comentarii

nu inteleg mare lucru prin cuvatul adio


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Nu inteleg un lucru. Cum o pl - de Crisa la: 25/02/2004 02:39:58
(la: Romani in strainatate)
Nu inteleg un lucru. Cum o plecare la munca, in strainatate, poate starni "oprobiul public"? Eventual poate starni invidie in randul celor cu spirit ingust, dar "oprobiu public"?
nu prea inteleg mare lucru , - de Just la: 21/11/2004 22:29:35
(la: Identitate?!)
nu prea inteleg mare lucru , prima strofa spune ceva ,insa a doua ma deruteaza si sper sa ma lamuresti...daca poti ,nu stiu oscilezi intre doua lucruri............:(
"Romanii nu inteleg aromana." - de Daniel Racovitan la: 29/12/2006 13:26:52
(la: Limba aromâna)
"Romanii nu inteleg aromana."

Te contrazic. Eu inteleg cel putin 90% din text.
Totul le sa stii cum sa citesti.

"Sunt multe cuvinte care se aseamana, dar un roman descifreaza franceza e mai usor decat aromana."

Este adevarat daca te referi la romana contemporana_, in care 70% din vocabular este importat din franceza si italiana.

Incearca sa citesti un text in aromana cautand cuvinte romanesti arhaice sau invechite (cum se foloseau acum 100 de ani), adaugand un accent modovenesc, si vei vedea ca intelegi tot. Daca te uiti doar la aromana contemporana (in care abunda importurile din greaca si macedoneana), evident ca nu vei intelege mare lucru.

Probabil ca limba romana vorbita pe timpul lui Stefan cel Mare are vocabularul cel mai apropiat de limba aromana 'clasica', sa zic asa.
#165665 (raspuns la: #66735) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
De acord.. - de (anonim) la: 20/12/2003 02:28:23
(la: Se poate trai fara iubire?)
Se poate trai fara, dar in momentul in care ai inteles ce mult poate sa insemne pentru tine iubirea (si inclin sa cred ca intelegi acest lucru cel mai bine in momentul in care suferi din dragoste, dintr-un esec, o despartire..lucrurile care pe care nu le mai avem le pretuim cel mai mult...) realizezi ca nu mai poate exista nimic altceva important de trait....indiferend cat timp va trece si ranile se vor inchide, pe scara valorilor a fiecaruia tot acest lucru va fi pe primul loc....
Of of of, ce-i cu voi, oameni buni??? - de Duduia Lizuca la: 11/03/2004 14:01:34
(la: Romani in strainatate)
Andre M., faptul ca cineva spune cum a ajutat pe altii nu inseamna ca se lauda. Unii poate se lauda, dar altii poate ca nu. Ti-e asa de greu sa intelegi acest lucru? Intr-adevar, nu-i bine sa te lauzi si sa faci "pe tacute" dar aici este un forum, unde nu poti face nimic "pe tacute".

Ne-ai innebunit cu parerea ta ca jucariile de la McDonalds sunt proaste - ai zis-o in cel putin 3 mesaje. Dar altceva nou nu poti sa aduci la
discutie? Sunt unii copii mai saraci care nu au jucarii de loc, de ce s-ar simti ei insultati daca ar primi jucarii de la McDonalds? Nu presupune ca toti oamenii au orgoliul pe care il ai tu, cand te referi la copiii mai saraci din Romania, sau la Adelina.

Cu stima,

Duduia Lizuca

PS: Ikoflexer, sunt de acord cu tine.

si pentru anonimul din Wed, 10/03/2004 - 06:44: sunt curioasa sa stiu unde poti munci 3 zile si manca o luna din ei :) Si te rog, semneaza-ti mesajele :)
#11823 (raspuns la: #11749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
12318 - de Tombola la: 18/03/2004 10:49:56
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Nu inteleg un lucru si va rog sa mi-l explicati:
La stilul "optzecistimului" va referiti numai la arta si literatura din Romania sau din lume?
Daca da numai din Romania atunci pot spune ca artistii si scriitorii romani din acea perioada nu pot fi considerati ca a avea un stil original ei fiind nevoiti sa "pupe" in fund PCR-ul ca sa supravietuiasca si astfel logic nu se poate vorbi de un stil sau o directie aparte personala.
Deci desi nu l-as ingropa ,l-as pune la naftalina imediat in asa fel facind loc celor care astazi au un stil de exprimare liber .
Mie inca imi plac Daciile 1300 desi sint anti-deluviene. Mi-as lua una ?Poate ca s-o tin la naftalina si sa-mi aduc aminte de cea ce a produs comunismul. Niste lucruri vechi deja chiar de la nastere.:)

Cu Stima
Andre Morariu
#12350 (raspuns la: #12318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Re: Tombola Teroristii trebuie omorati - de thelinuxguy la: 23/03/2004 15:54:35
(la: Religia mortii)
> Ceilalti capeteniile lor gen Ben Laden sau Yasser Arafat fac bani pe dedesupt din donatii si afaceri dubioase.
Presupun ca stii ca familia Bush facea afaceri cu familia lui Ben Laden.


> Prerea mea este ca teroristii trebuie uramariti si OMORITI unul cite unul la fel ca si familiile din care vin,numai asa ne vom descotorosi de plaga asta mondiala.

Cel mai bun mijloc sa cureti planeta de teroristi este sa'ncepi prin a'ntelege ce'i mana pe ei sa faca ceea ce fac. Care sunt cauzele terorismului mondial? Orice alt lucru inafara de asta nu va face decat sa exacerbeze situatia actuala. Orice persoana de bun simt poate intelege acest lucru elementar.
In plus fraza ta (de a omori teroristii...) suna (straniu) ca Ariel Sharon adresand problema teroristilor arabi sau ca Bush (cu notorioasa: 'Axis of Evil') vorbind intr'unul din multele sale discursuri.

theLinuxGuy
#12704 (raspuns la: #12187) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt hypatia - de djibril la: 29/04/2004 03:56:50
(la: CATEDRALA SAU MAUSOLEUL?)
Stimata doamna, imi cer scuze ca v-am facut sa repetati cele spuse anterior. Insa nu inteleg un lucru: daca terenul Parcului Carol a apartinut Bisericii inainte de venirea comunistilor, de ce BOR nu a cerut in justitie retrocedarea titlului de proprietate? Este acum BOR proprietara terenului?
In afara de acest lucru, sunt de acord cu faptul ca, de-a lungul istoriei, statul a intervenit brutal in afacerile Bisericii. Vedeti, deasemeni, si secularizarea averilor manastiresti in timpul lui Cuza, dezrobirea tiganilor aflati in proprietatea BOR sau restrangerea numarului de mitropoliti din parlamentele romanesti din 1866 si pana in 1939. Acum, dincolo de exemplele de mai sus, care au in ele si o urma de ironie, BOR a avut de suferit cu adevarat in timpul comunsimului, si nu in timpul lui Ferdinand. Manastiri inchise, biserici distruse, preoti ce au infundat inchisorile comuniste. Dincolo de inaltii ierarhi, au existat in comunism si acei parinti spirituali care, in opinia mea, au salvat onoarea unei Biserici care a pactizat cu cei ce nu aveau nici un Dumnezeu. Dar ma abat de la subiect.
Cat priveste BGC, notiunea de abuz istoric mi se pare cam greu pretentioasa. A fost un abuz al acelor vecuri sau un abuz al istoricilor? Din pacate nu stiu prea multe despre istoria BGC, insa un lucru cunoscut este faptul ca aceasta a jucat un rol vital in unirea Transilvaniei cu Vechiul Regat.
Despre conspirationisti... prefer sa spun ca e o simpla manipulare politica menita a aduce voturi: primarii de sector se confrunta cu primarul general; PSD-ul cu PD-ul. Unii se ascund in spatele ortodoxiei, ceilalti in spatele intereselor cetatenilor. Care sufera de o mai mare demagogie? Dumnezeu stie.
Si in incheiere... daca ma declar orotodox nu inseamna ca accept fara nici o discutie hotararile si declaratiile inaltilor ierarhi ai BOR. Singurul lucru pe care imi permit sa nu il pun in discutie este divinitatea. In rest, imi asum riscul de a fi declarat ateu, si imi permit sa pun in discutie tot ceea ce nu vine de sus. Iisus nu a spus niciodata crede si nu cerceta. Teologii au spus-o.
gabriel
#14693 (raspuns la: #14651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru paianjenul (intrebarea 18118) - de desdemona la: 21/07/2004 11:30:56
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sufletele celor morti au anumite locuri unde isi petrec vremea intre doua incarnari, nu e treaba celor vii sa se ocupe de asta (la ce ar folosi ?). Poate unii s-au reincarnat, poate nu. Cat timp un suflet mai are inca energie sa evolueze i se mai da o sansa. Cei a caror energie a fost distrusa (de ei insisi prin alegerile impotriva spiritului ce le-au facut) devin incapabili de evolutie, si sunt 'aruncati la gunoi' = trimisi in iad. Iadul poate fi vazut ca locul in care nu mai exista evolutie, acolo ajung sufletele complet incapabile de a deveni una cu spiritul.
De multe ori bolile mintale ascund sub aspect spiritual posesiuni ale unor entitati negative (spirite moarte). Un om posedat de un astfel de spirit are sansa ca intr-o viata viitoare sa nu mai fie posedat, deci sa nu fie bolnav mintal. Nu stiu cat de multi stiu ca Hitler a luat lectii de dominare a vointei altora de la lamas-ii tibetani, el a intrat in legatura cu spirite dominatoare. Dealtfel din acel motiv a si folosit semnul svasticii (care era un semn stravechi sacru, atragand inconstient oamenii).
Partea nemuritoare a sufletului oricarei fiinte ramane neafectata de orice face acea fiinta. Insa, prin degradarea potentialului partii schimbatoare a sufletului, acea fiinta pierde orice sansa de-a deveni constienta de spirit (de partea divina si eterna din el insusi). Spiritul este, de fapt, unic, acelasi si in mine si in toti oamenii si animalele (inclusiv un Nero sau un Stalin). Diferenta dintre noi toti e ca unii vor fi constienti de spirit, traind in lumina lui intr-o stare de binecuvantare altii nu vor putea niciodata sa realizeze conexiunea, fiind pierduti pe drumul spiritual.
Sper ca raspunsul meu, daca nu usor de crezut, macar are o oarecare logica. E greu sa exprim lucruri atat de complicate intr-un fel inteligibil. De multe ori se inampla sa intelegi un lucru fara a fi capabil sa-l explici.
___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
#18157 (raspuns la: #18118) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Relatia cu Dumnezeu si iubirea - de pr Iulian Nistea la: 17/08/2004 01:21:28
(la: Despre spiritualitatea ortodoxa, cu parintele Iulian Nistea)
Buna, mya.

La ce incercare ti-ai propus sa ma pui !

1. Relatia fiecaruia cu Dumnezeu e una mai tainica, mai personala si mai intima decat relatia de iubire dintre doi soti... Asa cum nu ne punem prietenii sa ne povesteasca despre relatiile lor intime (fara numai daca biruie perversitatea in noi), tot asa nu cerem oamenilor sa ne vorbeasca despre relatia lor cu Dumnezeu. Sfintii Parinti mergeau chiar mai departe si considerau impudic chiar si a privi pe cineva cum se roaga...

2. Acum, despre iubire suntem obligati sa vorbim, ca doar e fundamentul predicii Mântuitorului: "Porunca noua va dau voua : sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi". Dar si aici trebuie sa fim discreti. Cuvântul IUBIRE e atât de mare pentru noi - "Dumnezeu este Iubire", spune Sf. apostol Ioan Evanghelistul - încat ni se cuvine o oarecare prudenta in folosirea lui, mai ales ca e astazi mult intrebuitat abuziv in relatiile dintre un baiat si o fata, dintre o femeie si un barbat si in alte situatii. In plus, "iubire" si "dragoste" au atâtea conotatii astazi incat nici nu e sigur ca intelegem acelasi lucru prin acest cuvânt intr-o discutie cu cineva...

Pentru aceste motive, eu personal incerc sa folosesc alte cuvinte mai omenesti si mai accesibile (chiar daca Iubirea-Dumnezeu ramâne modelul): prietenie, relatie, relatie de prietenie, relatie personala. Iar pentru "iubirea aproapelui": atentia la aproapele, trezvia, atentia la nevoile celui de lânga noi etc.

Iarta-ma, mya, sper ca nu te-am bruscat cu aceste rânduri. Sunt insa niste clarificari importante cred pentru discursul nostru in genere, când folosim cuvinte mari ca: iubire, adevar, libertate etc.

Toate cele bune.
pr_iulian

inistea@yahoo.com

- http://www.nistea.com (Spiritualitate si Literatura)
- http://www.egliseroumaine.com (Biserica Ortodoxa Româna din Paris)
- http://www.icones-grecques.com (Icoane bizantine)
#19888 (raspuns la: #19781) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin - de carapiscum la: 28/08/2004 10:37:22
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Tu ai vrut sa faci o gluma sau ce? Hai si tu cu mine la textul cu pricina sa-mi explici de unde pot afla raspunsuri concrete la intrebarile mele directe si la fel de concrete.

1. Care este instanta divina sau umana ce hotaraste unui individ cand, unde si in ce se va reincarna? Exista vreun cod anume pt. asa ceva, vreo explicatie pt. modul de selectie? Sau se face si asta pe...cale naturala...

2. Daca nirvana este ceva ce poate da viata si n-o distruge prin reincarnarile succesive ci vrea sa o duca la desavarire, cum se face ca acea contopire cu ea- cu nirvana (care tot nu se stie cand si in ce imprejurari are loc)- este conceputa ca o disipare a sufletului (cu un fel de distrugere placuta) in neant? Cu alte cuvinte putem vorbi aici de o renuntare la individualitatea si unicitatea fiecaruia in favoarea...nirvanei?

3. Ce se intampla cu cei care nu reusesc sa se desavarseasca, raman la stadiile inferioare ori sunt "spalati" de greseli si sunt la randul lor automat acceptati in aceeasi "stare" universala?

4. Este drept sa fii judecat de "n"-ori ca si cum niciodata aceasta judecata n-ar fi deplina? Adica mai putem noi sa ne desavarsim daca legile morale prescrise nu le indeplinim si suntem in permanenta "dati inapoi" ca stare?

Iar aici da-mi voie sa-ti expun textul la care m-ai trimis.
"...despre reancarnare avem informatii ce au existat (si mai exista) in BIBLIE si in unele texte apocrife.Biserica la inceput(primele secole)a acceptat teza reancarnarii,sustinuta si de ISUS CRISTOS.In anul 553 insa,la cel de al cincelea Concilu Ecumenic de la Constantinopol teza reincarnarii a fost anatemizata,fiind considerata drept eroare dogmatica.Imparatul Justinian a considerat ca teza reancarnarii acorda omenirii o prea lunga perioada de timp pentru atingerea unei trepte mai inalte a constiintei.Biserica a exclus,treptat aproape toate textele,documentele si cele 31 de evanghelii apocrife,neconforme noii linii dogmatice trasate.Cu toata cenzura impusa textelor originale,s-au mai pastrat pe alocuri unele referiri ale lui ISUS CRISTOS la reancarnare.Evanghelia lui Ioan (3,1-8)deasemeni afirmatia lui ISUS la reancarnarea profetului Ilie in trupul lui Ioan Botezatorul din Evanghelia lui Matei(11,14 si 17,10-13)Sau cele spuse de ISUS fariseilor,in legatura cu faptul ca el ar mai fi trait odata pe pamant,inca inaintea patriarhului Avraam Evanghelia lui Ioan (9,1-3)."Epistola lui Pavel catre Filipeni"(2,6-7).Epistola soborniceasca a lui Iacov(3,6)In documente necanonice deasemeni:"Evanghelia dupa Pistis Sophia";Evanghelia lui Toma s.a.
Reancarnarea apare si in gandirea greaca-incepand cu sec.al-VI-lea i.c.Orfeu(orfismul)Este vorba despre un sistem de credinta care asocia nemurirea sufletului cu ciclurile de reancarnare.In Hinduism ideea de reancarnare se exprima in Upanisad un ciclul infernal al existentei(samsara)un sir de reancarnari succesive.Omul se naste o singura data,dar nu moare cu adevarat,din reancarnare in reancarnare ,el nu-si schimba decat trupul,pana ajunge la adevarata libertate,in Nirvana.
Filozofii moderni: ideea de reancarnare a atras mult o serie de filozofi,Lessing(1729-1781)Arthur Schopenhauer(1786-1860)
Rozicrucienii:acest curent afirma,printre altele,ca reancarnarea nu este un simplu fapt de credinta ci ceva sigur,accesibil capacitatilor oculte ale initiatului si ca orice fiinta este parte integranta din Dumnezeu.(vezi New Age)Ca doctrina despre reancarnare este o explicatie a nedreptatilor din aceasta lume,ca reancarnarea si legea de la cauza la efect sunt in perfecta armonie cu astrologia;ca ISUS CRISTOS a dat ucenicilor sai invataturi despre reancarnare,dar ca le-a poruncit sa nu vorbeasca nimanui despre aceasta,de unde ar reiesi o ocultare,o ascundere a existentei reancarnarii timp de 2000 de ani.Cum priviti reancarnarea?Ce cunoasteti despre reancarnare?Astept comentarii si noi date la acest subiect."

Consider ca raspunsul tau e departe de a fi unul adecvat intrebarilor mele. Sper ca te vei gandi mai mult si-mi vei da unele explicatii logice utile prin care sa ma edific asupra gandirii si ideilor expuse de tine. Altfel nu e decat praf in ochi, in opinia mea. Tezele pe baza carora se sprijina adeptii reincarnarii sunt legate artificial de biblie, nu fiindca asa de draga le este asiaticilor aceasta carte, ci pt. ca teoria prinde mai usor la "crestini" daca i se mai aroga si legatura cu Hristosul crestin. Asa vad eu lucrurile. Iar pt. aceasta nu-mi trebuie multa minte ca sa inteleg un lucru: Hristos Insusi NU S-a reincarnat, nu a luat un alt trup dupa moarte, cum ar fi trebuit s-o faca daca era adeptul acestei forme de manifestare a spiritului uman! El a inviat cu acelasi trup de mai inainte si S-a aratat ucenicilor, apoi la peste 5 sute de frati, ca sa-si adevereasca invierea. Si daca nu-i asa, de vreme ce El a fost cel mai sfant intre sfinti, cum se face ca a mai avut nevoie de inca o reincarnare? Adica a fost nedesavarsit? In cazul acesta, daca acceptam ca n-a fost desavarsit, atunci nu putem crede ca tot ce a spus El poate fi adevarat, inclusiv "invatatura Lui despre reincarnare"! Logic, nu?

Astept raspunsurile tale, dar fii ceva mai explicit si nu mai generaliza atata. Nici nu mai fa amalgamul ala ca, sincer, e pacat. Pacat de tine in primul rand, ca te ratacesti singur pe poteci fara de intoarcere.

So far, so good.
#20550 (raspuns la: #20319) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anisia, - de desdemona la: 22/10/2004 12:08:12
(la: Prietenia si prietenii)
E o placere sa iti raspund, nu am des ocazia sa vorbesc despre lucruri asa de profunde cu multa lume, si imi face bine. Cand spun ceva, descopar si eu (din nou) acea realitate, sau o inteleg. Stii, era o gluma (pare-se adevarata) despre un profesor la matematica. Zice el: le-am explicat demonstratia. Ei n-au inteles. Am explicat-o inca o data, pe larg. Ei tot n-au inteles. Am mai explicat-o odata, incat am inteles-o chiar si eu, si ei tot - nimic. Cam asta e cu multi. Poti intelege un lucru cu mintea dar cu inima nu. Si intr-o zi, a 'inteles' si inima, atunci te 'luminezi'. Nu stiu daca intelegi ce spun.

Tot ce vreau sa iti spun e: ai incredere in tine. Te cunosti pe tine insati ? Stii de ce esti in stare, la nevoie ? Nu stii cine esti, fiindca niciodata n-ai fost pusa in situatia s-o afli. Esti o persoana puternica, in interiorul tau. Nimic nu e imposibil. Dar tu traiesti in iluzia ca esti fragila si in neincredere. Intr-o zi, acest lucru va cadea, si vei vedea ca ai fost intotdeauna un leu (ascuns sub o piele de miel). Ai sa vezi.
Si nu uita, daca altii gresesc este fiindca sunt slabi. Cei ce fac rau altora e fiindca sufera si mai mult in ei insisi, si nu poti decat sa iti fie mila de ei.
Daca ai incredere in tine, celelalte lucruri vin de la sine. incearca sa te cunosti pe tine insati, sa colaborezi cu ceea ce esti in interior, si totul va merge bine. Eu cred ca o carte ca 'micul printz' te poate inspira si invata niste lucruri pe care unii oameni le-au uitat.
Am spus cam multe si cam dezorganizate. Sper ca ai inteles o parte din ideile imperfect exprimate. Te las aici, cu urari de succes, si ganduri bune

Diesdiemonitzescovici
#25924 (raspuns la: #25858) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ai si tu o tira de opinie ?? ;) - de Mary la: 08/11/2004 09:58:19
(la: Copii romani in SUA)
Pai mai Lucian, daca tot e asa de rau in America si ti-e asa frica pentru copiii nostri (in general spus!) eu nu inteleg un lucru: de ce nu te duci tu frumusel inapoi la tine acasa, in Romania, de unde ai plecat ??....Sa nu te ia si pe tine valul de drogati si prostitutie si sa ajungi ca ei.....Sau poate te-a si luat si acum a inceput sa te mustre constiinta?? :)
(Desi daca stau sa ma gindesc s-ar putea ca nici in Romania sa nu fi prea in siguranta... Ca am auzit ca si in Romania e deja la mare moda drogatul si prostitutia!).

Dar vaz' ca te-ai descurcat binisor pina acum, daca e adevarat ce zici, si esti deja de un an acolo si suni inca normal (oh well, in afara de starea anxioasa care te-a apucat...), chiar mai mult decit normal, as zice, suni ca un tinar cu capul pe umeri, care a reusit sa termine un liceu si sa mai si inceapa un College. Bravo tie, inseamna ca se poate si fara droguri,vezi tu, depinde ce vrei in viata si ce vrei tu insuti sa alegi.

Io as avea un sfat pentru tine. Ai grija si tu pe unde umbli, nu te mai aventura prin mahalalele oraului, prin zonele locuite de aia cu mai putini ani de scoala, mai sarantoace. Cu cit lipsa de educatie este mai mare, cu atit mai posibil ca vei intilni asa ceva. Ca fiecare oras mare,ce mai, fiecare tara are zi zone mai deochiate... Nu numai America.
Unde e democratie multa oamenii si-o mai iau si in cap mult...Cu cit padurea e mai mare, cu atit vor fi si uscaciuni mai multe....
Dar nu speria bietii oameni care isi pun inca sperante mari in America. Nu ii jigni pe aia care stiu ca nu e adevarat ce spui tu. .... Sau esti si tu un pic egoist si nu mai vrei sa vina nimeni dupa tine ca ai vazut ca nu e rau daloc ;)?
Vezi tu, eu sint inca de parerea ca educatia incepe acasa, daca esti in stare ca parinte sa dai o educatie solida copilului tau, sa fii in stare sa il inveti ce e rau si ce e bine, si sa ii insufli dragostea si respectul pentru ce e bine, copiii vor fi safe (in siguranta ) si nu va trebui sa stai 24 de ore sa ii pazesti. Ca daca vor sa faca ceva rau, iti spun eu ca o pot face si daca stai 24 de ore linga ei.

Tu zici:"" E mai bine pt copii sa-i cresti aici pana pe la 12-13 ani""
Cam neclar in context, unde "aici "?? Dar indiferent unde ai vrut sa zici, educatia unui om dureaza o viata , nu numai 12 ani, numai ca sa stii...;) !!!!
Io stiu ce sfat sa iti mai dau ?...in afara ca sa te duci inapoi, in Romania, daca acolo nu iti convine !?...;)...
Zici ca ""...Si nu am fost un sfant in Romania ""...
Well, poate ar trebui sa iti schimbi un pic anturajul si chiar obiceiurile ??...;)
Ce s-ar mai putea sa ai tu acum e asa zisul culture schock, poate stii ce inseamna. Sper sa iti revii curind.
parerea mea despre ADOs - de desdemona la: 09/11/2004 12:24:25
(la: Interzis interzisul)
(adica adolescenti) este in mare parte influentata de experienta proprie (si a cunostintelor mele). Rebeliunea adolescentina se manifesta foarte diferit in functie de natura educatiei date in copilarie si a relatiei cu parintii.
Parerea mea e ca atat adolescentii cat si copiii trebuie tratati cu acelasi respect si cam aceeasi atitudine ca si adultii, in special nu trebuie sa fie considerati incapabili de-a intelege un lucru (ce stii tu, esti mic/tanar) - pentru ca desconsiderand puterea lor de intelegere, si dispretuindu-le judecata putem fi siguri ca nici ei nu ne vor respecta opinia si judecata. Sigur nu e usor sa ii explici unui copil tot ce vrea sa stie dar nici nu e just sa il trimiti la plimbare fara explicatii. Relatia dintre parinti si copii trebuie sa fie construita ca o relatie de colaborare, daca ea se bazeaza pe dominare sau intimidare, cand copilul va creste, el va incerca sa rectifice asta, sau sa se razbune.

In cazul meu, n-am fost niciodata capabila sa ma revolt nici macar un pic impotriva tatalui meu, si nici nu i-am iesit din cuvant; si asta fiindca are o buna intelegere psihologica. El niciodata nu m-a fortat sa fac un lucru, mi-a spus ca sunt libera sa fac ce vreau, dar ca daca voi face ceva nedemn (nepotrivit) isi va pierde respectul ce-l are pentru mine. Intotdeauna am pretuit acest respect mai mult decat orice (mai mult decat capriciile mele trecatoare) si desi as fi putut nu am mers impotriva vointei sale. Altfel a fost situatia cu mama mea. Ea nu avea rabdare sa imi explice de ce mi-a refuzat un lucru sau altul, si nu mi-a recunoscut libertatea de actiune si judecata decat formal ('credeam ca am vorbit deja despre asta si ne-am inteles ca nu e bine sa faci asta', sau 'credeam ca te-ai maturizat si intelegi acum ca ...'). Asta e o conceptie gresita, de ce isi inchipuie adultii ca ei au neaparat dreptate ? In momentul in care ei incep sa judece e posibil ca tinerii sa vada in anumite aspecte mai just decat noi insine (hey, cine e perfect?).
Daca ii lasi unui copil (adolescent) libertatea sa gandeasca si respectul pentru ideile lui, si in acelasi timp il ajuti cu experienta ta sa isi dezvolte viziunea proprie (dar fara a il forta in alta directie decat vrea el) nu vei intampina rezistenta. Adolescentii sunt foarte naivi si manipulabili, cu conditia sa o faci corect. Nici eu nici cunostintele mele nu am avut parte de crize adolsecentine.
De fapt e o problema generala a 'interzisului'. Oamenii sunt egali in fata legii si a lui Dumnezeu, ei au aceleasi drepturi, si nu ar trebui sa isi ingradeasca unul altuia libertatea. Legile si regulile sunt facute ca sa ii protejeze pe oameni de altii aflati in momente critice (in care e posibil sa fie periculosi) sau de ei insisi cand se afla in momente critice. De exemplu, sa luam alcoolul la volan. Daca n-ar fi nici o regula in acest sens, un om va bea si va conduce, fiind fericit ca poate sa se exprime in liberate. Presupunand ca face un accident, si omoara 3 persoane nevinovate, care probabil ca ii sunt cunoscute. El va regreta acest lucru, si chiar daca n-o regreta, intr-o zi altcineva poate sa ii omoare propria familie in acest fel. Atunci acel om isi doreste sa fi fost protejat impotriva actiunii soferilor beti, chiar a sine insusi, fiindca pentru cateva ore de veselie produci o suferinta imensa altcuiva.

Mai este un aspect, exista unele reguli absolut vitale (cum ar fi sa nu ucizi, sa nu furi) si altele care sunt niste conveniente fara prea multa importanta (sa nu mananci pestele cu cutitul, sa nu versi cafeaua pe fata de masa alba a gazdei, sa nu vorbesti tare in locuri publice, sa nu abordezi un stil de coafura socant ...). Un tanar poate judeca singur daca e just sau nu sa le urmeze pe unele din ele, si poate in mod justificat sa le conteste pe altele. Oare e chiar asa de important cum te imbraci, cum vrobesti sau cum mananci ? Mai importante sunt calitatile interioare, cum gandesti, cata compasiune ai, ce poti da altora. Daca 'interzisul' se extinde prea mult va fi contestat. Din pacate, cu energia tineretii, cand te 'ia valul' de contestare, nu te opresti din drum, si contesti si lucruri pe care mai tarziu le vei considera bune. Dar cel mai bine e sa ii lasi sa isi 'dea cu capul' si vor invata ce e peretele.

Desdemona
#28150 (raspuns la: #28140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cum crezi ca s-a "dezvoltat" America ? - de (anonim) la: 25/11/2004 23:36:38
(la: Copii romani in SUA)
cum crezi ca s-a "dezvoltat" America ?
cu onestitate ? cu onoare ? cu corectitudine ?
ce crezi ca o sa gasesti in America ?
cultura ? arta ? filozofie ? valori ?
care crezi ca e profilul politicienilor in occident ? crezi ca sunt misionari crestini sau aparatori ai unor interese de clan ?
te-ai gindit vreodata ca azi Romania arata asa fiindca e o piata buna de desfacere pentru orice timpenie venita din occident, in speta din America ? fiindca romanii cred ca imitind comportamentul pe care-l vad in filme sau il vad la occidentali, devin si ei occidentali ?
de unde stii ca "acolo oamenii au inceput sa constientizeze" ceva ? ai trait acolo si ai vazut tu cu ochii tai ?
oamenii pot fi dusi de nas oriunde in lume si atunci devin o turma inerta preocupata doar de lucruri foarte materiale si deloc spirituale. cei care constientizeaza, asa cum spui, se pierd adeseori in turma care oricum nu intelege mare lucru.
sa nu ma intelegi gresit : occidentul are avantajele lui. esential e sa nu ajungi acolo cu idei preconcepute roz. daca reusesti sa pastrezi ce ai bun in tine si sa iei si ceea ce e bun din jur, poti avea o viata convenabila.
si nu uita ca biblia spune "fericiti cei saraci cu duhul". e adevarat. intelegi ce vrea sa spuna ?
#29873 (raspuns la: #28229) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
L.A. - de fefe la: 08/01/2005 01:24:30
(la: Pentru romanii din Los Angeles)
Mya draga,

Daca esti pe picior de mutare trebuie sa intelegi un lucru foarte important. Los Angeles este un oras enorm cu o multime de orase cot la cot cu el. In primul rind unde lucrezi va determina imediat unde vei locui. Daca esti obisnuita sa crezi ca o distanta de 20 de mile este o distanta usor si repede de traversat, in Los Angeles totul se schimba. Nu am locuit niciodata in zona L.A. si nici nu-mi doresc, numai si numai pentru faptul ca traficul este insuportabil. Am o multime de cunostinte si rude care se pling in continuu de chestia asta. Daca ai posibilitatea financiara sa locuiesti undeva foarte aproape de unde vei lucra iti recomand sa vezi ce poti gasi in zona serviciului. Orasele mentionate de tine sint toate foarte frumoase, dar in acelasi timp enorm de scumpe. Plus de asta taxele locale sint everestiale. Eu nu stiu ce fel de servici ai tu sau sotul tau, dar un om obisnuit cu un salariu normal trebuie sa se pregateasca sa dea cel putin o treime din salariu numai si numai pentru chirie. Nici nu-ti mai pomenesc de case de vinzare pentru ca la ora actuala daca nu te califici la cel putin $350,000 valoare de casa (si cu banii astia nu stiu daca gasesti ceva in zonele mentionate de tine) nici nu merita sa te muti in California, nu in zona Los Angeles. Daca mai ai intrebari spune, sau trimite-mi mesaj privat.
carapiscum - de nasi la: 11/01/2005 09:55:05
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
mai carapisicel, mai. ce zicea destin asta, ca erai inainte enigmescu si mai pe urma te-ai carapisicit. e adevarat? daca e adevarat, atunci de ce? te-ai luat la harta cu careva aici la cafenea de te-au interzis si a trebuit sa-ti faci un nou ID? (am si io o banuiala si te rog sa-mi spui daca e corecta sau ba). ca stii tu la ce ma gindesc, s-o fi repetind povestea. adica iar te-ai paruit cu careva , ca urmare ai fi fost "admonestat" de admini si ca sa dregi mamaliga iesi acuma la inaintare cu diverse mostre de cenusha capilara... intertwined cu poveste de dezastru sentimental si acuma trebuie sa cinti pe aceeasi melodie... vaaaaaai ce trist sunt. dar din toate conferintele de la cafenea, de ce ti-o fi tunat tocmai pe asta, nu pricep, ca nici macar nu are asa mare auditoriu - poate ca povestea cu nevasta o fi fost prima care ti-a venit in minte si ti-o fi fost mai usor sa brodezi pe tema asta.
nu stiu daca e corecta presupunerea mea, si nici macar nu pot sa spun exact de ce mi-a venit ideea asta - poate pt ca sunt eu putin sceptica atunci cind e vorba de blana lupului. dar oricum, promit solemn, "pe cuvint de pionier", sa nu mai bat capul cu problema asta. punct.

ca tot vorbeam despre diferentele astea....
hai sa-ti mai zic despre inca un defect feminin, cind e vorba despre relatii. desi nu pot generaliza, chiar asa cu una cu 2, ma risc totusi si spun ca femeia pur si simplu nu pricepe ca barbatul nu e telepat. asta e inca o cauza de neintelegeri a la Babel.
vezi tu, femeia, in multe parti ale lumii, invata de cind e bebelus, ca cere si nu i se da, apoi vede alti copii, baieti, ca ei cer si lor li se da (o bomboana, inca o ora afara la joaca pe principiul ca "las' ca daca e baiat, e mai putin periculos decit daca-ar fi fost fata" etc) si aceeasi diferentierecontinua fetitza-fata-femeia sa le observe la tot pasul, toata viata. vede cum baiatul SPUNE "vreau, da-mi", etc si primeste. ea nu. apoi o vede pe mama, bunica, alte femei adulte cum "cer" (sa zicem o vacanta mai scumpa, o noua mobila, etc), sunt refuzate, la care se botosesc, aplica tratamentul silentios, bocesc, etc si partenerul lor ( ca sa scape naibii de panarama si sa aiba liniste) cedeaza si ii da.
sunt comportamente invatate. asa vede ea ca se comporta parintii in relatie, asa stie si ea sa se poarte. la fel si baiatul invata aceleasi comportamente paterne.
si fetele, femeile, intre ele, se inteleg de minune, pt ca, cum iti spuneam mai devreme, vorbesc aceeasi limba. in nici un caz nu vreau sa merg atit de departe incit s-o numesc "limba frustrarii" fata de "male counterpart", dar sa zicem, o femeie stie sa recunoasca instinctiv simptomele - botoseala, tacerea suparata, trintitul lucrurilor, sporovait aiurea despre vrute si nevrute, iesiri emotionale de tot felul, etc, etc, etc, etc,...

de ce: pe masura ce creste, devenind din fata, femeie, tot mai multe experiente de acest gen traieste si vede in jurul ei. bineinteles ca la un moment dat, incepe sa faca legatura intre simptomele respective si cauzele aferente. e si normal ca o femeie sa fie inteleasa cel mai bine TOT DE O FEMEIE, cineva care a trecut la rindul ei prin acelasi gen de experiente, si poate a invatat ceva din ele - anume cum sa faca fata situatilor si emotiilor similare. (ti se pare ciudat ca cel mai bun prieten al unei femei este RAREORI un barbat?) in mod normal, exista un fel de "understanding" intre femei, in conversatia lor multe lucruri ramin nespuse in sensul de ne-articulate verbal dar percepute foarte bine. conversatia intre femei devine de multe ori un fel de "citit printre rinduri" si nici uneia nu-i trece prin cap ca se pot exprima altfel, adica in mod direct. de ce ar face-o, de vreme ce asta este genul de comunicare pe care au invatat-o de mici copile si o stapinesc atit de bine? asta e ceea ce vreau sa spun prin "limba femeii". un fel de "ghicit al gindurilor" - este mai mult un fel de ghicit al starilor emotionale prin care trece interlocutoarea, dincolo de cuvintele pe care le rosteste. este impropriu s-o numesc telepatie, dar alt cuvint nu-mi vine acum in cap.
ca sa-ti dau un exemplu: 2 prietene. una fericita de nu mai poate, cealalta cam necajita in viata sentimentala. se intilnesc la o birfa mica - asa cum e obiceiul femeiesc (asta e un fel de supapa prin care mai lasa sa iasa din cind in cind aburul sub presiune al sentimentelor pe care le tin inchise) sau poate vorbesc la telefon. a mai necajita:"si ce mai faci tu?"
aia care de obicei "crapa" de fericire: (o pauza atit de scurta inaintea raspunsului, incit ar trece neobservata) bine, tu? (sau ceva in genul "bine, uite cu serviciul ,cu casa, aia-ailalta, etc).
in secunda 2, cealalta a si perceput ca interlocutoarea are ceva pe suflet, sau ca lucrurile nu sint chiar asa roze, poate s-a intimplat ceva, etc - daca sunt "prietene bune" asta inseamna ca se cunosc de ceva mai multa vreme SAU sunt acelasi gen de persoane, mai exact, sunt acelasi gen de persoane dpdv emotional, adica au trecut prin experiente similare in viata lor si cunoscindu-se pe sine, isi cunosc si prietena - cum reactioneaza, ce nevoi sufletesti are, etc. si atunci va sti exact daca s-o piseze ca sa spuna ce are pe suflet, sau s-o lase sa-i spuna atunci cind va simti ea nevoia sa se descarce de problema aceea anume.
vezi tu, poate ca de aia ii este greu unui barbat, respectiv sot, sa stie cind sa insiste cu intrebarea/intrebarile pina ajunge la miezul problemei si cind nu.
nu degeaba a aparut si ideea ca atunci cind o femeie spune nu, inseamna de fapt da, si invers... cred ca e ceva in genul "vrei un inel cu diamant sau cu zirconiu?" "nu, ia-mi-l pe ala cu zirconiu, ca avem rate de platit la casa.." PROBLEM!!!! big problem!
el a intrebat-o "vrei?" ea insa, cu tot bagajul ei de frustrari feminine, crede ca "nu se cade" sa vrea prea mult, ii sade bine sa fie modesta. astea sunt valorile pe care le-a invatat de mica. o femeie este buna daca e modesta, adica daca "vrea" (de fapt, daca se multumeste cu) mai putin. aceasta modestie, este in fapt umilinta, nu in sensul vulgar, ci "umilinta biblica" - a fi un om umil, smerit, etc. daca ar reactiona altfel, adica sa vrea diamantul, in mintea ei ar apare imediat calificative negative la adresa propriei persoane - arivista, gold digger, etc - pe care le-a auzit mereu la adresa femeilor care au vrut mai mult in mod fatish. repet: care AU VRUT MAI MULT IN MOD FATIS. ( cu majuscule, pt ca si ea de fapt vrea mai mult, logic ca VREA diamantul si nu zirconiul, dar ii e rusine, teama etc s-o SPUNA deschis).
daca fata merge la cumparaturi cu mama (sau alta femeie) si e intrebata daca vrea (de fapt, daca II PLACE) camasa aia de $4 sau aia de $40 si fata spune "aia de $4", mama sau femeia cealalta stie instinctiv, ca cealalta e preferata.... (nu intotdeauna cumpara mama lucrul mai scump si pe placul ploadei, dar crede-ma ca intotdeauna STIE, reuseste sa inteleaga)
si revenint la barbatul si nevasta lui cu diamantul. vezi tu, barbatul e obisnuit de mic sa comunice direct, sa exprime prin CUVINTE exact ceea ce vrea, si nu prin emotii. el a intrebat "vrei?" i s-a spus nu.... si exact asta a inteles. prin urmare ii face sotiei pe plac si ii cumpara ieftinitura, ca doar vrea s-o vada fericita si nu bosumflata ca i-a cumparat ceva ce nu-i place. DAR: imediat ce a facut gestul darului e mirat - nu pentru ca nu primeste "recunostinta" ci pt ca n-o vede pe femeie atit de incintata pe cit se astepta s-o vada. si bineinteles, nu-i cade prea bine, simte ca efortul lui de a-i face femeii pe plac nu este apreciat, deci se simte el, ca persoana, ca barbat, neapreciat. asta una la mina.
apoi. femeia, cind vede ca primeste in loc de diamantul stralucitor la care ii curgeau balele, un amarit de zirconiu, nu pune prea tare la inima - pt ca are obisnuinta de a se multumi cu mai putin, de a fi modesta, de a nu primi intotdeauna ce isi doreste. DAR: ea intelege ca prin gestul ei de a pune nevoia familiei (rate la casa) inaintea dorintei ei personale (pt ca asa is expected, asa "se cade") , prin asta ea simte ca a facut un sacrificiu. si l-a facut, nu? ei, oricine se asteapta la apreciere, recunostinta, ceva de genul asta atunci cin face un sacrificiu. poate nu atunci cind face un gest frunos (dai cind oricum ai destul sau prea mult) dar, categoric, oricine se asteapta la ceva in schimb atunci cind e vorba de sacrificiu.
la ce fel de recunostinta s-ar astepta femeia? nu stiu sa zic, depinde de fiecare in parte, dar eu, ca muiere, iti spun ca daca-as fin in situatia asta, sa ma vad pe deget cu zirconiu in loc de diamant, mi-ar cam sta in git sa ajungem acasa si dragul meu sa nu se invirta macar putin in jurul meu ca minzul dupa coada iepii, sa se ofere (subliniez: sa SE OFERE) sa duca gunoiul, sa pregateasca el cina si sa ma trimita pe mine sa fac ceva ce-mi place "parca n-ai vorbit cu ai tai saptamina asta, las' ca pun eu masa si tu da-le telefon". acuma, depinde de "sacrificiu, acest "curtat" (in sensul de a face curte) este un fel de moneda de schimb... cursul poate sa varieze de la 1 ora-2 la mai multe, poate o zi intreaga... (apropo, nu lua exemplul meu cu diamantul ad literam, zic eu ca se aplica la mai toate situatiile de genul "ce vrei")
ei bine, cind cei 2 ajung acasa, sotul nu se ofera sa faca nimic, pt ca nu asta e rutina cu care s-a obisnuit in casnicie, deci crede ca n-are rost sa tulbure apele aiurea, cu atit mai mult cu cit unele femei sar ca arse cind intra sotul in bucatarie (dar si asta, cit e DORINTA lor si cit e ceea ce cred ele ca se asteapta din partea lor...). si bineinteles, ca atunci femeia se simte neapreciata, sacrificiul ei nu e apreciat deci nici ea ca persoana, ca femeie nu este apreciata, nu este iubita...
si de aici probleme peste probleme, neintelegeri, atitea si atitea. Toate astea pt ca o femeie cu greu reuseste sa priceapa ca barbatul nu e telepat, nu-i poate citi gindurile.

Si crede-ma, ca de multe ori femeia se asteapta de la barbatul ei sa ii citesca gindurile, sa-i anticipeze dorintele. De ce?: 1 la mina, pt ca asta e genul de comunicare cu care a fost invatata de mica, asa este cel mai la indemina pt ea sa comunice si sa i se comunice. Si 2 la mina pt ca ii este greu sa “se faca de ris” in ochii barbatului ei, sa ii spuna deschis, in fata ca “vrea”, isi doreste mai mult – a fost invatata de mica sa fie modesta (umila) ca asa e frumos. Daca nu e modesta si vrea mai mult, nu-i sade bine, nu-i frumos din partea ei, nu se ridica la nivelul asteptarilor (ale societatii, familiei sau sotului), deci ea ca persoana ar fi mai putin valoroasa prin astfel de acte, implicit sa teme sa nu fie considerate… mai putin valoroasa decit se aspteapta sotul ei sa fie si deci sa-i piarda iubirea… si atunci ea, saraca femeie, se asteapta de la sotul ei (care se presupune CULMEA, ca ar trebui sa fie prietenul ei cel mai bun) sa-i citeasca gindurile, sa-i anticipeze dorintele ascunse si sa i le indeplineasca, fara a o forta sa le admita deschis, verbal, scutind-o astfel de “rusinea” de a nu se ridica la nivelul asteptarilor pe care societatea le ridica fata de ea ca femeie.

complicat, nu? Si apoi nu e doar vina barbatului ca nu poate citi gindurile. Mai e si vina femeii ca nu intelege acest lucru.

cam lunga explicatia asta, dar sper ca nu te-am plictisit de pomana
mic sfat pt carapisicum - de nasi la: 12/01/2005 07:33:08
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
un sfat, daca ma ingadui carapisicum. uita de flori si de cerut iertare sau inca o sansa. nu de alta, dar nu tine figura si de altfel ai vazut si tu asta pe propria piele cum spuneai. cind o femeie a adunat "in gusha" ani de zile de nemultumire conjugala, resentimentele aferente, etc, etc - sa-i vina cel care i-a gresit sa-si ceara iertare si pe deasupra si "cu flori".... stii ce se intimpla? vede rosu in fata ochilor mai ceva ca taurul turbat, chiar daca se stapineste si nu-si da pe fata adevarata furie. furie fata de gestul in sine.

din cite imi pot eu permite sa spun, ca femeie, chestia cu florile este un cliseu si atit. un barbat care a gresit cumva femeii sale, nu i-a gresit din cauza ca nu i-a adus flori cind a trebuit si acum repara greseala... aducind flori. daca a suparat-o sau a ranit-o, in mod sigur a facut-o printr-o vorba aruncata si apoi interpretata aiurea, sau un gest la fel, gresit interpretat (in afara cazului in care respectivul calca in strachini prin ograda vecinului...atunci nu mai e problema de interpretare).

vezi tu carapiscum, nu numai femeile au "hibe", le au si barbatii pe ale lor. aidoma femeilor, si barbatii sufera de deficiente de comunicare. cum iti spuneam mai devreme, femeile nu prea se pricep in a-si comunica dorintele asa-zis "egoiste". dar nici barbatii nu sunt prea indeminatici cind e vorba de impartasirea emotiilor. in special acele emotii care sunt un tabu pt barbati (ingrijorarea, FRICA DE ESEC, teama de a nu fi apreciat/iubit - respectiv gelozia).

daca barbatul vine acasa obosit de la serviciu, este ingrozitor de stresat pt ca trebuie sa predea o lucrare in 2 zile si inca nu i-a gasit solutia, pe deasupra l-a mai si enervat careva, in plus peste citeva saptamini mai e ziua nevestii, a vreunei rude apropiate, sau trebuie sa mearga in concediu si bani nu prea sunt chiar asa de multi.... in aceasta stare de spirit ce face el cind ajunge acasa? TACE, ESTE RETRAS. se retrage in carapacea lui si isi rumega problemele in gind, incercind (si reusind de cele mai multe ori) sa gaseask cai de rezolvare.

dar cu ce pret? pt o femeie, actul in sine de a-si impartasi problemele cu prietenii(le) nu inseamna numai descarcarea sufletului de atitea emotii si eventual gasirea unei solutii; in egala masura este si O DOVADA de incredere si afectiune fata de prietenul(a) caruia i se destainuieste. si aceasta dovada este foarte pretioasa pt o femeie. imagineaza-ti tu cum s-o fi simtind femeia cind ii vine barbatul acasa, il vede ca e "intors pe dos", ea isi arata ingrijorarea si afectiunea asa cum stie, il tot piseaza si-l intreaba ce-i cu el, ce-l supara, vrea sa vorbeasca, dar el nu si nu. si in plus se mai si enerveaza pe ea ca cica il "cicaleste".

(avind in vedere cum este educat barbatul de mic copil, ceva in genul plinsul e mai mult pt femei nu pt barbati, ei sunt puternici, ele slabe, ei trebuie sa isi stapineasca emotiile, ei trebuie sa fie "provideri" pt familie, pt ei este o rusine sa esueze, si orice esec e un capat de tara... bineinteles ca incercarea femeii de a-l face sa vorbeasca despre problemele lui e perceputa ca un fel de a "ii fi fortata mina" sa recunoasca in fata ei ca nu e chiar asa de puternic si imun la probleme. si in momentul in care se intimpla acest lucru orice barbat simte mai putina iubire pt femeia lui... in timp, fara intelegerea acestui lucru, resentimentele sunt inevitabile si devin combustibil pt certuri viitoare, nascute din "nervii" barbatului)

si ca sa revin la femeie. cind barbatul refuza sa ii impartaseasca problemele lui, se vede respinsa. ea isi ofera ajutorul, sprijinul, suportul moral si afectiunea, asa cum stie s-o faca (dorind comunicarea). si de vreme ce ajutorul ei este respins, ea insasi se simte respinsa. si inca un lucru, nu uita, cum ti-am spus ma devreme, asta e o dovada de incredere (cind vine vorba de femei si prietenia intre ele). barbatul, refuzindu-i ajutorul, nu numai ca o face sa se simta respinsa, dar mai mult, NEDEMNA DE INCREDEREA LUI.... si uite-asa, un raspuns scurt "nu, n-am chef, las-ama-n pace" sau pur si simplu tacerea devine o adevarata poveste de citeva pagini atunci cind e tradusa in "limbajul femeii".

bineinteles, cel mai simplu este sa i se explice femeii aceste lucruri si cind barbatul e "cu fundu-n sus" din diferite motive, efectiv sa-i spuna sotiei ca o iubeste si supararea lui n-are nimic a face cu ea, dar ca EL ARE NEVOIE de putin spatiu, un timp sa reflecteze, si s-o asigure ca atunci cind se va simti in stare sa comunice, el singur va incepe conversatia (ah! si sa nu uite sa se tina de cuvint, ca stii cum e cu femeile si curiozitatea). daca te uiti putin in urma la casnicia ta, oare cite probleme ai fi putut rezolva sau chiar evita, daca ai fi stiut sa-i spui sotiei "draga mea, abia am asteptat sa vin acasa si sa te vad. ca asa o zi oribila am avut astazi la serviciu de nici nu-mi arde de nimica. lasa-ma citeva ceasuri sa-mi limpezesc mintea si iti povestesc mai incolo, ok?" - crede-ma ca orice femeie ar intelege lucrul asta si IN PLUS nu s-ar mai simti respinsa sau neapreciata sau neiubita asa cum se intimpla de multe ori...
si lucrurile astea ramin nespuse, din pacate, de multe ori intr-o relatie, se acumuleaza si se strica shandramaua.
nu vreau sa torn sare pe rana avind in vedere ca "medicamentul" vine oarecum dupa moartea pacientului, dar poate ca vreodata in viata, informatia asta despre sufletul si mintea femeii iti va fi de vreun folos.
si cine stie, poate chiar cu sotia pe care acum crezi ca ai pierdut-o definitiv.
dar daca ai vreo sansa de a fi primit din nou in viata ei, sansa asta nu este nici un cimp intreg de flori, nici un cadou cit de sclipitor si cit de scump, nici o jertfa de-a ta, nici implorarile, nici daca iti ceri iertare de 1000 de ori pe zi si mergi in genunchi in urma ei. nimic, ABSOLUT NIMIC din toate astea nu alina sentimentele ranite ale unei femei.

si aici iti dau eu sfatul meu (este doar un sfat si faci cum crezi): SENTIMENTELE i-au fost ranite, ACELEASI SENTIMENTE trebuie sa-i fie alinate. cumva in genul ochi pt ochi. (daca i-a fost amputat piciorul cuiva, nu te apuci s-i plombezi cariile din gura, ca nu asta-l doare. ii faci o proteza sau ii dai o cirja, logic, nu?) adica femeii nu i-a fost ranit portofelul, nici dulapul de haine ca sa-i faci cadouri, nu i-au fost ranite mirosul aerului din camera sau paleta coloristica ori vreun aranjament artistic ca sa-i vii cu flori. si s-avem pardon, n-ai calcat-o pe picior la dans ca sa-i ceri iertare. NU. sentimentele i le-ai ranit, sentimentele trebuie sa "i le repari".
imi dau seama ca nu prea stii cum. si nici n-ai sa stii pina n-ai sa vorbesti cu ea. DAR, atentie mare, trebuie intii de toate sa te gindesti bine de tot in retrospectiva si sa iti dai seama, sa constientizezi macar citeva dintre greselile pe care le-ai facut. fie si 2-3 situatii acolo, tot e un inceput. atunci cind iti vei da singur seama de ele si vei intelege cum s-ar fi simtit sotia ta, ABIA ATUNCI sa te duci la ea si sa-i vorbesti. dar sub nici o forma sa nu-i vorbesti de iertare. NU. femeia nu vrea sa trebuiasca (sau sa i se ceara) sa ierte, cum nu vrea nici sa fie ranita. ceea ce vrea, sau accepta o femeie in acest gen de situatii nu este cererea de scuze (ca nu degeaba o fi ranchiuna o stare emotionala intilnita cel mai des la femei, he!he!). repet: NU!
ceea ce vrea insa o femeie (vezi tu, folosesc "a vrea, a dori" desi poate ea nu-ti va spune niciodata) este sa-i fie VALIDATE SENTIMENTELE.
trebuie sa recunosti in fata ei nu numai CA ai gresit, dar mai ales CUM. ea are nevoie sa vada ca tu stii, constientizezi CUM anume ai ranit-o, vrea sa vada ca macar o data ITI DAI SEAMA cum ai facut-o sa se simta in situatia x si y. fie si numai 2-3 situatii de acest gen, pe care sa le constientizezi, al caror impact asupra emotiilor ei il intelegi acum, este un bun inceput. tot ceea ce trebuie sa faci apoi aste sa insisti cu intrebarile, sa-ti spuna ea care alte situatii au mai fost si cum s-a simtit sau ce-a simtit la vremea respectiva. aici nu trebuie sa te lasi batut, trebuie sa insisti, sai ii ceri ajutorul sa te faca sa intelegi ce-a simtit, sa-ti spuna ea in continuare... si cind va incepe sa vorbeasca, nu uita s-o ASCULTI.
prin a "asculta" vreau sa spun:
1. n-o intrerupe SUB NICI O FORMA pt a-ti lua apararea sau a te justifica in vreun fel - n-ai face decit sa-i invalidezi din nou sentimentele si te-ai ostenit de pomana.
2. intrerupe-o DE FIECARE DATA cind ceva din spusele ei ti se pare cit de cit vag sau neclar. (ii spui, "stai putin ca nu inteleg, au cind am zis chestie asta, tu ai simtit ca ... sau ca...) - este ceea ce se numeste "probing questions". asta ii va arata ei ca tu nu doar o auzi (adica ai putea reproduce eventual ca papagalul tot ce a spus ea) ci, mai ales, ca o ASCULTI - te intereseaza ceea ce iti spune si procesezi informatiile pe care ti le da.
3. probabil va fi nevoie de multe discutii de acest gen si se va intinde pelteaua peste o bucata buna de vreme (asta daca vei avea suficient tact incit sa o poti atrage in discutie, to begin with!). nu uita, de fiecare data la sfirsitul discutiei sa ii arati ca ai inteles ceea ce a spus, ca ai inteles care au fost sentimentele ei si de ce. SI: exprima-ti clar regretul pt ceea ce s-a intimplat, pt faptul ca n-ai stiut s-o intelegi la vremea respectiva, si pt faptul ca ti-a trebuit atit de mult timp s-o intrebi. asta e singura cenusa in cap pe care ea o va accepta. regretul fata de fapte (care implicit inseamna constientizarea lor, si validarea sentimeltelor ei). daca vei incepe sa miorlai a iertare vei taia singur maioneza. poti s-o imbratisezi, poti sa oftezi, sa versi o lacrima ca si cum te-ar durea ceea ce-ti spune la fel cum a durut-o pe ea la vremea respectiva, dar nu poti sa ii CERI sa te ierte.
o femeie care a suferit in casnicie atita vreme, daca ajunge la stadiul de a dori ruptura (are ceva de-a face cu instinctul de conservare) in mod sigur simte ca a dat destul si s-a saturat sa tot dea. si a i se cere orice (fie chiar si iertare) pune capac. ea vrea (in aceasta stare de spirit in care probabil se afla) sa dea numai daca asa are ea chef, nu mai accepta sa i se ceara nimic (nici macar in genunghi) si vrea sa i se dea si ei - in acest caz, validarea sentimentelor, intelegerea emotiilor prin care a trecut.
si mai incolo, cind va considera ea ca a primit destula satisfactie (ca aia la dueluri), daca va fi posibil va veti relua viata impreuna, daca va hotari sa nu, atunci cel putin nu-ti va purta ura si resentimente.

cum spuneam, este doar un sfat.
asta e - de athos la: 25/01/2005 08:55:12
(la: Reincarnarea sufletului si suflete surori)
greseala mare a religiilor:NU exista una adevarata,
din simplul fapt ca D-zeu e UNIC,si e al nostru tuturor;
atunci gand(si daca...) omenirea va intelege acest lucru
viata noastra va fi mai frumoasa...
#34458 (raspuns la: #34252) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sfatul batranului senil... - de ampop la: 22/03/2005 10:22:27
(la: ati insela(ati inselat) persoana de langa dvs?)
Lamureste-te ce vrei, maturizeaza-te...si vezi ce e ala "iubit" sau "iubita" nu f...cker, caci din cate am inteles dupa cateva saptamani schimbi doar f...cking partner. Oricum libertinajul generatiei voastre ma depaseste, nu prea inteleg mare lucru...poarta multe condomuri la indemana ca sa poti schimba des partenerul, safely, ca "ispita" vine si..arde-o Gyugyu! Gandeste-te bine, ca nu-i asta toate viata! Cineva poate de sus te vede...
Mario



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: