comentarii

nu conteaza rangul sau gradele care le avem cu toti suntem egali si trebuie sa ne resptectam


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"filozoful" tutea - de Cassandra la: 07/11/2005 14:59:51
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
__Mai dur o spune filosoful Tutea:
"5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu. "___


Vezi tu, aici e problema – a ridica la rangul de calitate suprema simplul fapt de a fi credincios. Nu trebuie sa faci nimic, doar sa te definesti drept credincios si esti buricul pamintului. Dar ia sa ne gindim, citi nu au omorit in numele credintei? Citi nu au fost si sint niste mizerabili din punct de vedere moral avind insa eticheta de credinciosi?
Afirmatiile de mai sus nu fac decit sa dispretuiasca adevaratele calitati umane – onestitatea, bunatatea, curiozitatea, compasiunea, lupta rationala de a cauta raspunsuri in natura, meritul de a impinge societatea spre lumina si spre o lume mai buna, etc. Nu conteaza nimic din toate astea daca respectivul indrazneste sa aiba alta religie sau sa fie ateu? In schimb daca este credincios, are toate meritele. Din cauza asta probabil este atit de important in ziua de azi sa te definesti drept “credincios crestin”? Iti pui eticheta pentru ca asa nici un premiu Nobel nu iti poate ajunge la genunchi.
Pentru toate astea, afirmatiile de mai sus chiar daca apartin sau nu numitului Tutea , oricit de “filozof” o fi el, sint lipsite de orice valoare morala. De orice valoare. Iar afirmatia ca o persoana este moarta sufleteste din simplul motiv ca este “necredincioasa” nu reflecta decit lipsa de cunoastere a naturii umane, lipsa de empatie, si la urma urmei este de un egoism teribil. Asta inseamna sa fii credincios crestin? Asta inseamna sa fii viu?!!! Atunci mai bine "mort"!
_________________________________________________________
"We are not to introduce divine revelations into science, nor scientific opinions into religion." Isaac Newton.
#85480 (raspuns la: #85467) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
huh! - de poezie la: 21/10/2010 23:19:39
(la: "MATA-I CURVA , MODERATORULE ! ")
m-am linistit :)
in pat nu conteaza rangul. In viata... da. Si... nu e vorba de rang. E vorba de frecventza. Si... de faptul ca n-am rabdare sa aud cum da rateuri - cineva - langa mine.
#576956 (raspuns la: #576953) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
este sau nu Romania o economie de piata functionala? - de zabriski la: 05/11/2003 16:42:31
(la: Romania si Comisia Europeana)
Din pacate, stirea Mediafax de mai sus trece in revista doar recomandarile Comisiei Europene, nu si constatarile facute. Cititi raportul (are doar 5 pagini) la http://www.anchete.ro/documente/texte/116_ro.doc?PHPSESSID=2b3d2eacd14b4afde96ea2005b3e2914

Dupa o serie de "România a înregistrat progrese", "s-a înregistrat progres legislativ în cele mai multe sectoare" s.a., urmeaza cateva aprecieri mai degraba amare.

La capitolul aquis, paragrafele despre administratia publica si justitie:

"Administraţia publică românească continuă să se caracterizeze prin proceduri greoaie, grad limitat de transparenţă şi o capacitate limitată de punere în aplicare a politicilor publice. În sistemul judiciar trebuie să se realizeze atât o îmbunătăţire a gestiunii cazurilor şi consistenţei deciziilor, cât şi o creştere a gradului de independenţă al justiţiei. Aceste probleme cheie trebuie rezolvate urgent".

Sau: "În România, corupţia continuă să fie un fenomen larg răspândit şi să afecteze societatea sub toate aspectele sale. O serie de măsuri importante au fost lansate în decursul perioadei de raportare, dar punerea în practică, pe ansamblu, a politicii de combatere a corupţiei a fost limitată. Măsurile luate mai trebuie şi să aibă efect şi, în acest sens, sunt necesare eforturi substanţial sporite".

Sau: "(...)continuă să existe un decalaj serios între progresele înregistrate în domeniul armonizării legislative şi capacitatea limitată, pe ansamblul ei, a administraţiei publice de a aplica şi pune în practică legislaţia nou adoptată. Acest lucru reprezintă o constrângere majoră în ceea ce priveşte pregătirile pentru aderare ale României, iar soluţionarea sa depinde de realizarea unei reforme structurale atotcuprinzătoare atât a administraţiei publice, cât şi a sistemului judiciar".

Nu prea suna a felicitari, nu?

Cat despre referirile la economie, lucrurile stau cam asa:

"România poate fi considerată ca o economie de piaţă funcţională din momentul în care progresele deosebite înregistrate până acum vor fi continuate în mod decisiv". De retinut ca Bulgaria a fost recunoscuta inca de anul trecut, fara nici un echivoc, drept "economie functionala de piata".

Ce a inteles presedintele Iliescu: “Se pare ca este un raport care ne avantajeaza, in esenta, pozitiv. N-am citit raportul, nu pot sa-mi dau cu parerea, dar, in mare, aprecierea de fond este una pozitiva. Romania se poate considera economie de piata functionala: acesta este elementul esential de apreciat, in rest vom vedea”, a spus seful statului. Intrebat daca stie ca Romaniei ii va fi acordat sau nu statutul de economie de piata functionala, avind in vedere formularile aparute deja in proiectele documentelor comunitare, Iliescu a raspuns prompt: “Sa nu ne cramponam de formulele rigide (cuprinse in raport)!”. (declaratie din Ev. Zilei)

Ce spune premierul Nastase: “Pe fondul continuarii reformelor economice, Comsia Europeana apreciaza ca Romania este considerata o economie de piata functionala, continuarea reformelor consolidind acest statut si asigurind un nivel de competitivitate adecvat intrarii pe piata interna europeana”. (declaratie din Ev. Zilei)

Voi ce intelegeti? Este in acest moment Romania o economie functionala de piata sau nu este, in opinia Comisiei Europene?


Mi-am dat toata viata-la 24 de ani ? - de Mi7haela la: 02/03/2005 08:19:27
(la: suflet ratacit)
E greu-greu cind esti atit de tinar. Viata este inaintea voastra. Si a a ta, rxnota, si a ta, Laleaua neagra (lalelele, :), florile mele preferate). Si viata nu inseamna numai sa ai un barbat linga tine. Am cunoscut si eu teama asta: ce ma fac singura? La mine a fost mai usor de inlaturat, dar o buna prietena de-a mea face compromisuri de atita timp, incit nici nu-si mai da seama ce traieste...Apoi desigur ca si partea materiala conteaza foarte mult. E greu sa spui cuiva ce sa faca. Dar trebuie sa aveti incredere in voi, sa vedeti ce frumusete este in jurul vostru, sa nu va mai ginditi atita ca ati gresit -toti gresim, iartati-va si pe voi, asa cum pe altii ii iertati mereu. Iubiti-va un pic mai mult. Nu e o lectie de egoism, dar traiti un pic si pentru voi! Si nu uitati ca sinteti minunat de tinere si cel mai frumos ar fi ca peste ani, cind va uitati in urma sa zimbiti cu caldura si amuzament si sa va spuneti "Cit eram de tinara!"
maan - de anisia la: 22/04/2005 18:18:05
(la: Hartuirea sexuala - o problema simplificata de barbati!?)
barbatii care fac gesturile de care vorbim, nu sunt barbati. sunt doar inchipuiti!!un barbat adevarat simte, intelege, percepe, adulmeca, tatoneaza inainte de a-si incerca "farmecele".de-astia de se arunca precum sacul de cartofi in caruta cu fan...numai barbati nu i-as numi eu. dar ma rog, gusturi si gusturi!
nu prea am priceput ce legatura are aia cu "prima data intr-un colectiv"...nu conteaza daca e prima sau ultima data. respectul impus si cel oferit trebuie sa aiba aceasi calitate de la prima pana la ultima clipa :)
#44997 (raspuns la: #44933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Insolenta? Unde? Care parere? - de oldgeorge la: 01/11/2005 20:12:26
(la: PAX AMERICANA... MACHT FREI)
Stimate domn(sau doamna,nu precizati!)comentariile gen:" Poate o sa te faca obersturmfuhrer in Noua Ordine Araba sau kappo de lagar tovarasii islamisti. Cine stie? Nu te lasa, lupta, da-le in gura americanilor cu cizma lor democratica cu tot :)))!Allah Akbar!" sau "Mare e gradina Domnului..."
sau "Chiar ca mare e gradina, oau!" ti se par dumitale pareri pertinente, ce merita "cateva grade de toleranta in plus" ?
Cu durere in suflet trebuie sa marturisesc ca sunt inspaimantat de superficialitatea "mandrei" noastre tinere generatii,care adopta tot ce este "cool" la altii (de la rap,hip-hop ,hallowen si pana la satanism) cu o credulitate absoluta,catalogand orice mostenire locala autentica ca "aiurea","mioritica"...
Sa ne mai miram atunci ca judecatile lor de valoare se reduc la "cool","marfa","naspa" iar mirarile "intelectuale" la interjectii gen "oau","ups" !

#83659 (raspuns la: #83632) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cassandra - de cattallin2002 la: 10/11/2005 16:17:50
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Vezi explicatia la citat in mesajul pt RSI. Se refera la suflet dpdv crestin, nu altfel!!
Zici tu ""Vezi tu, aici e problema – a ridica la rangul de calitate suprema simplul fapt de a fi credincios. Nu trebuie sa faci nimic, doar sa te definesti drept credincios si esti buricul pamintului""
Cum am mai scris, acuzi de un lucru pe care tu il crezi de fapt. Asa se desfasoara si discutia pe subiect. Nu ma refer numai la tine. De exemplu se acuza ca cei ce sustin crestinismul sint dogmatici, cred fara sa cerceteze. Pai tocmai cei ce sustin evolutionismul sint dogmatici, dovada ca evolutionismul e un fapt. Iti trebuie mai multe dovezi si argumente sa crezi in ceva ce nu se vede, decit sa zicem in ceva masurabil!
Alt exemplu: se afirma ca cei ce sustin creatia nu aduc dovezi stiintifice. Tocmai asta se poate afirma despre cei ce sustin evolutia.
Asa ca totul e pe invers.
Referitor la Newton, a fost cit pe ce sa dau si un citat religios din el.
Culmea ar fi ca sint numiti oameni de stiinta cei care nu stiu adevarul! Stiinta vine de la a sti si daca sint atei inseamna ca nu stiu adevarul. Asta maio inseamna ca traiesc intr-un univers imaginar, fara legatura cu realitatea. Asta e din punct de vedere crestin. Nu e doar o parere, despre cum ne place o culoare, e ceva cit se poate de serios. Si majoritatea oamenilor numai daca sint zdruncinati putin isi revin la realitate. Adica le da Dumnezeu un necaz, o boala, etc.
Relativ la toleranta, sint tolerant fata de oameni (adica imi pare rau de fiecare ), dovada e ca ma rog pt tine (rugaciunea in credinta noastra, in care esti si tu dar ai uitat, e considerat cel mai mare bine pe care il poti face cuiva) dar cum sa fiu tolerant fata de neadevar? Toleranta poate insemna si casa de toleranta.
Parca te vad peste citiva ani cum te contrazici cu alte persoane pt ca nu vad adevarul si incerci sa le explici credinta in Dumnezeu. Sa speram ca asa va fi. Ca ateismul e mai mult o religie pt masochisti. Traim ca sa murim.
Toate cele bune.

#86490 (raspuns la: #85480) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Fefe! - de PROUDFRECKLED la: 07/04/2006 00:01:52
(la: Trancaneala Aristocrata "9")
la noi ieri a nins:(s-au depus trei cm.puck!E drept ca azi sunt plus 8 grade dar...
cit despre crema de bronzat sunt patita,trebuie sa-mi cumpar un kg.Nici sa traversez strada nu mai pot fara .
#115866 (raspuns la: #115863) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
emigratia libera - de jeniffer la: 07/06/2006 04:28:03
(la: Ati emigrat? Multumesc.)
Posibilitati avem peste tot, dar legea emigratiei trebuie sa restringa, daca mai conteaza pentru cineva poporul. In Franta totul este scump, locuintele inaccesibile, deci trebuie sa contam pe ceva solid daca vrem sa ne instalam. Se poate spera ca nivelul de trai din Romania va fi acelasi ca in vest?
|:|:|: - de Homo Stultus la: 11/12/2006 23:47:15
(la: o cutie de chibrite)
"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Adevarul, binele, raul, minciuna toate au ce cauta aici pentru ca operam cu notiuni care delimiteaza "firescul" de "nefiresc". Nu am vorbit despre criterii (pierdere de timp in cazul de fata). Tocmai pentru ca plasasem problema intr-un spatiu relational nu mai era nici un pericol de tipul "adevarul meu", "dreptatea mea" etc.
Treaba ca nu poti duce la alt nivel ceea ce ai acumulat in altul mi se pare ca trebuie tratata cel putin circumspect. Viata persoanei nu este segmentiala si si nici secventiala. Eu-ul acumuleaza toate experientele si se foloseste de toate in intreaga vietuire.
Multe si frumoase lucruri ai spus. O persoana poate ea sa fiinteze la nivel obiectiv? "Tot ceea ce fiinteaza se manifesta la nivel personal" (Pr. Staniloae). Persoana inseamna in primul rand perspectiva deschiderii catre celalalt. Eu exist doar in relatie cu un "tu", cu mai multi "tu", cu toti acei "tu" care intra in orizontul meu de fiintare.
Acea subiectivitate despre care vorbesti nu este subiectivitate personala ci individuala. Doar individul exista in sine si pentru sine. El este cel care se defineste in afara relatiei. Individul este cel care poseda "adevarul lui". Vecinul poate sa atinga acel succes existential daca isi actualizeaza potentele de relatie. Nu ceea ce ai inseamna reusita si implinire la nivelul ontologic ci accesul pe care il dobandesti la propria fiintare, acces care nu se poate obtine, oricat de mult ne-am dori, in afara perspectivei relationarii.
Exemplul cu calculatorul nu e cel mai bun. Dar mi s-a parut potrivit la momentul respectiv.
Ce inseamna ca suntem intorsi cu cheita? Primim o existenta care nu dureaza (in acest plan existential). Deci "functionam" atat timp cat ne tine "benzina". Traim cu neajunsuri care ne limiteaza intr-o lume la care avem acces limitat (seamana foarte bine cu masa si cheita despre care vorbeam). Spre deosebire de asta insa marea noastra calatorie nu este in afara ci inauntru. Si aici toate limitele dispar, spatiul nu mai este important. Tot ceea ce conteaza este sa avem dispozitia de a face acea excursie catre noi.
Trebuie sa intelegem ca in cadrul persoanei "decizia" nu o iau "Eu" ci "eu in relatie" "eu in comuniune cu toti ceilalti tu pe care ii stiu" nu e adevarul meu ci "adevarul care ma transcede" adevarul relational, Adevarul personal. Libertatea nu este o chestiune individuala. Intr-un univers in care "Eu" exist individual si independent de celalalt libertatea este inlocuita cu un ieftin surogat- independenta.
In concluzie vecinul din bloc ca persoana nu ca individ. Personalism metodologic, nu holism, nu individualism. Am scris o cam mult si nu reusesc sa imi dau seama daca am surprins ceea ce voiam. O sa recitesc maine cand ma limpezesc si o sa revin cu eventuale completari.
#162836 (raspuns la: #162822) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
no`... - de Cri Cri la: 14/02/2007 01:04:41
(la: Da si nu)
...pai, considerand mediocritatea ca medie nespectaculoasa, care-i dovada de unicitate? A fi "dotat"... printre restul de mediocri? ;)) Sau a fi, de exemplu, "mediocru" printre restul de dotati?
Nu se inverseaza notiunile?
Uite o chestie pe care eu n-o prea pricep: "fii si tu in randul lumii!". Fii la fel (la fel cu cine?), sau fii unic printre toti unicii? Care la urma urmei e cam tot "fii la fel", nu? La naiba cu gradele astea de comparatie, ca numai pe unde nu trebuie le simt nevoia! :))))
~~~~~~~~~~~~~~~~
Kellner bitte ein schnapss
Und zwei Bier noch einmal
Kellner bitte eine Grosses
Im Ausleander bal
#175273 (raspuns la: #175201) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de maan la: 10/08/2007 14:31:33
(la: Lecţie deschisă 1)
eu: "adica la o lectie deschisa la mate, invatatoarea le-a amintit copiilor ca li s-a mai predat si la desen, la romana si la educatie muzicala? "
tu: "Adică la o lecţie deschisă, asta impropriu spus, pentru că, de fapt pt. obţinerea unui grad didactic sunt necesare 4 ore.Apoi ce te faci dacă sunt clase simultane...etc"

scumpa mea, "lectia deschisa" e UNA, inspectiile efectuate in vederea obtinerii gradului didactic e ALTA.

da' scrie undeva că trebuie să crezi tot ceea ce citeşti, sau că toate sunt adevărate? Nici vorbă. Doar că, uneori e bine să mai deschidem puţin ochii şi să realizăm că, lucrurile stau din prost în mai prost.

exista si impostoari pentru o cauza nobila?
mai-mai!
#226126 (raspuns la: #226114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de anisia la: 10/11/2008 20:39:42
(la: imprastierea!)
uneori cred ca nebunii sunt intelepti in nebunia lor, iar inteleptii nebuni in intelepciunea lor.
alteori zic ca maan - habar nu au ce arunca-n apa. completand insa: fie ca sunt intelepti, au nebuni.

personal cred ca fiecare din noi isi are intelepciunea lui, fiecare din noi isi are nebunia lui. putini sunt insa aceeia care recunosc.

o separare vadita a celor doua categorii o consider imposibila. trebuie sa ai un grad de nebunie ca sa (re)cunosti intelepciunea. si trebuie sa fii intelept ca sa-ti poti controla nebuniile. ori nebunia, de te paleste doar odata-n viata.

si nu, apa nu as vrea sa fiu. sa-si innece amarul, sa arunce cu pietre, sa-si scufunde secrete. sa ma pomenesc statatoare, ori prea involburata sa fac ravagii.
Honey - de just.a.touch la: 27/12/2008 13:12:13
(la: Copilului meu)
Io intzeleg ca tzie drag picky da nici chiar asa ma. Se spune ca prietenii adevaratzi nu te lasa sa te afunzi mai rau cand tzi-o faci cu mana ta. Picky a trecut pe-un teren minat .... o mama isi ureaza copcilului ei cum crede ea si mai ales cum poate. Pe acel teritoriul conteaza cel mai putzin constructziile lingvistice si mai ales astfel de remarci .... trebuie ca picky e mai grobian in exprimare ca mine si poate nu i-am inghitzit remarca. Posibil ca Luna nici sa nu aibe vreun copil Stefan .... doar stim ca in zona asta a internetului totul e posibil. Dar macar de principiu. Mai reciteste asta:
"
Pișta - de picky la: 26/12/2008 22:40:03
Jalnică și penibilă formă de urare! Bietul copchil mare.
#377543 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"
Biet o fi picky ca a putut sa scoata asa ceva din putz. Dar creca n-ar trebui sa am asteptari din astea .. mai ales cand judec omu dupa varsta.

Si daca nu merge si nu pricepi dupa nici a vreo 100 citire ... asta e. Eu ma conformez. Nici Dumnezeu nu cere daca nu-i de unde.
#377679 (raspuns la: #377678) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Homo Stultus la: 20/01/2009 22:11:46 Modificat la: 20/01/2009 22:13:46
(la: Crestinism vs Europa Unita)
Liantul economic poate sa uneasca consumatorii(oamenii niciodata). Este greu de infaptuit o uniformizare culturala, spirituala, religioasa. Este greu dar, in acelasi timp, este si inutil. Unitatea in diversitate suna a reclama la detergenti dar e o atitudine mai sanatoasa cu tot parfumul de Cervantes. Globalizarea este de cele mai multe ori o himera. Si (daca stau sa ma gandesc mai bine) un esec. Dar asta nu conteaza aici.

Ca suntem europeni de tip nou asta este clar. Ca trebuie sa ne definim (imi place ca ai folosit definire nu definitie) este de asemenea clar. Maine vom fi si noi "vechi" si depasiti. Dar pana maine este si un azi iar noi trebuie sa ne recapatam memoria.

Europa de azi imi pare una amnezica. Si din acest motiv exista un mare risc: sa dea in aceleasi gropi ca si Europa de ieri. Amnezia ei nu e una patologica. Europa a uitat continuturi pentru ca la un moment dat i s-a parut ca le-a epuizat. Eu cred (o parere personala fara argumente clare) ca aceasta Europa isi va recladi esenta tocmai pe acele continuturi regasite si revalorificate.
#394932 (raspuns la: #394904) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
@Baby Mititelu - de ccm37 la: 05/12/2009 23:23:53
(la: Hai sa-ti dedic o poezie )
Si daca nu iti place ce vrei sa fac? sa scriu una ca sa iti placa tie? nu toata lumea trebuie sa aibe aceleasi sentimente si aceleasi trairi. Insa nu stiu la care te referi, ca sunt 2 mai sus. Dar oricare ar fi, tot nu conteaza.
Ceea ce explicam mai sus, referitor la poezie... Acele versuri nu trebuie sa ne reprezinte pe toti. Tu cu ale tale, eu cu ale mele... insa eu nu le vad pe ale tale... Chiar deloc!!
#504643 (raspuns la: #504623) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de modigliani la: 01/12/2010 20:52:05
(la: Robert şi bobul de grîu)
nu ma ajteptam din partea ta
acesenia este muza si trebea sa fie diferita de lenor care era deja moarta si nu putea fi
cioara lu' topirceanu era buna dar excludea gradul de universalitate si raportare la un autor care trebuia sa edifice asupra cheii de interpretare, adicatelea geneza operei, oricare ar fi asta

cri cri o fost mai agera de cit tine
explicabil, dupa ce m-ai sapat la mister' vrei sa ma lucri si literar
#585267 (raspuns la: #585260) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Bogdanovka - un Auschwitz antonescian - de Filip Antonio la: 09/02/2004 18:28:44
(la: Evreii si o manie curioasa..)
Istoria comunismului si a Holocaustului (II). Interviu cu Liviu ROTMAN

Lavinia BETEA


Holocaustul ca tema de cercetare

Ce imagine putem avea din arhive despre guvernarea Antonescu?

Da, documentele s-au pastrat. O parte au fost publicate. Recent, la Tel Aviv, la centrul pe care-l conduc, am publicat o voluminoasa lucrare a colegului Jean Ancel, despre Transnistria, atit de voluminoasa ca n-am putut s-o iau cu mine in geamantan. Despre lagarele din Transnistria pentru ca in Transnistria nu era un singur lagar, ci un sistem de lagare. E ceva despre care nimeni n-a stiut nimic. Transnistria se stia poate geografic ce era. Dar din punct de vedere al suferintei evreiesti acest lucru nu s-a stiut pina acum citiva ani. Jean Ancel a facut o munca de Sisif, de unul singur, in arhive din Romania, dar si din fosta Uniune Sovietica, unde exista multe documente romanesti pentru ca armata sovietica a capturat arhivele romanesti. Deci, dupa o cercetare foarte complexa a documentelor din arhivele romanesti si de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau care se gasesc la Washington, la Muzeul Holocaustului, a publicat cca 1200 de documente care insumeaza aproximativ 2200 de pagini.

Sintetizate ce ar insemna ?

Sintetizate – demonstratia nu este a mea, este a lui Jean Ancel – ar putea fi prezentate astfel. In primul rind, in Romania a existat o politica de exterminare calificata a evreilor. E adevarat ca intr-o anumita perioada lucrurile s-au schimbat, dar in ’41-’42 a existat o politica sistematica de exterminare a evreilor. Nu au fost niste atrocitati la intimplare, facute de un locotenent sau de un capitan barbar, ci o politica bine pusa la punct de factorul de decizie de la Bucuresti. Factorul de decizie de la Bucuresti fiind in acea etapa Ion Antonescu si cei apropiati lui, pentru ca el a condus impreuna cu un guvern participant la conducere. Nu e vorba de comitetul executiv de pe vremea lui Ceausescu, exista acolo un dialog. Sigur ca a lui era decizia, dar oamenii participau si aprobau deciziile. Fara doar si poate, nu se poate vorbi de o rezistenta in cadrul guvernului, pe problema evreiasca.

O politica intrerupta tot de catre Antonescu...

Tot de catre el. Tot el are meritul, sa spunem asa, el fiind omul care decidea. In septembrie-octombrie 1942, datorita unui complex de factori, el isi schimba politica fata de evrei. Acest complex de factori contine o situatie speciala a Romaniei in 1942. E adevarat, este inainte de Stalingrad, dar se contura deja o modificare a raportului de forte. In al doilea rind, existau niste probleme foarte grave pentru statul roman. Diplomatia germana, in primul rind ministrul de externe Ribbentrop, dar si alte personaje care gravitau in jurul lui Hitler isi consolidau in timpul anului 1942 pozitia promaghiara si considerau ca trebuie mers la un nou arbitraj care sa coboare spre sud granita, deci sa dea cea mai mare parte a Transilvaniei. In paralel, prin organizatiile fasciste ale sasilor, bineinteles sub patronajul serviciilor speciale hitleriste, Reichul punea la cale un plan de autonomie a sasilor. Se pare ca din nou integritatea teritoriala a Romaniei era in pericol si atunci se pare ca s-a gindit ca va trebui sa ia legatura cu Occidentul. Si nu poti sa iei legatura cu Occidentul, in paralel cu deportarea evreilor spre lagarele mortii din Polonia. In afara de asta mai sint si alte elemente. A existat o presiune a anumitor parti ale societatii civile romanesti, nu foarte largi, care au cerut oprirea masurilor antievreiesti. Este vorba de cercul din jurul regelui, de regina mama, de inalti reprezentanti ai clerului si, nu in ultimul rind, de oameni politici, dintre care se detaseaza interventia lui Iuliu Maniu. De asemenea, o serie de elemente ale birocratiei romanesti, se vorbeste de conducerea CFR-ului care a incercat chiar sa saboteze trimiterea garniturilor de tren pentru deportare. Si nu trebuie omisa declaratia extrem de ferma a Secretarului de stat al Statelor Unite, ce ameninta cu grave represalii, in cazul deportarii evreilor. Deci au fost niste factori care au determinat oprirea realizarii planurilor de exterminare... Ceea ce nu exclude insa faptul ca in ’41-’42...

Ce explicatii aveti pentru faptul ca, desi Antonescu a dus aceasta politica de exterminare a evreilor in ’41-’42, nu a dus-o in maniera extrema. Adica nu i-a trimis la Auschwitz, ci in Transnistria. Oare stia ce se intimpla la Auschwitz?

Ca sef de stat aliat sa nu stie ce se intimpla in zona aliata? Pot sa va spun si ca a existat un plan foarte bine pus la punct, plan incheiat si predat, de care fusesera anuntate si autoritatile germane. Plan intocmit de Radu Lecca, personalitate importanta care avea sarcina sa se ocupe de evrei. Radu Lecca intocmeste un plan pe care guvernul si Antonescu personal il aproba, privind deportarea evreilor din Romania in valuri, in etape spre lagarele de la Auschwitz si din Europa Centrala...

In ce an?

In 1942. Neaplicarea acestui plan, dupa ce fusese semnat si transmis Germaniei – intii aminarea lui si apoi neaplicarea lui – a insemnat schimbarea pozitiei lui Antonescu datorita cauzelor pe care le-am pomenit inainte. Faptul ca a existat acest plan este foarte clar. Antonescu a avut propriul plan de exterminare a evreilor, principala cale era Transnistria, si, spre deosebire de alti aliati ai lui Hitler, a evitat cit a putut sa se incadreze in planul german. Explicatiile sint multiple, multe tinind si de structura sa psihica. Dar rezultatul trebuia sa fie acelasi! In al doilea rind, as vrea sa mai adaug ca o vreme nu s-a vorbit deloc de Transnistria. Apoi s-a incercat sa se vorbeasca despre Transnistria ca despre ceva foarte usor si blind, un fel de casa de odihna in care au fost dusi evreii. Transnistria a fost – si cartea pe care a publicat-o Ancel a demonstrat acest lucru – un loc unde evreii erau dusi sa fie exterminati. Sigur ca nu ca la Auschwitz, nu compar, dar exista grade ale crimei.

Cine-ar putea stabili o ierarhie in privinta chinurilor uciderii rapide – prin impuscare, otravire cu gaze sau oroarea Hiroshimei – si a mortilor lente prin infometare si frig din lagarele celuilalt tip de regim totalitar, comunismul?
Toate acestea fac parte din ceea ce numim istorie contemporana, fiind chiar o caracteristica a ei...

Nu trebuie pus semnul egal, dar vorbind despre Transnistria, ideea era exterminarea. In momentul in care evreii ajungeau in Transnistria, li se confiscau buletinele de identitate. Deci acesti oameni se transformau in oameni fara identitate care puteau fi omoriti oricind si oriciti. Puteau fi si pastrati. Dar nu mai aveau apararea pe care o are orice om, in orice parte a lumii. Erau apoi transportati in modul cel mai brutal, mergeau pe jos prin zapada si din timp in timp erau si omoriti, va rog sa consemnati acest amanunt cinic pentru ca incerc sa demonstrez un lucru. Adica nu erau transportati ca niste detinuti, ci ca niste oameni care puteau fi si erau din cind in cind omoriti. Transnistria insasi era un complex de lagare. Unul dintre ele, Bogdanovka, era un loc al mortii la fel ca Auschwitz. Acolo oamenii erau adunati, strinsi intr-un staul de porci si exterminati prin impuscare si ardere. A fost deci o exterminare sistematica. Sigur n-a fost acea „exterminare stiintifica“ ca la Auschwitz. Apropo de aceasta, exista foarte multe proteste germane impotriva omorurilor evreilor folosite de armata romana. Nu din dragoste pentru evrei, ci pentru ca aceste cadavre aruncate puteau produce epidemii periculoase pentru o armata care se indrepta spre front. Din motive de igiena, nemtii voiau o lichidare curata si sistematica, ceea ce nu se intimpla in Transnistria.

Ca orice cetatean matur al Romaniei, in scoala am avut o singura sursa de informare despre cele petrecute in Transnistria – romanul Satra de Zaharia Stancu, care descrie tiganii deportati. Despre ei, despre tiganii de care povestea romanul, de ce nu se mai vorbeste acum?

Se vorbeste. Dar exista o intirziere. Cartea colegului meu Radu Ioanid s-a numit in editia engleza, publicata la Washington, Holocaustul evreilor si al tiganilor. Fireste, e de datoria istoriografiei sa dezvaluie atrocitatile comise de guvernul Antonescu impotriva populatiei rome. E un fapt istoric centralitatea „problemei evreiesti“ in timpul regimului Antonescu. El insusi avea sa spuna, la un moment dat, pentru mine important nu este razboiul impotriva bolsevicilor, pentru mine important este razboiul impotriva evreilor.

Care este sensul corect al acestui cuvint foarte folosit, dar putin cunoscut – Holocaust?

O definitie filologica nu este importanta in istorie. Un fenomen grav in istorie primeste un nume si ramine cu acest nume datorita faptului ca asa a fost. Holocaust inseamna exterminarea sistematica a evreilor in perioada respectiva. Inseamna o politica de exterminare si inseamna lipsirea unor oameni de drepturile de baza. In general aceste doua elemente dau sensul cuvintului. Astazi se incearca ocolirea fondului problemei, prin „retragerea“ in discutii savante filologice. Eu vad in aceasta metoda o incercare de a fugi de esenta problemei.

Cum se defineste, in opinia dv., fenomenul numit Holocaust?

Continutul capitolului romanesc al Holocaustului este dat de urmatoarele fapte: 1. Faptul ca o populatie in integralitatea sa – nu conteaza starea materiala, orientarea politica, religiosi sau laici – este scoasa de sub scutul legii. E vorba de posesori ai cetateniei romane. Deci un singur numitor comun: evreitatea. Acesti oameni, prin legislatia evreiasca a lui Ion Antonescu, sint spoliati economic, li se confisca proprietatile, sint dati afara din casele lor, elevii si studentii sint exclusi din sistemul de invatamint de toate gradele, specialistii: ingineri – printre ei si regretatul meu parinte –, avocati, medici, artisti sint scosi din breslele profesionale – barou, asociatia inginerilor, sindicatul scriitorilor etc. – si sint siliti sa-si cistige piinea prin tot felul de munci ocazionale. Se iau impotriva lor masuri umilitoare, precum confiscarea aparatelor de radio etc. In mare se poate spune ca devin cetateni de rang inferior. O data cu aceasta degradare civica se pot astepta la orice! Viata lor nu mai are aceeasi valoare cu a vecinului neevreu. 2. Au loc pogromuri, la Bucuresti – in perioada guvernarii legionare si apoi in ajunul si imediat dupa inceperea razboiului intr-o serie de centre, din care cel mai important a fost la Iasi, in iunie 1941. 3. Deportarea aproape integrala a populatiei din Basarabia si Bucovina in Transnistria. Incercarea de a se face o deosebire intre cele doua regiuni si restul tarii e un simplu joc, ele erau regiuni romanesti. De altfel au fost deportati si evrei din sudul Bucovinei, regiune ce nu fusese sub ocupatie sovietica in perioada 1940-1941. 4. Atrocitati impotriva populatiei evreiesti din Ucraina. Nu cred ca crimele din Odessa pot fi puse pe seama altora decit a guvernului si a armatei romane. 5. Conceperea planului de deportare – in valuri – incepind cu cei din sudul Transilvaniei si Banat – a tuturor evreilor din Romania. Plan de care am vorbit mai inainte.

Cercetarea Holocaustului este mult mai mediatizata decit, sa spunem, cercetarea…

Perioadei lui Carol cel Mare...

Pentru exteriorul comunitatii istoricilor pare foarte important raspunsul intrebarii la ce foloseste cercetarea Holocaustului? Dv. ce finalitati ii conferiti?

Are o semnificatie foarte importanta. Am incheiat un secol care incepe, in mod figurativ, cu pogromul de la Chisinau in 1930 si se termina cu represiunile grave din fosta Iugoslavie. Deci un secol al lagarelor, un secol al exterminarii fara precedent care este in acelasi timp un secol al dezvoltarii fara precedent a stiintei, a culturii. Un secol in care apare computerul, un secol in care televiziunea se impune ca o putere foarte mare, in care formele de comunicare intre oameni sint revolutionate, in care corespondam si noi prin Internet... Cind l-am incheiat, ne-a fost frica cind am trecut pragul de la un mileniu la altul ca se intimpla ceva cu aceste computere. Daca vine sau nu acel val, si n-a venit. Poate ar trebui acum, dupa ce ne-am linistit, sa ne gindim putin si asupra semnificatiei umane, ce s-a intimplat si unde ne ducem. Sa ne gindim si ca cea mai grava reprimare care a existat a fost la mijlocul secolului trecut si inseamna Holocaust. E fara precedent, dar ca sa fie fara urmare trebuie sa o analizam si sa o cercetam. Asta pe de o parte. Pe de alta parte, multi spun ca Holocaustul, cercetarea Holocaustului este – sa retineti in ghilimele foarte ingrosate – „o afacere evreiasca“. Ii intereseaza pe evrei, e importanta pentru evrei, evreii vor… Intreb: de ce? Sigur ca pentru evrei, care au fost victime principale, Holocaustul a insemnat o trauma enorma, dar inca nu s-a raspuns la toate intrebarile de ordin politic, ideologic, teologic. Apropo de teologic, foarte multi evrei care au scapat au negat existenta lui Dumnezeu. Ceea ce e si firesc poate – daca Dumnezeu a permis sa se intimple ceea ce s-a intimplat, inseamna ca Dumnezeu nu exista. Sau daca exista, nu merita sa-i dam vreo cinstire. Sau dimpotriva, au devenit foarte religiosi. Deci impactul este foarte puternic. Dar mult mai importanta este cercetarea acestei tragedii de catre societatile in mijlocul carora s-a petrecut, trebuie pusa in permanenta intrebarea: „Cum a fost posibil?“. E vorba, in primul rind, despre responsabilitatea tortionarului, dar si a celor care au fost martori tacuti si nepasatori. Din acest punct de vedere mi s-a parut foarte interesant un articol al Magdalenei Boiangiu intitulat Ferestre inchise. Despre indiferenta martorilor la deportarea evreilor, aparut recent intr-o publicatie a Institutului Goethe din Bucuresti.

Secolul incheiat e plin de orori care – sint de acord cu dv. – ridica chestiuni mult mai complexe decit priceperea si munca istoricului. Se pune chestiunea grava a studiului naturii umane si a contextelor care transforma oameni normali in criminali. Citeva date de referinta ale secolului trecut ne-ar putea determina sa-l denumim „secolul crimei in masa“. Redau citeva cifre dintr-o statistica prezentata de Tzvetan Todorov, unul dintre analistii acestor fenomene umane exceptionale. Primul razboi mondial: 8,5 milioane de morti pe fronturi, aproape 10 milioane din rindul populatiei civile, 6 milioane de invalizi. Rusia sovietica – 5 milioane de morti in razboiul civil, 4 milioane de victime ale represiunii, 6 milioane de morti in vremea foametei din 1932-1933. Al doilea razboi mondial – 35 milioane de morti doar in Europa. Statisticile se raporteaza, in general, la Europa. Dar n-a fost doar acesta un continent singeros. In Cambodgia, spre exemplu, in timpul regimului comunist al lui Pol Pot, toti cei care nu sustineau proiectul de creare a omului nou au fost ucisi – unul din sapte cetateni ai tarii... Cum ajung oamenii sa savirseasca asemenea orori? Cercetarile de psihologie demonstreaza ca, in general, tortionarii nu sint niste psihopati, ci apartin categoriei oamenilor obedienti...

Putem in felul acesta reveni la intrebarea de ce e important Holocaustul. Pentru evrei este desigur important, dar eu zic ca este mult mai important pentru celelalte popoare care nu au fost victime, din mijlocul carora s-au ridicat cei care au ordonat asasinatele. In primul rind, Germania. Dar Germania n-a fost singura. Este mult mai important pentru ei. Ca sa inainteze, trebuie asumate niste responsabilitati. Nu poti sa treci intr-o etapa noua fara sa-ti asumi niste responsabilitati. Nu poti sa treci in secolul XXI, pastrind niste clisee din secolul al XIX-lea cum ar fi romantismul acesta „ce bine era intr-o civilizatie rurala...“. Poate era bine, poate nu era bine, dar nu poti sa inaintezi cu acel model in secolul XXI. Germania hitlerista este principala vinovata si Hitler este autorul principal al acestor planuri monstruoase. Dar efectul acestui plan ar fi fost mult mai redus daca n-ar fi existat colaborarea citeodata entuziasta a altor popoare, a oamenilor din politie, din armata, din birocratiile diverselor state. Inclusiv in tari cu grad de civilizatie ridicat si chiar cu traditie democratica. Sa nu uitam de Franta regimului de la Vichy, de unde au fost deportati multi oameni la Auschwitz...

Dv. vorbeati de responsabilitati. Ceea ce s-a intimplat este bine de stiut si trebuie folosit exemplul consecintelor ca mijloc de avertizare in fata nationalismului, populismului sau fanatismului religios. Dar nu poti sa platesti in istorie, cred, nimic. Cum, in fata justitiei, nici fiul nu poate ispasi pedeapsa de criminal a tatalui sau...

Nu e vorba de platit. E vorba de asumare ca sa ne putem feri de o repetitie. Un interes national al popoarelor despre care am vorbit este asumarea acestor raspunderi pentru ca prin asta se despart de o greutate, de o ghiulea.

Intr-un ziar de mare tiraj din Romania – nu intr-o publicatie de specialitate – erati citat, este adevarat, nu de catre gazetarul ce semneaza articolul, ci de catre un alt istoric, ca sustinator al opiniei ca romanii vor trebui sa plateasca despagubiri atunci cind cercetarile istorice vor dovedi consecintele politicilor antievreiesti din timpul guvernarilor de dreapta. Cum comentati informatia aceasta?

Da, cunosc citarea din Evenimentul zilei. Din pacate, afirmatia mea este scoasa din context. Am spus ca, fireste, este necesar sa se plateasca despagubiri tuturor celor care au fost spoliati de totalitarismul de dreapta sau de stinga. Aceasta nu e o problema „evreiasca“, ci una generala. Ideea este ca noua Romanie recunoaste principiul sacrosanct al proprietatii si ii despagubeste pe cei spoliati, fie evrei in perioada Antonescu, fie romani, evrei, unguri, germani in perioada comunista. Asta am spus, dar nu in contextul discutiei despre Holocaust. Regret ca ziarul nu a gasit de cuviinta sa publice lamuririle mele ulterioare. Regret, printre altele, pentru ca apreciez ziarul Evenimentul zilei. In general, incercarea de a prezenta problema asumarii Holocaustului ca pe o problema financiara este inca o cale de a distorsiona discutia autentica, de „a trage trenul pe linie moarta“.

Care este stadiul actual al temei Holocaustului in istoriografia din Romania?

Problema nu e simpla si nu vreau sa ascund ca inca e greu sa fie discutata deschis. Una dintre cauze a fost deja amintita, tacerea indelungata de decenii. Alt grup de cauze este intelegerea diferita a disciplinei istorice. Conceptual, istoricul a fost invatat ca istoria e un instrument al educatiei patriotice, al formarii omului nou. In acest context, cercetatorul istoric a fost invatat sa se solidarizeze cu obiectul cercetarii sale. Nu intimplator se folosesc termeni de „ai nostri“ pentru… armata lui Mihai Viteazu… De aici dificultatea de a discuta un subiect cu inalt grad de dificultate. Deci, pe de-o parte, este o incercare de a „ameti“ subiectul, de a vorbi de el, dar, de fapt, de a nu vorbi. In acelasi timp, in cadrul mai multor universitati din Romania: Universitatea „Babes-Bolyai“ din Cluj sau Universitatea Bucuresti, se aud si alte voci, care vorbesc deschis despre problema Holocaustului. Marea speranta este „cresterea“ si „maturizarea“ tinerei generatii de cercetatori. Am avut multe discutii cu tineri cercetatori, doctoranzi, masteranzi sau tineri profesori din invatamintul preuniversitar si am fost placut surprins de capacitatea lor de a discuta deschis problematica Holocaustului, decrisparea lor. Ca istoric, nu pot sa nu observ avansul pe care il au politologii in aceasta directie. Indrumati de universitari, care inteleg importanta fenomenului Holocaustului, ca George Voicu sau Stelian Tanase, ei i-au depasit pe colegii istorici in abordarea fenomenului. Aceasta prezenta tinara ma umple de optimism si e mult mai importanta decit asertiunile unuia sau altuia dintre politicieni, cu gindul la viitorul sondaj de opinie.

V-ati nascut si ati trait multi ani in Romania. Credeti ca romanii sint mai
antisemiti decit alte popoare?

In general, sint impotriva formularii „popor antisemit“ sau „popor mai antisemit“ ori a ideii de a masura antisemitismul unui popor. Eu nu cred ca exista popoare antisemite. Exista popoare la care a existat educatie antisemita, exista popoare in care a existat antisemitismul la nivel guvernamental, un antisemitism de stat. Nu cred ca se poate vorbi despre popoare antisemite. In contextul acesta, eu nu vorbesc niciodata de poporul roman ca de un popor antisemit. Vorbesc insa de o traditie antisemita in cadrul civilizatiei romanesti, care exista...

In prezent se spune ca in Romania avem „un antisemitism fara evrei“. Asa o fi, oare?

Se aplica aceasta nu numai in Romania, ci in multe alte tari – un antisemitism impotriva unei populatii care practic nu mai exista. Exista o comunitate ai carei membri au virsta ridicata, care nu mai sint activi decit, vorba aceea, numarati pe degete! Multi, inclusiv comunistii, au incercat sa demonstreze ca antisemitismul este produs de evrei. Antisemitismul nu este produs de evrei. Antisemitismul este produs de o serie de cauze sociale, economice s.a.m.d.

Ce v-ar placea sa „scoateti la lumina“ in viitorul apropiat din arhivele romanesti?

De obicei, nu afli ce-ti place. As vrea sa-mi pot continua cercetarile. Chiar daca mi-am scris, de fapt, cartea, cred ca nu voi fi in stare sa ma opresc aici si sa nu ma mai ocup de alte aspecte ale perioadei comuniste. Eu cred ca cercetarea istoriei evreilor in perioada comunista, ca si cercetarea altor minoritati – si alte minoritati au probleme foarte importante in perioada comunista: deportarea germanilor, niste masuri antimaghiare, nivelarea tuturor, inchiderea oricaror scoli confesionale etc. –, se poate face prin cercetarea comunismului ca atare. Mai cred ca exista in Romania si in Estul Europei, in general, o retinere in a studia fenomenul comunist din diverse motive. Exista un leit-motiv, in care eu nu cred, ca-i prea aproape. Ce inseamna prea aproape? Nu avem cu cine, impresiile sint prea apropiate, trairile afective sint prea puternice... Eu cred ca in stiinta nu trebuie sa existe probleme afective. Cercetatorul – spre asta tindem, catre aceasta tind si eu – trebuie sa fie, de fapt, un chirurg care judeca la rece, cu manusi si halat alb curat. Sa nu ia virusii care vin din arhive, sa nu cada prada lor. Sa mentina distanta, nu neaparat in timp, ci sa aiba o distanta ideologica pentru a cerceta.

Ce „ne invata“, in principal, comunismul?

Cred ca cercetarea fenomenului comunist, de exemplu acum, dupa 11 septembrie 2001, cind problema lumii este terorismul, devine foarte importanta. Ar trebui sa ne intoarcem sa-l cercetam pe Lenin, pentru ca eu cred ca primul teoretician sistematic al terorismului este Lenin. El a condus grupul terorist care preia puterea, indiferent daca are sau nu majoritate. Este un grup de oameni hotariti, bine indoctrinati, bine legati intre ei cu legaturi de asemenea structura incit pot face orice. Inclusiv sa atace cu avioanele doua turnuri din centrul celui mai puternic stat. Cercetarea comunismului este importanta pentru foarte multe aspecte si ar trebui facuta. Cu incercarea de a avea distanta nu in timp si nu geografica, ci distanta ideologica pentru a studia formele acestei structuri, problemele, rolul conducator al partidului care insemna de fapt controlul intregii societati, nivelarea intregii societati, ingineria sociala a regimului, formarea unui anumit tip de om... Pe care, in parte, din pacate, l-au format. Noi speram atunci ca e o vorba goala. Toate acestea sint probleme foarte interesante. Si stiu ca sinteti de aceeasi parere. Cred ca ne-am intilnit in pasiunea pentru cercetarea acestei perioade anormale. Cred ca au aparut deja o serie de lucrari importante – printre ele si cartea pe care ati scris-o despre Lucretiu Patrascanu, care este una dintre cele mai bune analize ale perioadei staliniste din Romania si vine sa lumineze acea perioada neagra care este perioada comunista.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=9416
Belle si Rangi.. - de Coralie la: 02/12/2004 19:36:16
(la: Chiar nu deranjeaza pe nimeni greselile de ortografie?)
Nu va mai certati fetitzelor, Rangi are dreptate, este mai important sa vorbesti corect limba tarii unde traiesti

Creierul si memoria nu sunt elastice... ca sa inveti lucruri noi, pe care le practici, medical, uiti lucruri mai vechi, pe care nu le mai practici...
Nici intr-un calculator, cand atingi limita memoriei ce poti stoca, nu mai poti intra date noi.. :))

Eu personal nu am nici un complex, am invatat mai multe limbi, cand facem proiecte pt. alte tari, le vorbesc cu accent, scriu repede si gresit... dar ce-mi pasa! nici nu fac atentie..
nu sunt traducatoare, nu sunt profesoara de limbi...nici secretara trei limbi, de directiune..

sunt arhitecta, iar in meserie cred ca sunt tare.. asta conteaza...

Belle, multi nu sunt plecati doar de câtiva ani, cum spui tu...
eu sunt plecata de 25 de ani, la varsta de 3 ani,
exista un domn care este plecat de 55 de ani, are acum 75 de ani...
Jimmy este plecata din 1965, aproape 40 de ani...
Exista o utilizatoare aici pe forum, plecata de 35 de ani..

Noi astia patru, toti vorbim in viata de toate zilele numai franceza sau alte limbi, nici o data româneste, n-avem romani in preajma, familii mixte

Nu sunt cativa ani, sunt mai mult decât o viata...

este usor sa-ti mentii româna dacxa esti cu partener român..daca nu faci studii noi in alta limba, daca nu esti obligat sa mai inveti 2-3 alte limbi dupa ce pleci din România...

Toleranta... ar trebui un pic...
apoi nu este politicos sa corectezi pe cineva...

cunosc aici pe forum muncitori români in strainatate, care au doar cateva clase, care n-au avut sansa ca noi sa faca studii superioare, nu stiu sa scrie corect...
ce facem? interzicem forumul pt. ei?

vin aici ca-s singuri in Italia sau Spania, sa mai "vada" români...
hai sa-i dam atunci afara? ca n-au scoala si nu scriu bine?

ce conteaza, este calitatea, o anumita generozitate de inima si umanitatea fiecaruia.
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: