nu al mai deranjez

Cristian, nu ma deranjezi, dar nici nu pari realist, sau echilibrat, sau cunoscator în domeniu. Nu ca ar conta impresia mea, dar în afara sa bati texte lungi, altceva mai stii ?

Faptul ca sunt 300 sau 3000 miliardari nu înseamna ca nivelul de trai în România va fi ridicat ("mai bun pentru toti ceilaiti" - ce ineptie !!) ci ca averile s-au polarizat si mai tare, si pentru fiecare nou om bogat, sunt mii sau zeci de mii de noi muritori de foame. Asta e România, nu oportunitati în copaci pentru fiecare !

Eu ma retrag, te las sa-i convingi pe ceilalti.

Ma simt un pic deranjat de tunul mesalului aluia ... Sa spun si de ce !
In primul rand ca omu' are dreptatea lui . Romania traieste inca drama comunismului , a nepotismului si a securitatii . Numai ca acei comunisti si securisti de ieri specialisti in teroare si minciuna au devenit coruptii si mincinosii de astazi . Nu se poate neglija faptul ca dupa atata amar de vreme , nu se poate avea acces liber la dosarele securitatii , acestea devenind in ultima vreme unealta de manipulare politica . Cei care ar putea fi scosi din dosare si judecati , au adunat pana acum averi fabuloase , cu ajutorul parghiilor mostenite de la vechiul regim , prin manipulare , furt , evaziune , santaj , trafic / trafic de influenta . In acelasi timp au acumulat si mult sprijin politic de la partide pe care le sprijina si care ii sprijina . Toate aceste lucruri au fost posibile cu sprijinul presedintelui Iliescu a caruia ii cunostem cu totii trecutul comunist si stilul duplicitar .

Ex: in 89 cel care a strigat sus si tare sa se desfiinteze CAP-urile si sa se imparta pamantul la tarani a fost Iliescu . Acum Iliescu declara fara rusine ca destramarea vechii organizari agricole a fost o greseala colosala si ca actualele asociatii agricole trebuie sprijinite financiar . Ori in momentul acesta exista o seama de oameni politici care au interes in treaba asta , mai ales ca au cumparat mari suprafete de teren din cel mai productiv la preturi de nimic . Cei care ar trebui sprijiniti , taranii , nu mai au nici o optiune . Daca statul incepe sa acorde facilitati pentru marii "producatori agricoli" cei care detin suprafete mici de teren vor muri sigur de foame (daca nu au facut-o inca ) . Concluzia : nici o hotarare politica in Ro nu se ia daca clasa politica nu este direct avantajata .
Este adevarat ca nu mai exista un singur dictator . Problema este ca acum avem mai multi . Incepand de la patronul care te tine la munca pe salariul minim pentru ca nu vrea (chipurile ) sa plateasta impozit mare si terminand cu "Baronul de judet" care nu poate fi judecat sau condamnat chiar daca te omoara cu masina pe strada , pentru ca are fie imunitate parlamentara fie imunitate financiara .

Final : In Romania , comunistii de ieri exista si acum ; daca nu au fost cumva inlocuiti de o specie si mai marjava si murdara .

florin

Maniere invatam tata viata si daca am parut vreodata lipsit de orice chestie de asta imi cer iertare..De fapt am postat 'o iertaciune de asta generala' mai demult..Poate exagerez uneori si strig mai tare si deranjez..Da strig cand simt ,poate gresit, ca sunt calcat in picioare si poate nu atac pe cine trebuie si gresesc ca inca-s om..Sau cel putin ca asa apar in oglinda..Un roscat pur singe cu fata de om cu suflet de caine si cu regrete de gandac... Da sunt doar eu unul si nu-i Terra in pericol din cauza mea sau doar din cauza mea...
Inca o data imi cer scuze chiar si anticipat ,pentru jignirile care le-am adus si care poate le-oi mai aduce cuiva..Nu-i rea vointa da rautatea si revolta din interior mai refuleaza si poate nu trebuie sa mai stie si altii de ea.....

presupun ca v-au deranjat foarte tare cuvintele "ejaculez" si "erectie". pe mine nu ma deranjeaza cuvintele in sine, cat faptul ca sunt puse acolo ca sa socheze si din cauza socului nu se mai vede poezia. iar poezia in sine imi pare mai buna decat multe altele scrise de domnisoarele din zona.

zaraza

cred daca ar fi facute din alte metale, mai affordable... :)
dar te asigur ca nu m-ar deranja nici sa mi le pot permite! :))))

E sigur si fara nici cea mai mica indoiala ca acea profesoara de muzica era sau mai este inca "f.f.f. saraca cu duhul", ca era si inca mai este "necredincioasa" si mai ales "nepregatita profesional". Chiar daca conditiile dinainte de '81 o abligau la mentinerea unei anumite 'linii', pt. a nu deranja pe nimeni, se putea limita la "Händel si epoca lui". Ora mea de muzica pana in '79, s-ar fi putut transforma in acest caz 'Händel' precis si cu curaj, si fara a mai sti nimeni de unde am pornit, intr-o ora de religie. Si orele de ateism, pe care le faceam 'obligat' la dirigentie, sunau 'a ore de religie', 'adica, cum nu trebuie sa crezi' etc, etc.
Ai perfecta dreptate Dane, sa te intrebi? Si ai gasit si raspunsul corect si adevarat, sper.
Cu simpatie si pt. Pisicutza.

a scris multe aberatzii, mai ales de cand si-a intors vesta si s-a dat cu comunistii lui Robert Hue

cred ca are un bun public relation si are timp de pierdut sa accepte toate invitatiile la emisiunile unde e greu sa se faca plinul de personalitati.. apoi se face o moda, un bulgare de zapada...

In privintza singuratatii, o caut, sa ma pot gandi si analiza lucrurile linistit, fara deranj, dar momentele de singuratate deplina sunt greu de gasit..si cate o data imi lipsesc..
astea sunt momente doar, cand imi place sa ma regasesc, fara nimeni imprejur si fara obligatia de a sustine o conversatie

In rest viatza profesionala, sociala si mondena, multimea de prieteni, invitatiile, iesirile in grup... nu-mi inchipui sa traiesc fara ele, cred ca mi-ar fi insuportabil.

Te-am intristat, si rau imi pare!
Mestere, erau doar jocuri de cuvinte, din parte mea, la subiect.
Ia fii atent: "ganduri cu ochi" = cei ce n-accepta lumina = liliecii mei = oamenii intunericului (obscurii!). Adica: batalioanelor de ganduri cu ochi n-ar trebui sa le dai atentie daca stii ca gandul si drumul tau sunt alea drepte.Si nici nu incerca sa-i lamuresti (adica sa vii cu felinarul). Te vor pedepsi (la mine = liliecii in par).
Cam asa + alte doua, trei semnificatii care mi-au scapat aici.
"Regele" e tot un joc, o vorba hazlie pe care-o am eu cu un prieten comun. Iertare daca si asta te-a deranjat.Recitind, pare mitocanie, dar n-a fost cu intentie, te-asigur!

Ma suprinde destul de tare evlavia ta si conexiunile pe care le faci cu acest subiect! In mod logic, vorbind strict de rolul de perpetuare a speciei(ilor) ...ai dreptate. Dar cu totul diferit si total neadevarat este atunci cand tratezi acest subiect in mod particular. Individualitatea da dreptul ca fiecare sa exprime sau sa traiasca asa cum isi doreste! Asta ne face diferiti unii de altii, creand diversitate. Desigur, nu asta este o explicatie pertinenta dar nici de condamnat nu sunt. ESTE PUR SI SIMPLU O DEGENERARE...o alterare a speciei. Ceva nu functioneaza corect in creierul lor! Asa cum o femeie devine frigida si nu mai simte placere in timpul actului sexual , asa un barbat sau o femeie de acest fel nu simte placere la atingerea unui partener de sex opus. Evident ca mintea unui normal nu poate intelege fenomenul. Dar cum te-ai simti daca ai fi obligat sa "traiesti" cu un barbat atata timp cat tie nu-ti face placere?!! Asa si lor...de ce sa-i obligi sa se chinuie si sa chinuie la randul lor, o persoana de sex opus?!! Asta nu-i un pacat mai mare? Daca doua vieti sunt deja distruse, fiind cu acelasi tip de preferinta sexuala, de ce sa le chinui si mai mult nelasandu-i sa isi vada de viata lor impreuna?! Doar pentru a-ti satisface placerea de a conduce(de a decide in) viata altuia, in timp ce tu nu ai rezolvate problemele propriei vieti! Te deranjeaza sa-i vezi pe strada? Nu te uita...vitrine sunt destule! De ce oare nu esti revoltat si pe faptul ca femeile au aceasta "indeletnicire"? Oare pentru ca iti stimuleaza (si nu numai tie) fanteziile!? Cat de obiectiv esti cand acuzi, arati cu degetul, huiduiesti, ceva ce nu cunosti?! Citind ceea ce altii s-au chinuit din rasputeri sa rezolve, vei reusi sa intelegi fenomenul si sa ai compasiune...macar. Este mult mai deranjant, dupa parerea mea, sa vedem idioti care refuza sa vada mai mult decat proripriul univers si se complac astfel si in astia nu mai arunca nimeni cu "pietre". Oare nu acestia aduc un prejudiciu mult mai mare omenirii? Partea finala nu are nici o legatura cu tine

Citiva pe acest forum nu par interesati in acest subiect "Casa si Familia" fiindca se pare ca nu ar avea o familie,iar altii care au considera ca ar fi un domeniu privat de discutie si deci ne-discutabil.....
Nu stiu, personal nu m-ar deranja acest subiect ba dimpotriva as vrea sa stiu mai multe despre viata familiala a lui Papadie si Alice fiindca mi-am propus sa scriu o carte despre ei .....:):):):):)

....iti respect si te felicit pentru ca v-ati indeplinit dorintele si sinteti satisfacut cu viata pe care (Bunul Dumnezeu, sper!) v-a ajutat sa o realizati, si de asemenea, sau poate mai ales, va felicit pentru patriotismul pe care l-ati invatat pe meleaguri straine, americane......Mai bine mai tirziu decit niciodata.......

Totusi trebuie sa imi exprim si uluirea mea personala, sa va spun cit de tare (strong) m-a iritat si deranjat ignoranta si aroganta cu care categorisiti LEAGANUL DE CIVILIZATIE AL LUMII, tari ca Franta, Germania Italia, ca fiind tari inapoiate !!!! Cumva mi-a venit greu sa imi cred ochilor citind cuvintele astea...... Simtind ceva intre ris si plins...De mila si de uimire.....M-am intrebat cu ce scuza sau explicatie sa va atenuez culpa majora pe care o aveti de a incepe sa arunci cu pietre in curtea vecinului numai pentru ca nu este asa de mare ca(virgula) curtea ta........
Si ma gindesc ca singura explicatie ar fi ca nu ati vazut nimic din ``inapoiata` Europa !!!Ca istorie si civilizatie nu sint cuvinte pe care le intelegeti prea bine.
...Nici macar nu ma indoiesc de asta de fapt....
Ca cineva care ar avea cit de cit o idee de istoria si cultura Frantei, Germaniei sau Italiei sau etc....,pentru care si cei mai mari oameni ai lumii isi considera viata ca implinita dupa ce macar o data in viata le viziteaza, nu ar putea sa numeasca chiar si numai o parte a Europei Occidentale, inapoiata.
Sigur , fiecare tara cu avantajele si dezavantajele ei, cu frumusetile ei specifice.
....E ca si cum nu te-ai putea bucura de frumusetea unei panselute si ai calca-o in picioare pentru ca nu este asa de mare ca un trandafir...
Ca sa inlaturez orice suspiciune din mintea domniei voastre, domnul Sergiu, si eu iubesc America, am trait pe coasta de vest si pe coasta de est,si eu ador sa merg la Mall si sa traiesc linga ocean to dig for clams ; si nici eu nu sint nici paznica si nici altceva nesatisfacator, desi daca as fi ca sa imi intretin familia, nu mi-ar fi rusine sa o fac.....Si sint doar putine state in sudul US pe care nu le-am vazut inca....
Si eu ma ridic in picioare cind se cinta Imnul American pentru ca le respect obiceiurile si traditia si patria partenerului meu de viata. ...

Imi iubesc si eu MAMA ADOPTIVA.... Dar ca sa incep sa vorbesc urit de mama cealalta, patria in care m-am nascut, continentul care m-a educat si trimis in lume la eventual mai bine, nu mi-ar trece nici prin cel mai indepartat colt al constiintei .
Ma intristeaza deja gindul domunle Sergiu ca ai putea sa ai copii carora sa nu le poti transmite in cei sase ani de acasa capabilitatea de a recunoaste valorile adevarate morale si umane, care nu au nimic comun cu dragostea pentru cine imi da covrigul cel mai mare .....
Am si eu copii care s-au nascut ``in Vest`` si totusi vorbesc si limba romina printre altele, si chiar si ei stiu sa isi doreasca
intr-o zi sa aiba posibilitatea sa faca ceva pentru tara si nu sa o acuze ca este cum este...
Dar cum spunea Alice intr-unul din inspiratele ei comentarii, rominii plecati din tara se impart in doua categorii....
And maybe this sounds a little too emotional from me..., dar pacat mare e sa uiti de unde ai plecat....

Din multi vizitatori ce nu vor sa te deranjeze gasit-ai musafiri duium! Asa-ti trebuie, ai casa plina! Un pahar, pe masa ta, se va gasi si pentru mine?

Cred ca Romanii care pleaca din Romania, fiind si ei oameni ca toti oamenii, au motive diferite. Eu am plecat recent si nu mi-a fost usor, insa daca ar fi sa o iau de la capat as face acelasi lucru.
Nu sunt de acord cu Romanii care ajung sa aiba bani si situatie si isi uita definitv originile sau incearca sa faca o imagine proasta Romaniei. Din contra, ar trebui sa ajute cu ce pot, macar si cu o vorba buna. Eu sunt in SUA, si pot sa va spun ca romanii de aici sunt mai bine vazuti decat cei din Germania, poate fiindca nu ajunge chiar oricine aici. In comunitatea Romaneasca de aici, am intalnit ca si in Romania oameni si oameni, de unii sunt mandru, iar pe altii ai suport cu greu. Imi plac cei care incearca sa-i ajute pe cei ramasi acasa, chiar daca dezaproba regimul politic sau nu sunt de acord cu "stilul" romanesc. Incrcand sa-i compar pe Romani cu Americani am ajuns la concluzia(pe care o banuiam dealtfel) ca ceea ce ai pierde pe romani ca natie(dar sper sa isi revina) este comportamentul si atitudinea fata de cei din jur. Romanii sunt inteligenti si imaginativi(mai mult decat Americanii sau alti europeni) insa nu le foloseste la nimic, fiindca nu stiu sa se poarte si nu sunt modesti. Am observat in Romania, cum este unul mai rasarit, sa luam de exemplu un parlamentar, i se pare ca numai el are drepturi si numai el trebuie sa traiasca, eventual si familia lui(in care se include si amanta). Cred ca a si uitat sau nu isi imagineaza ca exista unii asa zisi oameni de rand care poate sunt mai inteligenti ca el, dar poate nu au avut atita sanasa, sau pur si simplu nu au vrut sa calce pe cadavre ca sa reuseasca in viata. Cred ca in Romania(si am simtit-o pe pielea mea) oamenii nu stiu sa se respecte unii pe altii ca fiind simple fiinte umane. Se vede asta pe strada, la locul de munca, etc. Daca unul munceste si are zice "numai eu muncesc aici ceilalti merita numai cat sa nu maora de foame", daca vecinul are zice "ala de ce are si eu nu, a furat sau a inselat, ia sa-i zgarai masina" .
Cel mai nevinovat gandeste tiganul, fura oglizile de la masina si le vinde a doua zi in targ, sau culmea te vede pe strada cu masina fara oglinzi si te opreste si te intreaba "nu vrei o oglinda". Unuia i-am raspuns odata : "care a mea ?", desi categoric am fost un tampit din motiv ce oglinda nu mai era a mea evident fiindca si-o insusise altul. Nu am plecat din Romania fiindca mi se furau oglinzile de la masina sau mi se spargea casa in mod repetat. Am plecat din Romania fiindca nu puteam sa acumulez in ritmul in care eram furat si balanta financiara pe ansamblu imi era negativa :) Nu am plecat prima data cand am avut ocazia, am stat o vreme si am rabdat sa vad cum evolueaza lucrurile si acum imi pare rau, ca am cam pierdut timpul. Asta despre mine. Ce spun altii ? Cam tot asa, ai deranja dispretul persoana fata de persoana, faptul ca nu puteau sa se realizeze profesional, lipsa de motivatie, coruptia, hotia, etc. De asemenea, ce mi s-a parut important, este ca dintre cei plecati nu prea aveau relatii stranse cu familia. Ma refer la capii de familie, la cei care au intiat plecarea, nu neaparat la cei ce au fost siliti sa-i urmeze. Deci motivele sunt complexe. Cred ca pe ansamblu cei ce pleaca o fac pentru ca sunt dezamagiti din prea multe puncte de vedere si nu mai au speranta in Romania, asa ca incearca ceva nou, altceva. Unii se intorc fiindca nu se pot adapta, altii se retrag acolo storsi de munca, in sfarsit unii ramin in strainatate si isi creaza sau isi extind familiile acolo unde au ajuns. Personal ai admir foarte mult pe cei ce ramin ca sa lupte, asa cum ai admir si pe cei ce pleaca si reusesc dar ramin cu sufletul romani. Mai vreau sa atrag atentia asupra unor aspecte. Economia se globalizeza, distantele se scurteaza(avioane), comunicarea este din ce in ce mai facila facila(Email,Internet, telefon), Dumnezeu este peste tot, Biserici romanesti se construiesc si in afara, chiar daca nu peste tot, ce conteaza unde te afli atita timp cat esti om si iti faci datoria fata de aproapele tau. Cam asa vad eu lucrurile.
Ovidiu

daca-mi permiti, as adauga "my two cents" la discutie.
Presupun ca mi-ai permis (: deci continui:

era ceva ce ma deranja la felul in care descriai "cresterea" dragostei si cred ca am gasit ce: folosesti verbe care implica EFORT : "anii pe care Reusesti sa ii stai", sau "cind ai Reusit sa stai casatorit", etc

Daca asa e dragostea si daca iubirea e ceva diferit, atunci personal sunt foarte sigur ce prefer: fie flacara, fie gheatza dar in nici un caz o balta caldutza, si aia mentinuta cu grija si efort.

Din punctul meu de vedere, doi oameni ar trebui sa fie impreuna deoarece nu Reusesc sa se separe, nu pentru ca au Reusit sa nu se desparta.

...sigur, nu vorbim aci de cupluri cu copii, ca-i cu totul alta mancare de peste!

Continuare "pentru ca usa se deschide si in prag apare un ciine ciobanesc. Se ridica pe labele din spate si ma intreaba in franceza: 'Citi ani ai?' Ma uit nedumerita si ma gindesc ca acest membru al familiei canine nu arata rau. Dar limba aia e tare lunga, si au inceput sa-i curga balele. '23' -- raspund incet si nu pot sa-mi explic de ce nu ma intorc si-o iau la fuga. 'Ah, un numar prim.' 'Cum te numesti?' 'Griveille. Dar prietenii-mi zic GV. Am iesit sa urlu la luna, scuza deranjul, in ultimul timp am fost ocupat cu tot felul de...' si se opri brusc. 'Nu e important. E o seara teribil de romantica, nu?' spune Griveille si se misca catre mine, biped, balanganinduse ca ciclopul din filmul ala vechi cu Ulise. Se opreste linga mine, isi intoarce capul mare si latos si-si linge flegma cu o miscare experta de limba. 'Ce ochi frumosi ai', zice, si apoi continua sa priveasca luna argintoasa. Hmmm. A trecut mult timp de cind cineva m-a complimentat de fel, si, cit de penibil s-ar parea, sint incintata; dar numai un pic. Ma simt ca intr-o poveste... poate ca daca il sarut se schimba intr-un printz. Dar gindul disparu ca umbra sub fulger cind mi-am amintit de problema bucala a dinsului. Fara sa-mi dea de stire, Griveille incepu sa urle la luna: 'Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,Liberte, Egalite, Fraternite!,...'

Dintr-o data incep sa percep ca lumina monitorului Viewsonic imi straluceste in ochi. Atipisem cu capul pe birou. Incetul cu incetul imi revin si-mi amintesc visul cu Griveille, care-mi aminteste in mod tangentzial ca n-am terminat compunerea pentru cursul 'Istoria Tumultuoasa a Frantei'. E prea tirziu acum, sint prea obosita. O termin miine. Dar inca am un simtamint placut si sint incapabila sa nu recunosc ca e datorita complimentului facut de Griveille. De ce nu e Fanel un pic mai mult ca Griveille? -- bineinteles, fara bale, par peste tot, si cu o limba mai scurta. Mai galant. Sa-mi spuna ca am ochi frumosi, si ca ma adora. Vezi sa nu! -- student tipic de informatica 'ai auzit ce-a facut SCO? I-a dat in judecata pe IBM. Vor sa declare licenta GPL nula! Le e frica de Linux, pentru ca e bazat pe o ideologie comunista de cel mai mare nivel. Pur si simplu, GPL este complet anti-capitalista, pentru ca desfiinteaza proprietatea privata. Vezi, Linux nu e proprietatea nimanui. Fundatia capitalismului este proprietatea privata! Guvernul, care oricum este in mare proportie o papusa a marilor companii, e speriat. Acum, in sfirsit, a iesit la iveala ca pazirea proprietatii intelectuale prin licentze este cel mai mare dusman propriu.'... Nici macar n-a observat ca m-am tuns si mi-am facut parul in special pentru ca azi e un an de cind ne-am plimbat pe strazi prima data pina noaptea tirziu, mina-n-mina, si de cind mi-a spus ultima data ca am ochi frumosi. Imi vine sa pling si inima mi se stringe intr-un ghem. Griveille, dragule de tine, sper sa ne mai vedem in tara lui Ene.

Deschideti-mi si mie ochii! Sunt roman sadea, locuiesc in Romania si parerea mea despre francezi este ca sunt xenofobi. O parere intarita si de un amic din USA care-mi trimite urmatoarele impresii din calatoria in Franta "...but Paris itself really sucked. It was filthy dirty and the people were extreemly rude." Imi cer scuze pentru devierea de la subiect dar sunt foarte curios daca parerea pe care mi-am format-o este buna. Puneti va rog mp sa nu mai deranjez!

Nu judec draga ,ma amuz!Numai tu te simti deranjat de asta!Uite cum Jimmy Cecilia a inteles!Alexandra

``....Mã trecusera fiorii si aproape sã-mi dea
lacrimile
De atata cinste si minune.``
Multumesc,in numele meu, pentru dedicatie, Alice.

Si multumesc in numele la toti ca ne aduci aminte des si mai ales acum, ce FRUMOASA este limba romina cind este in in simplitatea ei.
Am citit poezia aproape pe nerasuflate. Nu stiam ca mi-a fost asa de sete de poezie romineasca.
Cineva spunea undeva, de fapt un filolog american al carui nume nu il mai stiu,ca, daca oricine altcineva si in oricare alt loc ar fi spus aceleasi lucruri pe care le-a spus Marin Sorescu ar fi fost considerat nebun...Romantic umorist il caracterizau in continuare.

Frumoasa poezie, primul gind mi-a fost ca as fi vrut sa fiu cercul glorios rostogolindu-se nevazut de Gligorie...

Spre rusinea mea si sper ca ignoranta sa imi fie iertata, nu am stiut ca Marin Sorescu a murit...Abia am aflat...:((
..............
Mai trebuie sa adaug ca m-am saturat sa fiu Cosmin ca am vazut ca a mai aparut unul...,deci revin ce am fost pentru ca urasc sa fiu confundata. Cosmin era oricum un refugiu de furtuna de nisip a trolilor.
Multumesc pentru sansa a doua.;)

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Interesant ce spui tu Jimmy Cecilia. In general sint foarte interesante mesajele tale la Luneta si de aceea, sincera sa fiu m-am decis sa le ignor....
Dar aici imi permit sa iti fac o mica observatie, pentru ca se pare ca exista un antogonism in felul cum gindesti, cu alte cuvinte te contrazici singura.
Pe de o parte te opresti de a vizita o biserica de aproximativ aceeasi credinta cu a ta,numai pentru ca este frecventata de rusi, pe de alta parte afirmi ca principiul adoptat si de tine este ´´DACA AVEM CREDINTA SI CREDEM IN DUMNEZEU PUTEM SA O EXERSAM ORIUNDE´´
Renunt greu sa te intreb ce intelegi tu prin a avea ´´credinta in inima´´
Sigur ca fiecare se duce la o biserica in care are incredere si in care se simte comfortabil cind se duce, dar cuvintul ´´repulsie´´ pe care il folosesti este foarte deranjant. Mai ales in context cu religie, Dumnezeu, credinta.
Ce noroc avem ca Dumnezeu ne asculta rugaciunile tuturor indiferent de ce sintem si unde sintem si cine ne-am nascut.
Si sa speram ca nici El si nici altii nu vor fi ca tine, in comparatie, sa aiba repulsie de cuvintul `´romin´´.

Problema este mai complicata. As reformula intrebarea astfel: cum te impaci cu cenzura, fie ea comunista sau contemporana?
Pentru ca am avut si am de a face cu chestii incredibile.
Cenzura a fost si este o problema pentru oricine vrea sa faca ceva.
Asta oriunde si oricind.
Chiar si cenzura economica; ai face ceva, dar nu ai mijloacele, si asta e cel mai rau lucru dintre toate.
Inainte de 89, sigur, erau niste subiecte interzise, erau tot felul de cretini care isi dadeau cu parerea, ( dar asta gasim si acum) - de in general ti se scirbea sa mai faci ceva ( nu o sa uit niciodata pozele mele rupte si aruncate prin camera de consiliu de un bou, fost director la Agerpres, care acum preda liber si democrat un curs de jurnalism la o universitate particulara) - dar daca erai shmeker si elastic puteai sa o cotesti cumva si sa mai faci, ca fotograf cel putin, si chestii interesante.
Mai tras, mai impins, mai o cafea, mai un kentosan, mai o glumitza, oameni erau si ei, am facut totusi o expozitie cu nuduri la care trimisul de la Consiliul Culturii nu a scos decit o poza din 50 care au ramas, si tot in acele vremuri am publicat si poze cu Noica, si peisaje, si eseuri, si a fost o intreaga pleiada de fotografi care au facut niste fotografii extrem de interesante, departe de linia ideologica a momentului, de la Mihailopol si Edmund Hoffer la Agarici si Emanuel Tinjala sau Armand Rosenthal.
"Faptele vorbeshte", indiferent de ce ar zice oricine acum.
In 1985 am participat la un concurs al companiei Air France si am luat un premiu care a constat in 2 saptamini la Paris, masa casa si masina ca sa fac orice poze as fi vrut; am facut citeva mii de imagini in acele 2 saptamini si am selectat in timp citeva, cu care am luat alte premii, si totul mergea ca o senila cumva. Bun, dar cu mari eforturi, supraomenesti, am facut rost de niste hirtie foto Ilford, care se gasea extrem de greu, si am facut citeva zeci de printuri de calitate, mari, ca sa fac si eu o expozitie la Biblioteca Franceza; era prin `87 cred; am rugat pe mosh Comanescu, secretarul AAF, sa imi faca o trampa sa ma duc la directoarea de atunci a Bibliotecii, ea imi spune ce chestie , ar fi interesant, sa las pozele citeva zile sa se uite. Trec doua saptamini si ma suna cineva de acolo, sa imi spuna ca doamna directoare considera ca imaginile sunt mult prea triste, ca ce am facut nu e un act cultural care sa poata avea ca rezultat o expozitie, ca are chiar dubii daca e un act cultural, si sa iau ambalajul inapoi.
De cenzura, fie ea ideologica, de casta, economica, de grup, de bisericutza, de neam, cine face ceva are parte tot timpul deci.
Asa ca ce sa zic... nu am avut de facut fotografii de muncitori fericiti, nu am facut poze politice, m-am fofilat pe unde am putut si i-am dat tare cu peisajul, fotografia de arhitectura, atit cit s-a putut, fotografia de ambianta, si de obiceiuri populare. Am o lada mare de publicatii de atunci, in care am aparut cu fotografii de care nu imi e rusine si care constituie o parte importanta a portofoliului meu si majoritatea lucrarilor alb negru care se vad pe situl meu sunt atunci facute si multe tot atunci tiparite.
Nu am apucat sa-i fac poze lui Ceausescu si acum mai ca imi pare rau, ca fotograf vorbind; ca fotograf la Femeia, trebuia sa fac o fotografie la Plugusoru` cu copilu` parfumat si Nea Nicu in fata CC a PCR pe 29 decembrie `89 si stiu ca cei din redactie cerusera aprobare sa particip la aceasta circaraie, dar ceasurile istoriei au hotarit altfel, ceea ce nu e rau.
Dar nu am apucat sa-i fac poze nici regelui Mihai, a carui mecanism de relatii cu presa nu a agreeat sa ii fac niste fotografii pentru citeva mari publicatii si agentii, inclusiv franceze, cind a revenit in mod oficial acum doi ani, daca nu ma insel; imi trebuia acreditarea si sprijinul biroului lui de presa sau a cui facea pe atasatul de presa, asa ca au pierdut citeva reportaje interesante, zic eu. Eu personal tot la capitolul cenzura trec asta.
Asa ca povestea cu cenzura e complicata si nu se rezuma la un regim sau la un timp... cine face cite ceva se poate lovi de tot felul de cenzuri oricind.
Nu vreau sa minimalizez chestiile cumplite de dinainte de `89, dar nici sa patesc acum precum un bun prieten, adica sa fiu scriitor in aceste timpuri democrate si libere, sa scriu despre ceva despre care a mai scris un alt cetatzean, si el acolo scriitor, filosof si editor, sa deranjez, adica, si ca la o juma` de an sa scoata secretara editorului filosof o carte despre tortionari ai anilor `50 si sa-l gasesc acolo pe tatal meu, sa aduc probe ca nu a fost asa si sa nu ii pese nimanui. Asa ca... treaba cu cenzura e mai complicata...
La o analiza a amintirilor, cred ca totusi mi s-a intimplat si mie o chestie inainte de `89.
Pe scurt, un student de la Institutul Grigorescu, de la sculptura, a facut o foarte interesanta chestie la Muzeul Satului; parca il chema Popescu, dar nu sunt sigur; a conceput niste mumii de paie, de statura unui om, si le-a pus ca o populatie in diverse locuri, pe prispa, in pat, la poarta; era o instalatie superba si arata extrem de bine, mi se parea un proiect grozav; eu am facut niste fotografii, la rindul lor interesante, si m-am dus cu ele pe unde am putut, ca sa le public; erau diverse suplimente literar artistice, unde se puteau publica fara probleme eseuri.
Era chiar in timpurile cind incepuse sistematizarea de la sate, cu sustinerea din fiecare seara de la Europa Libera si cu tragediile cunoscute.
Bun, am lasat acele poze pe la citeva redactii, un om de cultura de atunci, sotul unei importante personalitati de acum din lumea tevereului, le-a vazut, si a facut un tapaj ingrozitor, s-a dus cu o falca in cer si una in pamint la Consiluil Culturii, ca ce bataie de joc, taranul romani nu e din paie, tovarashi, el nu poate fi din stuf, uite unde mege educatia decadenta, acum, cind suflarea natiei da o noua fatza satului romanesc, bla bla.
Eu nu am patit nimic, dar nu s-a mai publicat nici o poza, si am stat mai pe linga shantz un an doi, si de soarta lui Popescu nu mai stiu nimic.
Acum din pacate, pentru ca timpul are un efect edulcorant, mi se par glumitze momentele cind la Electrecord vedeam fatza pamintie a directorului venit de la Madam Suzi Quatro ( Suzana Gidea) sau de la Dulea ( de unde termenul mai duleaza) care imi respingeau la rind coperti de disc, asta ca e cu ogor de griu si de ce nu e griul strins, asta ca e cu capitze si vede toarashul si intreaba la ce ceapeu nu s-au strins roadele, si aici parca e o cruce in zare si zice toarasha ca nu s-a vegheat la cultura maselor.
Despre imaginea de moda raportata la acele timpuri am mai zis cam cum era.
Asa ca... ar fi multe de zis cu cenzura.
Noroc ca acum cenzura e o amintire tulbure a unor vremi apuse, cum ar putea spune si domnul Ardelean de la EvZ, reporterul proaspat batut saptamina trecuta. Pai?