comentarii

nu era un sat de oameni fara capatai


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
ce poate fi sufletul -teorie 2002- fragment din cartea mea - de adacartianu la: 20/03/2004 15:08:18
(la: SUFLETUL OMULUI - Ce-i aia?...)
DIAVOLUL: Aşa că tu crezi că eşti singurul vinovat de păcatul de a dori? Dar oare, nu Dumnezeu a lăsat în oameni şi îngeri simţirea, nu el a eliberat sufletul acesta plin de dorinţi şi pasiuni, chiar dacă sufletul îngerilor diferă de cel al oamenilor.
INGERUL: Problema ta este conceptuală, nu cred că viaţa ta nu ţi-a oferit nimic altceva decât o oarecare forţă distructivă, iar înţelepciunea te-a ocolit cu desăvârşire! Ar fi absurd să descopăr că eşti doar viclean şi atât!
DIAVOLUL: Viclenia e o parte consistentă a firii mele, iar despre înţelepciune nu pot spune că m-ar ajuta cu ceva, astfel că nici nu o consider necesară planurilor mele care includ lumea. Departe de mine să gândesc că isteţimea mea poate fi întrecută de înţelepciune. Dar ce vrei să spui cu asta?
INGERUL: Problema sufletului este una de esenţă, sufletul fiind esenţa universală pe care nici măcar Dumnezeu nu a creat-o! Sufletul este o energie independentă pe care Dumnezeu poate doar să o modeleze prin virtutea unor legi universale, însă nu o poate transforma. Insăşi Dumnezeu s-a născut cu sufletul în sine ceea ce demonstrează evident că şi înaintea existenţei Lui sufletul era eternitatea. Până şi Dumnezeu a luat naştere din suflet, asemeni oricărei creaţii lumeşti sau universale! Sufletul fiind baza, restul sunt doar amănunte.
DIAVOLUL: Il consideri pe Dumnezeu doar un amănunt?! Ti l-ai urcat în cap definitiv acum!
INGERUL: Ba nu! Vezi, asta înseamnă lipsa de înţelepciune! Adevărul nu poate fi contestat, iar lupta ta aprigă de secole este o absurditate care s-a născut tocmai din lipsa ta de înţelepciune. Nu poţi fura puterea unei fiinţe asupra unei lumi atâta timp cât nici puterea ei nu este integrală. El nu reprezintă totul pentru întreg universul, ci doar pentru o parte a lui. Universul este o gradare, iar dacă Dumnezeu este puternic peste viaţa pământeană asta nu înseamnă că el deţine întreaga putere universală.
DIAVOLUL: Negi autoritatea divină? Nu mă aşteptam să fii chiar atât de nesăbuit! Ha!Eşti un înger răzvrătit cu adevărat!
INGERUL: Nu, nu contest puterea Lui, afirm doar ceea ce ştiu, faptul că nu este o autoritate universală unica, o forţă care domină întregul în toată masa lui! Te înşeli amarnic crezând de atâtea secole că e doar El şi numai El în tot acest infinit!
DIAVOLUL: Iţi baţi joc de mine?!
INGERUL: Nu. Iţi spun doar ceea ce este universul, lumea şi Dumnezeu. La baza tuturor creaţilor stă sufletul, el reprezintă viaţa apoi urmează Dumnezeu şi restul.
DIAVOLUL: Restul care?!
INGERUL: Restul care participă la procesul creaţiei, la întreţinerea vieţii în toate aspectele ei. Nu este simplu acest proces de naştere, întreţinere şi devenire, apoi, ce să mai spun de transfigurare şi transcendenţă? Crezi că toate astea se întamplă numai datorită Lui? Crezi că miturile esentiale ale umanităţii sunt doar vorbe-n vânt? Doar poveşti scornite la întâmplare de cine ştie ce muritor?
DIAVOLUL: Nu ştiu ce intenţii ai spunându-mi toate aceste inepţii…bazaconii pe care nu pot să le consider decât o insultă la adresa Lui! Ori ţi-ai pierdut într-adevăr minţile!
INGERUL: Nu am nici o intenţie în ceea ce te priveşte, m-ai împins spre dialog, acum suportă consecinţele sau pleacă. Eu nu te pot ţine aici cu forţa, sunt un deţinut. Călăii mei sunt oamenii, nici tu şi nici El!
DIAVOLUL: Dar explică-mi şi mie teoria ta cu privire la universalitate şi conducătorii ei, m-ai surprins. Si, recunosc, departe de mine să cred această teorie! Faptul că Dumnezeu nu este autoritate absolută mă uimeşte cu adevărat.
INGERUL: Este autoritate absolută asupra oamenilor nu asupra întregului univers. Nu există Dumnezeu şi doar atât, legile universale se bazează şi pe alte soiuri de forţe. Dumnezeu este doar o parte din forţa înţelepciunii, iar autoritatea Lui este răspândită asupa spiritului şi sufletului uman, nu asupra vieţii însăşi. De aceea nu El poate schimba lucrurile rele din viaţa oamenilor! Intregul univers este divizat, nu este o unitate în sine, iar asta implică o serie de forţe diferite care stau la baza orânduirii lui.
DIAVOLUL: Nu Dumnezeu a creat lumea?
INGERUL: Nu, dar a luat parte la creaţia ei. Dacă Biblia omenească spune că Dumnezeu a creat lumea în 7 zile asta este doar o latură mitologică prin care omul trebuie să înţeleagă că El este autoritatea cea mai puternică asupra umanităţii. Dar Dumnezeu nu este creatorul universalului, El este implicit o parte a acestuia.
DIAVOLUL: Si-atunci ce rol are El în creaţia umanităţii?
INGERUL: Rolul de părinte ocrotitor al omului pentru că, Dumnezeu a creat omul, nu şi lumea în care există omul! Aici s-a greşit în doctrina religioasă şi faptul acesta l-a determinat pe fizician sau chimist să conteste existenţa lui Dumnezeu şi religia!
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu a făcut omul, iar restul lumii în care există s-a născut prin puterea altor forţe?
INGERUL: Bineânţeles, este o problema de lege naturală, de energie universală care a contribuit la o creaţie necesară. După cum bine ar trebui să ştii, noi îngerii studiem în şcoală în afara legilor Paradisului, universalităţii şi divinităţii, însăşi doctrinele, mitologiile şi legile umanităţii, pe acelea create de ea însăşi. Este formidabil să vezi evoluţia fiinţei, să vezi când a descoperit existenţa lui Dumnezeu. După câte încercări de a-şi răspunde asupra problemei existenţei sale prin propria-i forţă, a înţeles actul divin al creaţiei! Este fantastică descoperirea organizării lumii datorită înţelepciunii cu care i-a înzestrat Dumnezeu. Inţelepciune care nu este uşor de folosit sau cultivat, şi totuşi oamenii, unii dintre ei, au reuşit să descopere prin puţinul spiritului lor o capodoperă universală cum este creatia lor şi a lumii în care trăiesc!
DIAVOLUL: Nu cred că oamenii au descoperit încă provenienţa lor sau a lumii, la ei totul este o permanentă îndoială, incertitudine. Nu au dobândit încă marile adevăruri despre care îmi spui tu acum!
INGERUL: Ei poartă aceste adevăruri în ei înşişi însă nu înţeleg adevărul, iar dacă cineva anume le-ar revela conştiinţa asupra marilor adevăruri, nu ar ştii să le primească, i-ar speria. Oamenii încă nu pot înţelege totul, şi chiar dacă le-ai da totul, uşurinţa fenomenului le-ar crea mari probleme, fiindcă nu ar ştii să se folosească de ceea ce ştiu. Ei se aşteaptă la cu totul altceva, unii se aşteaptă chiar să descopere faptul că nu există Dumnezeu…încă există multă absurditate în minţile şi încercările lor pentru a fi convins că nu pot suporta adevărul. Nu s-ar mulţumii dacă ar ştii că e doar Dumnezeu, ei încă mai caută alte soluţii pentru că au impresia că ar fi prea simplu să fie aşa. Le place viaţa complicată.
DIAVOLUL: Dar este evident că singura lor soluţie este să creadă ca sunt o creaţie divină!
INGERUL: Da, aşa este, însă fiecare în adâncul sufletului aşteaptă să i se dovedească altceva. Până nu scapă de aceste căutări care nu-i pot focaliza spre singurul adevăr real al existenţei lor, nu se pot linişti. Unii descoperă adevărul, aceia sunt cei înţelepţi, dar întotdeauna pe cei înţelepţi omenirea îi lasă la urmă, căutându-i abia în clipa în care nu mai există. In timpul vieţii lor sunt consideraţi nebuni sau visători, calităţi pe care societatea nu le acceptă. Interesantă firea omenească, păcatul voluptăţii în care cade cu uşurinţă şi cu care e atât de uşor să atragă pe oricine! Vicleniile pe care le cunoaşte de la tine îi stau uneori drept căpătâi al faptelor şi, cu atâta uşurinţă este capabilă să se joace între lumină şi întuneric încât îţi lasă impresia că umanitatea a evoluat mai presus de divinitatea universală. Evident, este doar o impresie înşelătoare, cel care ajunge să creadă în ea, el însuşi e o umbră cu atribut de om. Omul adevărat se ridică spre înţelepciune, cel care aşteaptă de la sinea lucrurilor să o primească se risipeşte spre pieire. După cum bine ştii, nu toţi muritorii văd Paradisul! Deşi Paradisul este o stare naturală. Ei înşişi îl poartă în construcţia lor, însă în felul în care trăiesc pe pământ îi îndepartează de acesta.
DIAVOLUL: Eu cred că ai luat-o razna şi spre amuzamentul meu cred că-L mâniezi tare pe moşulică!
INGERUL: Nici pomeneală! Sunt destul de înţelept să ştiu că ceea ce gândesc e adevărat. Vorbele mele nu sunt o joacă de cuvinte şi doar atât.
DIAVOLUL: De ce crezi că este adevărat, numai pentru faptul că te consideri înţelept? Mie unul mi se pare absurdă teoria ta cu privire la puterea divină.
INGERUL: Nu mă refer la puterea divină, ci la puterea lui Dumnezeu. El este divinitatea pentru oameni, dar alături de el se găsesc şi alte forţe. Esenţa divinităţii nu se opreşte în el. Divinitatea este un fenomen mai amplu pentru universalitate. Nu putem privi infinitul ca finit în Dumnezeu, pentru că El nu este un capăt, o limită. Nu vorbesc din prisma oamenilor, cu ei se întamplă altceva. Bineânţeles că pentru ei ca fiinţe, Dumnezeu reprezintă totul, însă pentru universalitate nu.
DIAVOLUL: Vrei să spui că Dumnezeu are Dumnezeul lui?! E absurd!
INGERUL: Nu. Insă el deopotrivă cu alţii conduce acest univers infinit.Eu, ca înger contribui la viaţa Paradisului, Dumnezeu contribuie la viaţa universului, omul contribuie la viaţa pământeană. Fiecare dintre noi contribuie la un proces de creaţie diferit, dar care se răsfrânge inevitabil asupra tuturor lumilor existente în univers şi, bineânţeles, asupra universalităţii însăşi. Viaţa în toate aspectele ei este cauză şi efect, nimic nu este întâmplător şi totul are un sens. Animalul, insecta, omul, noi, Dumnezeu, planetele, sufletul, chiar şi tu, au rostul lor într-un scop mult mai grandios decât viaţa pământeană sau Paradisul. Ar fi o lume mult prea simplă aşa cum o percep oamenii, o lume redusă la om şi Paradis. Viaţa e doar un pas spre adevărata lume, moartea e doar pasul următor, iar Paradisul la fel. Viaţa nu se opreşte la un nivel, ci însăşi viaţa transcede spre alte forme de viaţă chiar de nu sunt pământene. Există un soi de plafonare în lumea tangibilă, o plafonare care le mişcă oamenilor conştiinţa în asemenea hal încât nu pot percepe că viaţa lor de acolo nu este nimic mai mult decât o impresie. Ei sunt expresii viitoare care în lumea materială capătă doar o vagă intuiţie a ceea ce-i aşteaptă mai târziu. Viaţa lor este o probă pe care trebuie să o treacă până la finele timpului acordat de natură, dacă nu reuşesc se nasc din nou până când descoperă ceea ce au de descoperit.
DIAVOLUL: Asta ştiu şi eu, dar mă frământă gândul că secole de-a rândul însăşi eu l-am privit pe Dumnezeu ca fiind unic. In cazul de faţă pot înţelege de ce, de atâtea ori, aveam impresia că oricât aş încerca să transform lumea Lui în ceea ce vreau eu, alte forţe se războiau cu mine în afara Lui. E un fel de conspiraţie universală care-ţi dă libertatea să te mişti în voie până la un punct, apoi vine şi îţi întoarce toate planurile peste cap. Eu credeam că e El!
INGERUL: Nu întotdeauna, uneori nu-i stă în atribuţii să facă unele lucruri, alteori se sfătuieşte cu restul şi ajung la un plan comun în ceea ce te priveşte, în ceea ce priveşte lumea sau universul. Dumnezeu este o parte a forţei universale chiar dacă viaţa oamenilor este guvernată de el.
DIAVOLUL: Ciudat este faptul că omul cuprinde şi laturi care mă caracterizează, de ce ar fi vrut El să creeze o fiinţă în care să existe şi binele şi răul deopotrivă?
INGERUL: Omul a ales răul singur când nu a ascultat învăţătura Lui.
DIAVOLUL: Omul a căutat cunoaşterea, de ce cunoaşterea ar fi un rău?
INGERUL: Stiu, un om fără cunoaştere e un imbecil, dar El le dăruise atât cât le trebuia pentru a fi fericiţi.
DIAVOLUL: Cu toate astea nu au fost fericiţi. Si tu ai avut totul care să te facă fericit şi, totuşi, eşti aici.
INGERUL: Iţi mai aminteşti cum a luat naştere lumea?
DIAVOLUL: Din plictiseală?
INGERUL: Nu râde, vroiai să vorbim serios.
DIAVOLUL: Te ascult.
INGERUL: Era vorba despre echilibrul universal, îţi aminteşti?
DIAVOLUL: Da, credeau că prin crearea lumii se va forma echilibrul dintre timpuri. Balansul egal pe linia infinitului.
INGERUL: Da. Gândeşte-te la infinit ca la o dreaptă care are situate pe ea punctele A si B,…e!…dreapta asta este străbătută de tot soiul de energii care trec pe deasupra ei cu forţe diferite. Aceşti curenţi ajung, uneori, în punctul B cu mai multă forţă şi atunci dreapta suferă mici transformări. Punctul B se apleacă, iar punctul A trece ca vârf, apoi invers, punctul B trece ca vârf. Diferenţa de gradaţie în timp şi spaţiu este aproape insesizabilă în condiţia în care există A şi B, dar imaginează-ţi ce groaznic ar fi dacă pe dreaptă ar exista un simplu A şi toate aceste forţe s-ar vânzolii doar deasupra lui. Eee!…uite, din acest motiv a fost creată lumea oamenilor. Acesta era echilibrul căutat.
DIAVOLUL: Dar ce rol au oamenii, de ce n-au lăsat doar pământul?
INGERUL: Tu chiar n-ai minte?! Oamenii sunt energia care creaza echilibrul. Pământul e doar un spaţiu în care ei se dezvoltă pentru a contribui cu energia lor la echilibrul universal. Imaginează-ţi că pe dreapta asta sunt mai multe puncte…A,B,C,D,E…şi aşa mai departe, pe lângă astea mai sunt zeci de alte puncte care sunt, de fapt, planete nelocuite, nepopulate cu nici un soi de fiinţă. Toate planetele A,B,C,D,E sunt populate iar în jurul acestora pe o raza de mii de ani lumină nu există viaţă, ci doar alte planete nepopulate. Forţa acestor emisfere, acestor spaţii se transformă într-o forţă unică care alcătuieşte prin sine universalitatea. Să presupunem că pământul s-ar fi aflat în partea dreaptă a dreptei pe care ne-am imaginat-o, în partea stângă sunt zeci de alte planete locuite, iar în partea dreaptă sunt doar 5, de exemplu,…echilibrul nu e perfect. Atunci mai trebuia populată o planetă care să aibă în jurul ei o configuraţie de planete care pot contribui la viaţa finţelor care se vor naşte. Planete nelocuite care prin conjuncţia lor, prin amplasamentul lor să influenţeze viaţa. Fiecare om e născut sub un semn zodiacal, crezi că pământul a fost ales la întâmplare? Nu, bineânţeles, e vorba de o scară ierarhică a energiilor, a planetelor, a influenţei acestora asupra oamenilor. De ce crezi că spaţiul, cerul şi planetele au însemnat din totdeauna pentru ei un punct de reper, tipologiile ca trăsături mari ale umanităţii sunt descifrate prin influenţa planetelor, a spaţiului. Acum înţelegi ce substrat au toate aceste amănunte? Până şi timpul, gândeşte-te la timp care de fiecare dată e altul, pe pământ sau în spaţiu. Creaţia omului nu este un fenomen întâmplător sau un fel de experiment, rolul creaţiei este de o mai adancă complexitate pentru întreg universul.

DIAVOLUL: In concluzie universul se foloseşte de energia oamenilor…păi e corect?! Si ăştia, amărâţii de ei, nu ştiu nimic, le folosiţi energia şi apoi îi omorâţi! HA! E convenabil!
INGERUL: Nu glumii cu asta, ştii prea bine ce se întamplă apoi…cum ştii prea bine de ce mor oamenii.
DIAVOLUL: Da, omul bătrân nu mai posedă aceeaşi energie, dacă moare se transformă în energia iniţială. Vezi că ştiu?
INGERUL: Uneori eşti doar un bufon, ştiai?
DIAVOLUL: După atâta teorie mai trebuie să te amuzi puţin, nu crezi? Dar, ce-ai spus e interesant, recunosc. Eu nu m-aş fi gândit. Dar ce rol are atunci Paradisul?
INGERUL: Eşti îngrozitor! Tu crezi că un spirit care a existat într-o lume materială ca cea de pe pământ se poate obişnui în alta care să nu-i semene? E, Paradisul are calităţile exterioare ale lumii lor, o lume cu care sunt obişnuiţi. Vorbeam despre timp, există atâtea timpuri paralele în univers!…iar unul dintre ele este chiar Paradisul. Imaginează-ţi tot dreapta de mai devreme, pe ea se află planetele care formează echilibrul vieţii în tot ansamblul de puls material, am rezolvat problema echilibrului acesta, dar mai există şi timpul dintre timpuri. Acest timp este paralel cu toate celelalte şi în acesta se află divinitatea în toată măreţia ei. In concluzie, energia care creaza echilibrul vieţii creaza şi echilibrul acestui spaţiu în care nu poţi exista decât ca energie. Spaţiul dintre spaţii, dar pe care îl cuprinde tot infinitul universal. Si, poate te gândeşti că existând atâtea vietăţi în univers s-ar putea strânge prea multă energie în spaţiul dintre spaţii. Ei bine, nu se poate. Dintr-o regulă foarte simplă. Si anume, cum oamenii au Paradisul, fiecare din restul lumilor au spaţile lor care să fie identice cu lumea în care au trăit. Aşa se formează un echilibru superior şi, totodată, ştii că unele energii se reântorc de unde au plecat, revin la viaţă dupa un anumit timp. Ciclul acesta de energie-viaţă se produce în permanenţă, e o rotaţie, o energie vine şi o alta pleacă. Spaţiul dintre spaţii e ca o sursă de reâncărcare după ce fiinţa organică, materială, îşi consumă energia trăind.
DIAVOLUL: Asta ajungi să spui tu despre Dumnezeu! Dacă spui asta şi oamenilor te vor arde pe rug! Eu, te cred, dar în afara mea nu te va mai crede nimeni aici!
INGERUL: Stiu, nici nu voi spune astfel de lucruri…mă gândeam că, poate, acum vei înţelege măcar tu că unele dintre jocurile tale nu se vor realiza niciodată. Nu din cauza Lui, ci din cauza unei puteri mult mai mari din care el este doar o parte.
DIAVOLUL: Si despre restul…ştii ceva anume?
INGERUL: Nu, cărţile acelea nu ne sunt puse la dispoziţie, iar eu sunt doar un înger al Paradisului, nici eu nu pot cunoaşte totul, ci puţin mai mult decât oamenii. Intotdeauna există o limită pentru că numai Dumnezeu şi restul sunt culmea înţelepciunii. Restul, orice ar fi şi oricâţi ar fi cred că au acelaşi fundament, posedând aceeaşi cunoaştere a totului. In mod real nu pot conduce universul decât dacă ar fi egali, în cazul în care unul ar fi mai deştept sau mai puternic, s-ar face o altă ierarhizare, ceea ce nu cred că este şi cazul lor. De fapt, sunt convins de asta.
DIAVOLUL: Ai da toată omenirea peste cap cu teoriile tale! Ai reuşit s-o faci cu mine, dar cu ei?! La cât de înţelept eşti, de ce nu încerci să te salvezi singur?
INGERUL: Pentru că am greşit, sunt în închisoarea oamenilor cu voinţa Lui. Dacă El va considera că voi putea primi iertarea, îmi va da de ştire.
DIAVOLUL: Auzi, ştii care e o altă ciudăţenie?
INGERUL: Nu, spune-mi.
DIAVOLUL: Nu există Iadul de care vorbesc oamenii, eu nu am creat nici unul. Eu exist printre ei şi îi am adepţi cât trăiesc, după ce ei mor…eu caut alţi oameni.
INGERUL: Nu e ciudat, şi ştiu că nu există Iadul, dar trebuia construit în mintea lor pentru a se teme de tine. Stii şi motivul pentru care s-a întâmplat asta!
DIAVOLUL: Oarecum.
INGERUL: Sti bine că atunci când o fiinţa îşi foloseşte energia în mod negativ, distructiv pentru sine sau specie, energia se dizolvă atât de mult încât dispare la un moment dat. Când omul care şi-a folosit energia în mod negativ moare, nu mai posedă minimul de energie care să-l urce spre Paradis. Pur şi simplu omul rău moare pentru că, în final, devine doar materie lipsită de energie. Adevărul e că Iadul e o necesitate, aşa se poate păstra mai multă energie creatoare utilă universalităţii.
dinisor - de (anonim) la: 08/09/2004 15:51:22
(la: Despre prietenie)
Nu am prea mult timpsa iti scriu dar am si un contraargument.Cumnatul meu e norvegian si este veritabil patruns de partea frumoasa a tarii noastre.Desi mi-a fost greu la inceput sa creez o legatura cu el(este cunoscuta introvertirea norvegienilor)acum am devenit daca nu chiar prieteni,buni amici.El este uimit de faptul ca in zonele rurale(a gustat din farmecul unui sat moldovenesc) oamenii se imprumuta pentru a fi capabili sa-i puna ceva pe masa.Deci ospitalitatea romanilor nu este o aberatie.Sunt convins ca pe viitor,desi ne vedem o data pe an,vom deveni buni prieteni.Acum vreau sa-i trimit niste tigari,sper ca cunosti marca bran,sa-i mai dau o idee despre lucrurile facute in tara noastra.Cam atat.Ca de fiecare data numai de bine!
#21345 (raspuns la: #21323) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru ca umblu mult prin tza - de gigi2005 la: 05/07/2006 03:02:00
(la: Romanii : o cauza pierduta ?)
pentru ca umblu mult prin tzara am remarcat o chestie: ne lipseste spiritul civic. Daca nu este in curtea noastra nu ne intereseaza. Am fost in sate unde oamenii se plangeau ca vacile LOR isi faceau nevoile pe ulitza si ca "Primarul a venit sa vada balegaru' de pe drum?" Intra apa peste el in curte si nu ar sapa shantzul drumului nici batut fara sa-l platesti. In schimb iese la poarta si comenteaza ca vine apa peste el si primaru' nu face nimic.
Cand eram mica ma duceam la tzara. Stiu ca bunica se scula dimineatza si matura batatura si apoi matura "la drum". Curatza santul, punea flori de piatra, petunii si regina noptii... Era o incantare.
Toata traba asta nu este peste tot ci doar in zonele sarace. Cu cat sunt mai saraci cu atat pretentziile sunt mai mari. Sincer, nu vorbesc de oameni batrani si parasitzi de copii ci de zdrahoni in toata puterea care sprijina usile carciumii si pleaca "de-a 'ushilea" acasa. Sunt puturoshi. Pentru ca asa au fost invatzati: mai niste ajutoare, mai un 416 (legea care obliga statul sa asigure un venit garantat si la aia de n-au de munca in schimbul unor servicii - sapat, curatenie, etc) mai cateva zile de munca si gata.
Lucrez acum intr-o zona unde accesul se realiza pe un drum cu panta de cca.15% fara exagerare (150 m diferentza de nivel in 900 m de drum). In catunul din deal mai sunt cca. 30 de familii dar zona e superba. Am reparat drumul de se urca cu Dacia acum. Sti ce fac nenorocitii? Noaptea vin si strica drumul pentru ca o parte din sateni (nu cei din deal ci din satele din vale) traiau din caraushie de la deal la vale si invers. Acum accesul e mai lesne cu mashina decat cu carutza lor. Ei luau un milion la drum dus-intors si le-a cam murit afacerea. S-au investit 100 mii de dolari in drumul ala, de la banca mondiala. Pentru copiii care coborau la scoala iarna in conditiile acelea. Cui ii pasa?
Am vrut sa obtin finantare pentru un azil de batrani singuri pe langa o manastire. Aveam nevoie de sprijinul si aprobarea consilierilor locali sa folosesc o darapanatura de cladire pe care voiam sa o consolidez cu o parte din bani. "Tu ce castigi?" Am castigat experientza ca daca omul nu vrea nu-i potzi face bine cu fortza.
A venit Dunarea mare si s-au strans invatzati din toate domeniile ca sa sparga digurile, sa "una", sa "alta". Cand era apa mai mare, in loc sa opreasca barajul de la Portile de Fier ei l-au golit. In aval Dunarea atingea cote alarmante iar in amonte de baraj a atins cele mai scazute cote pe care le-a atins vreodata. Unde sunt oamenii destepti din tzara asta?
Ne vom reveni cand ultima celula de neam de comunist va muri. Daca tot politrucii de meserie stau in fruntea ministerelor cheie si adevaratii profesionisti se pierd anonimi in multzime va mai dura mult. Si cel mai mult ia schimbarea mentalitatii. Dar nu-si bate nimeni capul. Nu e mai simplu sa facem "baie de mutzime" si sa aruncam in ei cu cozonac cu pateu si mushtar?
#131688 (raspuns la: #131616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mao - de Baloo_ la: 15/05/2007 07:39:57
(la: Exercitiu de gandire/imaginatie)
Sunt de acord cu cifrele. Dar imi aduc aminte de discutii asemanatoare din anii '80. Pe atunci erau ceva mai mult de 3 miliarde si-si faceau oamenii ganduri ce se va intampla in 2000 cand vor fi 6 miliarde, adica aproape dublu, tinand cont ca deja nu mai este loc destul pentru toti. Cica. Aceeasi panica : ce se intampla cu noi? Repet : fata de persectiva "groaznica" de a trai impreuna cu inca 6 miliarde. Ne inchipuiam deja cum locuim unii peste ceilalti, oamenii au degete plate de la apasatul pe butoane, stomacul mic de la medicamentele ce inlocuiesc mancarea, picioare subtiri de la statul doar pe benzi rulante, etc. Cat s-a adeverit? Aproape nimic. Doar ca omul tot om ramane si restul sunt basme.
Am citit un articol recent, in care se facea comparatia inversa. Adica ce e acum vis á vis ce a fost atunci in anii '80, avand tocmai la baza cresterea demografica. S-a demonstrat ca desi mor mai multi copii, sunt mai multi refugiati, mor mai multi de foame, totusi raportat la 6 miliarde si nu considerand cifrele singure, situatia s-a imbunatatit sensibil fata de anii '80. Sa fie o intamplare? Pe aceleasi considerente s-a acceptat ca si 20 si 25 de miliarde de oameni au destul loc si destula mancare. Densitatea demografica nu este un motiv de ingrijorare, dimpotriva. Tot acolo s-a demonstrat in cifre ca toleranta si gradul de ordine creste impreuna cu densitatea. Deci nu e motiv de ingrijorare ca s-ar sacrifica unul pe celalalt. In ghetto-uri, unde densitatea e mare, este si numarul de crime ridicat, dar raportat la numarul de locuitori este mai redus si decat la sate unde oamenii au loc unii de altii.
In Europa, global, populatia este in usoara scadere. Desi e motiv de ingrijorare granitele sunt inchise. In China s-a introdus legi de franare a cresterii populatiei. Fara efect. Comparativ, in India, unde sunt la fel peste 1 miliard, nu stiu sa existe o asemenea lege, iar cresterea nu influenteaza nivelul de trai. Deci nu consider ca o densitate demografica ar fi motiv de ingrijorare.
Iar speculativ, discutiile pot aluneca in directii periculoase. Mi-am adus aminte in treacat si de "American History X" cu Eduard Norton. Nu are legatura cu subiectul, dar o interpretare gresita poate avea urmari urate. Se poate juca cu fantezia, trebuie avut insa grija sa ramana doar imaginatie, sa nu devina patima.
#197459 (raspuns la: #197272) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de picky la: 18/07/2007 12:06:25 Modificat la: 18/07/2007 12:07:22
(la: Omul si spatiul)
Aveam 13 ani la momentul aselenizării lui Armstrong. Vârsta maximei visări.

Era vară şi eram într-un sat din pusztă, sat cu oameni foarte harnici, ţărani neşcoliţi şi eterogeni (boehmi, slovaci, cehi, maghiari, moravezi, şvabi) dar deosebit de pragmatici. În timpul transmisiei televizate (ora era una de intense activităţi în gospodărie sau la câmp) toţi, cu mic cu mare, cu toate că aveau de muncă cât Marea Liniştei, şi-au lăsat treburile şi s-au postat ciorchine la televizoare. Cred că erau doar vreo 20 de televizoare în tot satul, sat cu vreo 2.000 de suflete. Apoi, după transmisie, nimeni(!) nu s-a îndoit de aselenizare. Ba chiar aveau un fel de mândrie pentru realizarea omului.
Precizez că erau oameni credincioşi, dar dintr-un soi de inerţie mai degrabă, decât din porniri lăuntrice. Drept pentru care n-au considerat mersu' pe lună ca un atentat la dumnezeire. Au considerat că totu-i o excelenţă tehnică umană.
Nu pot, nu vreau, refuz să cred, că acei oameni au fost păcăliţi!
#216695 (raspuns la: #216667) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
intruder - de junioru19 la: 09/11/2007 00:02:20
(la: scoala..loc de popas si recreere?)
...te simti mai inteligent,inteligenta dupa comentariul asta??io cred ca n ai viata sociala si personala si te roade rau asta...singurul mod de a scapa de acest esec e sa critici,nu? esti inecat/a de infantilism!! n am de cand sa ma cobor la nivelul asta..da u vezi ti incontinuare de critici,ca de altceva esti de pasit/a..is satul de oameni ca u!!!!
#253808 (raspuns la: #253805) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Insula Altuia - de Roman Haduch la: 09/04/2008 19:48:42
(la: Efectul Pavlov in Dambovita)
Da. Sunt foarte recunoscator pentru copilaria traita intr-un sat de munte. Bunica tzesea la razboi fote.Bunicul avea un salon , la drum, pe care il inchiria la nunti.
Cand aveam vre 5 anisori , doi- trei baieti din sat, astazi oameni cu nume, ma determinau sa fur tuica de la bunici si sa le-o dau lor.
Pe la doispe ani jucam football pe prundul garlii si ea tare fain. Eu eram descult si un jucator din echipa adversa avea bocanci, cand mi-a tras una cu bocancul care avea un placheu fluturand, mi-a si luat o bucata din carnea de pe laba piciorului drept, emotii, uimire , durere , frica si , in final vindecare. Un medic de tara m-a cusut artizanal, dar a mers ,
Bunica imi povestea despre Ielele care dansau la fundul comunei, si pe care, daca le vedea careva si scotea vreun cuvant, devenea mut ori i se stramba gura.
Insula Altuia pe tine cheama si buburuza?
#300908 (raspuns la: #300877) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Intruder - de juli la: 12/09/2008 11:58:42
(la: Ioana Lalului, socacita (3))
n-ai pentru ce sa-mi multumesti... atunci cand scriu o fac cu placere.

"e foarte greu sa scrii in dialect, cel putin la mine.
vad ca tu il stapanesti extraordinar."

nu stiu cat este de corect scris, insa stapanesc dialectul... pentru ca acel colt de lume, cu oamenii aceia deosebiti, este viu in sufletul meu. Si...am incercat sa redau, asa cum am perceput in anii formarii mele-n acele locuri, satul cu oamenii lui...

aprecierea venita din partea unora dintre voi imi da curaj...
Multam!

rolia

#341681 (raspuns la: #341654) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
LEGILE LUI MURFY & Co. - de Areal la: 23/09/2008 09:44:49
(la: DICTIONAR DE CUGETARI)
Legea lui Murfy: daca ceva se poate strica, atunci se strica.Consecinte: Nimic nu e asa cum pare.
Daca o experienta se poate rata in patru moduri diferite, si se elimina aceste posibilitati, imediat apare a cincea.
Daca evenimentelor li se permite o desfasurare libera ele progreseaza din rau in mai rau.
Ori de cate ori ne pregatim sa facem ceva, de fiecare data apar probleme mai urgent de rezolvat.
Este imposibil sa se rezolve orice problema fara greseala, deoarece greselile sunt mai ingenioase decat noi.
Natura umana este de partea greselilor ascunse.Natura umana este parsiva.
Conceptia lui Murfy despre valoare: Lucrurile se distrug direct proporti-onal cu valoarea lor.Revizuirea acestui concept: Totul se distruge deodata.Exceptia a-VII-a a lui Zimurg: Daca cade, atunci se prabuseste.
Legea a doua a lui Scott: Daca se descopere o eroare, si se remediaza la timp, vom descoperi ca inainte de remediere era mai bine.
Legea lui Finagle: Daca experienta a reusit, probabil s-a strecurat undeva o greseala.
Legea lui Puder: Ce incepe bine se termina rau; ce incepe rau se termina si mai rau.
Legile lui Klipstein: Orice sarma taiata dupa dimensiune se dovedeste a fi mai scurta.
Dupa ce s-a asamblat mecanismul, raman intotdeauna piese in plus.
Legile societatii proiectantilor cu inclinatii filosofice, pentru ingineri naivi:
-In orice calcule au loc toate greselile posibile.
-In orice calcule, orice greseala actioneaza in sensul producerii pagubelor maxime posibile.
-In orice formula, marimile constante (mai ales cele luate din manuale ingineresti) trebuie considerate variabile.
Parametrul cel mai important al unui proiect are probabilitatea maxima de a fi omis.
Schimbarile fundamentale dintr-un proiect se impun intotdeauna tocmai atunci cand proiectul este terminat.
Orice interval de timp necesar pentru transporturi trebuie inmultit cu 2,00.
Informatiile date de furnizor in legatura cu performantele tehnice trebuiesc inmultite cu constanta 0,5.
Informatiile date de oamenii de afaceri trebuie inmultite cu 0,25.
Informatiile date de vizionari trebuiesc divizate cu 3,14.
Piesa necesara pentru intretinere sau reglaj se procura cel mai greu.
Legea lui Watson: Fiabilitatea unui mecanism este invers proportionala cu numarul si importaanta persoanelor care-l tin sub observatie.
Postulatul lui Horner: Experienta profesionala este direct proportionala cu numarul instalatiilor distruse.
Legea lui Maier: Daca faptele reale nu corespund teoriei trebuie sa scapam de ele.
Legea lui Peer: Solutia problemei schimba radical natura problemei.
Prima lege a ciclismului: Toate drumurile merg pe panta in sus si cu vantul in fata.
Legile lui Richard despre posesiuni: Orice obiect pastrat un timp suficient de indelungat, in final se poate arunca.
Reciproca: Orice obiect aruncat devine indispensabil imediat ce nu mai poate fi recuperat.
Legea lui Antony despre violenta: Nu forta - fa rost de un ciocan mai mare.
Legea lui Hendrikson: Daca solutionarea unei probleme necesita mai multe sedinte, cu timpul devine mai importanta sedinta.
Legea lui Atwood: Nu se pot pierde carti imprumutate. Exceptie fac doar acele carti la care tinem foarte mult.
Legea gravitatiei subiective: Fiecare obiect cade astfel 'ncat sa produca paguba cea mai mare.
Consecinta lui Jennings: Probabilitatea ca painea cu unt sa cada cu untul 'n jos este direct proportionala cu pretul covorului.
Legea perversitatii naturii: Este imposibil sa se prevada care fata a painii sa se unga cu unt.
Legea lui Felt: Niciodata sa nu repetam experientele reusite.
Legea lui Segal: Cine are un ceas, stie cat e ora. Cine are doua ceasuri niciodata nu stie cu certitudine.
Postulatul lui Pardo: Tot ceea ce e bun in viata este sau ilegal, sau imoral sau ... ingrasa!
Comentariul lui Churchil despre om: Cateodata, oamenii se impiedica de adevar, dar, de cele mai multe ori, se ridica si merg mai departe.
Ipoteza lui Turkovitz: Uneori si canibalul este satul de oameni.
Axioma lui Cole: Cantitatea de inteligenta este constanta pe pamant; doar populatia este in continua crestere.
Legea lui Katz: Oamenii si tarile vor proceda in mod rational doar atunci cand vor epuiza toate celelalte posibilitati.
Legea lui Weiler: Nimic nu este imposibil daca trebui sa-l faca altul.
Legea lui Chrisolm: De cate ori se pare ca lucrurile merg bine, ai trecut ceva cu vederea.
Legea sforaitului: Cei care sforaie adorm intotdeauna primii.
Legea Hydrodinamicii: Cand un corp este scufundat in apa ... suna telefonul.
Legea lui Bogovich: Cel care ezita are probabil dreptate.

 Legea lui Conor: Daca un document este strict secret, va fi uitat in masina de copiat.
#344295 (raspuns la: #343520) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
gloria - de zaraza la: 17/03/2010 21:14:16 Modificat la: 17/03/2010 21:19:34
(la: D'ale noastre)
ah, bineinteles. dar ma mir ca abia acum te-a izbit evidenta :). parerea mea e ca totul merge prost pentru ca niciun politician nu gandeste mai departe de propriul buzunar. si chiar daca ar fi vreunul-doi (nu ca as avea exemple concrete, vorbesc ipotetic), in mod clar ceilalti l-ar linsa politic. si nu numai politicienii, toti cei aflati in pozitii de oarecare forta.

exemplu, daca vrei: maica-mea isi deschisese o mica drogherie, in satul in care locuiesc ai mei. era singura din sat, altfel oamenii trebuiau sa se duca la contanta pentru un algocalmin sau o aspirina. nu castiga mare lucru, in mod cert nu castiga ca sa merite efortul (cand ti-era lumea mai draga, tzarrrrr la usa, fie zi, fie noapte), dar o facea parte din dedicatie, parte ca sa aibe o ocupatie. ei bine, a calcat-o garda financiara, a doua sau a treia zi dupa ce s-a dat legea cu obligativitatea caselor de marcat. maica-mea nu apucase sa-si cumpere (dincolo de faptul ca nu se justifica investitia) si pentru ca s-a ambitionat, de-a dracu´, sa nu dea spaga, a luat o amenda de 20 de milioane (in conditiile in care ea facea poate 2 milioane pe luna). dupa cateva saptamani a inchis sandramaua, a considerat ca nu merita sa-si bata joc toti jegosii de tine, in conditiile in care tu esti corect si vrei sa faci un lucru bun pentru comunitate.

din fericire, ai mei nu traiau din asta, dar probabil ca sunt exemple mult mai dramatice decat acesta, al maica-mii.
#531597 (raspuns la: #531589) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
morosene, - de juli la: 12/04/2011 12:59:05
(la: Premiile Revistei SINGUR pe anul 2010)
tot vazandu-ti p'aci autopromovarile, autoridicarile-n slavi... am vrut nu o data sa te intreb:
chiar nu realizezi ca esti ridicol?!
Nu-ti minimalizez cu absolut nimic munca, scrisul... dar sunt intrutotul de acord cu ceea ce au spus ceilalti mai sus. Imi amintesti de fiecare data cand iti vad la subsolul textelor titulatura, de placutele alea de pe usile apartamentelor la bloc. Am sa-ti relatez o chestie absolut reala, te las pe tine sa judeci situatia, absurdul ei.

Asadara, pe aceeasi scara a unui bloc din Baia Mare s-a nimerit sa locuiasca doi profesori.
Unul care preda istorie la unul din liceele baimarene, cunoscut in urbe, vorbea fluent cinci limbi straine si traducea la acea vreme acele casete video aduse din vest, pe usa apartamentului in care locuia era o placuta simpla: Ap. ... Fam. R.G.
Cu un etaj mai jos celalalt profesor. "Preda" educatie fizica si sport la o scoala generala dintr-un cartier marginas... si care de fapt nu era profesor, nu cu diploma, terminase doar liceul sportiv, era suplinitor. Si ce crezi ca scria pe usa lui?!
De n-ai ghicit, iti spun eu:
Fam. PROFESOR P.I.

Ma tot miram si minunam cat de lipsit de simtul ridicolului era acel individ cu blazonu' lui de tinichea.

Sunt curioasa, tu ce ai scris pe placuta apartamentului? ;)

PS. Imi cer scuze anticipat, nu intentionez sa jignesc. Doar ca, un pic de modestie nu strica nimanui. Cu atat mai mult cu cat vii dintr-un sat cu oameni ce-si cunosc cu adevarat valoarea si nu fac parada cu ea. Din contra.
continuare - de Tot Areal la: 28/01/2013 07:32:55
(la: DEPOZITUL)
Ana
Pe mine nu mă amesteca, domnu’ primar. Eu nu mă amestec. Măcar așa vedem și noi fețe noi.

popa Ghiță(încet)
Că de ale noastre te-ai plictisit...

Mihnea(autoritar)
Bine măi fraților. Dacă nu vreți, eu tot vreau ! Interesul satului mai presus de al meu. Satul este prioritatea mea și bunăstarea voastră este țelul meu. Voi lupta singur cu toată lumea. Pentru mine, satul sunteți voi...

popa Ghiță(tot încet)
Mai las-o moartă cu patriotismul ăsta. În zece ani n-ai plantat o floare...


Mihnea(iritat)
Taci popo! Tu vezi-ți de cele sfinte, sau mai bine zis de paharele tale. Aurele, vezi că părintele nostru a rămas fără ”sângele Domnului”. Mai adu-i vreo două pahare, apoi ai terminat cu el, nu vei mai avea treabă. O să-ți recite toată ziua numai psalmi.

(Ana își i-a cafeaua, se ridică de la masă și trece dincolo de tejghea, lângă Aurel, și încep să vorbească în șoaptă, să chicotească și să se giugulească. De afară se aude zgomotul unei mașini care oprește și imediat în pragul ușii apare un ofițer țanțoș.)

Colonelul Varlaam(întrând tot pe ușa din stânga
Bună ziua la dumneavoastră ! Bună ziua stimată doamnă !


(Ana, Aurel și Primarul Mihnea la un loc)
Bună dimineața !

popa Ghiță(ca trezit din somn)
Bună dimineața, fiule.

Colonelul Varlaam (pășind până lângă masa unde stă primarul)
Nu prea am timp la dispoziție, și cu dumneata vreau să stau de vorbă, domnule primar. Avem treburi importante de discutat, dar mai că aș bea un pahar de apă.

Aurel(devenind iar barban constiincios)
Doar apă dom’ căpitan ?

Colonelul Varlaam
Colonel... sunt colonel...

Aurel(încet, ca pentru sine-și)
Colonel, căpitan, tot un drac’... Doar apă dom’ colonel ? Vă pot servi cu un vin, de vă lingeți pe buze toată ziua. Miere, nu altceva, și bun, și rece, precum apa de fântână. Dacă beți odată, nu vă mai puteți opri, dă dependență, vă spun eu.

Mihnea( zice sec și plictisit, arătând către popa Ghiță)
Dă dependență, doar aveți dovada aici...




Colonelul Varlaam
Vă mulțumesc, dar prefer apă. Sunt în misiune și nu vreau să-mi fac mintea tulbure. O cană cu apă mi-ajunge. Oricum nu pot zăbovi prea mult. Am de vorbit cu domnul primar, chestii importante. Treburi care vă privesc, la urma urmei, e satul dumneavoastră.

Aurel(dând ușor un cot lui Mihnea)
Vezi, să-I spui acum că nu suntem de acord cu depozitul ăsta.

Mihnea(împingându-l pe Aurel deoparte)
Discutăm, dom’ colonel, discutăm, cum să nu, dar nu aici. Vă poftesc la mine în primărie...adică în casa mea, căci nu avem clădire separată. Casa mea e și primărie, iar eu sunt și primar și sătean. Să știți că eu mă confund cu satul. Nimic nu mi-e mai drag decât satul și oamenii săi...

popa Ghiță mormăind
Iar începe ăsta cu demagogia.

Mihnea(către colonel, făcându-se că nu l-a auzit pe popa Ghiță)
Sunt la dispoziția dumneavoastră. Eu sunt gata.

Colonelul Varlaam (după ce dă pe gât, pe nerăsuflate, paharul de apă)
Huh… Bun a fost. Domnule primar, dacă sunteți gata… nu am prea mult timp la dispoziție.

Mihnea(îndreptându-se către ușă)
Să mergem, domnule colonel. Datoria înainte de toate.

(Ies amândoi. Cei din cârciumă își văd fiecare de-ale lor, Popa Ghiță adoarme la masă iar în spatele tejghelei, Ana și Aurel se giugulesc ca doi adolescenți)

#640093 (raspuns la: #640092) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
vacarul si satul? - de JCC la: 15/10/2003 11:25:49
(la: "Ca vacarul pe sat")
cam ceva de genul : cineva se supara fara motiv, facandu-si singur un prejudiciu, atunci cand celuilalt putin îi pasa..?

o povestioara cam asa :)

lupul a mancat un vitel, stapanul vitelului ia spus vacarului sa aiba grija pe viitor si sa-i plateasca vitelul (pretul)in lapte

vacarul s-a suparat pe tot satul si i-a injurat
oamenii din sat i-au retras toata turma de vaci

vacarul a ramas singur, fara sat si fara vaci..

:-))
oameni buni - de amoore la: 04/03/2004 17:36:38
(la: Romani in strainatate)
De ce pentru unii romani din afara totul se reduce la valoarea materiala?
Copii in acest subiect sint copii foarte saraci, copii fara copilarie din niste sate care nici nu exista pe harta...
Care se trezesc dimineata si abia au ce minca ce sa mai vorbim despre o jucarie...
Poate ca nu stiati dar mai exista locuri atit de sarace in Romania
Pentru ei nu conteaza valoarea materiala a unei jucarii...
"gunoiul " despre care vorbesti a fost foarte apreciat si dupa 2 ani jucarille acestea inca exista

Liam (fiul meu vitreg) este rasfatat are tot ce vrea aici, el nu vrea o jucarie de la Mc Donald's...da, de ce nu o arunca la gunoi?
El a decis sa le puna in valiza lui si sa le duca in Romania...
Oh poate ca ar fi fost mai bine sa le dea niste jocuri de pc sau de ebox, play station, carti in engleza?
Ce spui?
Cred ca ar fi fost o insulta...

Sau poate ar fi trebuit sa-l duc la magazin sa le cumpere jucarii?
Da Liam merita o medalie pentru ca are o inima buna....
Citi copii englezi sau americani sau altele ar veni cu aceasta idee la virsta lui?
Cum as putea eu sa-i spun ca acesti copii din Romania nu vor jucarille astea ?Ca sint ieftine....
E absurd!

"Copii mei" din Romania ar avea orice jucarie.


Nu pot sa cred ca voi oameni buni de acolo puteti spune asa ceva....

E ciudat ca sotul meu crede (dupa aceste discutii in acest site) ca unii romani se reduc la "money issues".
Eu provin dintr-o familie instarita ,am avut o copilarie fericita, am avut tot ce mi-am dorit,si nu cred ca as fi refuzat jucarie de la Mc Donald's.
Parinti mei s-au mutat la tara in Moldova
o strada mai jos de ei e saracia romaniei
Nu crezi pina nu vezi
Nu au frigider sa tina carnea( unii o tin la parintii mei)
nu au televizor, unii copii merg la parintii mei sa vada desene animate
Mama mereu le face prajituri...
si le da creioane colorate de la mine sau jucarii de plush care au fost usor de trimis in pachet.
Pentru ei aceste lucruri sint ca un dar de craciun pe care le apreciaza.
Nu cred ca Liam intelege la virsta lui ce e saracia, dar m-a uimit gestul pe care l-a facut
Nu stiu de ce ati sarit toti cu gura la subiectul "Mc Donald's"...
Eu am incercat sa spun ce simt cu legatura la topica romani din strainatate si ce fac ei pt ro
Nu trebuie sa dai in cantitate sau valoare( materiala ) ci sa dai din inima
Si cel mai minunat sentiment pe care il primesti inapoi e zimbetul pe care il vezi in ochii unui copil
( care nu stie ce inseamna sa fii rasfatat, sau sa ai de toate - nu ar aprecia si de ce as da lucruri copillor care au tot ce vor)

Acum sa schimbam subiectul

O intrebare celor cu parteneri straini
Gasiti ca e dificil in a explica partenerilor obiceiurile de acasa sau felul nostrul de a fii uniti?
Crezi ca inteleg?


Astept raspunsuri

Cu sinceritate

Adelina Moore

#11364 (raspuns la: #11326) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Da, mai exista oameni in Romania - de (anonim) la: 26/11/2004 09:00:40
(la: Snobismul ieftin in Romania - din punctul de vedere unui Polonez)
Da, mai exista oameni in Romania care nu sunt madri de propria lor tara... Fiind polonez, probabil intelegi ce inseamna a nu fi roman in Romania, dar tu nu ramai aici pe veci. Dar noi, secuii si maghiarii din Romania suntem straini in propria noastra tara, nu suntem acceptati nici de Romania, nici de Ungaria (care ar trebui oarecum sa ne protejeze). Bun exemplu este situatia dublei cetatenii, despre care va fi referendum in Ungaria pe 5 dec, dar sincer sa spun, speranta ca sa ne fie acordata cetatenia maghiara este minima. Asa cum ai spus, in Romania exista o mentalitate negativista si pesimista, care este insa una foarte bine fondata. Nu situatia financiara este ceea ce ne difera de majoritatea tarilor europene, ci mentalitatea. Romanii inca mai cred, precum credeau si pe timpul comunismului, ca Statul trebuie sa le ofere totul, ca banii se castiga fara munca, ca omul cinstit nu e om intreg la minte, ca omul necorupt este totodata si un ratat, etc. Cu astfel de mentalitati sa nu ne miram, ca vanzatorii de hot-dog din Viena si Berlin is inchid usile, cand aud voce romaneasca. Acesta este o reactie fireasca. Vorbesc din propria mea experienta... am avut si eu ocazia sa calatoresc in Bulgaria (tara cu nimic mai dezvoltata decat Romania), si am auzit cu urechii mei, ce parere au despre romani. Norocul nostru ca nu vorbeam romaneste intre noi, astfel nimeni nu si-a dat seama ca am sosit din Romania.
Un alt exemplu foarte bun intre mentalitat romanesca si ungureasca...Precum se stie, secuii traiesc intr-un mic bloc de doua judete (Harghita si Covasna), regiune mult defavorizata de conducerea de la Bucuresti: nu sunt bani pentru reparatia strazilor, renovarea cladirilor etc. Evident, aceasta defavorizare are scopul politic de a distruge minoritatea unguresca din Romania. Insa in ciuda tuturor eforturilor guvernamentale de a ne defavoriza, satele unguresti din Romania au un aspect mult mai ordonat si curat, decat cele romanesti, din cauza mentalitatii. Omul maghiar nu-si murdareste casa, orasul, judetul, tara, nu arunca gunoiul pe strada etc., pe cand romanul n-are nici o jena de a face toate acestia. Romanii isi distrug imaginea intentionat, apoi se plang, ca nu sunt bineveniti in tari occidentale, tari curate si civilizate, incompatibile cu aceasta mentalitate balcanica si romaneasca. Multi spun ca schimbarea fundamentala trebuie sa se incepe in interior. asa este si in cazul vostru. Daca doriti o imagine pozitiva despre voi romanii, si aceasta tara, trebuie sa faceti o Romanie curata, necorupta si un popr romanesc civilizat. luati exemlu de la vecinii nostri occidentali... Ungurii cum au reusit?
"voi ce credeti despre oameni - de maan la: 24/09/2005 19:40:49
(la: despre saracie)
"voi ce credeti despre oamenii saraci?"
cred ca, daca nu-s saraci cu duhul, au o sansa sa schimbe ceva!

treceam cu masina prin sate amarate din barlad ori vaslui si ma-ntrebam de fiecare data, cat de sarac o fi omul ala incat sa nu-si poata incropi o matura din buruieni ca sa-si mature cu ea batatura?
de ce-s peretii crapati, cand gasesti lut in toate gropile si pe tot drumul baliga de cal pntru lipit?
daca nu-s cinci lei de cuie pentru gardul ala care se pravale-n drum si nu-i lopata de sapat un sant in fata portii, de unde-s gologani sa umple carciumile-n fiecare zi?

ma dusei si io c-s sticla de apa si doua paini, sa duc la sinistrati, ca le luara puhoaiele tot avutul!
pai, draga neichii, nu erau pa ulita decat soldatii care deznamoleau ograzile oamenilor ocupati cu niscai reporteri, in centul satului.
mai erau unii care, adunati grupuri-grupuri pe la porti, se vaicareau cu mana la gura.
unu mi-o cerut "zashe mii" si m-a-njurat printre dinti, ca "nu se poate sa n-ai cocoana, ca altfel n-ai avè masina straina"!

"va pasa de ei?
imi pasa de copiii oamenilor saraci!
ce faceti pentru ei?
incerc sa le explic ca o mie de lei pomana ori de cinci sute de mii de ori mai mult, nu le va rezolva niciodata saracia, caci daca nu stii sa faci banii ,habar nu vei avea sa ti-i chivernisesti.
adevarata bogatie a omului e disciplina psihica si deschiderea spiritului, caci numai astea te-nvata cum sa poti face tu-insuti ieuroii, ca sa nu mai fii maine nevoit sa ceri.

va simtiti intr-un fel vinovati pentru soarta lor?
nu ma simt vinovata decat pentru propria mea saracie!
de ceialti mi-i infinita mila si ma tem ca, de cate ori ofer un ajutor, n-o fac decat din teama ca m-ar ucide constiinta ca mi s-a oferit ocazia sa ajut si-am fost o jigodie!

"voi, insiva, cum va considerati, saraci sau bogati?"
bogatia-i doar o problema de constiinta.
Satul romanesc - de Rosana Ziemba la: 16/02/2006 10:13:44
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
“P.S. raman totusi un iubitor de autenticul sat romanesc. "

Care mai este autenticul sat romanesc in ziua de azi? Ma intreb si va intreb...

Anul trecut am fost in Maramures pentru prima oara. Din fotografiile vazute de-a lungul anilor imi facusem o alta imagine. Spre deosebire de ce imi inchipuiam , oamenii si locurile erau cu totul altfel. Toti nu stiau cum sa-si demoleze mai repede casele vechi si sa-si construiasca "cubulete" cu 1- 2 etaje, cum vazusera la oras. Am stat 3 zile in Rozavlea si chiar peste drum de locul unde stateam era o casa absolut grozava, veche de aproape 100 de ani. In spate omul construia un cubulet. "Ce faceti cu casa veche? " "Pai o daram, ca nu e loc in curte..." Nici macar prin cap nu-i trecuse sa o pastreze, macar in scopuri turistice. S-o pastreze ca era frumoasa, nici nu-si pusese problema... Apoi am fost sa vad pelerinajul de Sf. Maria la manastirea Moisei. Nici macar la aceasta mare sarbatoare nu am vazut prea multi oameni imbracati in port popular. As spune ca am vanat in multime, dar prea multi n-am vazut. Ceva femei, iar barbati practic deloc. Am fost si "Hora la Prislop". Imbracati in strai popular erau doar cei care participau la spectacolul organizat cu acea ocazie. Intr-un singur sat am vazut porti de lemn grozave. Se vedea ca-s foarte vechi. In spate, in curti, numai cocioabe. Si inclin sa cred ca acele porti ramasesera in picioare din cauza ca satul era mult prea sarac.
Majoritatea celor cu care am vorbit in cele 10 zile erau oameni peste 40 de ani. Si aproape numai asa mai vezi. Cei tineri erau plecati prin Europa la munca. Copii am vazut foarte putini. Si acum ma intreb daca stateau ascunsi prin case, sau pur simplu erau prea putini. M-am intors de acolo cu 2 frustrari: nu am reusit sa gasesc nici macar un potcovar in cele 3 localitati unde am stat si nu am reusit sa fotografiez nici macar un copilas d-ala de vazusem prin poze, imbrcat frumos, blond, cu ochi albastri si mai ales rumen in obraji. :D
Altfel m-au impresionat teribil toti acei oameni cu care am stat de vorba (si as spune ca mai mult am vorbit, decat am fotografiat). Erau extrem de prietenosi, cum n-am vazut in Bucuresti.Era suficient sa dai un “buna ziua” si discutia putea incepe. Te rataceai sau pur si simplu intrebai cum sa ajungi intr-un loc? Ei bine, lasau totul balta si mergeau cu tine 15 - 20 de minute sa-ti arate drumul. Pai cred ca oamenii astia ar uri Bucurestiul , daca ar trebui sa vina in vizita. Imi inchipui cum s-ar simti daca ar trebui sa ceara niste lamauri pe strada si bucuresteanul, grabit, le-ar arunca pe graba, 2 vorbe printre dinti. De stat aici cred ca n-ar rezista nici macar o saptamana.
Odata, dupa ce ratacisem cateva ore pe dealuri m-am reintalnit cu niste oameni cu care vorbisem anterior (erau la coasa). Am mai schimbat doua vorbe si le-am zis ca ma grabesc, ca mor de foame si ma asteapta gazda cu masa. "Pai stai sa mananci cu noi..." Si dealtfel de fiecare data cand mai vorbeam cu oameni, daca aveau cate ceva de mancare, ma imbiau si pe mine. Si ca o paranteza: daca mergeti pe acolo, atentie ce comandati. Oamenii au alta notiune despre cum trebuie sa arate o portie de mancare. Comparativ cu Bucurestiul, as zice ca portiile sunt macar de 2 ori mai mari si sa nu patiti ca mine in prima zi. Nu mancasem nimic toata ziua si prima masa a fost pe la ora 20. Rupta de foame am comandat o supa si un snitel. Apoi supa a venit intr-un castron urias, iar snitel atat de mare si cartofi atat de multi inghesuiti intr-o farfurie, zau ca n-am vazut. Si cum nu-mi place sa las in farfurie, am mancat tot. Am incercat sa dorm, ca eram rupta de oboseala, m-am perpelit ce m-am perpelit si la 2 noaptea faceam ture prin curte, ca ma durea burta de cat mancasem. lol Pe urma, peste tot, am comandat un singur fel de mancare…
Intr-o seara stateam in mijlocul unui raulet la expuneri lungi. Si hop, apare un alai de nunta. Cum era spre sfarsitul perioadei si nu mai vazusem alta, o iau la fuga spre ei sa fac macar 1 - 2 poze. Ei….se pare ca atunci m-am intalnit cu Obiceiul…ha, ha, ha. Ginerica se repede la mine cu o sticla de palinca. Ii urez eu de bine si omul zice: “trebuie sa luati 2 guri, in sanatatea noastra”. Nu-mi place palinca, dar ce era sa fac??? Iau doua guri, mai zic vreo doua de bine si brusc ma ataca nasul, cu alta sticla. Iau si de acolo 2 guri, apoi inca un nuntas… Deja la al 4-lea am dat sa refuz. “Vai de mine…dar trebuie sa luati 2 guri de la toti cei care va poftesc”. Ma uit in jur…alaiul maricel, sticle multe… In fine…toti au trecut pe la mine si desi am incercat sa ma prefac ca beau, niste palinca de la fiecare tot a ajuns in stomac. Asa ca ioc poze cu nuntasii (nici macar nu era ce m-ar fi interesat, ca erau imbracati “ca la oras”), ioc poze la rau, am plecat vesela si cherchelita la culcare.
La Sapanta alta atmosfera. Acolo oamenii au priceput ca trebuie sa scoata cat mai mult din turism, asa ca se dadea un mic spectacol. Pe multe garduri erau atarnate cuverturi, haine, saculeti… Fiecare, dupa pricepere, statea la poarta si cosea, toarcea sau chiar tesea(am vazut niste razboaie de tesut cum nu vazusem). Cimitirul vesel era mult mai mic decat imi inchipuiam, dar o taxa de intrare (si alta de fotografiere) se lua. Odata m-am apropiat de gardul din spate si pentru ca eram cu aparatul in mana o taranca a sarit la mine “nu aveti voie sa intrati pe poarta aia, se intra prin fata, unde se plateste”. Aveam de gand sa fotografiez, ce-i drept, dar exact o poza cu gardul in prim plan a…Am renuntat, ca poate se infigea in parul meu, ha, ha, ha. Era si o crescatorie de pastravi acolo. Oamenii mergeau, vedeau (eu n-am fost) si cumparau peste cu gramada, sa duca acasa. Chiar ma distreaza, ca imi amintesc de niste oameni din curte. Cumparasera cateva kg bune, era prima oara cand curatau peste si parca erau gata- gata sa dea la rate. In fine, termina ei, pun pestele la congelat ca sa-l duca la Bucuresti, moment in care ii intreb: “dar cat e pestele la crescatorie, si cat e la Bucuresti?” Ii vad ca se albesc la fatza…si-au dat seama brusc ca pastravul in Bucuresti era mult mai ieftin. ha, ha, ha
Si am fost si cu Mocanita, si n-am simtit cand au trecut orele de dus si intors. Am lasat si un capac de obiectiv pe drum, pentru ca trenuletul are vagoane deschise, cu grilaj. lol
Ce sa spun, nu mai lungesc povestea....m-am simtit grozav in zona si am ascultat o gramada de povesti frumoase si vesele, altele triste. Si peisajul mi-a placut extrem de mult pentru ca era foarte relaxant. Sunt hotarata sa ma intorc candva acolo, nu stiu daca anul acesta, pentru ca locul m-a fermecat. Si poate a doua oara am sa fotografiez mai bine, pentru ca n-am sa mai fiu atat de surprinsa de toate cele…

Si revenind de unde am plecat: acolo nu mi s-a parut nici a sat, nici a oras, pentru ca erau din amandoua. Iar satele din sud arata foarte mult ca in pozele omului de la care a pornit discutia, urate sau murdare.
Deci cum ramane cu autenticul sat romanesc? L-ati gasit undeva? Povestea mea ati auzit-o, as fi curioasa sa mai aud si p-ale altora. Si promit, candva, sa va arat si niste poze de acolo… :)
#106315 (raspuns la: #106278) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Similitudini cu satul romanesc. - de Photodesign la: 17/02/2006 17:21:52
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Nu cred sa fie nevoie de un compromis, e nevoie doar de mai multa demnitate si convingere in principii personale, in educatie elementara, e nevoie de mai mult umanism, e nevoie de mai multa impacare cu sine, e nevoie de mai multa cunoastere a nevoilor intelectuale si a celor materiale.
E nevoie de un pic de... intors capul in urma, renuntand la jokingul psihic futurist imbuibat de viteza luminilor colorate ce-ti ataca retina la fiecare clipit, ori la zgomotul de fond al muzichiilor aproape interlope.
Am baut un vin ori un rachiu cu oamenii locului din satele maramuresene, am ras impreuna de povestile de pomina din copilaria lor cruda, ne-am bucurat si am facut misto de dacia lu` Pandelica, am amutzit la suspinul amar al batranelor bunicute, am adormit in shura de ma gadilau paiele prin nas la fiecare adiere de vant. Am calarit murgu` in picioarele goale pe dealuri, am dus vaca la pascut pe islazul dinspre padurea din Lucacesti, si cate si mai cate... ca nici mintea mea de acum nu le mai poate cuprinde pe toate.
Insa asa cum este si firesc lucrurile frumoase sunt scoase in evidenta de lucrurile mai putin frumoase.
In vara anului trecut am avut placerea sa intru in contact pentru cateva saptamani cu o alta lume ... identica in parte cu lumea noastra a vechiului sat romanesc. Desi "haituiti" de cuceritorii spanioli, credinta in principii, demintatea, bunul simt exagerat, frumusetea nebuna a sufletelor lor, educatia simpla dar solida au facut ca identitatea satului din Peru sa ramana aproape intacta.
Si ei sunt saraci, umbla desculti (nici macar opinci), unii oameni sunt atat de saraci ... de....... dar niciodata nu si-au vandut vesul cel vechi de pe cap...(cusut de strabunica lui... femeie respectata in sat) pe care eu il doream cu nebuna staruinta. Concluzia o trage ficare.
Noi sa fim sanatosi.
#106679 (raspuns la: #106635) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
raspundem oamenilor de la sate - de proletaru la: 04/03/2011 18:30:25
(la: *)
mamaie, "fefestec" o fi la voi la birtul comunal. la oras (stii tu, chestia aia cu tramvaie) e pfeffersteak, adica o friptura de vita cu sos de piper verde.

wiki, e pentru cei sub 80 de ani, prescurtarea de la wikipedia, cea mai mare enciclopedie online (http://ro.wikipedia.org/wiki/Pagina_principal%C4%83).

la masini, decapotabil nu e curva dar la tine-n sat e posibil orice.

sfatul specialistului nostru... cu cat te ambalezi mai tare, cu atat se vede mai naspa pilozitatea de pe dosul palmei.
ne bucuram ca te pricepi la hemoroizi, noi inca n-am avut in redactie asa ceva dar cand s-o intampla, am notat, e de la piper...


relax mamaie, n-are nimeni orgasme din scrierile tale.
ca deh, ce pielea noastra!
#600656 (raspuns la: #600639) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Satul Kang si o ultima zi petrecuta la Mashhad - de zaraza sc la: 12/05/2014 12:42:30
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/satul-kang-si-o-ultima-zi-petrecuta-mashhad

"[...] Revenind acum la ultima zi petrecuta in Mashhad in asteptarea datei de intrare in Turkmenistan, am zis ca doua zile petrecute fara bicicleta sunt prea mult si e timpul sa fac ceva miscare, astfel incat, la recomandarea gazdei hostelului la care am stat m-am indreptat catre un mic satuc aflat la 35 de kilometri de Mashhad.

Iar ziua de azi e un exemplu foarte bun a randurilor de mai sus, si incepe cu partea negativa, respectiv cu traficul infernal de vineri. Vineri e zi libera in Iran, astfel incat tot orasul pare sa se buluceasca cu catel cu purcel spre dealurile din nordul orasului. Pe de alta parte e relativ normal sa profite de o zi cu vreme buna, caci intr-o luna va deveni mult prea cald pentru astfel de activitati in mijlocul zilei.

Dar totusi sunt atat de multe masini, incat ti se taie orice chef de pedalat, cel putin pana cand intru pe drumul principal care urca catre micul satuc. Pe aici e mai bine, chiar daca momentele de linisite sunt la fel ca in tot Iran-ul extrem de rare. Drumul urca pe firul unei vai pe care sunt amenajate o multime de locuri de picnic, una din indeletnicirile preferate ale iranienilor.

Si fix cand incepeam sa fiu din nou revoltat pe trafic caci drumul pe firul vaii se ingustase destul de mult, apare din spate un grup de biciclisti din Mashhad, destul de nebuni de fel, cu care povestesc vrute si nevrute intr-o engleza de balta pana cand ajungem in Kang. Aici oamenii ma cheama la ceai si facem schimb de experiente aratand poze pe telefoane mobile. Imi place ca pozele vorbesc de la sine si am o parte din pozele alese din ultimele luni pe telefonul mobil si mi se pare ca spun destul de bine povestea calatoriei.

Dupa despartirea de grupul de ciclisti mai hoinaresc putin pe stradutele din jurul satului, prin livezi inflorite incercand sa gasesc un drumeag care sa ma scoata un pic mai sus, dar aparent acesta e cam greu de gasit. Satul in sine arata extrem de interesant, ridicat pe coasta unui deal abrupt casele par sa fie ridicate literalmente una peste alta.[...]"

Image and video hosting by TinyPic



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...