comentarii

nu ma iubi


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
de cate ori m-am intrebat asta... - de Michigan la: 28/04/2006 21:28:49
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Am o relatie de 7 ani cu un barbat, sotul meu, pe care nu pot sa spun ca il iubesc, ci il ador, sunt dependenta de afectiunea lui, de tandretea lui, de faptul ca e langa mine in fiecare seara si ca ma trezesc alaturi de el in fiecare dimineata. El reprezinta pentru mine totul si imi vad viata alaturi de el, el va fi tatal copiilor mei, cu el imi fac un camin, el imi umple sufletul de lumina. Totusi, de curand, acum cateva luni, am cunoscut un alt barbat. Desi nu mi-am dorit nici o clipa o relatie, usor usor am ajuns sa tinem mult unul la altul. Acum pot sa spun ca il iubesc, iar el simte acelasi lucru pentru mine. Am vorbit mult, am ajuns sa ne cunoastem destul de bine si ceea ce m-a atras cel mai mult la el este faptul ca gandim aproape lafel. Suntem pe aceeasi lungime de unda, cand eu incep o idee, el o continua cu cuvintele negraite de la mine din minte. Nu am crezut ca pot intalni pe cineva care sa ma inteleaga, sa-mi citeasca sufletul, fara ca macar sa deschid gura. Mi-a fost greu sa incep sa simt ceva pentru el, dar acum merg pe un drum fara intoarcere. Nu vreau sa il iubesc, dar asta simt. Am incercat sa rup orice relatie cu el, sa renunt la tot ce ne leaga, dar nu pot. Mi-am dorit sa devenim doar prieteni, confidenti, sa ne iubim platonic, dar niciuna dintre parti nu e capabila de asa ceva.
Este casatorit. Nu a fost niciodata vorba despre ruperea relatiilor pe care le aveam atunci cand ne-am cunoscut. Nu imi doresc asta nici o clipa. Nu ne vedem aproape deloc. Relatia noastra nu s-a consumat pe deplin, nici nu cred ca as putea sa o fac. Totusi, ce e mai rau: sa faci dragoste cu un strain pentru care nu simti nimic, sau sa iubesti un barbat fara sa il ai fizic? Am constiinta incarcata si stiu ca ceea ce fac nu este corect fata de barbatul meu, ca e imoral si ilegal, dar nu simt ca fac rau! Lui, nu ii fac rau... si nici el nu imi face mie. In fond, imi iubesc aproapele, nuuu? :)
Barbatului meu nu i-am spus nimic, nu as putea sa ii spun ca iubesc inca un barbat. Cu toate astea, ma simte, simte ca ceva s-a schimbat in mine, ca simt mai mult, ca ma framanta ceva in adancul meu. De teama, a devenit barbatul pe care mi l-am dorit intotdeauna. E dulce, atent, tandru, iubitor... Nu-s cuvinte pe lumea asta sa exprime indeajus schimbarea lui. Transformarea asta sper sa fie de durata, dar sincer, sunt destul de circumspecta.
Din cauza vinovatiei ce ma macina, am devenit, la randul meu, mult mai calda, mai atenta, mai dulce si mai iubitoare cu barbatul meu. Pot sa spun ca acest barbat a schimbat in bine relatia mea cu sotul meu. Totusi aceasta influenta poate fi de scurta durata. Mi-e frica de clipa cand voi fi pusa fata in fata cu pacatele mele, cand va trebui sa imi recunosc vina si sa imi indeplinesc penitenta. Mi-e frica sa nu imi pierd sotul, dar nu pot sa renunt la barbatul care imi citeste sufletul in ochi.
Deci, ce sa fie: cinstita sau ipocrita? Voi continua sa fiu ipocrita, pana o sa mi se stranga latul in jurul gatului. Atunci voi vedea ce e de facut.
ana2000 - de Cri Cri la: 28/04/2006 23:34:49
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
Intai ca nu m-am prins cine e Ana careia i te adresezi (desi am luat comentariile de la inceput), asa ca-mi iau permisiunea sa raspund eu :)
Forma ma preocupa prea putin, discutia e libera, deci simte-te invitata sa scrii cum si cat vrei. Din moment ce inteleg ce spui, e OK
Si acuma... gata cu periatul! ;)
Poate sunt oameni care se sub- sau supra- estimeaza, poate sunt oameni care se cred nascuti pentru pilote de puf si altii care s-au resemnat c-ar exista doar pentru suferinta, sunt oameni insensibili si sunt oameni cu sensibilitate exagerata (sau cu anumite sensibilitati), sunt oameni sovini, sunt oameni cu convingeri, sunt oameni cu principii...
Eu nu am complexe, nu cred ca m-am nascut pentru altceva decat sa traiesc asa... in stilul meu si sa las si pe ceilalti "sa-si vada de stilul lor", am, ce-i drept, convingeri si principii, poate si vreo 2-3 idei fixe... dar explica-mi cum de n-am dreptate, argumenteaza, si s-ar putea sa nu le mai am :) Daca am inteles bine definitiile tale, cred ca sunt un om care se iubeste, chiar neegoist as indrazni sa zic.
Credeam ca se vede in text ca eu nu-l acuz pe el de nimic. Pur si simplu ma mir ca poate fi asa cum este, ca-l pot iubi, asa cum sunt. Si ma mir, nu fiindca as retrage dreptul de a fi el insusi al cuiva, ci fiindca eu, fiind cum sunt, il trec prin filtrul propriei mele subiectivitati, adica "eu in situatia cutare m-as purta in cutare fel sau as gandi cutare lucru"... cam asa.
Insusi faptul ca am postat o conferinta cu tema, este, cred, o suficienta dovada ca nu sustin dreptatea mea nestramutata. Imi recunosc doar neputinta; poate ca eu sunt aiurea si nu e nimic in neregula cu el; vreau doar sa pricep.:)
#119466 (raspuns la: #119258) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
irisz/ michigan - de Guinevere la: 29/04/2006 00:02:53
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
"ci pt. ca are o gandire mai elastica (zic eu, fiind femeie)".

Adica un fel de Elastigirl (The Incredibles). :o)

Mie mi se pare o atitudine egoista, Michigan. In fond nu te gandesti decat la tine si la cum iti este mai bine tie, nu?
E firesc ca omul sa mai calce si stramb, dar e la fel de firesc sa te gandesti si la barbatul langa care dormi, vietile ne sunt tesute de ale altora si daca pretindem ca ii iubim incercam sa fim macar corecti. Corect ar fi sa alegi si in detrimentul confortului tau cand e cazul, dar stii bine ca ti-ai da viata peste cap si asta te sperie.
Si da, daca alegi sa ramai cu el, mai bine nu-i spune, ar fi doar un act egoist in plus.

Nu cred ca exagerez cand spun ca dragostea nu merge pe nuante de gri.
Si gasim intotdeauna justificari asa de frumoase ca sa ne infatisam victime cand suntem egoisti!

Raspunsul meu n-o sa-ti placa insa pur si simplu banuiesc ca punctul asta de vedere nu l-ai considerat.
#119473 (raspuns la: #119388) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cand aspectul exterior inseamna totul... - de mamarutza la: 29/04/2006 19:02:24
(la: Aspectul exterior)




Inca mai exista oameni si nu putini care judeca doar dupa aspectul exterior si cand zic asta nu ma refer neaparat la partea de vestimentatie, machiaj , etc ci la cate kg avem.
Am o prietena care sufera de ani de zile din acest motiv, este complexata,datorita faptului ca este mai mult decat plinuta, insa e o persoana foarte inteligenta si spirituala, cu simtul umorului si cu perspective in viata la nivel profesional, eu asa o vad prin ochii prieteniei noastre.
Cei din jur insa judeca la prima vedere si resping automat persoana,fara sa mai incerce sa o cunoasca sau sa vorbeasca cu ea, pentru a afla ce gandeste, ce vise are, ce planuri de viitor are.
Astfel, o vreme statea pe net in chaturi si s-a izolat de lume in sensul ca nu mai avea curajul sa incerce o relatie, ci doar sa se rezume la a vb pe net cu oameni care ii puteau admira sclipirile de minte ascutita, dar nu puteau vedea cine se ascunde in spatele discutiilor. La un moment dat, a riscat sa se intalneasca cu un tip cu care se intelegea foarte bine pe net, insa dezamagirea a fost dura, pentru ca el ,surprins de aspectul ei,a reactionat foarte nepoliticos, asa ca asta a fost ultima ei incercare de genul asta.
Chestia e ca se simte singura cand vede alte cupluri, e complexata si nu mai are puterea sa mai schimbe nimic chiar daca stie ca nu se simte bine asa.
Ce le ramane unor oameni complexati, judecati de societate pentru ca nu se incadreaza in stupidele standarde de 90-60-90? Singuratate? Izolare? Marginalizare?

Noi cei apropiati lor nu ajunge sa ii acceptam asa cum sunt si sa ii iubim pentru ceea ce reprezinta ca persoane , pentru sufletul lor...ei vor acceptul societatii, a oamenilor straini vietii lor, care sa ii iubeasca si sa ii accepte...altfel, cad in depresii care ii duc la a pierde si ce mai aveau bun in ei...









Oana M.
nu cred ca putem trai rupti in doua - de Yuki la: 29/04/2006 11:44:06
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
M, una din relatii ( cea cu sotul tau, sau celalta) trebuie sa primeze, iar la cealalta trebuie sa renunti. Nu poti trai in doua locuri de o data, nu poti iubi cu toata inima in doua parti. O sa te consumi tu pe tine si o sa-i afacteze si pe ceilalti. Cine te iubeste vede ca suferi, ca te preocupa altceva. Gandeste-te bine ce vrei si alege indiferent cat de greu ar fi, pt. ca nici situatia acuatuala ( cu ambele relatii, platonice, neplatonice) nu o sa tina. Daca iubesti inseamna ca te chinui pt ca nu poti avea ambele iubiri; daca te chinui, chinui si pe cei ce te iubesc la randul lor.
#119532 (raspuns la: #119450) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
calcat stramb - de Alexandros la: 30/04/2006 14:23:41
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Cand spuneam"calcat stramb" ma refeream la o greseala, alunecare, aventura...nu o relatie serioasa.
Atunci e clar.Daca ai constatat ca nu se mai poate si nu mai merge relatia, sigur trebuie discutata problema, cu toate ca e prea tarziu sa se mai rezolve ceva in clipa aia pentru a repara ce s-a stricat, ci numai punerea cartilor pe masa.
Oricum si daca se ajunge la un armistitiu nu va mai fi niciodata ca inainte, cum ,cinstit, recunoaste "zaraza".
Te poti comporta normal si dupa ce ai calcat stramb "Lady bug".
Ar fi o dovada de iopcrizie sa nu recunoastem ca putem fi ipocriti in anumite situatii din viata noastra.
Michigan traieste nu o aventura ci o drama.Sigur ca pana la urma va alege dar e foarte greu intre doi barbati pe care i-i iubeste aproape la fel si care la randul lor o iubesc. Eu cred ca poti iubi doua persoane in acelasi timp dar nu pentru mult timp.
Donquijote spune ca putem fi si iopocriti daca e cazul si chiar ne invata cum ascundem escapadele:
(((sanse sa te descopere daca o faci discret,( nu utilizezi cartea de credit, inchizi mobilul, nu te invarti prin locuri publice) si mai ales nu te balbai cand cand relatezi adevaruri alternative, sunt destul de mici, dar daca partenerul intra la banuieli, pana la urma te prinde.)))

Unii dintre noi citesc mesajele de pe cafenea impreuna cu partenerul si pe ei nu-i putem pune sa fie obiectivi(am vizitat ,virtual, hotelul Alexandros, din Busteni, rac!).
Alti utilizatori au ajuns sa se cunoasca intre ei mai bine si nu cred ca vor risca sa-si pateze imaginea in fata noilor prieteni prin confidente si sinceritati pe acest subiect.

Stiu sigur insa ca femeile sant mai tolerante fata de aventurile sotilor.Ele stiu ca un sot care a calcat stramb odata se poate indrepta.Barbatii inseala cu trupul iar femeia cu sufletul,nu?


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#119659 (raspuns la: #119364) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ooanna - de alex andra la: 30/04/2006 22:21:58
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
Concediu placut. Si noi te iubim:)
<->_____________________________
Lost without music in a world of noises
#119721 (raspuns la: #119710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ma oripileaza - de ayoka parol la: 01/05/2006 19:47:58
(la: ce va enerveaza?)
cuvintele si expresiile:
-locatzie (cred ca e acum pe locul I in vocabularul romanilor...intre cuvintele mai nou intrate in uz...si la copii care abia stiu sa silabiseasca auzi, stalcit (nici macar atunci nu suna simpatic) si la oameni ,,bine mobilati" intelectual - asta-i o alta expresie nesuferita - numai ca nu-i atat de frecventa)...chiar s-a uitat pitorescul cuvant ,,loc"? Mai ales ca ,,locatie" nu e corect spus pentru orice...loc;
-o zi buna! (asta imi mananca sufletul de cativa ani buni). Am incercat sa raspund si eu cuiva astfel...iesind dintr-un magazin, ca sa vad cum ma simt rostind ,,vorba magica", si o jumatate de ora am avut pielea gainii de oroare;
-sa dai tot ce-ai mai bun in tine! - asta chiar ma face sa rad...deja nu mai e enervanta (oare oamenii aia se aud ce zic??!)
-week-end placut si O.K. iarasi nu-mi sunt placute (unora le sta bine sa le zica, auzindu-le la altii am grimase mintale...eu nu le folosesc pentru ca-mi par fortate, contrafacute (ca asimilare, ca intentie si ca automantism verbal);
-unele nume hipocoristice (Miha, Mari, Dali, Cata...);
-cu tot cu...benzina (corect e ,,cu benzina cu tot")...nu ma calca pe nervi, dar e o eroare de exprimare regretabila;
-te pup (pe asta il mai zic si eu, cu inima stransa, pentru ca ,,te sarut" e mai pretios si sunt persoane carora nu li se potriveste decat pupatura), dar ,,te pupik" sau ,,pupici" ma omoara cu zile!...in general toata afectiunea asta silita, meschina si de mana a saptea, expresii spuse nu fara a simti, dar fara a gandi, imi face greata...iar faptul ca se vorbeste din ce in ce mai asemanator in toate mediile (nu mai sunt camionagiii cu argoul lor, coafezele cu al lor, elevii cu al lor s.a.m.d...pentru ca tot ar fi avut un farmec...iar daca te deranjau, nu aveai contact cu ei!), cu aceleasi dragalasenii de suprafata, saluturi, urari si demonstratii verbale de prietenie cu care te imbacsesc la tot pasul, e ingrijorator.
Sper ca nu am suparat pe nimeni...e...,,parerea mea" :)))...Chiar in gluma si cu ironie spus, imi e mai mult decat neplacuta expresia vacareasca (sau vacaroiana?!...vacaroiuneasca?)...de parca nu ar fi evident ca parerea e a mea si de parca mi-ar fi frica sa mi-o exprim si ii cer scuze (nu ,,imi cer scuze!") interlocutorului, daca nu e de acord cu mine si l-am lezat in vreun fel...
Haideti sa ne iubim si sa ne giugiulim...in special in vorbe! Pupici cu sclipici.


#119763 (raspuns la: #119751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Parerea mea... - de cosmiK la: 02/05/2006 19:41:48
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
" Cum e mai bine sa procedam in cazul in care calcam stramb in relatia cu partenerul (partenera noastra)?"
Daca intr-o relatie serioasa si profunda cu partenerul am ajuns in aceasta situatie, desi dupa parerea mea ar fi mult mai bine daca am preveni aparitia ei, eu zic ca corect si moral ar fi sa ii destainuim acestuia excapada noastra, chiar daca asta presupune suferinta de ambele parti, deoarece oricum partenerul are un simt special care il face sa realizeze ca ceva s-a schimbat in trairile noastre interioare, si incepe sa se intrebe chinuitor, uneori, ce s-a putut intampla de ne-am schimbat brusc atitudinea fata de el, fie devenind mai apropiati decat obisnuiam, fie indepartandu-ne pas cu pas, refuzand sa mai facem anumite lucruri in comun.
"Spunem partenerului nostru ce s-a intamplat cu riscul de a rupe relatia?"
Eu personal as spune-o, deoarece daca am ajuns aici e pentru ca am pus in pericol relatia noastra cu buna stiinta, acceptand sa ma destainui altuia sau gasind consolare in bratele acestuia, deci, actionand de aceasta maniera mi-am asumat riscul de a fi descoperita si de a da nastere unui conflict intre noi.
Daca partenerul meu ar avea puterea de a ierta aceasta excapada (pentru ca aici ma refer totusi doar la o ratacire de moment si nu la ceva premeditat), l-as iubi cu mult mai mult, si as face in asa fel incat sa nu mai cad niciodata in capcana altui barbat, care profitand de labilitatea mea ar incearca sa ma cucereasca. Dar si daca m-ar parasi pentru acest motiv nu l-as condamna pentru ca vina mi-ar apartine integral.
Cand ai o relatie serioasa si vrei sa intemeiezi o familie cu aceea persoana nu iti mai poti permite sa ai rataciri de moment ci trebuie sa fii mereu treaz si constient de faptul ca dorindu-ti o astfel de relatie nu mai ai voie sa calci "in strachini ori borcane".
Daca in schimb iti doresti sa gusti si din alte fructe ca sa vezi cum e, atunci mai bine nu iti asumi angajamente serioase fata de partener si traiesti asa cum vrei, avertizandu-l, insa, ca nu iti doresti o relatie de lunga durata ori oficializata.
"Ascundem asta si ne comportam la fel?"
Nu prea cred ca asa ceva se poate ascunde. Pana la urma tot te dai de gol, pentru ca relatia cu celalat evolueaza si te schimba uneori radical. Iar partenerul va realiza destul de curand schimabrea si chiar va intui care e motivul.
Eu, una nu mi-as putea minti partenerul si nici nu as mai putea trai langa el daca nu i-as marturisi cele intamplate, pentru ca m-as simti extrem de vinovata si viata mea ar fi un chin pe care nu as vrea sa i-l transmit si lui indirect, prin atitudinea pe care as avea-o zi de zi fata de el. Mai bine sufera la momentul cand am calcat stramb decat mai tarziu cand as putea fi descoperita sau si mai grav in cazul in care as fi casatorita dupa ce am mai si facut un copil impreuna.
"Cine e mai tolerant in astfel de situatii?"
Cred ca mai toleranta e femeia, pentru ca de generetii i-a fost inoculata ideea ca barbatului ii este permis sa mai calce stramb din cand in cand ca urmare a statului sau.
Dar si femeia e toleranta pana la un punct. Cand situatia se repeta de prea multe ori, nici macar statul de barbat, nu mai poate salva relatia in cauza, deoarece increderea in partenera a fost subminata de prea multe ori sau mult prea flagrant.
atentie la entorse!!! - de sarsilovici la: 03/05/2006 19:40:24
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
este adevarat ca in orice la un moment dat intervine dorinta de nou. Noul asta intr-o relatie ar trebui sa vina cam peste tot,adica schimbul daca e sa fie tre sa fie total. cum ar fi daca vrei doar sex si ai o aventura? este foarte posibil. dar dupa cateva ore sau o noapte "de delegatie" te intorci acasa la ea sau la el pentru ca ,cu el convietuiesti si iti convine. daca e cinstit sa recunoastem fapta? eu cred ca nu.pentru ca oricat de iertatori am fii tot ne va macina gandul ca nu mai avem sarmul de alta data si in timpurile care le-am ajuns sunt multi altii mai atragatori. pleaca femeia sau barbatul la un iubit sau iubita sa joace table sau sa manance ca ar fi mai buni bucatari aia? Nu...cert este, ca drame de astea se intampla si de dragul copiilor sau a foloaselor materiale unul din 2 nu renunta. Comoditatea si frica de lipsuri si mai ales dragostea pentru eventualii copii , primeaza in fata sentimentelor ranite. E trist da se intampla de cand lumea! Acum cine inseala mai mult, care ar fi proportia? nu stiu dar cred ca barbatul e mai pornit spre a insela.de ce nu pot spune, nu-mi dau seama. daca intradevar tii la persoana cu care esti si o iubesti, faci tot posibilul ca intre voi sa nu intervina rutina care macina si plictiseste. Nu cred ca poate fi femeia mai toleranta decat barbatul.nu e cinstit sa inseli. nu e cinstit fata de propria persoana si doar de dragul unei cuplari de o zi nu se merita a se risca o relatie care poate fi in continuare frumoasa.totul tine de noi sa facem din viata nostra tot timpul ceva nou.sa ne primenim relatia cu diverse chestii de noutate. asa din floare in floare nu vom mai stii care ne e stupul si vom nimeri poate in altul si o vom "lua pe cocoasa".... Mai bine am incredere in ea si nu ma intereseaza ca a iesit cu fetele sau colegi de serviciu la o pizza... daca voi simti ca intervine o departare a relatiei vom discuta si vom analiza cum e mai bine...... pana la aparitia vreunui moment nefericit dintr-asta eu zic ca e preferabil sa dam un telefon iubitei sau iubitului si sa intrebam daca inainte de a ne intoarce acasa din deplasare sau de la serviciu , daca trebuie sa ne oprim in piata sa targuim ceva sau sa platim vreo factura... parerea mea!!!! da ma mai intreb si eu asa ca omu: cand inselam iubita, iubitul, cu altcineva, in momentul ala de decizie mai iubim oare inselatii???? sau si iubirea asta e ca o stea cazatoare din care ramane doar "coada de fum" si aia destramandu-se in timp ?
Eu m-am vindecat - de Maria Ionescu la: 03/05/2006 19:42:43
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
mi_cardio Da,am avut şi eu parte de o astfel de iubire, nu cu porniri sadice, dar mistuitoare," terminator"... şi azi , m-am vindecat. Cum? Păi am făcut un gest...nu vă voi spune care, dar m-am eliberat.Am sentimentul sigur , că am făcut tot ce am putut pentru iubirea mea... şi lucrul ăsta îl ştiu , după pacea ce s-a instalat în inima mea, deşi răspunsul lui a fost unul negativ. Am avut însă, un "Partener" de nădejde care m-a susţinut întotdeauna şi care nici acum nu S-a dezminţit... Da, aţi ghicit...Îl iubim cu MAJUSCULE...aşa trebuie....Deci, nu vă lăsaţi, faceţi totul pentru iubirea voastră....
spunem? - de maan la: 04/05/2006 09:29:34
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
cred sincer ca inselaciunea se produce cu mult inaintea actului sexual incriminat, care nu devine decat banala implinire a gandului.
te culci cu altcineva fiindca ai disponibilitatea asta, fiindca-ti lipsesc muult mai multe...
ceea ce dovedeste ca relatia in care esti se ...balangane rau.

poti sa o duci de rapa sau sa analizezi situatia, inainte de-a face ceva regretabil.
sincer, daca mi-ar veni cu marturisiri din astea s-ar sfarsi totul, pe hartie si teoretic...
in rest, l-as iubi la fel.
am invatat de mult ca ce simt nu-i alegerea mea.
ce fac e deja alta poveste.
alergarea e sanatoasa?!!!! - de sarsilovici la: 04/05/2006 19:51:25
(la: ce-i prea mult ... strica ?)
ma gandesc zilnic la multe... chestii mari, marunte, potrivite.... poate ele gandurile navalesc si vor fiecare sa fie in fata si poate din graba lor nu ma lasa sa ma ocup pe indelete de realizarea unuia...Da cred ca tre sa fiu atent la toate..Fiecare zi ofera momente in care as putea acumula cate putin in recipientul fiecarui gand...sunt mari vasele astea si nu am sperante desarte ca le-as umple in scurt timp da incerc... excesul strica? Poate daca as fi prea corect ar strica... da poate ca excesul de ceva face rau da poate si bine... Excesul de hrana ingrasa..obezitate..alcoolul in exces, dauneaza grav.... da de ce facem excese? suntem prea protectori cu cei dragi! exces! Si dupa ce le dam drumul din stransoare s-ar putea sa cada... alergam dupa bani si vedem ca la un moment dat nu mai avem timp sa-i cheltuim sau devenim prea zgarciti...vrem tot timpul luciditate sa fim in orice moment conectati la tot ce se petrece in jurul nostru.....Toata goana asta nebuna provoaca stres... a zis cineva ca ne putem grabi si incet... calmul ar trebui sa aduca luciditatea de a intreprinde acele actiuni care ne permit sa facem cat mai mult posibil astfel incat sa ne ramana timp pentru toate...inclusiv sa iubim... teorie... oricum nimeni nu are rabdare tot timpul si facem excese si strica...Totusi in liniste se fac si lucruri frumoase si se pot auzi si soapte dulci si zumzet de gaze si fosnetul copacilor... de s-ar mai potoli lumea asta care a devenit asa nebuna si grabita... vrem cat mai mult dar uitam ca fiecare clipa care trece e unicat..Ar trebui poate sa ne bucuram asa cum suntem mai saracuti, mai uratei, mai infometati, mai putin iubiti, de fiecare clipa... excesul ne omoara clipele de viata... da acum fiecare isi traieste viata cat de intens si de rapid poate... cica la viteza mare 'timpul se mareste'... da si daca stai pe loc tot un drac... da fiecare cu optiunile lui...da am cam batut campii!
E bine cate putin din toate, uneori facem abuz intr-o directie pentru a compensa esecul spre alta....
Cri Cri - de Alexandros la: 04/05/2006 19:51:25
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
Spuneam cand va aparea ,in viata ta, nu asa pe strada. Cand deja va veti cunoaste putin.
Eu nu cred in dragostea la prima vedere cum nu cred in castigul la loterie; se mai intampla dar procentul e nesemnificativ.
Prietenii tai, care se inteleg de minune, poate au o viata anosta, ca a multora dintre noi.
Ti-ai dori o relatie ca a lor?
Tu cauti probabil ""dragostea care iti arde maruntaiele, iti ridica pulsul si-ti ia mintile"" cum scria colega noastra irisz, ba chiar mai mult daca se poate.

Cred ca asta e o particica din portretul robot: ""Cineva care uneori îţi învăluie sufletul într-o imensă duioşie, alteori te scoate pur şi simplu din sărite… Cineva pe care uneori parcă-l iubeşti, alteori îl urăşti atât de tare încât te trezeşti cu porniri sadice… Cineva datorită căruia speri şi disperi în fiecare zi… pentru care uneori ai răsturna munţii, alteori ai da cu piciorul la tot… Cineva care parcă-ţi vorbeşte într-o limbă necunoscută, cineva care te face să iubeşti viaţa şi în acelaşi timp să-ţi doreşti moartea sau măcar o amnezie, acolo… să termini cu toate!""
Cunosti citatul, nu?


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#120263 (raspuns la: #120216) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cere si ti se va da ,bate si - de tymori la: 04/05/2006 19:51:25
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
cere si ti se va da ,bate si ti se va deschide,deci viata merge inainte santem stapanii dorintelor noastre ascunse sau ele ne stapanesc ?Ai grija ce-ti doresti ,s-ar putea sa se indeplineasca.Am intalnit o familie in care atat sotia cat si sotul aveau persoane complementare se discuta deschis despre acestea,aveau programe separate,bineinteles niciodata in 4,aveau zile cand ramaneau acasa sau ieseau la spectacole ,restaurant ,cu copiii .am stat mult de vorba si incercam sa inteleg pana unde merge sacrificiul de sine, cine a avut initiativa,;sotul fusese cu initiativa,sotia n-a fost,il iubea si-iubeste mult si nevrand sa renunte la el a acceptat,mai sufera din cand in cand ,cand e cu ea el e foarte atent si dragastos si ..si..tot ce trebuie.Are atata grija de ea incat el i-a ales partenerul.ce mai e de spus?
#120270 (raspuns la: #120047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu inteleg de ce puneti totul - de jeniffer la: 05/05/2006 00:02:42
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
nu inteleg de ce puneti totul pe capul iubitului,care a fost,care este, care va fi,care o fi.el poate schimba totul,face,veni,iubi,insela,a 'nu fi la inaltime'.uitati ca celalalt este ca voi,face ceea ce orice om face,iubeste cind ii vine,doreste cind intilneste,uita cind nu il mai intereseaza,pleaca cind nu mai vrea.este liber de sentimentele lui la orice moment si ele exprima dorintele lui,intr-o lume libera.timp cit doresti pe cineva,daca te doreste in aceeasi masura,nimic nu poate interzice relatia.acest iubit pe care il avem,ori l-am gasit,ori l-am trait si avem impresia ca nu se mai poate trai,ori ne asteapta,undeva.nu este asa.oamenii se intilnesc in libertate si prin dorinta reciproca.dureaza sau nu,depinde de dorinta reciproca.dar timp cit nu dam prilejul cunostintei altor oameni,prin activitati unde se intilnesc oameni,speram ca il vom cunoaste si ne incredem in faptul ca il vom gasi.de cele mai multe ori,omul cunoaste intotdeauna o persoana care ii corespunde,nu numai o data.
De ce politizati totul - de Maximilian la: 06/05/2006 07:54:19
(la: Eminescu, un Faust al romanilor)
Indiferent de regimul politic, la 18 ani stelele raman stele, luna ramane luna, izvorul tot asa curge iar starea de spirit tot aceiasi este indiferent daca cel citit in acel moment este - Byron, Shelley, Lermontov, Ghoethe sau Eminescu
La 18 ani iti place acest fel de poezie ( poate acum la 16), iar noi romanii il avem la indemana pe Eminescu, pe Minulescu , ceva din Toparceanu Dar Alexandri sau Macedonski sunt greoi Nu au aripi de fluture Iar la varsta aia ne trebuie aripi de fluture Nu a fost sau este ceva dirijat, nu tine si nu va tine niciodata de regimul politic Povestea " un baiat iubea o fata " va exista intotdeauna dincolo de regimurile politice Eu despre asta vorbeam nu despre posibilitatea de a citi sau nu .






Tot ceea ce este omenesc ma preocupa
mjn
#120486 (raspuns la: #120427) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"rar si ca prieteni, stie ca - de maan la: 08/05/2006 07:57:07
(la: CINSTIT sau IPOCRIT?)
"rar si ca prieteni, stie ca sint suflete pereche si...poate e de ajuns...Sotia nu prea a avut de ales...cind celalalt e sincer si il iubesti, cind iti aduci aminte ca mai are si talent de scriitor si o aventura i-ar fi chiar benefica, ar fi o experienta necesara...cedezi... "

iar ea sa-i zica lui: "bine, accept. dar daca vii fara capodopera, sa stii ca schimb yala si dormi pe pres!"

de fapt ii admir pe oamenii astia care inteleg si care au destula iubire in suflet ca sa ierte, sa accepte, sa nu se puna pe ei insisi pe primul plan.


eu nu pot s-ai admir, fiindca nu-i inteleg.
'a iubi' presupune respect.
a-l supune-n mod constient pe celalalt la torturi nu-i dovada de iubire.
a accepta sa fii tratat asa nu-i dovada de iubire, ci de-autoumilinta.

uneori masochismul si sadismul dau un cuplu pe care-l leaga dependenta.

cel putin eu asa-nteleg.
#121065 (raspuns la: #121038) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sarsilovici - de Cri Cri la: 08/05/2006 20:44:00
(la: .)
E a doua oară, aici, când vorbeşti despre urâţenie, coşmaruri şi mizerie… Dar, sa fii „răţuşca cea urâtă” nu e un handicap, dimpotrivă. Şi nu trebuie să-ţi spun eu asta. Eu ţi-aş spune că nu te uiţi în oglinda care trebuie. Şi nu de „oglinda fermecată” ai nevoie, ci de o oglindă sinceră.
Ce e frumuseţea? „Frumuseţea nu este în cel despre care se vorbeşte, ci în cel care priveşte”… tu nu mă cunoşti şi-mi spui că e frumos la mine-n gând? Cine ştie!? Poate mă priveşti tu frumos.
Priveşte-te frumos!
N-am să-ţi „servesc” veşnic vehiculatele „spune-ţi că eşti frumos, şi toţi ceilalţi vor crede la fel”, sau „iubeşte-te pe tine şi vei fi iubit… vei putea iubi.” Poate că, în felul lor, sunt adevărate şi aplicabile. Eu îţi spun doar că frumuseţea există pentru cel care are ochi s-o vadă, pentru cel care, de multe ori, o creează. Fiindcă gri-ul, şi albul murdar, şi lemnul uscat au în interior frumuseţe, pot deveni ceva frumos şi în exterior…
Sunt atâtea resurse pentru frumuseţe!
Michelangelo spunea că statuia este în interorul pietrei; el nu face altceva decât s-o scoată la lumină.
Ştiu că am spus că urăsc îngerii, cu nemurirea şi cu pefecţiunea lor, cu tot. Adevărul e că te cam pune în inferioritate imaginea lor. Dar îngerul nu face asta niciodată.
Un înger va încerca să te înveţe să nu compari. Să-ţi vezi unicitatea. Hora îngerilor are ritmul pe care-l dai tu, nu există noţiunea de a şti sau nu să dansezi, există doar dans. Nu există a trăi bine, a face ceea ce trebuie, a iubi corect, a visa frumos… dar există a trăi, a face, a iubi, a visa… Şi zbor.
Nu sunt un înger, dar ia-mă uneori ca pe o batistuţă. Şi priveşte oglinda fără resentimente, într-o zi vei vedea o lebădă.

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#121197 (raspuns la: #121108) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Probabil ca suna pretentios s - de crocolilu la: 09/05/2006 18:47:26
(la: Secretele unei casnicii reusite)
Probabil ca suna pretentios sa spun ca eu am dovada ca exista si casnicii fericite... si totusi asa este atata timp cat noi, eu si sotul meu, ne consideram fericiti. Nu stiu in ce masura voi fi crezuta, dar este o realitate, nu e o lauda(nici nu cred ca ar trebui privita in acest fel). Cat priveste sfaturile, in acest domeniu e aproape imposibil de dat sfaturi. Totusi, daca ar fi sa privesc in urma si in prezent si sa vorbesc despre noi, iata ce cred ca ne ajuta sa fim cum suntem: in primul rand am luptat ptr. aceasta casnicie si nu am renuntat la primul "hop", cum din pacate fac multi in ziua de azi. Chiar e adevarat ca, dupa ce depasesti momentele grele, acestea te unesc mai mult. Apoi nu am lasat sa se banalizeze relatia; evoluam amandoi in ceea ce ne intereseaza si ne sustinem reciproc. Si poate ceea ce e mai greu de realizat, dar nu imposibil: ne iubim-mult-prospat-mereu-oricum-din priviri-din gesturi--din soapte-prin fapte-prin dorinte-oricand si cat mai sincer. Cand gandesti pozitiv despre cel de langa tine ajungi sa ii vezi numai calitatile si sa ii tolerezi cu usurinta defectele...si atunci izvorul iubirii ramane nesecat si e prilej de minunate impliniri pe toate planurile. Ar mai fi si copiii, dar ei nu sunt un mijloc de implinire si fericire, ei sunt un dar... Si ar mai fi multe mici amanunte..., dar fiecare cu ale lor...nu vreau sa se creada ca traim intr-o telenovela siropoasa. Avem si noi destule necazuri, probleme, ca fiecare. Si tocmai de asta fericirea se simte mai mult. Va urez si voua, tuturor, spor la fericire...macar cat a noastra. Sa fiti iubiti!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...