comentarii

nu-ti lauda singur faptele ca iti pierzi rodul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Dragonfly - de carapiscum la: 09/02/2005 05:14:47
(la: De ce traiesc femeile mai mult decit barbatii)
Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#35732 (raspuns la: #35463) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
past & copy - de carapiscum la: 11/02/2005 02:28:13
(la: Copiii o "problema" de rezolvat...)
Retranscriu mesajul de mai jos pe care l-am trecut intai la subiectul "de ce traiesc femeile mai mult decat barbatii?".

Adresat lui Dragonfly:
"Uneori este asa precum spui, sau sa admit ca de cele mai multe ori. Cu toate astea nu trebuie uitat faptul ca cele mai grele munci fizice (uneori chiar si psihice pt. ca, nu-i asa, simtirea barbatului nu se poate compara cu a femeii- si invers) le presteaza barbatii. De aia femeile nu se ocupa de turnat betoane, de ridicat case din temelii, de asfaltat strazi, de construit si intretinut masini samd. Firea femeii este de asa natura ca pur si simplu nu are cum se ocupa de asa lucruri dificile fara a cadea lata. Exista si exceptii, insa astea doar intaresc regula. As vrea eu s-o vad pe femeia aia care isi pune sotul sa aiba grija de copii pt. cateva zile in timp ce ea se duce si sapa la gradina cu cazmaua in soarele dogoritor de vara. SI daca femeile in general se lauda cu faptul ca sunt cele mai bune in a oferi educatie copiilor, atunci de ce se mai plang de neputintele barbatilor care ar trebui printre altele sa faca si aceste lucruri pt. a le lasa lor ceva timp liber in plus? Nu cumva asta e doar o chestie menita sa-i puna in lumina proasta pe barbati si sa le dea femeilor satisfactia (indreptatita, dupa parerea lor) de a-si consuma timpul numai pt. ele? Ce vreau eu sa spun e ca depinde de la caz la caz si dupa cum se inteleg cei doi. Dar daca tu sau ea ati luat impreuna niste decizii intr-un anumit moment al vietii si dupa aia ati descoperit ca aveti alte prioritati in viata decat cele din inceput (deh, lumea se mai schimba, se mai emancipeaza, mai merge prin cele strainataturi, mai vede traiul usor- ca sa nu zic usuratic- al unor femei lipsite de scrupule si de bun simt pt. familia pe care au intemeiat-o, mai gaseste cu cale ca merita mai mult decat partenerul fiindca ea pune/investeste peste puterea lui de a "restitui"), deci daca prioritatile se schimba in timp, de ce nu mai ramane macar amintirea faptului ca inainte de a ajunge sa constientizam asta am fost niste persoane care ne-am gandit initial la binele familiei intregi si abia apoi la binele personal? Eu asa cred, ca atat femeile cat si barbatii ajung sa-si puna astfel de probleme atunci cand forteaza lucrurile si vor sa obtina in mod cu totul egoist ceva doar pt. binele si fericirea proprie, lasand la o parte binele conjugal. Asta am facut si eu intr-o oarecare masura, asta cred eu ca facem noi toti. Probabil un f. mic procent dintre noi este capabil de a tine cont de acest aspect pana la sfarsitul vietii. Fiecare vrea sa-i fie bine si, de cele mai multe ori, fara a depune un efort personal. Fiecare asteapta sa-i fie daruit din partea celuilalt, daca se poate fara nici cel mai mic gest de multumire. Doar auto/satisfactia si auto/suficienta de a primi pt. cine/ce suntem noi (si ce meritam) sunt vizate, atata tot. Stiti ce cred eu, ca daca lumea toata n-ar fi abuzat atata de mandria asta care mananca pur si simplu rarunchii societatii moderne si daca fiecare ar fi invatat sa plece capul acolo unde trebuie- si cand trebuie- astazi n-ar mai fi existat subiect de discutie pe forum aici.
Tu spui ca o femeie munceste mai mult decat un barbat de cel putin 3 ori... Pe ce se bazeaza afirmatia ta? Apoi cu ce suntem noi vinovati ca v-ati nascut neputincioase in anumite privinte?- fizic vorbind. Sau cu ce sunteti voi vinovate ca ne-am nascut noi barbatii fara capacitatea de purtare in pantece a copiilor pe care n-ii dorim? Si tot nu pot intelege de ce majoritatea interpreteaza copiii ca pe un balast/surplus/povara in viata lor. Oare nu sunt acestia prima si cea de pe urma posibila investitie care ne poate aduce bucuria si satisfactia unei vieti cu adevarat implinite? Sau ce ne impiedica pe noi sa ne ingrijim de copiii nostri si in acelasi timp sa ne ocupam si de noi insine? Sau de ce nu i-am implica si pe ei in viata noastra sociala si nu i-am trata ca pe niste membri viabili ai familiei chiar daca sunt bineinteles fara minte destula ca sa inteleaga ce se petrece cu adevarat? Cred eu ca aici se dovedeste discrepanta si parca irealitatea unei situatii existente de facto. Copiii au nevoie de la un capat la celalalt sa li se dovedeasca nu numai dragostea si purtarea de grija din partea parintilor lor, dar si tratarea ca membri cu drepturi depline si egale in lumea si la sanul familiilor in care au luat fiinta. Asa mi se pare corect si logic. Altfel riscam sa facem din ei niste dusmani atat ai timpului nostru, cat si ai lor insisi.
Pe de alta parte ma gandesc la cate beneficii poate aduce in viata unei familii un copil- ca sa nu spun de mai multi. Chiar daca greutatile intretinerii si cresterii lor par insurmontabile uneori, chiar daca regretam decizia luata de a-i avea, chiar daca..., chiar daca..., ce poate fi mai frumos si mai plin de bucurie decat zambetul minunat al acelei mogaldeti cu ochisori sinceri si curati, ce poate fi mai de vis decat sa te uiti dupa ani si ani in urma si sa-i povestesti "la gura sobei" nazdravaniile copilariei?... Ca doar de aia sunt nepotii atat de indragiti de cei batrani, ca abia atunci inteleg si ei (bunicii lor) frumusetea clipelor prin care au trecut ei insisi candva.
Am cunoscut in viata mea familii care au trecut prin pragul unui colaps total cand singurul lor copil s-a sinucis (sau pur si simplu a murit din stie ce cauze nefericite); am cunoscut deasemeni familii care n-au putut avea copii si si-au fortat norocul, ca sa zic asa, luand spre ingrijire copii de la casele ce se ocupa de adoptii; apoi am vazut in lumea asta secularizata in care traiesc si eu ca exista o multime de oameni dispusi sa-si lase averile cainilor si pisicilor (de multe ori viata lor se rezuma doar la a creste si ingriji animale) decat sa faca un bine unor suflete fara ajutor si fara posibilitati reale in viata. E adevarat ce am spus, prioritatile se schimba pe zi ce trece si nu mai suntem interesati de viata umana cat mai ales de cea animala (sau extraterestra, dupa caz). Indraznesc sa spun ca am cazut inca de multa vreme sub simturile animalelor pe care le ingrijim si le iubim parca mai mult decat pe ingerasii de care vorbeam- si sa fiu iertat pt. indrazneala asta, sa nu se interpreteze ca afront adus adevaratilor parinti. Spun acestea indreptand degetul unei maini spre acei prunci muritori de foame si de sete si al celeilalte maini indreptate spre cainii si pisicile care cresc cu carne si arata ca niste batoze de nu mai pot merge pe strada. Si in timp ce unii se scarpina de mizerie si de purici din cauza saraciei, ceilalti se gudura si se scarpina pe dupa urechi (sau se ling in dos dupa excrementele delicioase) din cauza puricilor la fel de grasi si de lenesi ca si gazdele lor. Nu spun ca animalele trebuie sa sufere si sa stea flamande, intreb doar unde a disparut simtirea umana si incotro se indreapta?
Concluzia mea este ca nu copiii sunt o povara pt. noi, ci noi insine devenim o povara pt. ei atunci cand ii tratam ca pe niste hoti/banditi ce ne fura timpul acordat EGO-ului."
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
_ - de pax la: 12/03/2005 00:09:08
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Credeam ca toata povestea este despre fotografiile noastre. Nu trebuie neaparat sa fii fotograf ca sa poti aprecia fotografii, oricum - din pacate pentru noi - nu putem spune ca domnul Lazar nu s-ar califica la acest capitol. Ma tem deja ca nu se mai discuta despre fotografii sau valoarea proiectului nostru ci e vorba de aproape orice altceva.

Nu sunt de acord cu argumentatia raspunsului lui Mihai B, pe de alta parte sunt exact in situatia in care ii inteleg indignarea - si-i multumesc ca ne-a luat apararea.



Caravana foto a fost ctitorita exclusiv din resursele noastre, am fost sustinuti de-abia dupa ce am putut arata poze si in nici un caz din bani publici, pile sau simpatii fara legatura cu valoarea actiunilor noatre. Nu cunosteam pe nimeni de la Unesco Romania inainte de PhotoRaid. Ajutorul Unesco se traduce exclusiv prin faptul ca ne lasa sa le folosim acronimul, insa suntem recunoscatori si pentru asta.

Am primit destule laude si din surse suficient de variate ca sa cred ca nu sunt subiective sau in orice caz sa ne convinga ca aprecierile domnului Lazar sunt 'cam' extreme. Domnul Lazar beneficiaza de un renume binemeritat si greu de contestat in lumea foto. De altfel eu personal ii admir de mult lucrarile si reactia respectiva nu-mi poate schimba opinia relativ la calitatea de artist foto. Cu atat mai mult ne-a surprins si deranjat indarjirea comentariilor domniei sale.

Autoritatea de care se bucura este de altfel, in context, singurul fapt care ne-a determinat sa reactionam.



Nu as vrea sa mai continui acest thread. Din punctul nostru de vedere avem suficiente confirmari ale valorii proiectului nostru, pe de alta parte respectam orice opinie adversa atata timp cat nu e potentata de sentimente ostile.



Din pacate cred ca s-au incins spiritele - si in partea noastra si zic eu, legitim - si mi-e greu sa intrevad o clarificare concilianta a discursului de fata.
#39198 (raspuns la: #38452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Photoraid strofa trei - de Dinu Lazar la: 12/03/2005 19:47:48
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un domn, adica Alexandru Popescu, mi-a trimis pe mail replica pe care ar pune-o aici dar nu poate pen`ca este moderat ( nu de mine...)
Iata ce spune domnul AP:

Credeam ca toata povestea este despre fotografiile noastre. Nu trebuie neaparat sa fii fotograf ca sa poti aprecia fotografii, oricum - din pacate pentru noi - nu putem spune ca domnul Lazar nu s-ar califica la acest capitol. Ma tem deja ca nu se mai discuta despre fotografii sau valoarea proiectului nostru ci e vorba de aproape orice altceva.
Nu sunt de acord cu argumentatia raspunsului lui Mihai B, pe de alta parte sunt exact in situatia in care ii inteleg indignarea - si-i multumesc ca ne-a luat apararea.

Caravana foto a fost ctitorita exclusiv din resursele noastre, am fost sustinuti de-abia dupa ce am putut arata poze si in nici un caz din bani publici, pile sau simpatii fara legatura cu valoarea actiunilor noatre. Nu cunosteam pe nimeni de la Unesco Romania inainte de PhotoRaid. Ajutorul Unesco se traduce exclusiv prin faptul ca ne lasa sa le folosim acronimul, insa suntem recunoscatori si pentru asta.
Am primit destule laude si din surse suficient de variate ca sa cred ca nu sunt subiective sau in orice caz sa ne convinga ca aprecierile domnului Lazar sunt 'cam' extreme. Domnul Lazar beneficiaza de un renume binemeritat si greu de contestat in lumea foto. De altfel eu personal ii admir de mult lucrarile si reactia respectiva nu-mi poate schimba opinia relativ la calitatea de artist foto. Cu atat mai mult ne-a surprins si deranjat indarjirea comentariilor domniei sale.
Autoritatea de care se bucura este de altfel, in context, singurul fapt care ne-a determinat sa reactionam.

Nu as vrea sa mai continui acest thread. Din punctul nostru de vedere avem suficiente confirmari ale valorii proiectului nostru, pe de alta parte respectam orice opinie adversa atata timp cat nu e potentata de sentimente ostile.

Din pacate cred ca s-au incins spiritele - si in partea noastra si zic eu, legitim - si mi-e greu sa intrevad o clarificare concilianta a discursului de fata.
#39261 (raspuns la: #39223) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Budism, forme de meditatie - de Jianu Neridan la: 19/09/2006 23:18:46
(la: Budism, forme de meditatie)
Cu mult timp inainte (anii 80) am fost si eu atras de religiile orientale, am practicat chiar meditatia transcedentala.
Am studiat o multime de carti si o vreme am avut impresia ca aceasta cale, este ceea ce pretinde, adica un alt drum catre Dumnezeu.
Studiind insa Biblia am ajuns la alta concluzie si vreau sa-ti dau cateva argumente ca sa te feresc de timp si bani pierduti- asta in cel mai bun caz, caci lucrurile pot fi mai grave.
In primul rand din experienta mea iti spun ca meditatia transcedentala sau budista este de fapt o stare de autohipnoza cu efecte din cele mai dezastruoase daca se merge prea departe.Eu de cate ori intram in meditatie ma rugam la Dumnezeu sa ma pazeasca, si cand am intrerupt mi-a luat cred o luna pana am scapat de efectele ei.Aveam tendinta sa intru spontan in meditatie.Dar sa vedem ce este meditatia de acest tip?
Este o stare de decuplare a mintii, de pierdere a controlului asupra corpului tau, stare completata de un extaz interior care pe moment atrage.As compara meditatia cu un joc in care tu arunci o minge peste un zid si cineva ti-o arunca inapoi si ti se spune ca este Dumnezeu dar nu e.De faptul ca iti pierzi controlul asupra ta iti dai seama de la inceput.
Este cunoscut ca o persoana care a fost odata hipnotizata nu mai are vointa, este ca o leguma dependenta de ceilalti. Un efectidentic poate putin mai redus se observa la cei care au mers la vrajitoare.
Meditatia se vrea o forma de inchinare dar nu orice inchinare este primita inaintea lui Dumnezeu, ci doar acel tip poruncit de El.Vezi exemplul lui Cain si Abel.Amandoi s-au inchinat; unul, cum a spus Dumnezeu celalalt aducand din roadele lui... .
Altfel vorbind intre multimea religiilor crestinismul este singura religie in care mantuire este opera lui Dumnezeu.In toate religiile pagane trebuie sa faci ceva tu pacatosul si prin sfortarile tale proprii devii "eliberat".In crestinism e total diferit.Trebuie sa intelegi ca esti pacatos, sa-ti marturisesti pacatul inaintea lui Dumnezeu- pentru ca pe El L-ai ofensat (si de asemeni oamenilor sa le ceri iertare daca le-ai gresit) si sa ceri de la Dumnezeu iertare in virtutea Sangelui care a curs pe Golgota.
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Una cu Tatal din vesnicii a platit pentru tine si pentru toti oamenii prin Sangele Sau.Ca sa-ti ceri iertare trebuie sa-ti para rau ca ai pacatuit si sa te rogi la El sa-ti dea putere sa nu mai pacatiuesti.Se intampla un lucru fenomenal; ajungi sa urasti pacatul pe care-l iubeai si sa experimentezi pacea lui Dumnezeu sa iubesti chiar si pe vrajmasi.
Daca tot doresti sa faci meditatie de ce nu meditezi la Dumnezeu direct, fara decuplari de constiinta.Noi trebuie sa ne cultivam mintea sa se gandeasca la Dumnezeu cat mai mult.Sa invatam sa ne bucuram de fiecare clipa pe care o traim multumindu-I, si slavind Numele Sau "cu psalmi si cantari".
Oamenii prefera in general o religie mai comoda -desi te asigur cel mai comod este sa fii cu El- prefera o religie in care sa traiasca dupa poftele lor, in egoism si mandrie, in goana dupa bani si isi cauta o religie care sa nu le impiedice planurile sperand ca vor fi mantuiti, dar se inseala.
Satana a pus inaintea oamenilor o multime de capcane. In Cartea Proverbe din Sf. Scriptura este un proverb care spune: "Multe cai pot parea bune omului dar la urma duc la moarte."-il gasesti de doua ori.
Daca vrei mai discutam.

























continuare - de purice la: 31/07/2007 22:33:44
(la: Despre adevar si minciuna)
Pai aveam obiceiul sa mint cand ma intreba cineva ce parere am despre ceva si nu vroiam sa supar asa ca bagam numai floricele chiar si in cazul in care si ceea ce credeam eu cu adevarat era de bine.
Dar de vreo 2 ani zic totul verde in fata(poate putin pe partea cealalta, opusa floricelelor), fara a mai fi diplomat. Am citit un articol in care scria cineva ca e mai bine de cand a inceput sa fie diplomat cu anumite persoane(gen profesori de la facultate).
Eu nu fac asta, si sincer in ultimul timp am cam suparat multi prieteni. Asta e. Si cred am si o restanta din cauza ca nu am mintit putin un profesor ca sa pot da partialul.
Dar de la minciuni de astea mici, de la faptul ca daca te deranjeaza ceva la cineva taci si nu spui nimic lucrurile se inrautatesc. Daca cineva are un obicei care te deranjeaza, si nu spui nimic, nu o sa se opreasca; si poate pentru el e indiferent; pur si simplu nu a bagat de seama ca deranjeaza pe cineva.
Eu rog mereu lumea sa o lase mai moale cu vorbele de bine, ca ma laud singur daca simt nevoia. Despre mine as vrea sa stiu ce cred cei din jur cu adevarat, pt ca ce cred eu despre mine poate sa fie departe de adevar :)
Si chiar daca pe ansamblu as fi in regula, e intotdeauna loc de mai bine; de exemplu pot sa evit sa folosesc anumite porecle daca deranjeaza pe cineva, sau sa nu mai vb mereu despre masini cu anumite persoane , sau daca evidentiez mereu numai un mic obicei al unei persoane si uit sa zic si ceea ce apreciez la ea vreau sa-mi atraga atentia si sa nu creada ca acel obicei e tot ce vad (asta e un alt obicei prost al meu pe care l-am aflat de curand: prima oara caut un defect si dupa aia incep sa ma gandesc la calitati).
Sunt lucruri mici, pe care lumea nu le spune pt ca singure nu au mare importanta. Dar cu timpul se aduna si pot sa distruga si prietenii solide si mai mult poti sa realizezi ca nu ai fost atent niciodata la cineva si pt ca nu ti-a atras atentia acum nu stii nimic despre ea.
Eu sunt pentru sinceritatea totala, dar insotita si de respect. Am reusit sa fiu sincer cand e vorba sa critic, dar trebuie sa invat sa compensez si cu recunoasterea calitatilor. Ca ori ascunzi ceva ce nu-ti place la cineva, ori ca nu spui ceva ce apreciezi, tot minciuna e.
#221895 (raspuns la: #221856) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de ssandra la: 11/08/2007 13:24:52 Modificat la: 11/08/2007 14:36:30
(la: Sunt tiganca)
Frumos!
Asta-i si rezolvarea - sa nu generalizam. Fiecare individ sa raspunda pentru faptele sale si sa se laude cu faptele sale...
Superficialitatea este cea care ne impinge la generalizari, lenea de a judeca singuri pe fiecare dupa fapte sau vorbe, lasitatea ,teama de oprobriu public . Cati dintre noi s-au ridicat macar o singura data intr-un tramvai pentru a da scaunul unui tigan mai varstnic?
#226337 (raspuns la: #226335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
in primul rand - de maria de las maravillas la: 10/09/2009 09:53:33
(la: credeti ca sunt farmece?)
sa stati singuri in casa. Renunta la chiria care ti-o plateste pe camera, de fapt mai mult pierzi.
Cunosc din experienta in strainatate ca e complicat sa stai cu oameni rai in casa. De farmece nici nu mai vorbesc...
Sunt o idealista si o perfectionista. Na, ca acum ma laud singura...
Nu-i frumos, dar am spus-o cu toata modestia.
Pot sa traiesc oriunde. Daca mi se lasa libertatea de a gandi si a ma exprima.
#3064 (raspuns la: #3058) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
poveste cu talc - de Belle la: 13/07/2004 14:45:28
(la: Pacatul)
*sursa necunoscuta*

Într-o zi, un tânar s-a oprit în centrul unui mare oras si a început sa le spuna trecatorilor ca are cea mai frumoasa inima din împrejurimi. Nu dupa multa vreme, în jurul lui s-a strâns o mare multime de oameni si toti îi admirau inima care era într-adevar perfecta. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisura. Da, toti au cazut de acord ca era cea mai frumoasa inima pe care au vazut-o vreodata. Tânarul era foarte mândru de inima lui si nu contenea sa se laude singur cu ea.

Când deodata, de multime s-a apropiat un batrânel. Cu glas linistit, el a rostit ca pentru sine:
- Si totusi, perfectiunea inimii lui nu se compara cu frumusetea inimii mele

Oamenii din multimea strânsa în jurul tânarului au început sa-si întoarca privirile spre inima batrânelului. Pâna si tânarul a fost curios sa vada inima ce îndraznea sa se compare cu inima lui. Era o inima puternica, ale carei batai ritmate se auzeau pâna departe. Dar era plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea fusesera înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucatile straine si inima batrânului fiind sinuoase, chiar colturoase pe alocuri.

Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucati întregi din inima concurenta, rani larg deschise, înca sângerânde.
"Cum poate spune ca are o inima mai frumoasa", îsi sopteau uimiti oamenii.

Tânarul, dupa ce examinase atent inima batrânelului, si-a ridicat privirea si i-a spus râzând:
- Cred ca glumesti, mosnege. Priveste la inima mea - este perfecta!Pe când a ta este toata o rana, numai lacrimi si durere.
- Da, a spus blând batrânelul. Inima ta arata perfect, dar nu mi-as schimba niciodata inima cu inima ta. Vezi tu,fiecare cicatrice de pe inima mea reprezinta o persoana careia i-am daruit dragostea mea - rup o bucata din inima mea si i-o dau omului de lânga mine, care adesea îmi da în schimb o bucata din inima lui, ce se potriveste în locul ramas gol în inima mea. Dar pentru ca bucatile nu sunt masurate la milimetru, ramân margini colturoase, pe care eu le pretuiesc nespus de mult deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împartasit-o cu cel de lânga mine.
Uneori am daruit bucati din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici macar o bucatica din inima lor. Acestea sunt ranile deschise din inima mea, gaurile negre - a-i iubi pe cei din jurul tau implica întotdeauna un oarecare risc. Si desi aceste rani sângereaza înca si ma dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am pâna si pentru acesti oameni; si, cine stie, s-ar putea ca într-o zi sa se întoarca la mine si sa-mi umple locurile goale cu bucati din inimile lor.
Întelegi acum, dragul meu, care este adevarata frumusete a inimii? - a încheiat cu glas domol si zâmbet cald batrânelul.

Tânarul a ramas tacut deoparte, cu obrazul scaldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de batrânel, a rupt o bucata din inima lui perfecta si i-a întins-o cu mâini tremurânde. Batrânul i-a primit bucata pe care a
pus-o în inima lui. A rupt apoi o bucata din inima brazdata de cicatrice si a inima tânarului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau
cam colturoase.

Tânarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care acum era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.

Cât de trist trebuie sa fie sa mergi pe calea vietii cu o inima întreaga în piept. O inima perfecta, dar lipsita de frumusete...

Inima ta cum este???????? o poti imparti cu altii???

~~~~

I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it!
#17758 (raspuns la: #17754) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ultim intrat la DES-a titre etranger? - de lexou la: 05/09/2004 14:02:09
(la: Unde veti putea lucra in Europa)
Se pare ca nu s'a facut public clasamentul.
Am gasit info generale la http://www.cnci.univ-paris5.fr/cnci_etr/cnci_etr.html (modul de desfasurare, locuri, programa etc)
Detalii despre rezultate la http://www.cnci.univ-paris5.fr/cnci_etr/result_1.html ,unde afli ca poti consulta clasamentul doar nominativ, doar pt cutarescu al carui nume il stii.
In principiu, daca e sa comparam cu concursul de Internat unde participa francezii, nici acolo nu se publica informatii de tipul nota ultimului intrat la cutare specialitate. se fac doar cercuri de studenti pe facultati, isi coroboreaza rezultatele intre ei, si fac o statistica empirica cf careia "ultimul care a prins psihiatrie la Lille era clasat al 700-lea".
Acelasi tip de statistica pt DES a titre etranger e mai greu realizabil... candidatii nu se cunosc intre ei, nu sint colegi de promotie, nu se lauda cu faptul ca au concurat (de teama unui esec marturisit)...

------------------------
http://groups.yahoo.com/group/timisoara-marseille/

'La vie est une comédie pour ceux qui la pensent, et une tragédie pour ceux qui la sentent.' (Horace Walpole)
#21091 (raspuns la: #20927) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
El in vis... - de dinisor la: 09/09/2004 19:44:07
(la: PUTEREA RUGACIUNII)
Am citit comentariile de aici. Subiectul tau e interesant.

Scrii la un moment dat ca iti doresti sa il visezi pe El. Te inteleg. Este intr-adevar o experienta unica. Ceea ce cred eu insa, este ca El vine in visul oamenilor care sunt in mare necaz pentru a le readuce speranta, pentru a le linisti durerea, pentru a le reaminti ca nu sunt singuri. Faptul ca nu il visezi nu inseamna ca nu te iubeste. Ci inseamna ca nu esti in mare necaz. Si asta e bine.

L-am visat acum opt ani. Intr-o noapte! Este singurul vis din viata mea pe care mi-l amintesc in cele mai mici detalii. A durat doar o fractiune de secunda, dar acea fractiune este eterna. Pentru ca ea este in sufletul meu, pentru ca imaginea visului o port cu mine si imi da putere de cate ori mi-e greu. Blandetea cu care mi-a mangaiat crestetul capului, caldura cu care mi-a soptit ca va fi bine, sunt trairi ce am sa le iau cu mine si in viata viitoare.

De atunci, sufletul mi-e linistit si viata mi-e usoara. Pentru ca stiu! Pentru ca nu mai sunt singura! Pentru ca El vegheaza asupra mea.

Nu fii trista ca nu Il visezi. Fii fericita ca te iubeste atat de mult incat nu esti printre cei ce au nevoie de El in vis. Fii bucuroasa ca esti binecuvantata.


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
Subscriu - de Vlad L la: 22/11/2004 16:22:58
(la: Cand formezi un cuplu, dupa ce criterii alegi o persoana?)
"Un francez deştept a spus că o căsnicie bună este un exerciţiu zilnic de voinţă."


Dragă Anca, sunt cu totul de acord cu tine şi cu francezul. Personal am peste doi ani de căsnicie şi trăiesc lângă persoana iubită de cinci ani. Şi nu regret nici o zi, nici o îmbrăţişare şi nici o ceartă. Dar după ce trece nebunia iniţială (săptămâna oarbă), trebuie să înveţi zilnic să trăieşti lângă celălalt, să-i permiţi să-ţi invadeze "spaţiul vital" şi să ai mare grijă la rândul tău cum i-l invadezi pe-al ei (lui). E cea mai lungă şi mai dură probă de voinţă. Şi probabil şi cea mai frumoasă.


În ce priveşte modalitatea de recunoaştere a persoanei potrivite, sunt curios dacă a elaborat cineva un algoritm universal. Singurul fapt general valabil pe care-l cunosc este bancul acela vechi cu diferenţa dintre prima şi ultima dragoste: "Despre prima dragoste credem că este ultima, iar despre ultima că este prima."


Metoda mea a fost simplă: de fiecare dată când am încercat o relaţie am ales o fată lângă care simţeam (desigur, cu doza de incertitudine inerentă) că aş putea trăi o viaţă. De câte ori m-am abătut de la acest principiu, relaţiile s-au sfârşit rapid şi prost. Principiul însă a funcţionat şi... iată-mă. Sunt căsătorit şi fericit. Foarte probabil pentru toată viaţa.


Anca, salutări de la un mai vechi prieten şi coleg. Ca să vezi ce mic e Internetul.


Vlad



----------------------------------------------------------------------

"L'amour a des raisons que la raison ne connaît pas." Blaise Pascal
ozzy, relax - de Belle la: 03/12/2004 16:09:47
(la: SUNTEM NOI O COMUNITATE?)
pacat sa-ti creasca tensiunea la 9 dimineata pentru nimic

de unde pana unde zici ca nu fac diferenta intre gluma si serios... ar fi cazul sa vezi realitatea, aici eu cred ca NIMIC nu e serios. de asta si prefer subiectul cu trancaneala de care-ti permiti sa-ti bati joc fara nici un drept. acolo nimeni nu se cearta cu nimeni, toti sunt mai destinsi si uita de mizeriile si mitocania altora.....

si de unde-ai scos chestia cu atacul, in special la trancaneala. ai inceput sa inventezi sau te crezi mai important decat esti. nobody gives enough shit for that, avem lucruri mai bune de facut decat sa discutam despre tine. get over yourself and learn to be human.

cat despre craciun si ce fac eu in acest spirit, nu trebuie sa-ti dau tie socoteala si nici sa ma justific fata de tine. incearca sa n-o mai iei razna pe motive politice sau sa te-arati cat esti tu de umanitar, ca nu intereseaza pe nimeni.

o singura fapta inteleapta ai facut, in sfarsit, sa ma pui pe ignore. macar asa nu vei mai avea ocazia sa vezi ce scriu. nu vad cine-ti da dreptul sa "studiezi" si sa judeci ce zic altii pe subiecte care nici macar nu te intereseaza. de cand stateai "in umbra" ca anonim luni de zile, si-acum ca tot continui sa urmaresti orice miscare si orice basina trasa de altii, personal ma simt spionata. ar trebui sa-ti pun in fata placutza "private property, no tresspassing" poate macar asa sa pastrezi distanta si sa nu-ti bagi nasul in ciorba altuia.
#30521 (raspuns la: #30516) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
draga Zaraza2 - de Tanasescu Nicolae Constantin la: 25/04/2005 00:30:59
(la: despre provocari)
eu am fost calcat in picioare de multe ori, mult mai excitant decat ai facut-o tu... nu ma intelege gresit, ti-am urmarit "evolutia", nu e o chestie de un comentariu "risipit" pe poezia mea care este una foarte buna, zic multi, foarte multi, nu doar eu... chestia e ca diagrama care a iesit din urma monitorizarii indica un singur fapt, acela ca tu doresti cu orice pret sa intri in mijlocul universului... nu asa se face fata draga, nu te va tine nici cat ai clipi... pune mana si citeste carte multa, pe polemica nu te poti ridica prea mult... si in legatura cu vaca mov s-ar putea sa te dezamagesc, sau nu, dar eu vad cu totul pe "altcineva" decat pe milka... n-o lua chiar asa cum se vede...
ai reusit totusi sa ma bagi intr-un conflict, e o reusita, nu? maine pe altul, poimaine la fel... si uite asa iti vei face un nume...Zaraza... zaraza...(n-am litere mai mici, sorry)
#45323 (raspuns la: #45186) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cico - de giocondel la: 10/06/2005 19:05:54
(la: cine suntem?)
dl cico, m-ati inteles gresit: eu nu raportez calitatea unui individ cu numarul de aplaudaci pe care ii are.

Textul meu a spus un lucru simplu: cine se lauda singur, nu prea are de ce sa se laude...cam asta este! Un om de valoare lasa pe altii sa traga concluzii despre calitatile lui si pur si simplu este ceea ce este.Ca are sau nu are admiratori, asta e alta poveste.De cate ori nu am intalnit un om valoros dar modest, care era considerat prost de catre cei prosti...care sunt multi..asta nu inseamna insa ca omul respectiv trebuie sa bata toba despre cat de destept este el...Modestia da putere unui caracter, chiar daca, aparent, in face invizibil pentru multime.Fara vanitate si importanta de sine ( vorbesc la modul general, in printzipiu numai, nu m-am si nu ma refer la dumneavoastra specific. eu doar investigam si incercam sa aflu de ce, cum si pt ce cineva se poate considera intelectual).Va dau un exemplu: Zamfir...ce talent si ce ambasador al Romaniei a fost si este omul asta!!...un om ca el nu are nevoie sa se laude..muzica lui vorbeste de la sine, aprecierea pe care a primit-o peste tot pe unde a fost si faima sa a ajuns la urechile oricarui roman..Totusi l-am vazut pe Dl Zamfir dand un interviu, la un oarecare post de televiziune, in care...se Lauda singur, cu nerusinare si lipsa de tact si ii statea atat de rau..ca sa vezi ce am facut, ce am dres etc etc..eu sunt cel mai bun si cel mai tare, ce am facut eu pt Romania, pe unde am fost, ce-am avut...da,corect!, Avea cu ce sa se laude..Ori aici e BUBA..
CAND AI CU CE ,NU AI DE CE!!!

Si asta e o chestie destul de subtila pe care privirea dumneavoastra patrunzatoare a omis sa o observe de aceasta data.


cu bine,
gio

"To merit the madness of love, man must abound in sanity"
-The Seven Valleys-

Sadeth? - de cico la: 20/08/2005 02:17:13
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Interventia incendiara a omului ..."de bine" (la doua zile dupa ce schimbul meu de mesaje cu "om" se terminase deja) Ca nu era destul steril pe-aici :(( Eu la asta ma referisem amice: la schimb de idei, nu interminabile schimburi de ...carti sau adrese de unde poti cumpara romanul.

Iti vad insa opiniile "la subiect" mai jos, si banuiesc c-a fost metoda de contrare a celor scrise de mine LA SUBIECT, nu? Care-i problema ta cu Dan Brown? Ai gasit si tu cartea ...anti-crestina? :)) Pai hai sa vedem: cum naiba se face atunci ca nemernicul si criminalul, in plot-ul cartii, s-a dovedit a fi de fapt ...savantul englez ("ateul", "omul de stiinta")? El i-a manipulat pe toti, chiar si Opus Dei (cu Aringarosa sau Silas) apare spre sfirsti ca victima a manipularii. Vaticanul? Ce poti gasi mai demn de lauda decit faptul ca n-a avut nimic de-a face cu goana dupa Graal? Ba chiar se dovedesc plini de virtute cind se departajeaza de actiunile lui Opus Dei, rambursind miliardele! Iar Fauche, credinciosul? Se dovedeste in final a fi de partea urmaritilor.

Problema cartii e ca ridica ipoteze. Indiferent ca faptele istorice sint vechi si au mai aparut si-n sute de alte publicatii, e temerea ca punerea cap la cap a acestor elemente disparate alcatuieste o ipostaza credibila chiar (pt multi) la ce manipulari pot sa se fi facut in trecut. E pericolul imens al atentionarii maselor asupra faptului ca la stinga lui Iisus, in Cina cea de taina, se afla poate "prostituata" Maria Magdalena, in orice caz ...o femeie! Incep oamenii sa gindeasca, nu? Aici e buba! S-a criticat excluderea femeii din crestinism, invrednicirea ei doar cu purtarea pacatului primordial al Evei, si ipoteze de-acestea pot face pe oameni sa se-ntrebe de ce n-avem si femei-preoti?

De asta nu vorbim si de CONTINUTUL acestor "mesaje", ci ne marginim a le inlatura lejer cu "hmmm" si-a trece de la Ecco la PECO :)) Daca opinia ta era totusi diferita, n-ai decit sa ti-o spui. Despre cele din carte, ca despre asta era conferinta.

ps Dupa mesajul tau "racoritor", te-as ruga sa lasi demagogia cu motto-ul cafenelei :( Pune substanta aici pe sit si discuta la obiect daca doresti. Mersi.
#66800 (raspuns la: #66488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
la subiect - de irma la: 19/10/2005 21:29:07
(la: boucle-la!)
"Observ cu mirare cu cata usurinta deschidem conferinte despre prostie, gata oricand s-o condamnam, sa facem haz, sa demonstram ca nu facem parte din categoria hulita."
Pai asta-i tipic uman. Totusi nu-mi amintesc sa-mi fi atras atentia conferintele despre prostie.

"Si totusi, nu v-ati simtit niciodata cretini de-a binelea..."
Asta mi se-ntampla des, chiar atunci cand sunt laudata de altii... poate tocmai pentru ca sunt laudata. Da' sa vezi ce fac daca sunt criticata: ma laud singura...(posibil mecanism de aparare pe care-l pune in functiune mintea mea sucita)

"Fi-va analiza asta un indem catre toleranta, primul pas in a le da altora o sansa nemeritata intrucat sunt niste prosti?"
Intrebarea asta nu prea o-nteleg. Si ar trebui, chiar daca-i retorica! Eu cred ca fiecare are dreptul de a primi, indiferent daca-i prost sau destept. Da' ma-ntreb eu acum: de ce sa-i dau prostului ceva ce va prapadi? Sau trebuie sa fiu asa de destept incat sa-i dau ceva ce-i poate fi de folos.

:)) - de irma la: 28/10/2005 15:02:02
(la: sa ne recunoastem defectele)
-nu beau votca
-mor de grija altora
-beau bere
-nu vreau sa ma las de fumat
-am citit prea mult din ce nu trebuia
-citesc prea putin
-las pe maine ce pot face azi
-n-am ochi albastri
-imi place ciocolata
-imi plac filmele cu homosexuali (nu porno :)))
-cred ca tot ce zboara se manaca
-m-am vindecat de timiditate
-ma infior fara motiv
-raspund fara sa fiu intrebata
-daca nu ma lauda nimeni, ma laud singura
-am prea multe indoieli
-refuz sa ma gandesc la ziua de maine
-imi place junk-food
-beau cafea cu toate ca-mi face rau
-mi-e frica de doctor
-nu port ceas
-n-am rabdare sa-mi insir toate defectele


Pride and prejudice - de thebrightside la: 16/01/2006 16:36:15
(la: Mândrie si prejudecata)
Termenul 'mandrie' are pt mine o conotatie pozitiva. Mandrie inseamna sa fii capabil sa te autoapreciezi obiectiv. Daca te autoapreciezi prea tare si in gura mare... se vede treaba ca ai orgoliu. Care, la mine cel putin, are conotatie negativa. Nu pot sa inghit oamenii care se lauda singuri, nici cu tone de lamaie.
Prejudecati? Subiect prea vast. Crestem cu ele. Sunt atat de puternic inradacinate in mentalitatea colectiva, incat de multe ori nici nu suntem constienti ca le avem. Foarte greu de schimbat.
E buna mandria? Yep.
Orgoliul? L-am aruncat. Undeva in cursul existentei mele, am ajuns la concluzia ca, daca vrei sa comunici eficient cu ceilalti, este imperios necesar a te detasa de orice argumente de genul "Nu sun io, ca nu da bine", "Daca recunosc, ma fac de kkt". Asta nu inseamna ca ma las calcata in picioare. No way. Demnitatea trebuie sa si-o pastreze fiecare.
Prejudecati? Am destule. Dar incerc sa le constientizez - e primul pas pentru a scapa de ele. A-i observa pe ceilalti ce etichete pun si cand, ajuta foarte mult. In general, ma straduiesc sa nu las prejudecatile sa se transforme in discriminare. Sux.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...