noaptea totalitarismului fascist era inlocuita cu lunga noapte a totalitarismului comunist.
LUMEA MAGAZIN





Motto: "citeodata, sa te rev - de SB_one la: 14/02/2004 16:15:05
(la: Ati face ceva pentru Romania daca vi s-ar ivi ocazia?)
Motto:
"citeodata, sa te revoltzi, inseamna un act de patriotism"
( l-am auzit aseara la tvri)

apropos motto, noi am facut deja ceva ptr. RO ( macar prin plecare)si cred ca - fiecare in felul sau- facem in continuare.

Impotriva politicienilor nu exista decit o arma: revolta si politica activa. Cred ca , cu cit vor iesi mai multzi oameni din tzara ( sa vada si sa invetze...si bune , si rele) va fi mai bine.

Politica si "pusul pe rotzi " e treaba celor ce locuiesc in RO.


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#9630 (raspuns la: #9572) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Eu il stiam "Ridem, glumim, d - de Daniel Racovitan la: 17/02/2004 15:03:38
(la: Intuneric, noapte.)
Eu il stiam "Ridem, glumim, da'n incinta!!!" :)
Dar tot p'acolo iese :))

..................................................................................
"nobody is perfect; I'm nobody"
raspuns despre postulatul "Painea - mai buna in America" :) - de Cristian C. FRANCU la: 18/02/2004 05:09:25
(la: Ce gandeste un roman...tanar!)
Orice sfat, bine intentionat este bun. Din orice experienta poti gasi ceva de invatat. Si intr-adevar, de la Florin, un roman un pic mai in varsta, care intelege si the romanian si the american way...am ce invata!

Personal nu cred ca UN AN e deajuns ca sa iti stabilesti un ultimatum de a pleca sau ramane in tara.

Daca nu am semne de IMPLINIRE voi considera nu ma grabesc sa dau vina pe sistem, pe guvern, pe romani, pe mentalitati, pe economie...

Singura persoana care, oridecateori ceva nu merge bine, este la loul faptei, sunt eu!
Poate daca lucrurile nu ies asa cum as vrea, cea mai mare vina o am eu.

Si daca invat din greseli, ale mele si ale altora, daca imi pastrez orientarea pe solutie si nu pe probleme si daca reusesc sa iau deciziile bune...pana la urma voi reusi!

Daca vad ca directia nu e buna, ca nu merge, voi schimba directia, voi incerca sa ma schimb.

NU vreau sa schimb tara pt ca nu cred ca asta e solutia!

E, daca vrei si ambitia mea... sa REUSESC in tara!

Sunt sigur ca, pe modelul Irlandei daca vrei, in cativa ani buni...romanii de afara se vor grabi sa se intoarca ...

Si ii primim cu bratele deschise.

Painea muncita de tine...painea pe care o mananci dupa ce stii ca ai incercat si ai dat totul din tine...e buna oriunde.

Iar la PROPRIU...prefer painea si mancarea romaneasca! :)

Ne mai auzim!

Cristian C. FRANCU
-------------------
Just Perform your MAGIC!
#9892 (raspuns la: #9875) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cel putin mai sint si altii c - de (anonim) la: 19/02/2004 19:01:15
(la: De ce vreau sa emigrez)
Cel putin mai sint si altii care traiesc aceleasi framintari... Eu am fost acasa in fiecare an de cind am plecat, cu exceptia anului 2002 si intentionez sa ma duc de Pasti si chiar la vara.

E interesant cum trecutul la care te referi, Micu, devine instantaneu prezent, imediat ce ies din Otopeni.

Repet ce am spus de la bun inceput: singurul motiv pentru care am plecat si sint inca aici este faptul ca sint maritata. Dar, chiar dupa 5 ani de casnicie, imi pun problema unei evaluari corecte si mai ales reale a factorilor care contribuie la fericirea mea; cu alte cuvinte simt ca nu e drept sa fiu pusa in situatia de a alege intre sot si alte persoane pe care le iubesc, cum ar fi mama, rudele si prietenii. Inainte de a hotari ca vreau sa ramin aici trebuie sa fiu convinsa ceea ce obtin aici reprezinta mai mult sau este cel putin egal cu ceea ce am lasat in urma.
#10110 (raspuns la: #10071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
universitatile particulare - de (anonim) la: 20/02/2004 09:21:32
(la: Facultati particulare)
Eu termin anul asta o facultate particulara, pe prima am facut-o la stat iar a doua daca o faceam la stat m-ar fi costat mult mai scump, ( si am intrat la stat, da` n-am avut destui bani). Facultatile in general, ca or fi de stat sau particluare nu sunt fabrici de facut specialisti, sunt doar un spatiu unde niste oameni primesc o leafa ca sa-ti spuna ce sa citesti, cum sa faci ceea ce nu iti explica nici o carte si cum sa te dezvolti profesional, beneficiind si de un criteriu (relativ obiectiv) care e nota. Scoala in general e o institutie ajutatoare nu garantat formatoare. Asa ca din punctul meu de vedere conteaza mai mult studentul decat "prestigiul" institutiei desi nu e deloc de neglijat acest prestigiu. Deocamdata la noi facultatile particulare sunt o vraiste, gasti de pensionari ramoliti si "maestri" incercanati de care uneori n-a auzit nimeni si care traiesc din placerea de a mai fi gadilati la orgoliu de niste pusti predispusi la cretinism. Asa ca pana una alta, diferenta dintre stat si particular ca invatamant e una singura: care costa mai putin? Nu care e mai buna, pt ca de uneori profesorii sunt aceeasi. Nu ne priveste faptul ca unii pusti care au picat la stat intra la o scoala particulara, e firesc, institutiile private, ca afaceri, au o anumita politica, si pana cand vor deveni mai puternice, nu isi vor putea permite sa aiba "picati" la examenele de admitere. Pe scurt: nepotism si intr-o parte si in cealalta, shtudinti ieftini si ici, si colo, si cei care vor sa invete ies la suprafata indiferent de cum se cheama scoala pe care au terminat-o!
Stiu cum e - de (anonim) la: 20/02/2004 19:24:56
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
Eu am fost model, aveam 48 kg. la 1.71m, asa am fost din clasa a IX-a pana in ultimul an de facultate. Nu faceam mare lucru, abdomene, mergeam mult pe jos, nu mancam dupa 19.00, tineam posturile cu strictete, si mancam mai mult mancare gatita din legume dar asta pentru ca imi placea. In ultimul an de facultate m-am despartit de prietenul meu de atunci pe care il iubeam nespus de mult si incet, incet am descoperit mancarea, si din cauza ca nu mai vroiam sa ies prea des din casa. Am ajuns la 79 kg. in aproximativ 1 an, urmam si cursuri post-universitare, dupa anul asta nu m-am mai putut suporta, chiar nu-mi dadusem seama cum am ajuns acolo, nu ma mai recunosteam si am pus piciorul in prag, m-am gandit ca asa voi pierde cei mai frumosi ani ai vietii mele, simteam ca nu ma pot bucura de viata, eram mereu depresiva, nemultumita, a fost groaznic.

Am inceput sa mananc din nou mai mult legume dar mai degraba cruditati decat preparate, m-am ferit sa fac sport pentru ca mi-a fost teama sa nu-mi formez muschi, asa ca am facut masaj mult, foarte putin inot si mult, mult mers pe jos si activitate, calatorii la munte si mare, schiat etc. Am folosit si produsul Siluet R care m-a ajutat enorm, contine toate vitaminele necesare zilnic, si minerale si poti inlocui chiar si toate mesele dintr-o zi cu preparatul asta. Eu inlocuiam mai mult masa de seara, si aveam zile cand le inlocuiam pe toate, luam zilnic 1 sau 2 pastile de Eurovita Multiminerale pentru ca am avut de mica probleme cu asimilarea mineralelor in special calciu si magneziu, am luat tot timpul Gluconolactat de Calciu cu Magneziu efervescent si am facut si injectii cu mineralele astea (recomandate de medic), beam 2,5 de apa plata, Zizin mi se pare ce-a mai potrivita pentru ca un bidon de 5 litri il foloseam la 2 zile si are si multe minerale, plus tarate cate o lingurita in apa plata zilnic dimineata, argila pusa de seara si bauta dimineata tot pentru minerale si eliminarea toxinelor, si foarte multe ceaiuri in special diuretice sau de slabit, de codite de cirese, de matase de porumb, ceai verde de slabit sau alet ceaiuri. Nu in ultimul rand o VOINTA de fier!, ai cateodata momente cand simti ca nu se mai termina si n-o sa-ti mai revii niciodata, eu m-am rugat mult la Dumnezeu, am mers la biserica, am tinut posturi si am avut o gandire pozitiva "strong" :), am citit si multe carti motivationale si de slabit, dupa ce am dat in jur de 15 kg jos in modul asta am inceput sa fac si putin sport, cu abdomene, si multe alte exercitii. Pot spune ca acum am 53 kg. si arat mai bine decat am aratat vreodata, ma simt in forma si fizica si psihica si cu siguranta ma simt tonifiata, imi permit sa port absolut orice, peste 3 luni implinesc 26 de ani dar ma simt si arat de 21.

Cred ca un om supraponderal trebuie ori sa se obisnuiasca, cu ideea (in cazul in care nu a depasit o limita care sa-i afecteze sanatatea) sau sa ia masuri, calea de mijloc este daunatoare psihicului, nemultumirea de sine duce la nefericire, asa ca trebuie sa alegi, ori o vointa puternica ori o pofta de viata de neegalat. La greutati mai mari poate ca regimul meu e cam dur dar poate fi adaptat, eu aveam si o zi la 10 zile cand nu beam decat lichide. Cele mai potrivite alimente (depinde si de sezon) sunt varza cruda, merele, telina, portocalele, ridichi negre, lamai, cat mai putina sare (eu nu mai mancam aproape deloc), morcovi, sfecla rosie, iaurt (degresat eventual). Si celelalte legume sunt bune dar unele nu contin deloc vitamine si minerale (rosia, castravetele etc), altele in cantitati mici, cartoful sau cerealele (depinde si de greutatea fiecaruia). Eu mancam cat putea zilnic salate din legumele mele preferate (varza in special), cu doar putin ulei de masline si lamaie sau otet de mere, si eventual sare fara sodiu luata de la Plafar (eu sunt pentru produsele naturale).

Multa bafta si sa stiti ca si altii au trecut prin asta si unii au si depasit situatia :).

O anonima :)

Dan Dinescu - de Dinu Lazar la: 23/02/2004 03:57:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Dan Dinescu este un tip mai in virsta, la pensie; altii au gipane si viloaie care este si el traieste dintr-o pensie mai mica decit intretinerea la bloc, pentru ca asa e in tenis.
Toti banii pe care i-a avut i-a investit in aparate, drumuri, filme, substante, hirtie foto.
Dinsul are un anumit tip de filosofie si un fel de a vedea lucrurile, care trebuie interpretat prin prisma experientelor domniei sale din ultimii douazeci si ceva de ani.
A lucrat, din cite stiu eu, la Muzeul de istorie al RSR, la editura Noi, la editura Humanitas; peste tot imaginile i-au fost folosite la sub 1% din potential, peste tot a fost un slujbas de a carui parere nu s-a tinut cont; poate pe buna dreptate, este extrem de nemultumit de rezultatul final si de cum arata imaginile sale, prost scanate, prost puse in pagina, prost puse in valoare, pe unde a trecut.
Ca sa nu mai vorbim de faptul ca de pe urma operei domniei sale, ca de pe urma altor fotografi, s-au facut averi, de catre cine stie sa invirta banu`.
Domnul Dinescu nu are computer; nu se uita pe Internet decit cind se duce, extrem de rar, pe la un prieten sau altul; internetul pentru domnia sa nu exista ca mijloc de a-si arata opera; in ultimele luni a facut un efort material urias si a marit citeva zeci de fotografii cu Bucurestiul ( lumini, case vechi, istorie si forme) - dar nu ar prea vrea sa le puna pe Internet, la ce bun? O expozitie ar face, e ceva mai palpabil, dar momentan nu are unde, nu are rame, nu are bani de prospect sau invitatii.
Cam asa merg lucrurile.
Ministerul culturii intoarce bani cu lopata pe proiecte ridicole sau comice, atunci cind nu sunt penale; fundatii si asociatii deruleaza milioane de dolari pentru cultura romana pe an, si nu exista un sit de fotografie sau al fotografilor care au fost sau care inca mai sunt.
Si fotografia nu e platita, acolo unde e folosita, prin publicatiile de cultura, de catre cei ce totusi ar trebui sa inteleaga.
Rusinos.
Asa ca...
Un sit cu mai multe imagini al domnului Dinescu ar trebui sa fie realizat de un colectiv, cae sa cuprinda cel putin un critic de arta, un art director, un webmaster; ar trebui sa arate ca orice sit exceptional de fotografie din lume si ar trebui sa puna punctul pe i asupra unei opere si al unui destin; dar cu refularile, furaciunile, mersul la burse si gashtile din cultura romana, greu de crezut sa avem parte de un sit complet, cu aparat critic si care sa fie o caramida la cultura imaginii aaa.... care este.
Dar eu sper; omul traieste, se poate vorbi cu el, are mii de fotografii, adevarate opere de arta.
Daca domnul Dinescu va fi de acord, ceea ce nu e sigur, ar trebui sa fie inregistrat un nume de domeniu, de scanat imagini, de facut prezentari si explicat imagini, de facut un sit, si asa mai departe.
Riscul de a iesi o varza cum sunt CD-urile cu imaginile domniei sale de la Noi sau albumele de la Humanitas, il va face insa sa isi dea foarte greu acordul; poate pe buna dreptate, eu il inteleg ca decit asa si asa, mai bine de loc...
Dar poate totusi cineva cu mai multa energie si cu abilitati de impresar si de manager cultural sa faca totusi ceva cumva cindva pentru fotografie?...
#10339 (raspuns la: #10330) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ah, trecutul.... - de Hypatia la: 23/02/2004 08:58:18
(la: A fi roman: virtute, blestem, necesitate?)
In unele privinte aveti dreptate, DAR; cine, in aceasta Europa, ne cunoaste istoria nationala? Pentru cine conteaza realmente cine suntem?Mai degraba ar trebui sa intelegem ca mai vizibile sunt tarele ereditare ale neamului si ca multi incearca sa profite de ele. Pe cine intereseaza asta?
Era un banc trist referitor la acest lucru: "Un roman foarte cumsecade, dar sarac, aude ca exista undeva o baroneasa mult-milostiva, numita Uniunea Europeana. Cum nu face recolta de cativa ani, merge la baroneasa sa o roage sa-l ajute cumva sa iasa din iarna. Baroneasa ii da o basca, desi romanul ceruse o pereche de ghete. Romanu pleaca descult, dar cu basca, iese din iarna dar ii digera un deget, pe care si-l taie. Povestea se repeta pana cand romanului i se amputeaza ambele picioare. Baroneasa aude si ii trimite un ultra-modern carucior cu rotile. Romanul devine cel mai invidiat om din sat, drept care noaptea este pradat de hoti care ii fura romanului sacul cu basci, obtinute de la baroneasa in cei 12 ani de cersit. Imbatranind, romanul se gandeste ca numai bine i-ar fi prins acum o basca, asa ca merge la baroneasa, dar aceasta nu-i poate oferi decat o pereche de ghete. Cum romanul nu are ce face cu ele, baroneasa ii propune sa-i vinda romanul pamantul si cu banii pe care ii va obtine, sa-si cumpere si el o basca.....
Dincolo de banc, vreau sa spun ca nu intereaseaza pe nimeni decat ce putem oferi noi, nu istoria noastra, care este oricum usor de modificat/interpretat dupa placul fiecarui european. Deranjeaza pe cineva? Oricat am protesta, nu ne ia nimeni in serios. Suntem clasati dupa ceea ce am oferit contemporaneitatii. Uitati-va la mesajele de la conferinta "A fost Holocaust in Romania?" Suntem noi, cei de azi, redusi la tacere, pentru trecutul nostru. Noi trebuie sa constientizam si sa regretam Holocaustul. Despre care vom afla cu siguranta date in 2005. Dar pana atunci trebuie sa ne cerem scuze. Intreb, francezii, care ca mase au fost antisemiti, au cerut scuze poporului evreu? Citeam undeva ca insusi Paul Valery dona bani pentru nu stiu ce arma ce ar fi trebuit verificata prin impuscarea colectiva a evreilor, iar nemtii insisi erau scarbiti de numarul mult prea mare al francezilor care denuntau pe evreii ascunsi de frica deportarii. Istoria nu este dreapta cu noi, nu fiindca suntem mici intre cei mari, ci fiindca suntem prea toleranti cu greselile noastre sau ale altora fata de neamul nostru. Suntem contraproductivi. Trebuie sa ne schimbam si mentalitatea si felul de a actiona, dar nu vad multi dispusi sa faca asta.....
Hypatia
#10345 (raspuns la: #10301) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
# 10323 - anonim - de SB_one la: 23/02/2004 12:22:12
(la: De ce ai decis sa nu emigrezi?)
eu zic sa refaci socoteala asta si sa tzii cont de pensionari , copii, si femei care nu lucreaza...plus tzigani( ca doar nu au plecat totzi) si vezi ce iese


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10372 (raspuns la: #10323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Andreea #10346 - de (anonim) la: 24/02/2004 04:08:40
(la: De ce vreau sa emigrez)
De acord cu Dvs ca ce fac ei in clasa a 9a romanii fac in clasa a 4 a?
Si ? Cum se face ca inca sintem la nivelul tarilor lumii a treia daca sintem asa de destepti ?
Sa va spun eu .In timp ce copiii din scolile romanesti stiu sa faca teoria chibritului la patrat cei canadieni si americani ies din liceu cu cunostinte de teorie a chibritului mult mai limitate decit noi dar ca practica deja capabili sa ia viata-n piept si sa descurce imediat oriunde. Pe noi romanii practica ne omoara si nu latina studiata degeaba un an in clasa a 9a de liceu si care nu ne-a folosit la nimic in viata :)
In viata se pare ca baza practica sau lucrurule simple conteaza mai mult si sint intelese si mai bine ! Un paradox nu-i asa ?
#10437 (raspuns la: #10346) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si viitorul cum este? - de cristi_aby la: 24/02/2004 06:08:57
(la: De ce vreau sa emigrez)
Salut!

Am citit toate comentariile si diversele pareri si toate au o parte de adevar. Fiecare isi spune parerea si experienta lui legata de acest subiect si din punctul meu de vedere te poti apropia de adevar doar citind cit mai multe "pareri" si trairi si facand o "medie".
Pentru asta insa trebuie sa ai chiar multe informatii, ca in orice statistica, mai multe pareri, mai aproape de adevar.

Insa de ce am scris aceast comentariu? Mai toate fac referire la trecut nu la prezent sau viitor. O sa incer sa-mi spun eu parerea despre asta in ce urmeaza.
Cei care vor sa ia o hotarare trebuie sa se gandeasca in viitor, pe o perioada mai mare sau mai mica de timp, in functie de fiecare.
Da, in Ro e nashpa pentru ca ... e o clica la putere. Insa oamenii mai mor, altii se mai retrag pentru ca au furat de ajuns, mai lasa pe altii. Pe de alta parte trebuie sa fii in UE, ca sa poti sa furi mai mult, daca nu pentru tara... Deci lucrurile se misca ca melcul dar totusi. 3 pasi inainte si 2 inapoi sau chiar 2.(99) citeodata.
Am vazut ieri la tv un reportaj despre cum o comuna (Facaieni) intreaga "traia" din demolarea fostului CAP. Furau fier ca doar asta ramasese din structura de rezistenta si il vindeau. Mizeria era la ea acasa si toti ziceau ... "pai daca altfel nu poti sa faci un ban de 1 piine si niste tigari" sau o tuica. Si oamenii astia voteaza si votul lor e egal cu al meu care muncesc 9-12 ore pe zi ca sa platesc impozite din care o parte se duc si la oamenii astia care nu isi pun problema ca au ceva pamint, macar sa-l lucreze. Nu! Asteapta de la altii, de la stat... (de la mine si de la cei care platesc impozit de fapt). Concluziile ? Triste, intr-un sat medieval ca asta (chiar se facuse referendum pentru trecerea la oras dar nici la vot nu mersesera...) cine da "un kil de tuica" cumpara votu'. Ajunge un "baron local" trebuie doar sa nu arunci banii si sa ai ceva cap si esti rege in sat. Nu mai comentez ca nu stiu ce e internet-ul sau un card. Cred ca e valabil pentru Moldova si Muntenia la sat/comuna, parerea mea (eu sunt 100% din Bucuresti cu rude in Muntenia). In orasele de provincie e ceva mai sus insa diferenta nu e prea mare (sec 19-20).
Care e diferenta in Bucuresti? Iti rupi mai intii masina in gropile refacute in fiecare an pentru a mai fura ceva bani. Iar te lovesti de treaba prost facuta. Partea buna, esti in secolul 20 cu ramasite de 19, totusi cu ceva tente de 21 daca te uiti la un internet, un card ... Ai senzatia ca te poti misca in voie. Serviciile sunt proaste daca nu cauti, iar pentru a cauta iti faci ceva nervi si pierzi timp insa culmea, gasesti si ceva mai bun si bine facut. A inceput sa se simta influenta din vest, invidia peste care se suprapune balcanismul "bisericutelor". Cert e ca nu o sa mai fie viata frumoasa cu prietenii la locul de munca si treburi d-astea. Cel putin asa simt eu in mediul in care lucrez (filiala firma vest). Usor, usor se ajunge la comportamentul de dincolo.
In Ardeal parca oamenii sunt ceva mai cu spiritul raspunderii care prin celelalte parti cam lipseste. Dar e doar o impresie, poate falsa.
Concluzie: dezinteres cit cuprinde, dezorganizare si mina intinsa (sa ceara sau sa fure si sa-ti dea in cap daca vrei sa iesi mai in fata). Cu timpul (10 ani, poate mai mult) o sa se ajunga cel putin la relatii similare de lucru cu cele din vest, din pacate doar la invidie si partea proasta de acolo. Nu cred totusi ca, "sa moara si capra vecinului" o sa dispara, deci realizarea profesionala "la liber" va mai dura. Avantaj pt cei cu bani daca pot ocupa pozitii, nu degeaba vin companiile straine in Ro.

In afara: Lipsa de prieteni la munca (asa cum a inceput si in Ro acolo unde se plateste rezonabil) ai avantajul ca te poti realiza profesional poate mai bine si esti apreciat. Din pacate nu o sa reusesti sa ajungi "bogat (masina, casa, vacante = mediu si mai trebuie si un cont destul de garnisit ca sa te poti considera bogat si fara griji)" asa usor, asta daca o sa poti si nu o sa ajungi lucrator de azi pe miine.

Mai trebuie sa te gandesti si la alte avantaje/dezavantaje:

Ingrijire medicala mai proasta in Ro dar mai accesibila.
Clasele sociale nu sunt inca stabile in Ro deci poti totusi sa mergi mai sus. In afara cred ca e imposibil sa treci de o viata medie calduta(casa, masina, munca toata viata si poate si ceva vacante). Sunt ceva exceptii insa cei care s-au impus intr-un domeniu si au luat-o pe cont propriu, nu ca angajat.
Mancare mai buna (naturala) in Ro fata de chimicalele si hormonii de afara insa asta se va schimba cit de curind si in Ro.

Concluzia Ro mesrge spre Vest cu tot cu balcanismele si prostia existenta si face un mix de iti vine sa urlii. Daca vrei sa scapi oarecum, trebuie sa o iei pe cont propriu.
Go vest pentru o viata ceva mai usoara dar limitata ca tinta unde poti urca.
Varianta de mijloc: go vest, fa bani si revin-o si incepe ceva pe cont propriu in Ro (vezi patron Flanco parca). In vest nu cred ca ar fi castigat citeva milioane de dolari asa cum are acum. S-ar fi limitat la a fi un bun manager, insa mediu totusi, si nu un om bogat (sa poti sa nu mai lucrezi si sa traiesti decent si sa-ti permiti sa nu mai fii stresat).

A fost doar o parere personala strict valabila doar azi, miine poate o sa fiu mai prost dispus si o sa vreau sa plec in vest si sa-mi bag picioarele. Am acest avantaj pentru ca lucrez in programare.
Nu mai recitesc pentru ca in general sterg mult la a doua vizionare si poate anumite idei ajuta pe altii chiar daca mie mi se pare o tampenie.
Pentru discutii mai directe e-mail:Cristi_aby@yahoo.com.

Bafta tuturor,
Cristi.
pt SB one - de anda la: 25/02/2004 02:25:19
(la: Romani in strainatate)
dar se poate, draga, pleca din ro la muca...la cules de capshuni...daca mai pica shi cate-un portofel, te mai uitzi acuma?
ca sa raspund la topic...parintzii mei au plecat ca sa ne ofere (am un frate) un viitor mai bun (altfel, tre'e sa fi tare tampit sa pleci de pe doua posturi de directori la lucru "la shaiba" vorba banatzenulu)
sincer, nu cred ca mi-ar ajunge 3 vietzi ca sa le multzumesc pentru ca m-au adus in canada...am crescut in 3 ani cat am crescut in 17. shi privesc uneori cu nostalgie spre est shi ma gandesc unde ash fi acum...dar imi vin in minte caminele jegoase de la universitatea de vest din tm shi ma scutur de coshmar :) cred ca ash fi ajuns un ilustru "ajutor de bagator de seama"...
but that is just me...sunt ferm convinsa ca sunt oameni care reushesc in romania (reushesc sa ia postul de director la renel al lu' tata cand el iese la pensie...io n-ash fi reushi...femei directoare la mina...mai rar)
shi la vara ma duc in vacantza in romania...note that VACANTZA
anda
unguresti...ca ei nu se supara! - de SB_one la: 25/02/2004 12:40:44
(la: Femeia)

Patru unguri si 4 romani pleaca cu trenul de la Cluj la Bucuresti. In gara, ungurii isi iau fiecare bilet, romanii isi iau toti un singur bilet. In tren, cand vine nasu`, ungurii dau biletele, iar romanii se ascund in WC. Bate nasu in usa WC-ului, iese o mana cu biletul, il composteaza nasu` , si pleaca.
La intoarcere, ungurii iau un singur bilet, romanii nici unul. In tren vine nasu`, ungurii se ascund in WC; se aude un ciocanit in usa, iese o mana cu biletul , "nasu`" ia biletul dupa care se aude o voce :
- Hai baieti, c-am facut rost de bilet...



SB
................................................................
Infinitul e foarte mare, mai ales la sfirsit.
(W. Allen)
#10583 (raspuns la: #10563) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Ozzy, Sper sa stii, in Ves - de Florin si atat la: 27/02/2004 13:42:56
(la: Credinta si religie.)
Ozzy,

Sper sa stii, in Vest, de obicei oamenii se abtin sa discute despre politica, religie si istorie ca sa evite infruntari.

Sint curios ce va iesii din discutia inceputa de tine. Asa ca 'let's give it a go'.

Textul tau este prea bogat, cuprinde prea multe idei care se pot discuta separat. Si tare mi-e frica ca se va termina brusc; ar fii pacat.

De aceea ti-as sugera sa pornim cu pasi mici de la o idee care poate fii considerata un datum.

As prefera sa continui/ conduci tu.

Pe curind
Florin si atat
deocamdata.


scoli in US - de HappyCajun la: 27/02/2004 15:33:43
(la: Romani in strainatate)
Referitor la scoala din US: am predat undergraduate courses (echivalentul cursurilor universitare de la noi) 5 ani si am dat preparatii la studenti de an I-IV, la elevi de public highschool si la elevi de private highschool. Am auzit/citit pe foarte multi (romani) spunind ca elevii americani sint prosti si slab pregatiti, pe foarte putini i-am auzit facind referire la programa de aici, foarte diferita de cea romaneasca (in Romania am predat 4 ani). Liceele de stat asigura un minimum de pregatire, e adevarat. Copiii dotati (gifted) insa sint pusi in clase speciale si li se preda la un nivel ridicat si un ritm alert. Si daca comparati elevii gifted de aici cu cei buni din tara, diferentele nu sint asa de mari. Elevii buni din clasele XI si XII au optiunea de a lua cursuri la universitate (in general e vorba de cursurile de an I sau freshman level) care vor fi recunoscute la nr. dupa ce intra la college (facultate). Cursurile universitare pentru anul intii si doi acopera materia claselor IX-XII din Romania, la un nivel ceva mai ridicat. Ma refer in special la matematica, fizica si chimie.
Daca se incearca o comparatie la nivel de final de liceu…cei de aici (US) sint dezavantajati, programa fiind mult mai usoara. Dar o diploma de liceu in US nu ofera prea multe sanse (McDonald si altele similare, salar minim). Asa ca majoritatea merg la college (universitate) si educatia se completeaza. Dupa facultate urmeaza cursurile de specializare, sau grad school-ul pt. cei care vor un master sau un doctorat.
Iar in Romania, din cite imi amintesc, nu toti elevii 'miscau muntii'. Intr-o clasa de 36 de la un liceu teoretic, erau cam 6 foarte buni, care invatau usor si cu putin efort, era majoritatea care statea pe carti si luau preparatii pompate cu bani grei, si alti 6 sau asa ceva care se cam...tirau. Si nu intrau 100% la facultate.

Nu am considerat niciodata colegii mei americani ca fiind prosti. Faptul ca eu luasem un curs asemanator in facultate in Romania nu ma facea mai desteapta, ci doar mai bine informata la inceput de semestru. Iar la sfirsit de semestru, si eu si ei ajungeam la acelasi nivel. Cu toata scoala mult laudata din Romania (si nu spun asta peiorativ) si scoala americana atit de luata in deridere, la sfirsitul studiilor facute aici, romani, germani, americani, turci, rusi si alte natii, bagajul de cunostinte e cam acelasi. Am lucrat/lucrez in doua laboratoare nationale (Argonne si Los Alamos) si am intilnit romani in ambele. Sint buni dar….nu sint singurii buni. La fel cum mitul cu ‘chinezii sint grozavi’ ramine…un mit. Creiere sint peste tot, ma bucura cind vad romani pe listele cu grad students sau profesori la facultati si centre de cercetare, dar de aici si pina la ‘we are the best’ e cale lunga.
Si referitor la olimpiadele internationale, tot am citit pe Cafenea cum romanii cistiga ‘integral’, ‘majoritar’, etc. Rezultatele de pe site-urile oficiale ale Olimpiadelor Internationale de mate si fizica (olimpiade care se tin cu elevi de liceu) arata altfel. Si cu astea inchei. Imi cer scuze pentrun eventualele greseli de ortografie, vorbesc romaneste cam o ora pe saptamina si scriu tot cam atit. In plus Word-ul imi tot corecteaza cuvintele si ies trasnai.

Matematica Country Ranking by Year

Romania
1995 2
1996 1
1997 7 impartit cu Bulgaria
1998 11
1999 4
2000 11 impartit cu Israel
2001 15
2002 8
2003 7

USA
1995 11
1996 2
1997 4 impartit cu Rusia
1998 3
1999 10
2000 3
2001 2
2002 3
2003 3

China – locuri intii: 2002, 2001, 2000, 1999 (cu Rusia), 1997, 1995

Fizica total premii (1967 – 2003)

Romania
2 absolute winner
22 premii I
38 premii II
42 premii III
25 mentiuni speciale

USA
1 absolute winner
16 premii I
12 premii II
25 premii III
11 mentiuni speciale

China
7 absolute winner
44 premii I
18 premii II
9 premii III
2 mentiuni speciale

HappyC.
#10826 (raspuns la: #10762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
www.punctum.ro ( by D Lazar ) & A aparut un sit(by M Mocanu) - de Dinu Lazar la: 29/02/2004 07:20:53
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Pai avem povestea Turnului Babel, care este; Fotomagazinul adica.
La inceput a fost o singura limba si oamenii au incercat sa ajunga la al de sus, facind un singur sit, si o lista de discutii; al de sus s-a suparat, a dat cu tifla, si a spus: bai papagalilor, voi sunteti romani adevarati, ia rasfirati-va, certati-va, incontrati-va, faceti bisericutze si caftitzi-va, si in timpul liber disecati-va si perpeliti ce se poate si bagati morcovu` unde trebuie; si asa au aparut multe situri romanesti de fotografie, care mai asa, care mai asa, fiecare incercind sa acopere cite ceva, sa descopere altceva, si poate poate, de ce nu, ca e capitalism, sa ia o feliutza din posibila prajitura a saracaciosului ban de dat din advertisingul de specialitate.
Asta ar fi cu adevarat o alta dixcutie, cum naiba se face ca au trecut paishpe ani de la eliberare si nu ai unde in Ro - cel putin eu nu stiu - sa developezi un film ca lumea sau sa maresti o poza ca lumea, dar raspunsul e simplu; s-au cistigat din procesare foto miliarde de dolari care au fost exportate in proportie de 99%, fara sa se puna accent pe calitate, care nu conteaza, si fara reclama, ca romanu e prost si cumpara oricum, si o poza color daca e buna, e proasta, daca e verde sau magenta e perfecta.
Revenind la mutonii nostri, sunt la ora asta 10-15 situri romanesti si liste de discutii foto; unele mai asa, altele mai asa, cine vrea si cauta gaseste o afinitate de o natura sau alta undeva si se lipeshte, care este.
Cind a aparut situl punctum.ro am vazut acolo in cele 3-4 zile cit am fost si eu membru imagini bune si foarte bune, si comentarii uneori interesante, uneori asa si asa; pe ansamblu, un alt fel de badorgood.com mai elitist, care este.
Problema e ca este libertate; cei de pe situl respectiv au dreptul de a primi pe oricine vrea mushchii lor si de a respinge ce nu le place; foarte bine, cei ce vor sa vada poze pot sa le vada, fara a avea acces la comentarii si forum, cei ce vor sa expuna poze au la dispozitie alte citeva sute de situri foto din lume unde oricine poate sa aiba un spatiu, gratis sau aproape gratis, sa critice intr-o veselie si (sau) sa fie criticat.
La gradul de scandaluri abjecte pe care le-am vazut in ultimii ani in lumea fotografica romaneasca, era de asteptat sa apara ceva cu accesul mai preferential. Dar nu e o solutie, pentru ca in biologie aflam ca animalele care se refugiaza intr-o insula se imperecheaza intre ele (nu fac nici o aluzie, doamne fereste, dar compar, ma refer la entitati generale) si dispar, genetica are nevoie mereu de gene proaspete - iata romanii cum au facut cu dacii si ce bine ne este acum.
Poate ca punctum.ro e asa, ca un club privat de fotografie, si sa ne traiasca, macar in fotografie privatizarea sa se faca mai bine...
Asa ca la intrebarile Dumneavoastra sa raspunda cei in cauza, eu i-am intrebat si am primit un raspuns care intra in analele (iar nu fac nici un apropo, dar asa iese fraza) mesajelor primite de mine:
"Din cauza orgoliilor ce se gasesc pe web-ul romanesc, deocamdata nu dorim sa deconspiram cine se afla in spatele acestui site.
Am fi insa onorati de participarea Dvs. pe acest site. Desigur ca intelegem si acceptam si optiunea Dvs. de a nu participa."
Asa ca fiecare intelegem pe fiecare, si la bine si la rau, si mare si vast este Internetul fotografic, cine nu e primit acolo poate sa se duca la alte citeva situri grozave, printre care http://www.badorgood.com, http://www.photo.net, http://www.photocritique.com, http://www.photophorum.ru, http://www.photosig.com, portfolios.com, http://www.profotos.com, http://www.photosights.com, http://livetopaint.org, http://www.freeagent.com, http://digitalconsciousness.com , http://www.artwanted.com, si inca cite si mai cite, unde fotografii romani stau cam prost la capitolul prezentza, ca de continut, ce sa zicem, asta e.
Care este, adica, stimata doamna.

#10936 (raspuns la: #10901) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Auodistrugere - de belazur la: 02/03/2004 16:40:05
(la: Ce sunt românofonii din Republica Moldova?)
Sunt minoritari, din cate stiu, dar unii se declara "moldoveni" din ratiuni propagandistice. Ca si Valeriu Renita, al carui verisori se considera romani... Si stii ca si el se considera roman acum cativa ani...

:) Voronin are rude in Romania, dar nu cred ca e roman, probabil e rus (daca fiul sau Oleg se declara rus - poate la rusi asa se determina nationalotatea - dupa copii?).

In plus, am discutat atata despre moldovenismul primitiv, ca sa ajungem de unde am inceput? "Pare rau! :) Una sunt taranii de care am mai vorbit: derutati, timorati, avand mereu in memorie, poate in subconstient, teroarea stalinista si "frica de fi roman" (alias "dusman al poporului"), frica de a iesi din cuvantul conducerii (obedienta tipica a moldoveanului de la tara).

Si alta sunt nomenklaturistii care profita de aceasta stare de deruta generala (dupa cum profita si de faptul ca tarani nu stiu sa-si ceara drepturile sau propritetaile furate). Daca Stati vorbeste de "limba moldoveneasca", nu e pentru ca el CREDE asta, ci pentru ca are avantaje din "activitatea" sa. Sa nu uitam ca el, in timp ce sustinea ca e limba moldoveneasca diferita de romana, TOT din carti romanesti a plagiat. Adica, atat de "diferite" sunt cele doua limbi, incat poti sa copiezi un text romanesc si sa-l dai drept "moldovemesc". :)

P.S.Moldovenismul e un pas autodistrugator: nu duce spre rusificare, cum ar vrea unii sa creada. Este echivalentul pentru "depersonalizare", si nu presupune o inlocuire de identitate (dat fiind ca nu exista nste repere culturale pentru acea presupusa noua identitate). La fel e si in cazul altor minoritati mankurtizate. In acest sens, poate ca Ostapciuk (cu "indicu" ei) ar fi cel mai elocvent exemplu...
#11165 (raspuns la: #11140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: