comentarii

noi neam jucat


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Greu de raspuns precis, dar... - de relu la: 28/10/2003 19:40:21
(la: Romani in strainatate)
Pot sa-mi dau si eu cu parerea. Cind am plecat in vara in '89, securitatea era dupa mine. Poate ca de-aia am plecat, dar, daca nu esti speriat de un mesaj lung (scuze), citeste mai departe:
realitatea din Romania nu era pe placul meu
bineinteles ca am vrut sa gasesc un trai mai bun, incluzind aspectul financiar, de libertate, samd
nu am ales calea cea mai usoara; am trecut doua granite ilegal si am ajuns in Austria dupa 4 zile (slabit 5Kg); a fost riscant si un tur de forta in punctul de vedere al vointei
patriotism? HA-HA-HA! Dirigintele in liceu m-a scos in fata clasei si m-a batjocorit: cum imi permit sa spun ca salariile in Canada sint mai mari decit in Romania! -- ca Romania mama ma hraneste cu piine si.. altele (zicea el). Faptul ca ma face mindru sa ma identific cu Decebal, Eminescu, Enescu, Iorga, samd, se poate numi patriotism? Cind intilnesc romani care sint: mindri, dar nu aroganti, modesti, dar nu ca un sclav, silitori, dar nu fraieri, isteti, dar nu care pretind ca toti altii sint prosti, prietenosi, sinceri, samd, atunci mi se incalzeste inima, si ma bucur. Dar sint putini asa.
renuntat la supravietuire? Hmmm, let's see; am plecat CA SA supravietuiesc! Ca cine stie ce-mi facea securitatea daca ma gasea acasa.

Am citit comentariile scrise de altii. Cu respect as vrea sa spun ca cei care sint in Rom. si nu au trait citiva ani buni in alta tara, nu cred ca au un punct de vedere realistic. Domnului din Canada (care angajeaza studenti romani): acesta este un roman care imi inspira respect. Se vede ca el a inteles viata de aici. Domnului care zice ca americanii nu sint prea inteligenti in comparatie cu romanii. Imi vine sa rid -- aceasta propozitie ne spune ca poate dumneata nu te invirti intr-o societate de americani inteligenti. Oamenii peste tot au prosti si destepti, nu conteaza ce nationalitate sint. Am intilnit o romanca care preda matematica in universitate aici si-mi spune ca a avut o eleva romanca care nu a luat nota mare la lucrare; si ca ne face neamul de ris! Vai de noi, daca romani cu doctorat gindesc asa. My point este ca poti sa ai o groaza de educatie, asta nu inseamna ca stii multe despre viata, si in mod definitiv nu iti da dreptul sa ii consideri pe altii inferiori si sa-i rapesti de umanitatea lor, si de dreptul de a fi respectat, de a-ti trai viata in cel mai bun fel posibil. Intilnesc prosti si destepti tot timpul (americani, canadieni, romani, etc.). Nu conteaza; toti sint oameni. Incerc sa-i inteleg. Poate pot sa-i si ajut. Sau poate ei pot sa ma ajute. De ce nu? Un tip care a fost scolit MIT si a avut un IQ pina la tavan a avut accident de masina care i-a crapat craniul. Cind si-a revenit din operatii, IQ-ul lui era sub pragul usii. Sper sa nu se intilneasca cu un roman din ala, care o sa-l considere prost, incuiat...

Fiind aici de citiva ani si incercind foarte serios sa ma incadrez in societatea asta, am realizat ca majoritatea oamenilor de alte nationalitati tin unii la altii. Se angajeaza unii pe altii, se ajuta, si nu prea au fumuri. Cei mai multi (88%) romani pe care ii intilnesc aici si sint noi in tara, sint ingimfati, aroganti, si nu le place nimic. Fiindca viata mea se cam desfasoara intr-un dept. de informatica in universitate, intilnesc de multe ori romani studenti. Cind vin prima data aud: "canadienii astia sint prosti de tot", "cursurile astea sint usoare, sa vezi ce studii serioase faceam eu la Timisoara/Bucuresti/Iasi", "studentii astia de masterat/doctorat fac niste comentarii asa de timpite in ore ca ma mir ca au fost acceptati in scoala", samd. De obicei le spun: "e bine ca tu deja te-ai orientat fiind aici numai de 2 saptamini; totusi, e posibil ca te inseli?". Apoi ii intilnesc pe la sfirsitul semestrului si-aud: "aoleu, ca ma omoara astia cu munca!"

Afara de universitate aud des: "Canada e imputita -- oamenii de la birou sint parsivi/nu e istorie/viteza maxima pe autostrada e 100Km/h/oamenii sint prost imbracati/barbatii/femeile sint obeze/fructele nu au nici un gust/benzina e proasta/masinile americane sint de rahat/samd! Europa era faina de tot!" Le spun: "de ce nu te intorci in Germania/Austria/Franta?" "Ah, nu, ca nu e convenient!" Fiindca am fost un an jumate in Austria, intr-un fel ii inteleg. Dar, fiecare tara are avantaje si dezavantaje. Tara perfecta, din pacate, nu exista, pentru ca noi, umanitatea, nu sintem perfecti! Asa ca adapteaza-te, incearca sa fi fericit cu ce ai, sau daca nu poti, atunci "move on". Nu te mai vaita, ca le faci si viata altora mizerabila. Dar, fiind o tara libera, vaita-te daca chiar vrei, dar nu e sanatos.

Get the idea? Mai sint multe exemple, care pur si simplu arata mentalitatea multora care vin din Rom., de curind, sau de mai de mult dar refuza sa invete ceva despre viata din afara Romaniei. Mentalitatea oamenilor a fost unul din motivele mele principale de a fugi din Romania. Si mentalitatea unei natiuni este cel mai greu lucru de schimbat. Daca as deveni miliardar peste noapte nu m-as intoarce in Romania. E ca si cind ai fi avut o mama care te-a batut si nu ti-a dat de mincare cind erai mic, te-a tinut in casa tot timpul si n-ai putut sa te joci afara, nu ti-a dat bani sau jucarii, nu te-a lasat sa te uiti la TV decit putin, si, cel mai important, ti-a promis ca toata viata ta o sa fie asa. Si-apoi, dupa ce ai fugit la o mama vitrega, care nu numai ca te-a lasat sa-ti refaci viata, dar si te-a sprijinit, cu sperante si bucurii, cu sfaturi bune, cu ocazia de a face prieteni care te vor ajuta, te-a iubit, te intreb eu: o iubesti pa mama ta naturala? De ce nu te intorci la ea? Ceea ce se petrece la un nivel micro, de obicei se petrece si la nivel macro. Singele apa nu se face? Poate ca nu. Dar nu o sa refuz o transfuzie daca ma salveaza de pe patul de moarte. In societatiile mai dezvoltate copii abuzati de parinti sint luati si dati la alte familii. Cind imi aduc aminte de unii prieteni de-ai mei si cum erau batuti (cu curele, cu bat, cu de toate) cu vinatai si vai de capul lor, si cum societatea pur si simplu era de acord, ma bucur ca nu mai sint acolo. Da, inteleg ca lucrurile s-au schimbat; poate.

Ca sa inchei, spun ca da, mi-e dor citeodata de blocul unde am crescut, de dealurile pe care m-am jucat, samd. Dar poate ca este numai nostalgie de copilarie. N-am fost in Rom. din '90. Dar inca am citeodata cosmaruri ca m-am dus in vizita si cumva, nu ma mai pot intoarce in Canada. Cind ma trezesc, rasuflu usurat -- "thank God it was just a dream!"
Se poate spune si rasism, discriminare... - de JCC la: 19/11/2003 12:00:14
(la: Ce este antisemitismul?)
ori ce nume putem sa-i dam, faptele tot alea raman.
de acord cu punctul 2, dar si zidul il amplifica
In plus razboiul in Irak si situatia Israel/Palestina incurajeaza teroristii, si nu numai in Israel sau Irak, ci in toate tarile.

cate atentate n-au fost de-jucate si prevenite in Franta! de cate ori planul vigilenta-pirat n-a fost activat (pentru a preveni atentatele)

cineva intreba pe undeva, de ce ne preocupam atat de Israel, pai ca mergem pe strada si putem fi victima unui atentat!

Anita, o cunosc bine pe Coralie, frecantam aceleasi cluburi si facem parte din acelas grup de prieteni, noi avem o comunitate destul de unita in Sudul Frantei,
Nu-ti fa griji, pustoica asta nu are "froid aux yeux", adica n-o sa-i fie frica sa-ti raspunda, si o sa-ti raspunda cu siguranta,
dar ea nu lucreaza in birou tot timpul
toata lumea stie ca e arhitecta, face si santiere, este mult pe teren.. asteapta si tu sa revina pe Internet..
cred ca nu este un secret pt nimeni aici pe Luneta, a afirmat-o de mai multe ori, in plus sunt mai multe mesajii aici pe forum despre intalnirile romanilor de pe Coasta de Azur.

Eu nu pot sa-ti raspund in numele ei, trebuie sa ai rabdare, ca lucrul are prioritate, ca asta ne da painea pe care o mancam.. :)

am vazut ca "strigai" si dupa mine, sa-ti raspund, dar nu eram atunci pe sit.. lucram ...
rabdare si tutun.. nu asa se spune?

p.s. discursul a fost el pt antisemitism, ca a fost urmarea incendiului scolii, dar comisia ministeriala care va fi formata va fi pt. toate formele de discriminare

ii tot aud pe unii ca se plang, mie nu mi-a spus inca nimeni ca sunt de "neam de hoti"...poate depinde de si ce faci si de ce respect poti "impune" cu personalitatea ta interlocutorilor..:)
#4739 (raspuns la: #4716) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Televiziunea si neamul - de Ariel la: 27/11/2003 10:57:57
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
Radu Herjeu : « Daca se spune ca un popor are acei conducatori pe care ii merita, eu as spune ca are si oamenii de televiziune pe care ii merita. «

Aici nu deloc sint de acord fiindca am ajunge la limita sa spunem ca romanii l-au meritat pe Ceausescu si Dej si tot asa am pune prea usor pe seama colectivitatii toate erorile si neimplinirile istoriei. Nu, conducatorii nu ofera neamului ceea ce neamul merita, fiindca nimeni nu stie ce merita cu adevarat neamul (dar care neam, cel de azi sau cel din Istorie, sint unul si acelasi ? , ma indoiesc , uneori as zice ca romanii care au facut Intregirea la 1918 nici macar nu mai seamana cu cei din 1989, etc,, dar de aici ar incepe o alta discutie) , ci mai degraba as zice ca orice societate produce lupta politica in care cineva cistiga fara ca prin aceasta poporului sa-i revina vreun merit si prin urmare nici conducatorii nu se simt obligati sa-i intoarca vreo recompensa. Conducatorii se mentin la putere prin joc politic, indiferent de sfintenia sau neghiobia populara. Politica si conducatorii politici interbelici romani, deci intr-o perioada de democratie rezonabila, ar fi putut fi parasutati in orice tara occidentala fara nici-o problema. Chiar in zilele noastre, in pofida coruptiei evidente in care s-a innamolit politica romaneasca, totusi situatia nu mi se pare atit de incomparabila pe cit se pretinde de false cassandre fata de ce se petrece in tari asa zis onorabile, unde si acolo musteste si uneori chiar da in clocot coruptia. Si acolo nimeni nu spune ca ar avea conducatorii pe care ii merita, fiindca asta inseamna inactiune, fatalism istoric, iar daca la romani asta ne vine din traditia si sursele noastre mioritice, e bine sa ne tratam cu medicamentele pe care ni le-a servit Caragiale in legatura cu falitii si nu numai.
Dar ce facem cu televiziunea ?
Ca unul care traiesc in Occidentul de peste ocean, sufar si nu sufar de aproape aceleasi lucruri ca si romanul in tara lui : de manipulari politice, de oameni de televiziune timpiti si imbecili, de prostul gust, de ignoranta, de filme comerciale, de moftangism cultural si politic , etc, dar ma bucur totusi si de filme bune, de emisiuni culturale bune si foarte bune pentru 200 de specatori, ei bine da, aceste emisiuni sint gindite pentru 200 de specatori fiindca asa e normal sa fie, cultura nu se face cantitativ, cu discursuri oarbe pentru multime, ci la o sueta, la o cafea, discutii pe nuanta la un nou roman aparut, cine doreste asta ? citiva pasionati, si e foarte bine asa.
Eu zic ca atunci cind luam in discutie Televiziunea si vocatiea ei culturala ar trebui sa plecam nu de la masele populare, de la public (ce vrea publicul ? asta este o intrebare inepta , publicul nu stie ce vrea, el vrea totul si nimic in acelasi timp) ci de la fiecare telespectator, prin satisfacerea grupurilor sensibile se va naste astfel dialogul privilegiat si atit de dorit educativ cu masele.
(eu zic sa ma opresc aici ca nu-mi plac cuvintarile lungi.)


#5394 (raspuns la: #5367) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
istoria neamului romanesc - de (anonim) la: 03/04/2004 02:01:15
(la: Cand va ganditi la istoria neamului romanesc, ce simtiti?)
nu inteleg de ce oamenii sunt asa de indiferenti la istoria neamului romanesc. nu sunt romanca get-beget, sunt tataroaica, strabunii mei au venit de nici 150 de ani in romania si totusi sunt mandra de istoria neamului romanesc. s-au facut si greseli, normal, dar asta nu sterge marile realizari. Suntem un popor latin intre 4 tari slave si totusi am reusit sa ne pastram limba. Am avut voievozi curajosi si domnitori invatati, am avut si avem oameni de cultura de mare valoare. cand ma gandesc la istoria romaniei de-a lungul veacurilor simt nu numai mandrie, din cauza faptelor ce s-au petrecut, ci si mandrie ca sunt romanca, ca traiesc in romania, ca vorbesc romaneste, ca am prieteni romani. In nici un caz nu sunt indiferenta....
"...acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam." de AlexM, - de DESTIN la: 04/09/2004 21:20:56
(la: Complexele la romani)
Am citit cu intarziere acest comentariu al tau,sunt surprins de cele afirmate...

Ce zici Tu:
"Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeauna din alt neam. Sa nu sariti in sus si sa spuneti ca "boierii români" au fost.. Nu au fost boieri români. Boierii Români sint o aparitie târzie in viata poporului român si ei au provenit la randul sau in marea majoritate din stapanii de neam strain care au fost asimilati de români."

Am sa vin cu un comentariu in care sa iti reamintesc originea "stapanilor..."dealtfel nu imi amintesc sa fi citit asemenea afirmatii undeva...!!!

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21031 (raspuns la: #18555) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"...intotdeauna din alt neam." pentru AlexM, - de DESTIN la: 05/09/2004 23:40:48
(la: Cum gandim?)
Salut AlexM,

Incep cu intrebarea din finalul comentariului tau:

"Spunei ca nu am avut stapani straini?"

Am avut desigur si stapani straini...si comentariul tau recent a punctat exact,nu imi ramane decat sa imi justific nedumerirea avuta la inceput.

Tu ai zis:
"Cert este ca poporul a avut mereu un stapan si acesti stapani au fost intotdeuna din alt neam."

Acest cuvant "intotdeuna" mi-a trezit nedumerirea.

Am sa vin si eu cu un comentariu sa intaresc daca imi dai voie sa zic asa ce tu ai prezentat.

Eu zic ca nu "logica bunului simt"sta la baza "demonstratiei de nezdruncinat" ca romanii sunt vechii daci...materialele publicate sunt la subiect...

Nu stiu cata istorie ai simtit tu pe pielea ta...?(cum tu te-ai exprimat...)oricum nu vad un handicap in calea dialogului...

Surprinzator ce aud,tu zici:

"Inainte de a comenta anumite lucruri io te intreb numa un singur lucru:
care e demonstratia de nezdruncinat ca românii sint vechii daci? Logica bunului simts? Daca da, pastreaz-o acasa pentru ca nu o ia nimeni in serios. Am simtsit-o pe pielea mea de ani de zile.
Dupa ce trecem de acest handicap, abia atunci putem sa vorbim despre stãpânii românilor. Daca vrei sa evitam acest handicap, lasa legatura intre daci si români la o parte si porneste cu punct 0 românii si prima data cand apar ei in istoria scrisa."

Sursele se pot verifica,este istoria noastra si ar trebuii sa stim a ne mandri cu ea.

Din ce zici tu:
"Iar daca doresti sa discutam despre daci, ar trebui sa verificam putsin sursele date, Diodor, Vergilius, Teogonia & Homer pentru a vedea daca intradevar era vorba despre daci in ceea ce se mentioneaza acolo.
Cam asa vad eu "planul de bataie".
De acord? Daca nu, hai sa -l punem de comun acord la punct si putem dupa aceea sa-l dezvoltam."

De acord sub orice forma...putem dezbate acest subiect.

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#21138 (raspuns la: #21134) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ISTORIE RECAPATATA(continuare VII) - de DESTIN la: 18/09/2004 06:27:34
(la: Cum gandim?)

-Veniamin Kostaki (1768-1846), strănepotul lui Constantin Costache. Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (între 1803 şi 1808; apoi, din 1812 până în 1842),“cel mai înalt prelat al bisericei noastre”, în secolul al XIX-lea.

Om de cultură, el a înfiinţat, în 1805, tipografia de la Mănăstirea Neamţului (unde şi-a tipărit şi propriile traduceri; acolo există un tablou al său de tinereţe, dinainte de a se călugări), Seminarul de la Socola (în 1803) şi multe alte şcoli.

Ctitoriile sale se regăsesc, desigur, şi în domeniul bisericesc: la Mănăstirea Secu a construit, în anul 1823, pe latura de NE, biserica Sfântul Nicolae, ridicată de călugării mănăstirii, având o turlă înaltă pe naos şi fiind zidită pe temelia vechii biserici de lemn de la 1785, care fusese mistuită de foc.

A mai construit aici, pe locul vechii sihăstrii a lui Zosim, biserica Bogoslovul, cu hramul Naşterea lui Ioan Botezătorul, sfinţită în 1832, care este ridicată din zid de piatră şi cărămidă, cu pridvor deschis, spre deosebire de vechea biserică.

În anul 1824, reface Mănăstirea Sihăstria, după ce fusese arsă de turci, în 1821.

La Mănăstirea Agapia ctitoreşte, pe latura sudică, Paraclisul cu hramul Naşterea Maicii Domnului.

Un tablou votiv al său se află în pridvorul Bisericii Trei Ierarhi, din Iaşi, alături de cele ale mitropoliţilor Varlaam, Dosoftei şi Iosif Nanicescu.

Tot Mitropolitul Veniamin Kostaki este cel care a fost iniţiatorul construcţiei Catedralei Mitropolitane din capitala Moldovei unde îşi are, de altfel, şi mormântul, lângă Moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

La bătrâneţe, Veniamin a demisionat din funcţia de Mitropolit şi s-a retras în pustnicie la Mănăstirea Slatina, unde s-a şi stins.

Veniamin Kostaki nu a fost numai un înalt cleric, ci şi un om preocupat de frământările politice ale vremii.

Între 1 ianuarie 1807 şi 26 iulie 1812 a fost caimacam al Moldovei, împreună cu mai mulţi boieri (aceasta este cea mai lungă căimăcămie din istoria Moldovei !).

Cea de-a doua sa căimăcămie s-a desfăşurat între 29 martie 1821 şi mai 1821.
Mitropolitul Moldovei a fost şi un adept fervent al Eteriei.

El a sfinţit, la biserica Trei Ierarhi, steagul organizaţiei greceşti şi l-a binecuvântat pe prinţul Alexandru Ipsilanti, pe care îl vedea, la 1821, ca pe un eliberator.

Această atitudine l-a ajutat pe Mitropolit să obţină anularea anatemei aruncate de Ţarul Petru cel Mare asupra familiei lui Lupu Costache.

Iată ce scria istoricul francez Edgar Quinet la moartea fostului mitropolit al Moldovei:

“Suflet de o castitate îngerească, frumos şi plin de maiestate, cum n’ am văzut alt bătrân în viaţa mea. Când mitropolitul Veniamin, îmbrăcat în splendoarea bisericei sale orientale, se înfăţişa îmbrăcat cu vestmintele cele aurite, cu pletele-i de zăpadă şi în valuri pe umeri, poporul vedea într’ânsul pe însuşi sfântul patron al Moldovei”.

În încheiere, un fragment din testamentul lui Veniamin Kostaki; vorbe care exprimă un crez de o viaţă:

“Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit, le-am întrebuinţat spre ridicarea naţiei…”.

Ramura Boldur-Lăţescu:
-Iordache Kostaki Lăţescu-Boldur, stră-stră-stră-nepotul lui Lupu Costache.

S-a născut în 1798, la moşia Hudeştii Mari, din ţinutul Dorohoi, ca fiu al armaşului Ioniţă Costache şi al Zoiţei Crupenski, descendentă a Movileştilor şi rudă cu familia Cuza.

A urmat Şcoala de cadeţi din Petersburg şi Theresianum-ul, şcoli militare unde aveau acces numai vlăstarele aristocraţiei.

A fost agă, vornic de Ţara de Sus, polcovnic, comandant al Divizionului de cavalerie de la Iaşi (în 1830), mare-hatman, mare-vornic, inspector general al miliţiei Moldovei şi s-a ocupat de educarea corespunzătoare şi de bunăstarea militarilor.

La iniţiativa sa ia fiinţă, în decembrie 1856, Şcoala Militară din Iaşi.

A fost căsătorit cu o Rosetti, apoi cu o Balş.

Numele de Lăţescu provine de la una dintre moşiile familiei, Lăţeştii (numele ar putea fi denaturat din Lănţeşti; iar moşia ar putea fi cea primită, de către Sima Boldur, de la Ştefan cel Mare, după ce acesta îi învinsese acolo pe polonezi, în 1497; actualmente moşia se află pe teritoriul Republicii Moldova).

Testamentul hatmanului Iordache, care a murit la 9 februarie 1857, este foarte interesant, atât ca sursă genealogică (prin enumerarea copiilor care îl moştenesc), cât şi pentru faptul că oferă informaţii în legătură cu averea imensă deţinută de el la momentul respectiv (avere care, de altfel, s-a risipit foarte repede, în decurs de numai o generaţie: după 40-50 de ani, moşia de cca 30000 ha a ajuns în proprietatea unui fost arendaş, de origine armenească).

Iordache Kostaki Boldur-Lăţescu a înfiinţat la Hudeşti o Şcoală Costăchească, care a funcţionat iniţial ca şcoală de dascăli, şi a fost autorul a numeroase acte de caritate faţă de ţăranii de pe moşiile sale. Ion Ionescu de la Brad scrie, despre el, în Agricultura română în judeţul Dorohoi: “Proprietarul de la Hudeşti este considerat omul cel mai drept şi mai binevoitor către ţărani”.

Din această linie descind, astăzi, doamna Manuela Cernat, critic de film şi domnul Gheorghe (Iordache) Boldur-Lăţescu, fost deţinut politic, profesor universitar la A.S.E., doctor inginer, specialist în teoria deciziilor economice (întemeietor de şcoală) şi autor al unor importante cărţi cu profil memorialistic, dedicate crimelor regimului comunist (“Genocidul comunist în România”, în trei volume).

D-l Gheorghe Boldur-Lăţescu este fiul colonelului de cavalerie, Ioan Boldur-Lăţescu şi al Marinei Stroici, descendenta marelui cărturar Luca Stroici, membru al Dietei poloneze, rudă apropiată a Movileştilor şi traducătorul în limba română a Rugăciunii Domneşti, Tatăl nostru (traducerea lui este foarte aproape de forma în care se rosteşte rugăciunea la ora actuală).

Multe alte personalităţi de prim rang au ascendenţă Costache.

Printre acestea, Grigore Gafencu (mama sa, Raluca Costachi, era o Costache atât după mamă, din ramura Pătrăşcan, cât şi după tată, din ramura Talpan) şi Nicolae Iorga (înrudit cu neamul Costăcheştilor prin bunicul său matern, un Arghiropol).

Un fapt inedit este, conform mărturiilor de familie, acela că, prin intermediul rudeniei cu Simeon Movilă, Costăcheştii se înrudesc cu familii nobiliare poloneze şi, de departe, cu familia de Bourbon şi cu toate marile familii domnitoare ale Europei.

Stema familiei Costache, întocmită conform tradiţiei de familie pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea sau începutul celui de-al XIX-lea136 , arată astfel: un scut spintecat, pe care se află, în partea superioară, pe fondul smaltului jumătate roşu, jumătate azur, un vultur căruia nu i se văd ghearele şi care are, deasupra capului, o coroană.

În partea inferioară, pe fondul smaltului de aur, se găseşte o mână cuirasată, ţinând în pumn o ramură verde, o spadă şi o cruce. Deasupra scutului se află o coroană contală, totul fiind acoperit de o mantie princiară.

Preocupat fiind de istoria familiei Boldur-Costache, am cules informaţii din diferite surse.

În timp, am simţit nevoia unei reorganizări a datelor şi a unei comparaţii între diferitele unghiuri de receptare. Astfel, lucrarea încearcă să atragă atenţia asupra unor elemente prea puţin folosite, până acum, în aria demersului istoriografic.

Studiul genealogic, oricât de pasionant, nu poate avea finalitate în sine.

El este cu adevărat roditor doar atunci când contribuie în mod semnificativ la îmbogăţirea cunoaşterii istorice.

Filiaţiile şi înrudirile pot rezolva multe necunoscute şi pot clarifica multe dintre abordările istoriografice insuficient fundamentate.

Finalitatea ideală a spiţelor genealogice este realizarea unui portret cât mai puţin trunchiat al societăţii din epoca la care ele fac referire.

Genealogia are şansa şi datoria de a îmbina viziunea sincronică, cu cea diacronică.

Lucrarea de faţă se doreşte o încercare în acest sens.

Am urmărit rădăcinile şi traseul istoric al uneia dintre cele mai interesante familii ale boierimii moldovene, la studiul căreia îmi propun să revin.

Probleme precum continuitatea dintre Boldureşti şi Costăcheşti vor provoca şi în continuare vii polemici în rândul specialiştilor.

Alte elemente, precum rolul jucat de Lupu Costache în 1711, merită o mult mai concentrată atenţie. Ceea ce se desprinde cu deosebită claritate este rolul esenţial pe care marile familii boiereşti, prin personalităţile lor de marcă, l-au avut în istoria Moldovei şi a Munteniei.

Studiul aprofundat şi imparţial al istoriei lor, în cadrul căruia genealogia poate avea un aport de primă importanţă, va avea ca efect tocmai acea mult căutată facilitare a realizării unui portret cât mai fidel al epocii şi societăţii în care elitele boiereşti deţineau rolul conducător şi, în plus, va înlesni înţelegerea structurilor şi factorilor determinanţi ai regimului boieresc de la noi.

Bibliography(continuare):

Informaţii obţinute prin bunăvoinţa domnului prof. univ. dr. Gheorghe Boldur-Lăţescu, descendent direct din Gavriliţă şi Lupu Costachi.

Adeptul tradiţiei este şi colonelul Ilie Culişniuc Olaru, un pasionat cercetător al Costăcheştilor.

Spiţă considerată de Ion T. Sion, în studiul citat, drept o exagerare a lui Iordache Mălinescu, din 1842, spre slăvirea Mitropolitului Veniamin Kostaki (opinie în linia lui Gheorghe Ghibănescu)


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#22776 (raspuns la: #22589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De ce nimeni nu mai scrie? - de (anonim) la: 14/11/2004 03:25:54
(la: Cele mai frumoase poezii)
Dragii mei, de ce taceti? mai scrie'i ceva, altfel raman aici singura si n-am cu cine discuta. Hai sa va mai trimit o poezie, poate vine dezghetul.

De fapt, este o "coroana de sonete", care se nume;te "Sete de viata":

1

Nu sufăr vorba spusă cu emfază -
Sinceritatea nu suportă falsul,
Timid şi molcum îi răsună glasul
Iar Adevăru-i stă mereu de pază.

În sufletul curat găsesc oaza
De sentimente mari, când sună ceasul,
Poruncitor chemându-mă Parnasul
Spre culmea lui, ce-n soare scânteiază.

Acolo-mi este raiul de lumină
Spre care tind cu inima senină
Când Poezia-n suflet se pogoară...

Acolo râd şi plâng precum îmi place,
Nu pot să mint, nu ştiu a mă preface,
Sunt simplă ca o strună de vioară.

2

Sunt simplă ca o strună de vioară,
Deşi exprim şi culmea şi abisul,
Conţin în mine iadul, paradisul,
Speranţa, ura, dragostea de ţară .

Moldova mea! Iubirea mea amară,
Eu îţi închin şi faptele, şi scrisul,
Cu viitorul tău nutrescu-mi visul,
Prin tine Universul mă-nconjoară...

Ce dragi îmi sunt aceste sate albe
Cu case ca mărgelele în salbe,
Privite de pe deal în toi de vară,

Ce dragi îmi sunt livezile-nflorite,
Băieţii tăi şi fetele smolite,
Admir aroma crinului, fugară...

3

Admir aroma crinului, fugară...
Ca raza - sveltă, dreaptă-i este firea
Petala-i albă - pură ca iubirea,
Ce frageda juneţe o-nfioară,

Dar fii atent - prea multe, te omoară
Aceste flori, deşi uimesc privirea
Şi par să-ţi dăruiască fericirea
Prin frumuseţea lor sublimă, rară.

Un paradox cum se întâmplă-ades,
Deşi e mult prea lesne de-nţeles :
Aşa-i natura - veşnic ne şochează...

Ci uneori îmi pare o trădare -
Perfidia aceasta crunt mă doare
Şi inima de dor mi se cabrează.

4

Când inima de dor mi se cabrează,
Speranţa-mi ca un abur se topeşte,
Se-ntâmplă să-i şi-njur moldoveneşte
Pe toţi - miniştrii, oamenii de vază...

Patriotismul? Nu e doar o frază
Cu care un popor se amăgeşte?
Îmi vine să exclam : Doamne, păzeşte
De cancerul verbal în metastază!

Un paradox şi-aici, dar ştiu prea bine,
Că dragostea ce-o port în piept la mine
Pentru poporul meu - ea mă salvează...

Cu ea mă simt păşind în nemurire -
Mă las cuprinsă de nemărginire,
Vibrând cu Universul într-o fază.

5

Vibrez cu Universul într-o fază
Şi simt că sunt mai sigură de mine
Când beau din energiile divine -
De parc-aş trece-n altă ipostază.

În alt diapazon îmi luminează
Şi soarele din cer; Atunci, în fine,
Micimile vieţi-mi sunt străine,
Pământul neclintit îmi stă la bază.

Sunt gata să împart cu toţi misterul
Acestei stări de forţă... Efemerul
Se sparge-n stânca asta solitară.

Când noaptea lin se lasă, ca o ceaţă,
Arunc calvarul grijilor din viaţă,
Absorb din lut esenţa mea primară.

6

Absorb din lut esenţa mea primară,
Mă contopesc cu tot ce-i viu pe lume -
Naiadă în a valurilor spume,
Driadă în pădurea seculară.

Cu arborii renasc în primăvară
Şi dau cu ei în floare - fără glume!
Aceste mici minunăţii anume
Îmi fac senzaţia vieţii clară.

În miezul codrului mă simt acasă,
Ating cu geana cerul de mătasă
Şi fruntea mi se mistuie în pară...

În arşiţele verii cu mirare
Din cupele ei pline cu vigoare
Sorb adierea vântului de vară.

7

Sorb adierea vântului de vară,
Ce poartă rodul lanului în spate -
Cu boabe de polen, înmiresmate
El fecundează grâul şi secara.

Această pâine-i dulce şi amară,
Dar zi de zi cu ea ne ţinem, frate,
Ea scoase din nevoi nenumărate
Şi neamul, şi familia, şi ţara.

Nu voi să iau nici cea mai albă pâine
Din alt pământ, din mâinile străine,
Căci maica noastră glia se-ntristează.

Mi-a-mprumutat orice atom din mine
Şi mă hrănesc din ea - aşa e bine -
Să-i prind cu gura ploaia, roua, raza...

8

Eu prind cu gura ploaia, roua, raza -
Orice-mi trimite cerul şi destinul;
Suport plăcerea, umilinţa, chinul,
Şi toate-adânc în suflet ma-ncrestează.

Eu le accept pe toate, cât durează
Această viaţă, căci urăsc suspinul.
Dulceaţă şi venin - aşa e vinul,
Deci bea - şi Dumnezeu te aibă-n pază!

Să joci, de ai intrat cumva în horă -
Ai de trăit un an, o zi, o oră?
Nu-ţi este dat să le cunoşti pe toate...

Dar am oricând o scumpă mângâiere -
Să simt Frumosul până la durere
Mă bucur pururea, că mi se poate!

9

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să simt căldura ţarinii străbune,
Când bat călcâiu-n horă, să răsune
Ecoul peste văi şi peste sate.

În glia asta inima-mi se zbate,
Din ea răsare versul meu pe strune
Şi-n ea mă voi întoarce, când să sune
Va fi cel ultim ceas al vieţii...Vade!

Va spune Moartea, - vino, hai cu mine...
Şi voi pleca spre zările senine
Primindu-mi şi osânda, şi tainul.

Dar cât trăiesc - cu zâmbetul pe faţă!
Să râd, să plâng, să lupt cu rău-n viaţă,
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul...

10

Eu beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Vrăjită de sclipirile-i solare
Şi beată de aromele-i amare -
Nedespărţit de trandafir e spinul.

Eu nu mă plâng, că mi-am ratat destinul,
Deşi am tras necazuri, şi mă doare,
Dar am avut tărie şi răbdare -
Nu-i chip să-ţi iasă-ntruna doar cu plinul.

Greşit-am des, dar nu din rea voinţă,
Am fost senină chiar şi-n suferinţă
Şi n-am lăsat să mă sufoce splinul.

Păşind mereu cu fruntea ridicată
Am stors din rodia vieţii toată
Dulceaţa, şi tăria, şi veninul!

11

Dulceaţa, şi tăria, şi veninul
Fac existenţa noastră precum este -
Haină, sau frumoasă ca-n poveste,
Sau neagră, sau mai albă decât crinul.

Dar eu îi sunt şi robul şi stăpânul -
Cad în abisuri şi mă urc pe creste,
Fac vânătăi şi răni, îmi joacă feste,
Ci tot câstig în lupta cu destinul!

Câstig această boltă azurie,
Toloacele în puf de păpădie
Şi primăverile înmiresmate.

Acestea le ador la nebunie
Şi-n frumuseţea lor pe-o veşnicie
Aş vrea să mă dizolv încet... În toate!

12

Aş vrea să mă dizolv încet în toate -
Să alăptez cu dor întreaga fire,
Turnându-i dureroasa mea simţire
În toate florile, în orice vietate.

Spre ea înalţ aceste mâini crispate,
Spre ea îndrept sfioasa mea privire,
În muta rugăciune de iubire
Ce sufletul mi-l scaldă-n voluptate.

Extaz şi chin... O sete mă sfâşie
De-a tinereţii apă veşnic vie,
Deşi-mi coboară iernile în plete.

Iubesc şi cuget, arde-a mea făclie,
Dar voi întoarce sacra datorie
Când potoli-se-va această sete...

13

Când potoli-se-va această sete
De Dragoste, Frumos şi Poezie?
Atunci doar, când în inima pustie
Se va-ntrona răceala... Nu pot crede

Că osteneala cu mişcări încete
Din ochi va şterge râs şi veselie,
Că stelele vor înceta să-mi fie
Prietene fidele şi discrete.

Nu pot să cred că tot ce mă-nfioară,
Tot ce iubesc acum va fi să piară,
Că e zadarnic visul unei fete...

Ci dacă-i viaţa doar un vis de vrajă
Mă voi lăsa de moarte prinsă-n mreajă
Fără dureri şi fără de regrete.

14

Fără dureri şi fără de regrete
Voi părăsi această lume tristă,
Trecându-mi viaţa toată în revistă
Prin minte-mi trec imagini cete-cete.

Ştiu tainele-i şi micile-i secrete -
Ascund ades un zâmbet în batistă,
Având eu însumi suflet de artistă
Îi iert această farsă. Să se-mbete

Cu comedia azi jucată-n scenă
Cei obsedaţi de-o patimă obscenă -
Pe mine nada nu mă mai tentează.

Arunce-n aer fraze dulci, pompoase,
Pe mine doar în pace să mă lase -
Nu sufăr vorba spusă cu emfază.

15

Nu sufăr vorba spusă cu emfază,
Sunt simplă ca o strună de vioară,
Admir aroma crinului, fugară,
Şi inima de dor mi se cabrează.

Vibrez cu Universul într-o fază,
Absorb din lut esenţa mea primară,
Sorb adierea vântului de vară
Şi prind cu gura ploaia, roua, raza...

Mă bucur pururea, că mi se poate
Să beau licoarea vieţii, ca rubinul,
Dulceaţa ei, tăria, chiar veninul!

As vrea să mă dizolv încet în toate
Când potoli-se-va această sete -
Fără dureri şi fără de regrete...

Cu sincere salutari, Adela Vasiloi

da, asa e, neam prost, poamna - de tamira la: 06/04/2005 20:15:29
(la: inimioarele maggy)
da, asa e, neam prost, poamnagiu etc
dar poate nu ati vazut: exista geamuri cu mai multe inimioare...cit mai multe inimioare!
a jucat la maryland in colleg - de Horia D la: 23/06/2005 22:57:31
(la: Trancaneala Aristocrata "3")
a jucat la maryland in college. eu urmaresc college b-ball, iar la nba ma uit numai la finala.
College b-ball e mult mai interesant.
#56374 (raspuns la: #56372) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In clasa a 12 am jucat intr-o - de Cosmo la: 20/08/2005 17:00:49
(la: Matei Visniec)
In clasa a 12 am jucat intr-o piesa de Visniec ,se numea "Papparazi-sau cronica unui apus de soare avortat" .E vorba de niste oameni care nu vor sa creada ca vine sfarsit lumii sau cred asta prea tare si se pierd cu firea,oricum ideea e ca toti innebunesc .A fost frumos in anul ala ,chiar am luat premiu pentru cea mai buna trupa de teatru din liceu si doua premii pentru cei mai buni actori (in rol secundar deoarece nu prea exista personaj principal in papparazi).
Celelalte trupe fierbeau dupa premiera noastra,stateau ca pe ace dar au reusit sa ne sufle totusi marele premiu.
Apropo sunt din galati(aici am jucat).
pai toti vor sa fie neam cu d - de Horia D la: 31/08/2005 16:23:36
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
pai toti vor sa fie neam cu dracula:))
#68755 (raspuns la: #68754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si ce jucatoare - de PROUDFRECKLED la: 16/10/2005 16:51:25
(la: Trancaneala Aristocrata "6")
de canasta impatimita eram.....De cind n-am mai jucat am uitat tot felul...da-mi propun sa recuperez.
mai, voi va jucati cu fricile - de zaraza la: 21/10/2005 23:22:33
(la: Frica)
mai, voi va jucati cu fricile.
mie mi-e frica de masini. serios, nu traversez decat pe trecere si pe verde. si numai dupa ce vad ca s-au oprit masinile.

cat despre evenimente si intamplari, da, uneori mi-e frica. sa nu-mi moara cineva drag, sa nu ma trezesc la 45 de ani grasa, urata si parasita de barbat si fara copii (si fara bani, asta ar fi culmea!), sa nu fac vreo boala nasoala, sa nu-mi cada dintii, parul, etc.. o gramada. da' asta-i viata, daca se vor intampla evenimentele de care ma tem, vad eu cum fac fata. stii cum e, cica alah alunga musca de pe spinarea vacii fara coada. asa ca, daca alah ajuta vaca, ma va ajuta si pe mine. chiar daca nu sunt mahomedana. nici vaca nu e, la o adica.

si daca e vreo frica concreta, cu care tre; sa ma confrunt imediat, atunci chiar ca-mi trece. mor de frica inainte, dar odata aflata in situatie, totul e mult mai simplu. tocmai pentru ca nu-mi mai e frica.

hai succes.

zaraza
Sunt un dezavarsit jucator de - de Honey in the Sunshine la: 01/11/2005 11:50:40
(la: La ce va pricepeti cel mai bine?)
Sunt un dezavarsit jucator de carti blinks si gatesc foarte bine. Altceva nu-mi vine in minte :)
_____________________________________________________
Communication is not just words, communication is architecture
Romancele - neam de curve?? - de goanga la: 15/02/2006 09:41:50
(la: Romancele - neam de curve ??)
Barbati romani si romance neam de curve...atunci daca mama ta a fost romanca tu ce crezi ca ai iesit? De ce numai femeile romance? De ce toate? Nu stiu daca ai iesit vreodata din tara, insa daca iesi spre Ungaria, Moldova, Bulgaria sau unde vrei tu o sa vezi ca drumurile sunt impanzite de fete, mai nou sunt si baieti...si culmea nu sunt toti romani. Fiecare face cu corpul lui ce vrea, unii din placere altii din cauza lipsurilor, nu stiu, problema este ca nu cred ca trebuie sa generalizezi ca toate romancele sunt neam de curve. Daca ai ceva impotriva femeilor, gandeste-te la mama ta.
nu va jucati cu focul - de om la: 31/03/2006 22:19:21
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
alelei mai sanziene
nu va mai umflati in pene
ca pe OM nici un lasou
nu il pune in popou

uneori ma dau lovit
sa ma las doar potcovit
despre sa, frau si zabala...
nu le pune nici o rochie de gala

sunt cam trist si catinel...
si de-mi jucati din mijlocel
repede imi iau postura
hai la dans pupava'si...:)))
#114738 (raspuns la: #114737) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cu ata cind m-am jucat un di - de jeniffer la: 04/05/2006 22:55:51
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
cu ata cind m-am jucat
un dinte mi-am sfarimat
si-acum stau pe jos
intr-o gradina,de prisos.

cu floarea alba ma alin
si parul negru mi-l suspin
si visez la calatorii
si lipsa de nimic,o stii?

poate ca ne vor spune
ce au facut si unde
cei ce pleaca-n vacanta
si vinerea petrec pe ata.
neam - de Guinevere la: 16/06/2006 20:35:11
(la: Cea mai buna soacra din lume)
Da' nora ce spune?
Ca io am citit aicea despre o nevasta, iar nu de vreo soacra.
Daca era vreo ironie ascunsa, nu m-am prins... neam! :o/
ce faceti fetelor? va jucati - de Intruder la: 15/11/2006 01:40:52
(la: The Ball Room)
ce faceti fetelor? va jucati cu papusile?
:)))
______________________________________
No one can be good for long if goodness is not in demand.
B. Brecht
#157264 (raspuns la: #157261) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...