nu intra soarele pe geam intra doctorul pe usa

m-am gandit la tine, anisia si ma gandisesm si ce-ti raspund...mi-au luat-o altii inainte :

rodica a spus ca timpul este singurul medicament, nu sfaturile si poate nici incurajarile celor ce-ti sunt aproape de multe ori...

thorn te-a indemnat sa lasi fereastra deschisa, pentru ca unde nu intra SOARELE pe fereastra, sigur va intra doctorul. fara speranta si un pic de optimism spiritul se cufunda in stari greu de controlat...

Lady a pus punctul pe I, si asta voiam si eu sa-ti spun: ca nu te vad ( desi nu te cunosc dincolo de prezenta ta pe cafenea-uneori cuvinte transpun destul de bine natura omului de dincolo de ecranul calculatorului)...ce ziceam? ah, DA!

Spuneam ca nu te vad in NICI UN CAZ, vre-odata 'amortita'. Poate aparent, din instinct de conservare. Dar adanc, si la miezul fiintei tale, intotdeauna te vei pastra 'vie', vibranta, sensibila, cu o delicatete a sufletului nealterata chiar de cele mai dureroase experiente.

multe urari de bine!

In casa unde soarele intra pe fereastra nu va intra doctorul alopat pe usa... :))))))))

iar in casele in care nu intra invatatura va intra doctorul alternativ de cate ori va pofti dar asta numa' pana la decesul victimei.
;))

apropo de exemplul tau, ar trebui sa avem o discutie despre egalitatea in toate, sau, cine e mai egal, barbatul sau femeia?



Unde te opresti cu politetea astfel incat sa nu lezezi sentimentele femeilor?



Cred mai degraba ca parerile vor fi impartite. Inca mai sunt femei care vor sa stea jos in tramvai, sa li se deschida usa, sa mearga in fata barbatului cand trec printr-un spatiu stramt, etc, in loc sa fie...egale cu barbatul. Egalitatea cred ca tine de altceva, nu de cine intra primul pe usa !

Sau nu ???

se ia un om, adica eu.
stiu c-am pretentii numindu-m-asa, dar fiti ingaduitori.
nu ca mi-ar pasa cu-adevarat, nu ca ...ok?

luati o zi ca asta.
abia m-am trezit, ii pranzu-al mare, da' ma doare-n cot, ii sambata.
ar putea fi si joi?
cu siguranta.
o plouat peste noapte si-acuma-mi bate soarele-n geam.
deschid.
fac o tura prin casa, umblu larg la toate ferestrele la care-ajung.

nu mai fac de trei luni cafea, da' merge si-un ceiut de fruncte.

ma bag 'napoi in pat si ma-ntind cat is de lunga..
mamaaaaa!!!!

acu' ma ridic.
ce-o sa fac?
orice, taica, ORICE!
exist si mi-e bine!

deocamdata m-aerisesc.

(fuse-un exemplu oarecare)

ohooo.... ar fi multe de enumerat aici....

in primul rand soarele. daca nu imi bate soarele in geam dimineata, sunt morocanoasa toata ziua.
nu pot sa gandesc decat dupa prima gura de cafea. sau sa vorbesc coerent. d'aia...
nu suport telefoanele dimineata.
ma calca pe nervi musafirii care imi muta lucrurile de colo-colo (vezi mama, tata, obisnuitii casei).
cand pune vecinu manele, ii raspund cu metallica.
ma intorc de 3 ori de la usa sa ma asigur ca am scos fierul de calcat din priza.
nu suport sa puna cineva mana pe sticla mea de bere.
imi pun reminder pentru alt reminder si pana la urma uit de toate.
si altele, mai multe si marunte...

"Cine nu crede in minuni,nu e realist."

Soneria zbarnaie indelung,facandu-ma sa sar de pe canapea peste cutiile trantite de-a valma in mijlocul sufrageriei. Direct la usa, cu o mana pe intrerupatorul electric,cealalta pe cheie,cu ochii rosii si obrajii umflati.
-Hohoho!! dormeai!zice,intrand cu o dara de aer inghetat dupa el,scuturandu-si zapada de pe bocanci.
-Dormeam,mormai,cu glasul vatuit.Nu mai tropai asa,ca trezesti vecinii.
-Cum sa-i trezesc?Pai si aia dorm?Mah,in orasu' asta nimeni nu-l mai asteapta pe Mos Craciun?
-Ce sa astepte? Aia e o familie mixta.Ea pachistaneza si el arab.N-au avut onoarea sa te cunoasca,ranjesc,razbunandu-mi somnul facut praf.Hai la bucatarie sa te odihnesti.
Intra,trantind in usa sacul aproape gol pe un alt maldar de cutii.
-Prajituri ai?intreaba,cu o lucire pofticioasa in ochi.
-N-am, zic sec.Era o coada imensa la Careffour.Am niste napolitane,daca vrei.Joe,cu alune.
Insfaca punga si se apuca sa rontaie,cu ochii pe jumatate inchisi.
-Da'...niste lapte?
-Lapte? De unde? Ia redbull.Te tine treaz.Laptele nu-ti face bine.
Ma priveste mofluz,ca un copil grasut prins la borcanul cu dulceata.
-Asa-i...da-mi place!
Mananca in tacere.Ma uit la obrajii lui,roscovani si taiati de riduri marunte,sub cusma sprancenelor albe.Parca-i mai batran.Parca-i mai istovit.
-Cum ti-a fost seara?intreb.
-Hmmm...zice,stergandu-si firmiturile din coltul buzelor.Cum sa fie?lume multa, dar macar darurile sunt mai mici si mai usoare.Telefoane mobile,playere,vize pentru America,parfumuri scumpe.Astea la cei bogati.Ocupa putin loc in sac.La cei saraci – portocale , ca merele-s scumpe.Si sanatate,cat le-am putut eu da, de la mine.Da' tu de ce ai ochii rosii? ma intreaba,apropiindu-si pleoapele, ca miopii.
- Am plans,zic imbufnata.
-De ce? Ca esti singura? De ce nu te duci la prietene?
-La care? Una naste,una divorteaza si una a emigrat.Ailalta petrece Craciunul in Caraibe.
Tace o vreme, a vinovatie.
-Nu prea mai am cadouri, sa stii.Pe tine te las mereu la urma,ca nu-mi ceri nimic.Dar vin si la anul!
-Promiti tu?intreb,cu ochii licarind a zambet.
-Promit! O sa vezi! Dar poate atunci cumperi niste prajituri.Napolitanele astea erau expirate.Le-am mancat ca-mi era foame.De cand au inlocuit hornurile cu caloriferele,nu-ti mai lasa nimeni nici macar un fursec si-o cana cu apa la indemana.
Se ridica incet,indreptandu-si spatele cu greu.
-Ei, eu ma duc...imi prinde barbia in mana stanga.Capu' sus, fetito,ca trebuie sa ne vedem si de Craciunul viitor.
Zambesc deschizandu-i usa.
-Drum bun, Mosule.Sa ai gria de tine.
-Am, zice, si se intoarce dintr-o data .Mai copila,cat pe ce sa uit! Cineva m-a rugat sa-ti dau asta...uite!
Imi pune un plic in mana si deschide usa liftului mormaid un colind in barba .

Ma strecor in casa,cu o umbra de speranta in inima.”O sa vin si la anu' ...”
Plicul mic imi arde degetele.Il rup gandindu-ma la niste ulite inzapezite, la ziua de ieri,la copiii vecinilor ce ma colindasera de cu seara.
Inauntru, o hartie usor mototolita si cateva cuvinte aruncate in graba:
”La multi ani,piticule!”

E liniste, e noapte.Si s-a pornit sa ninga.Zambesc pierduta mainii de departe, care mi-a luminat Craciunul...si stiu acum.Va mai fi unul si la anul...si inca unul...si inca unul.
Deschid fereastra si spun incet, sa ma auzi, in somn.”La multi ani,dragulmeu.Craciun fericit!”

bah, io sunt dintr-o bukata!
cand intra barbatul pe usa, s-o impinga cu picioru' si-apoi sa-mi dea un pumn in nas, sa-mi kurga borshul!!!
in loc de bunozioa (sau doamne-fereste "saromana"), vreau sa ma-njure olteneste, sa-mi patrunda la oase!
daca nu-i gata mancarea, sa-mi faca guler din farfurie, sa seman cu Catherina de Medici in noaptea nuntii!
sa nu-mi zica "te iobesc", decat o data in viata, la primarie cand zic "da" cu cutzitu' la gat!
bah, sa nu-i fie dor de mine, ca-l adun de pe jos!
daca-l prind ku kadou, ii tai cotzofana si-o arunc la cainii maidanezi!
cand pune mana pe mine, sa-mi fraktureze coastele de drac, sa ma-ndoaie la 180°.
daca n-are mujkii tari si karàkteru' ca cremenea, sa se-arunce-n Dunare la Portile de Fier cu piatra atarnata de gat!
auzishi?

cu palme peste ceafa,
Hartemiza

"am venit acum 3 ani, am batut in usa si mi-au strigat "intra si-nchide usa ca se face corent!""
Cam asa am patit si eu, cred cu userul 6019 .Nici acum nu-mi stiu numarul(in jur de 20000?)Capitanii muschetari ai mei Cosmacpan,Intruder si Pycky tzine-le-ar Domnul sabiile ascutite,dar in teaca,mi-au facut botezul focului aruncandu-ma in cuptorul Cafenelei ca sa ajut cafeaua sa dea in foc.Cu adanca mea recunostinta iti urez: Multi Ani!Sa prinzi pe Cafenea un numar de ani ce se scrie cu trei cifre!
Al tau elev-user 19xxx.

Declar sezonul la paruiala intre-deschis. Am gonit stereotipul din incapere, am pus de paza o pisica cu ochii verzi sa pazeasca raza de circareala ce intra pe sub usa

:)))))))))))

misto.

nu pot crede ca inca se mai pun biletele de-astea in cutiile postale. stiu ca primeam in copilarie, la primul chiar m-am speriat, am facut ce zicea acolo, am copiat textul de tzspe ori si intentionam sa pun copiile in cutiile vecinilor, dar mi-era foarte frica sa nu ma vada cineva. si de cateori imi luam inima in dinti, intra cineva pe usa blocului... asa ca pana la urma nu le-am mai pus. dar mult timp am stat cu frica de ghinion :)

n-ai fi zis si tu "da, da, asa ie, biata adina cat s-a mai chinuit...da io nu si nu, da-i cu votu, mai sunt 3 zile, mai sunt 2, mai e una, hai si haide!"

nuuuu, de ce sa nu ma lasi tu pe mine sa fiu mutulica impiedicatu' cafenelei care intra ultimu pe usa si se impleticeste de veveritze...eh...grea veatza si amara.

Sa cresti mare! Si sa mai organizezi fromos concurse. pup :D

"Suferintele tanarul Werther" au provocat la vremea lor valuri de sinucideri printre tineri. = as paria ca majoritatea sinucigasilor vedea soarele prin geam ;)

Pariez inca o data ca balanta nu inclina deloc in favoarea numarului de sinucigasi care au citit cartea vs celor care au citit cartea si sunt bine mersi, deci ...concluzia se "trage" singura :)))

Articolul intra-devar descrie problema psihica a unor indivizi. Parerea mea este ca nu munca in occident i-a inebunit. Ci mai degraba conditiile in care munceau acei oameni, numarul de ore de munca pe saptamina, lipsa de odihna si lipsa locurilor de relaxare.
Afectarea phisica a unor oameni este ceva ne-acceptabil. Firmele care i-au angajat ar trebui investigate.

Pe de alta parte, un diagnostic „Bolnav psihic irecuperabil” este destul de extrem si m-as indoi de competenta si dedicatia profesionala a doctorilor. Poate ca in Romania nu s-a auzit inca de terapie de recuperare.

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.

Iata-ma in trenul ce ma ducea impreuna cu cea mai mare parte a studentilor basarabeni din acel an care veneau in Romania. Cateva ore lungi in Ungheni, apoi Iasi, iata-ma facand cunostinta cu simpaticul meu prieten Cipi, care a terminat aici liceul. La Cluj? Ce bine, si eu! Trebuia sa asteptam vreo sapte-zece ore, tocmai scapasem trenul. Hai sa-ti arat orasul! Hai!

Iata-ne langa universitate, iata-ne pe langa parcul ala lung caruia nu-i mai tin minte numele, iata-ne intr-un bar band cate o cola, cafea, apoi mai departe aiurea pe strazi, numai nu in acea gara, care nu mi s-a parut a avea o imagine estetica, o imagine a unui loc unde poti astepta cateva ore.

Incercam sa compar acest oras cu Chisinaul, nu stiam ce sa cred, comparam parcul cu parcul Stefan cel Mare, sediile universitatii pe care le vedeam aici si cele de acasa. Nu mi se parea urat, din contra, fain, dar incepeam sa simt un dor de orasul meu, de prietenii ce au venit in ultima zi sa ma vada, numai ca eu nu mai eram acolo, de strazile acelea abia luminate ale Chisinaului, dor de verdele halucinant de peste tot, orasul meu extrem de verde ramanea in urma, simteam cum ma indepartez si de prietenii mei, acele ore din Iasi parca incercau sa ma faca sa ma mai gandesc, dar nu, vreau in Romania, in aceasta tara minunata a visurilor mele. Chiar in Cluj, cu cat mai departe de acasa - cu atat mai bine, cu atat mai usor de a suporta lipsa celor dragi, daca stii ca sunt departe, prea departe, imposibil sa reactioneze cand te gandesti la ei.

Iata-ne cu Cipi mancand pe strada sanwichiuri si cautand alt bar pentru a mai bea o cafea ca sa nu adormim. Am gasit. Iar pe drumuri. Apoi la gara. Apoi in tren. Apoi Cipi imi zice sa ne cautam un compartiment gol, gasim, adormim, peste vreo patru ore intra in compartiment niste personaje nu tocmai frumos mirositoare, ni se face rau la stomac, iesim, mergem in compartimentul nostru unde viitorii colegi de la Cluj dorm, dar pe noi nu prea ne intereseaza, ii trezim, ne fac loc si noua si adormim. Aici e Clujul?

Coboram repede, habar n-avand ca trenul sta mai mult aici. Nu ne asteapta nimeni, spre deosebire de colegii care au ramas in Iasi. Incepe panica, spre amuzamentul lui Cipi si al meu. Alearga speriati, iau taxiuri, unii mergand la facultate (e sambata) altii la camine.

Mergem si noi la camine, nu ne asteapta nimeni aici, in sfarsit o administratoare mai inimoasa ne da cateva camere pana luni. Eu cu Cipi mergem sa ne cautam facultatile noastre. Un oras vechi, impresie de film sa vezi prima oara Clujul. Mai ales daca vii din RM. Din orasul viu, energicul si raul Chisinau, fata de dulcele mosnegel romano-maghiar. Da, crezusem ca va trebui sa invat maghiara pentru a ma descurca in acest oras cu toate bancile vopsite in tricolor. La gara, auzeam numai vorba maghiara, probabil din cauza ca pleca un tren spre Budapesta, dar nu m-am gandit la asta.

O fata plangea nestiind ce sa faca, am dus-o la camin. Cipi isi vazuse numele pe lista de cazare. Am gasit niste studenti basarabeni in caminul facultatii de drept. Au zis ca putem sta pana ne descurcam cu toate actele, cu cazarea. Erau simpatici, karatisti sau asa ceva, dar ne-au aratat o perspectiva a Clujului la care nu ne asteptasem.

Ce cautati, bai baieti, in orasul asta? La litere, drept, sunteti nebuni! O sa va strice zilele profii astia, stiti cat iubesc basarabenii? I-ar pica pe toti. Mai ales la drept si la litere. Eu sa fiu in locul vostru m-as transfera acum in alt oras, numai nu aici.

Primele zile in Cluj. Dupa vreo saptamana reusisem sa ma cazez. Sa ma gazez. Singur, deocamdata, intr-o camera. La liceul de transporturi. Miros de cacat, presimtiri de cacat. Era doar inceputul drumului. O poveste urmuziana. Povestea silii si a renuntarii. Povestea atrofierii simturilor, deceptiilor. O poveste despre degradare si simtul mortii la numai un pas. A insuficientei aerului in facultatea de litere, a naduselii din unele sali de curs. A sentimentului de a te simti o vita proasta in fata geniului de profesor. Cultivarea sentimentului de inferioritate: 1) student in fata gavniucilor de profesori 2) baiete, nu esti cumva basarabean? Am observat, am observat. Mai cere carti de la colegi, mai invata limba romana etc.etc.

Fuck you zic privind in urma, fuck you! Tuturor profesorilor care nu fac (fuck you!) diferenta intre paranoia (suntem desigur cea mai buna facultate de litere din tara, aia de la Bucuresti e clar sub nivelul nostru) si prostie. Da' cate glume proaste am auzit! Stiti cum fac profesorii cate un cacat de gluma si toti rad in sila, sa nu se supere profesorul.

Ma bagase cretinii in anul pregatitor, toti cei veniti la litere trebuia sa faca anul pregatitor. Nu conteaza daca ai mai facut vreun an de facultate in RM, trebe sa invatati limba romana, no, sa va acomodati. Acomodarea pulii! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!

Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau.

Asa am inceput sa nu mai fac notite, sa nu mai scriu in caietelul meu, ci direct pe pereti, ziduri, lifturi.

Am obosit sa tot visez si m-am dus la cinematograf. Sa privesc Fight club, sau poate un film de Tarantino, intelegi?



Crede si nu cerceta!...

cunosc cetateni germani care nu mai folosesc pasapoartele pentru a intra in Ro din 2002. Noi insa vom avea nevoie de ele si dupa 2007. Pentru simplul motiv ca, satula de cele 10 noi state membre, EU o sa apara cu statistici si analize serios documentate ca sa ne lase linistiti in cloaca noastra....

teodora

Trei blonde intra intr-un bar. Sunt fericite, danseaza si canta. Tot comanda fiecare cate ceva de baut.
Barmanul pana la urma, le intreaba ce sarbatoresc. Una dintre ele ii explica:
- Tocmai am terminat un puzzle si ne-a luat numai 3 luni sa terminam.
- Si ? Intreba barmanul.
- Pe cutie scria 2-4 ani !




SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Si Craica va intra in Europa, nu-i asa?


Peisaj din Craica. Calea ferata functioneaza inca




Fotoreportaj de Petrut Calinescu
www.petrut-calinescu.com
Sambata, 22 Mai 2004


Si Craica va intra in Europa – foto 1 (format jpg) – foto 2 – foto 3 – foto 4 – foto 5 – foto 6
Cartierul tiganesc Craica, de la marginea orasului Baia Mare, nu are o istorie diferita fata de alte asezari tiganesti din tara. Majoritatea rromilor de aici locuiau in apartamente date de stat, dar acumularea datoriilor la intretinere si neplata lor i-a facut sa ajunga in strada. Primaria a inchis ochii si, treptat, ei s-au apucat sa-si construiasca niste maghernite la periferia orasului, intre piriul Craica si calea ferata. Acum sint vreo 50 de case in care locuiesc peste 300 de oameni. Chiar daca e mic, cartierul e organizat dupa toate regulile. Exista un bulibasa, un “centru” de tatuaje, unde un pusti si-a facut mina pe jumatate din locuitorii de aici, console de jocuri pe televizor si antene parabolice.




Copyright © 1996-2004 Evenimentul Zilei




SB

As dori mult de tot sa pot intra in contact cu un preot ortodox pentru a-i putea cere niste sfaturi! Abia azi am descoperit aceasta pagina, insa nu ma descurc deloc pentru a putea formula o intrebare adresata unui preot si care sa-mi poata raaspunde EL personal!
Cum sa fac?

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ si nu ucid
……….
caci eu iubesc/ si flori si ochi si buze si morminte.

Cu toate scuzele de rigoare pentru schilodirea testamentului blagian am pastrat doar inceputul si sfarsitul poeziei caci pentru acest material doar doua idei se zbat in mine : « si nu ucid – caci eu iubesc » atat si nimic mai mult. In continuare dau glas printr-un citat domnului Vartic ce pretuieste toate eforturile celor ce se alatura « in lupta noastra » zice dansul. A cui?

« Draga Domnule Cojocaru!
Cu riscul de a intra in polemica cu dl Plesu si articolul lui MANDRIA DE A FI ROMAN am publicat azi in Jurnal de Chisinau articolul JENA DE A FI ROMAN? pe care vi-l trimit. Pretuim imens toate eforturile pe care le faceti pentru a fi alaturi de lupta noastra. Multa sanatate!
Av Andrei Vartic »

In lupta cui ? Domnul in cauza vorbeste in numele domniei sale ? al unei elite ? sau al tuturor moldovenilor ?
Cu toata stima ce o am pentru mine, recunosc ca m-am nascut, am crescut, traiesc si poate ca o sa si mor in Romania. Nu sunt mandru ca sunt roman dar nici nu imi este rusine de acest lucru. A avea o nationalitate este un lucru normal. Am vrut sa spun a fi cetatean, dar mi-am adus aminte ca ar fi cea mai sfruntata minciuna, caci nu sunt cetatean, nu apartin cetatii pentru ca nu ma implic in viata cetatii ci doar locuiesc in cetate. Poate pentru acest lucru am cautat si o sa mai caut. Ce ? acel ceva care sa ne adune in jurul « jarului din inima » in jurul unei doine. Am fost tentat (si mai sunt inca) sa intreb (retoric) : unde sunt actele de mandrie ale « conducerii de partid si de stat » de dupa ’89 ? Caci :
- in decembrie 89 am cazut in genunchi si am plans (copil fiind…..)
- in ianuarie 90 am cazut de pe “tanc “ si iar am plans (ce esti copil?)
- in martie 90 am “alunecat” la Targu-Mutes si am mai plans un pic (ei, hai! Nu fi copil!)
- in iunie (pe la inceput) mi-am aruncat privirile spre inaltul cerului si am plans (oh, ce copil esti)
- pentru ca in acelasi iunie (13-15) sa-mi arunc inima in strada si sa vreau sa plang (de ce nu mai esti copil ?) dar fara a mai putea….caci secase izvorul lacrimilor ca parjolit de aparitia unei “gauri negre”.
E posibil sa-ti bati joc cu spaime (morti si destramari) de proprii tai copii ? E posibil sa-ti urasti proprii intelectuali (atatia cati ii mai ai) ? E posibil sa-ti arati (cu mandria de a avea) tot puroiul unei minti diabolice (copii subnitriti, distrofici, infectati HIV) in speranta ca vei smulge lacrimi (si bani sau vedetisme) de la vecini ? Unde oare a fost atunci mandria de a fi roman ? Cine a venit sa-si ceara scuze pentru eticheta ce ne-a fost pusa ? Caci EU, cetatean roman, eram catalogat (indiferent de ce facusem sau nu facusem) cu acel nume generic « bestialitate » fara a se tine cont de prezumtia de nevinovatie ? Sa fie oare unul dintre motivele pentru care nu am emigrat (rusinea ?) NU. Caci stiam ca si aici poate fi bine. Si trebuie sa fac ceva pentru acest bine.
Imi asum raspunderea pentru faptul de a nu fi citit articolul domnului Plesu. Dar a fi roman nu inseamna altceva decat faptul ca m-am nascut, simt si traiesc in Romania. Si Romania este asa cum o vede camera obiectiva a unui aparat foto. Cu istoria ei, cu gunoaiele ei (gunoaie de tot felul, incepand cu cele umane), cu Delta ei, cu muntii ei, cu saracia ei, cu Baraganul ei, cu satele ei, cu tiganii ei, cu orbirea ei, cu logofetii ei, cu ciocoii vechi si noi, cu pensionarii ce-si petrec timpul privind la vitrine ca la tv, cu copii superdotati care n-au vazut Disneyland-ul sau Euroland-ul. Cu sportivi de aur, cu masini de lux pe sosele desfundate, cu batrani ce vorbesc fluent franceza, engleza si germana, cu tineri carora viata nu le-a aratat decat ce se petrece dupa bloc ((B.U.G. Mafia – este doar un strigat disperat (?) in urechile nespalate ale indiferentei)).
Am citit aici atatea date (istorice) legate de acest pamant incat rusinea ma patrunde, dar intreb ca prostul satului si eu :
- i-a fost de vreun ajutor lui Paulescu sau doamnei Ana Aslan faptul ca au fost romani ?
- s-au simtit mai impliniti Eugen Ionesco ? Cioran ? Eliade ? Enescu ? ca « au fost alungati »
- Regelui Mihai i s-a implinit oare ultimul vis avand o Duda in familia regala ?
- Fetele mele sunt mai fericite pentru ca Domnul Plesu a fost ministrul Culturii iar acum tot ce s-a chinuit sa ridice se surpa ? Mai avem cutura ? Mai avem sport si sportivi ? Mai avem muntii ?
« Caci mai sarac ca anul acest, ca anul trecut si ca de cand ma stiu, parca nu am fost niciodata » si nu o spun eu, nu o mai spune Creanga ci o spune marea masa a deznadajduitilor. Nu sunt adeptul socialismului victorios, dar in America a functionat pentru cateva zeci, sute de ani, legea pistolului (si a fortei chiar daca nu-s adeptul luptei si al violentei) ca masura pentru un start. In toate lumea singurele lucruri valabile si de nezdruncinat au fost proprietatea, familia si Dumnezeu (ordinea este strict alandala). Ce ne-a mai ramas din astea : proprietarea ( ai apartament la bloc, taci din gura, esti in joc)
« o minciuna de dansii inventata » , familia (daca nu ne-au intrat inca sub plapuma cum se intampla inainte de 89, nu va speriati, nu-i timpul trecut) « a fost pe cand nu vedeam, azi o vedem » dar unde-i ? Dumnezeu ? redus ontologic la un sistem filozofic ne priveste cu seninatate si ne cearta cu iertarea sa parinteasca.
Deci trebuie sa mandru sau sa-mi fie jena ?
Nu. Trebuie si vreau sa ma acomodez, sa ma obisnuiesc cu starea de normalitate. Dar credeti-ma nu a fost moment in care sa nu vorbesc cu duiosie de muntii nostri (aur poarta, noi cersim dim poarta-n poarta ), sa nu spun celor ce au fost curiosi sa stie ca « da, in Romania sunt tigani si sate tiganesti unde gasesti bmw, opel, mercedes si … » dar si ca in familiile noatre cea mai calda sarbatoare este Craciunul cu nelipsitul brad si cu colindele lui nemaicantate de altii la fel. Ca Romania inseamna si saracie si bogatie, ca Romania este un tinut cu oameni primitori (atunci cand au ce pune pe masa), le-am povestit despre Sapanta, Voronet, Curtea de arges, Ceahlau, Rarau, Apuseni, Valea Cernei, despre Sighisoara care este printre putinele cetati medievale locuite si despre festivalurile noastre, am deschis gura si le-am aratat ca n-am nici macar toti dinti nicidecum dinti de vampir. Le-am povestit despre copii nostri care se bucura cand canta cu virtuozitate, cand se joaca serios de-a pictura, baletul, dansul, ca si ei joaca teatru in limbi straine, si castiga Olimpiade internationale.
Voi spune ca sunt mandru ca sunt ROMAN atunci cand in Romania OMUL va fi stimat si respectat pentru calitatile sale si nu pentru apartenenta la un partid, organizatie, klan, etnie (tre’ sa fi in borcan).
Dar pana atunci nu fac altceva decat sa ma patrund de lectiile si pilda celui mai mare Invatator. Caci El a iubit lumea chiar daca lumea nu L-a iubit. El a avut puterea sa spuna « pacatele ei, care sunt multe, sunt iertate ; caci a iubit mult. Dar cui i se iarta putin, iubeste putin ». Caci cea mai mare porunca este « Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau » iar a doua, asemenea ei este « Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti ». Incerc sa iubesc Romania si toti romanii, oriunde s-ar afla ei. Iar vorbele Lui « Cine dintre voi este fara pacat sa arunce cel dintai cu piatra in ea » le vad ca pe un indemn la cautare.
In final revin cu intrebarea adresata domnului av. Andrei Vartic: chiar sunt mandri ca-s romani, moldovenii? Eu nu stiu dar citind insemnarile unui tanar basarabean parca incerc sa zic cu toata durerea si deznadejdea, « caci n-am promis nimic, ci doar ti-am deschis usa » “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac“. (vezi inceputul si sfarsitul acelui articol – ciopartit se va zice si pe buna dreptate).

Conferinta: : Educatie / Ce a fost si ce au ajuns (s-au trezit totusi!)
Publicat de mironbur la 31/10/2003 - 07:09

"Romania
#7002, de ARLEKYN la Sat, 20/12/2003 - 09:21

Soare, nisip, coca-cola, plictiseala dulceaga, asta era imaginea mea despre Romania cand in sfarsit visul meu se implinea: Romania! Plecam prin transfer la facultate in Romania! Ah, ce imagini de vis aveam atunci despre Romania! Tara a visurilor mele. Fusesem numai o data in Eforie, la mare, cand terminam 11 clase, si imaginea Romaniei se infrumuseta din ce in ce mai tare: literatura, libertate, fericire, dom doctor, nu va mint, asa vedeam eu Romania atunci. Mai auzisem si de tigani care iti intorc buzunarele daca nu in tren, atunci sigur pe peron, de procentul destul de mare al celor infectati de sida, despre atatea altele care mi se pareau total aberante.
…………..
! Am invatat sa beau bere in Pub si sa-mi caut si eu ceva de facut, ca la facultate sa-l citesc a opta oara pe Sadoveanu, sa geografia, istoria, cata istorie, domnilor, sa invat ca sa ma lasati odata in pace? Borasc!
Asta a fost inceputul fericit. Asta era inceputul spulberarii visului cu Romania, o baba ramolita care cica vrea sa se dea la Europa si la NATO. Romania din visele mele! Nu am asteptat sa ma primeasca cu bratele deschise, dar nici nu imi inchipuiam ca ceva, cineva vrea atat de mult sa fie violata, fututa, nu ma asteptam, zau."

Sã-ti fie dat sã trãiesti în timpuri interesante!