comentarii

nu poate fi vorba


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
"La ei", poate mai exista art - de Dinu Lazar la: 09/04/2006 14:40:41
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
""La ei", poate mai exista artistii care mai au un crez, au un tel"

Ar fi si la noi suficient de multi fotografi foarte buni, de exceptie.
Cu toate astea, paradoxul este ca avem fotografi, dar nu prea e fotografie;
asta s-ar putea compara cu "avem valuri, da` nu avem mare" sau
"avem eroi, nu avem eroism"

De ce arata asa jegos copertile la noi?

Pentru ca se lucreaza ori cu angajati, salariati, fotografi din redactie
sau apropiati redactiilor ( mereu aceiasi), pentru ca nu se plateste
fotografia (desi citeam de un trust de presa care a facut anul trecut un profit
de 27 de milioane de euroi... mama ce banet... si fotograful angajat la una din
revistele trustului ia 300 de euroi pe luna si face tot ce misca...cu aparatele
lui, normal.

Apoi, cei care au imagini grozave sau le pot face nu isi fac portofolii,
stau prost la capitolul PR, nu merg din redactie in redactie sa mai arate
ce au mai facut, nu trimit felicitari de zilele onomastice ale redactorilor sefi,
si tot asa.

Daca ar avea cineva ideea sa faca un book al fotografilor romani, multa lume
ar ramine uimita de ce imagini s-ar vedea.

Dar nefacindu-se asa ceva si neexistind un sit al fotografiei romanesti,
ca de organizare a breslei sau sindicat nici nu poate fi vorba, senzatia e ca nu exista
nimic.

Eu sunt convins ca avem multe valuri, dar nu avem mare.

Mai e si felul cum e privita fotografia, ca o scirboasa etapa necesara, si
cum sunt vazuti fotografii - destul de rau, pe ansamblu.

Saptamina trecuta m-a contactat o agentie care avea nevoie de citeva fotografii
sa faca niste postere si niste ( multe) printuri outdoor de mari dimensiuni.

Bugetul chestiei era pe la 100.000 de euroi; astia se cheltuiesc pe creatie,
pe chiria panourilor, cheltuieli de productie, taxe la primarie, salarii,
si la sfirsit s-au gindit ca totusi ar avea nevoie si de niste imagini
ca altfel e imposibil, si au alocat 300 de euro (inclusiv tva si taxe)
pentru cele 4 imagini care stateau la baza intregii structuri.
Si aveau nevoie de imagini foarte bune, ca altfel nu luau malaiu` de
o suta de mii de euroi.
Sunt sigur ca au gasit un papagal sa umfle banii astia.

Si uite asa stam si ne intrebam cum devine cazul cu fotografia,
valu`, pomu`, cost of doing business, si alte prostii.

Atita timp cit un fotograf free lancer cam moare de foame,
cit se va merge pe salariati sau colaboratori lipiti cu clei,
folositi pe motive ce nu tin cont de imaginea realizata,
asta o sa fie situatia.

#116299 (raspuns la: #116294) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce bine ca - de gabi la: 12/10/2003 22:47:09
(la: A existat holocaust in Romania?)
Sunt puse intrebari simtite, uneori!
Si cat este de rau c-au fost ucisi oameni si distruse vieti de supravietuitori ai unei incredibil de cretine actiuni, aceea de-a extermina o rasa! O, cat e de gresit! Ba chiar cu popi ce asvarleau cu-aghiasma-n timpu' ala!

Cu ce-am gresit noi, ca romani, c-am fost nici calzi nici reci in felu-n care ne-am creat Istoria. Cu Nimic, pare evident, nu?
Si totusi, deasemenea, cu Totul, deoarece-am pierdut, cam tot mereu, razboaie.
Sa le fi castigat, n-am fi avut nici noi de dat tot felul de explicatii, asa cum cei care le-au castigat au scris, mereu, Istoria, omitand ce nu le-a convenit.

Cand pierzi, inghiti, asa c-ar fi momentul sa ne desteptam si in viitor, sa nu mai pierdem!

Sa recunoastem ca au fost ucisi in Romania anilor '30 si '40 oameni ce n-au fost vinovati decat ca au apartinut comunitatii evreiesti, sau tiganesti!
Au fost pogromuri si de asta, noi ca popor, n-avem cum sa ne mandrim (Iasi, Bucuresti). DEsi au fost cam peste tot in Europa, la vremea aia. Cinste Angliei, in aceasta privinta, desi nu si-n privinta abandonului Cehoslovaciei. Lord Chamberlain...whaz' up, man!?
Insa de-aici pana la Genocid organizat, in masa-n Romania, e-o cale lunga...si care nu se poate, corect vorbind, aplica Romaniei, care in mod oficial a ajutat evreii sa fuga din Polonia catre Palestina.
DE ce suntem azi niste paria, desi n-am fost horthisti si n-am trimis evrei la Auschwitz? Pentru ca, presupun, evreii ce-au supravietuit deportarilor maghiare pastreaza o amintire mai buna despre Ungaria decat evreii ce-au supravietuit ne-deportarilor romane, despre Romania.
DE ce acest paradox? Ori sunt ei cretini (desi nu par sa fie!), ori suntem noi, romanii, un pic cam lenti, un pic cam Mioritici, un pic cam "dobitoci", intr-o lume de dobitoci "isteti" cu sange rece.

Ce-i de facut? Vorba lui Muresan: desteapta-te Romane, de-ti poti permite sa iti pierzi "autenticitatea" de looser cu ochi blanzi si in denial, ori stai cum esti si cum ai fost si pregateste curu' la bataie.
IAR.
Iar daca sunt cinic in ce-am spus si recunosc ca sunt, ce naiba vreti sa fac in fata acuzatiilor de tot felul, atata timp cat nu-s nici cald nici rece, fiind inca Roman?
#1099 (raspuns la: #1098) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
E greu de dat sfaturi.. Imm - de JCC la: 15/10/2003 07:18:27
(la: Uitarea de sine sau pierderea identitatii)
cand nu cunosti toate amanuntele, e greu de dat sfaturi.
daca vi cu economii din occident, ca sa poti asigura in Ro o viata confortabila, daca mai ai plin de familie si sunteti foarte uniti, daca n-ai de facut hartii administrative, ar mai merge
dar daca o sa te gasesti singura in romania si nu poti astepta ajutor si prezenta de la nimeni acolo, chiar daca ai economii confortabile,
o sa fi chiar ca intr-o padure

oameni care au ramas acolo, s-au schimbat mult, chiar si prietenii, au trait altceva decat cei plecati in occident, se zbat tot timpul sa razbata, sa traiasca si de multe ori nu mai vorbim de confort.
o sa fi privita ca "americanca" ce vine la ei..

n-am trait aceleasi lucruri, n-am mai trecut prin aceleasi probleme, nu mai avem aceleasi preocupatii

nici in occident nu e usor, te zbati mult pana sa razbesti, dar o data razbit nu este repus totul in cauza

ne e dor la toti de unde am copilarit si n-o sa putem uita nici cand, dar cum spunea alice cred o sa ne simtim straini de toate, nu la noi acasa, nu cu obiceiurile noastre din viata noastra de acum

ne ducem cu sperante, dar dupa un timp de 2-3 saptamani, vrem "acasa", acasa la noi

primii ani in occident sund mai grei, depinde si de tara unde ajungi si de posibilitatile ce le ai sa te integrezi repede,
sa-ti faci repede adevarati prieteni printre localnicii tarii, sa te simti la tine acasa...
daca ai toata familia cu tine, parinti, frati si surori este ideal, daca nu tanjesti mai mult.

depinde mult si de tara unde traiesti, prieteni din USA imi spun ca e greu la ei sa te imprietenesti cu localnicii, sa contezi pe ei
in tarile latine pare mult mai usor, mai ales daca se au loc casatorii cu un (o) localnica

romanii intre ei, in occident, fac mici "bisericute" si cate o data esti admis mult mlai greu in ele decat comparat cu localnicii

toate astea sunt relative, depinde de tara, profesie, caracterul fiecaruia si de o oarecare sansa
trebuie sa mergi inspre oameni, sa nu astepti sa vina ei la tine, dar sa ai si sansa sa mergi bine, sa cazi pe bunii oameni si pe cei care merita sau corespund asteptarilor tale

Imm, nu lua nici o data o hotarare definitiva, fa o incercare la "batranete" jumatate de timp unde esti si jumatate de timp in romania, decizia o sa vina normal pe urma

daca vrei sa mergi in vizita, du-te linistita, cu sufletul deschis si ia oamenii asa cum sunt pe acolo, incearca sa-i intelegi de ce au devedit asa, ca viata nu le-a fost tot timpul usoara..
nu-s aceleasi valori de evaluare.. din pacate si din nefericire

cumperi 2 cartuse de tigari (400 tigari) si dai 80 de euro, sunt multi in RO care n-au suma asta pentru toata luna sa traiasca, asta este cel mai banal exemplu, dar poate fi vorba de altceva, nu de tigari.
#1377 (raspuns la: #1374) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt.Tolanici - de nanu la: 29/10/2003 22:28:07
(la: sa luam taurul de coarne)
Ce te astepti sa declare "oameni" care sustin ca "ei nu sunt ei"?(din motive ideologice?ca daca nici gura nu le pute,atunci nu poate fi vorba de rusine)
Si care au nevoie de "umbrela tehnica" pentru a sustine "argumentele" inspirate de "Miscarea"(site-ul "camarazilor").
#2618 (raspuns la: #2591) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"verticalitatea literara" - de (anonim) la: 30/10/2003 06:40:44
(la: Intelectualitatea romana)
Fiecare regim ,democratic sau nu are asa numita "politie politica".Vezi cazurile de asasinate politice ca cel al lui Martin Luther King asasinat aranjat de "intelectualii" de la CIA,iar despre verticalitatea literara a lui Dinescu,Paler care stateau in vile din cartiere rezidentiale ale Bucurestiului nici nu poate fi vorba.Paler a publicat ce a vrut inainte de '89 iar Dinescu are niste poezii infantile.De Liiceanu si Plesu care ne "amenintau" cu scrieri de sertar pe la inceputul anilor '90 ne-am lamurit niste filozofi de mahala mereu nemultumti,fosti si actuali informatori,iar ca ei sint majoritatea,ca sa ajunga vedete sint in stare de orice.Securitatea:un bluf, au lasat comandantul suprem in strada.Ca tot a venit vorba, unde este dictatorul Sadam Hussein cautat de cea mai puternica armata?
#2700 (raspuns la: #2126) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sufletul romanesc - de SB_one la: 20/12/2003 14:15:18
(la: Romani in strainatate)
Sufletul romanesc - conditii istorice si trasaturi psihologice ale romanilor
de Lucian Hetco. 09.12.2001 - Göppingen bei Stuttgart

Ingaduiti-mi sa prelungim infatisarea metaforica a poporului roman - neam romanesc la rascruce de drumuri pe o placa turnanta aflata la gurile Europei, copil orfan al istoriei europene, fara neamuri aproape, lasat singur in calea tuturor neamurilor migratoare, vadit razboinice. Sintem un popor de oameni toleranti (prima noastra caracteristica care a influentat decisiv istoria noastra, voi arata mai incolo cum am ajuns aici), care cu intelepciunea taranului pamantean ( taran vine de la latinescul "terra" care inseamna pamant, aceasta denumire o avem doar noi romanii), s-a adaptat conditiilor neprielnice ale vremii reusind sa-si pastreze fiinta etnica prin intermediul culturii si limbii sale de tip latin. Sintem insa un popor in genele caruia intalnim si elemente ramase din trecerea si asimilarea altor popoare care ne-au stapinit vremelnic si partial, sintem adevarati europeni - autentici si nu veniti de prin pustiile eurasiatice. Insusi limba noastra poseda elemente din limbile Europei, pe fondul ancestral traco-moesic, cu preponderenta latinei vulgare, cu influentele puternice slave, germanice de devreme (gepizii, gotii si de mai tarziu, ale sasilor transilvaneni) , mai tarziu urmate de cele turane (pecenegii), ugro-finice (ungurii), cumane (inruditi cu pecenegii), turcice, ruse, franceze etc. Cultura romana a trait toate fatetele si inrauririle vremilor reusind sa se omogenizeze intr-o spiritualitate coplesitoare.
Insasi vocabularul limbii noastre moderne, atesta consistenta si suculenta vorbei noastre, asa cum spunea Ciulei. Succesiunea neamurilor care s-au perindat prin spatiul carpato-dunareano-pontic se regaseste inca si acum dupa sute de ani in fiinta noastra. Nu ramane decat sa constientizam origini, toponimii, denumiri si obiceiuri - sintem intr-adevar un unicat in Europa. Contrar teoriilor de natura politica prin care neamul nostru ar fi un neam de contrabanda, teorii vehiculate cu atata dezinvoltura si nonsalanta in occident de cei ostili noua romanilor, de parca falsificarea istoriei ar fi un fapt firesc, putem argumenta astazi, dincolo de subiectivism si interese nationaliste ca autenticitatea noastra este un fapt real si ca autenticitatea noastra e data si nu facuta. Mult hulitul (nu de istoriografia romana) cronicar anonim al regelui Bela atesta prezenta formatiunilor romanesti la navalirea brutala a triburilor ungurilor spre Europa, (dupa multi ani de existenta ungara in "Ätelküz" in sudul actualei Basarabii) este un fapt real si confirmat, existenta sa nu poate fi pusa la indoiala, iar faptele nu se pot contesta.
Mai intai de toate insa sintem traci si nu oarecum ci... cei mai buni dintre traci - daci romanizati prin destinele istoriei, neamului nostru trac ale carui gene le purtam azi in noi impreuna cu celelate popoare balcanice autentice, cum ar fi bulgarii si albanezii, ii fusese dat insasi de Herodot urmatoarea descriere:" ...neamul Tracilor este, dupa acela al Inzilor, cel mai numeros din lume. Daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile".
Coplesitor acest:"..daca ar avea un singur carmuitor sau daca tracii s-ar intelege intre ei, el ar fi de neinvins si, dupa socotinta mea, cu mult mai puternic decat toate nemurile". Actuala si mai adevarata ca oricand aceasta a doua caracteristica a noastra. Istoria se repeta, iar noi romanii purtam aceasta caracteristica a strabunilor nostri mai departe cu noi, de parca am fi dorit sa o avem ascunsa in subconstientul nostru. Sa constientizam un alt element al spiritualitatii noastre, tipic spatiului nostru carpato-moesic atestandu-i autenticitatea istorica si prelungirea mentalitatii trace de-a lungul secolelor pina in zilele noastre.
Am luat de la slavi o multime de elemente, fapt de altfel firesc, caci in Tara Romaneasca ( Oltenia, de exemplu) romanii asimilara pe slavi, in Moesia ( actuala Bulgarie si Serbia) populatia vlaha sau valaha fu asimiliata de acestia. De la inraurirea slavona pe la anul 600-1000, ne-au ramas denumirile de institutii de tip cnezat sau voievodat, (totusi aici parerile difera, multi istorici vazind in cnezate continuarea vechii judecii de origine romana, numele de origine slava " cneaz" suprapunindu-se cu acesta, de la slavii care traiau impreuna cu romanii) . Institutiile crestine de tip roman, dupa 500 de ani de crestinism apropiat de Roma, au fost violent trecute la ritul grec ortodox sub "apasarea violenta a bulgarilor" (Xenopol). Trebuie insa sa fie si ceva adevarat in teoria dlui. Xenopol. De la vechiul imperiu bulgar, ne-au ramas cel putin in sudul tarii influente slavone de tip bulgaresc. Crestinismul slavon ne-a slavizat partial mentalitatea pe mai departe, intr-o propaganda activa. Slavii insa au acelasi rol in formarea poporului roman si a limbii romane neolatine, precum l-au avut germanicii in procesul de formare a limbilor neolatine occidentale.
Aceeasi origine slavona o avura mai tarziu toate dregatoriile politice, pe fondul carora se organizara principatele de mai tarziu. Numele dregatoriilor sunt de exemplu: Logofat, Ban, Vornic, Postelnic, Paharnic, Stolnic, Clucer, Jitnicer, Parcalab etc, care cu exceptia logofatului sint toate de origine slava. Nu cred sa fie multi romani astazi care sa poata sa descrie explicit functiile acestea. Inclusiv birul este tot de origine slava, inlocuind latinescul "tributum", dar aseaza deja darea pe cap a poporului de rand, si este un element rudimentar, premergatorul impozitelor de astazi, ca element de baza in constituirea constienta a unei societati oricat de rudimentara ar fi fost ea.
Elementul slav este deci un adaos, nu este insa implicit hotarator, adaosul venind destul de tarziu, pentru ca poporul roman tinar atinsese deja, in romanitatea sa nord-dunareana un grad de definitie si delimitare, de structurare si omogenizare, care nu mai permitea asimilarea de catre noii migratori. In concluzie - au fost ei (slavii) cei asimilati, cel putin la nord de Dunare. Etnicitatea noastra este un faptor complex si de necontestat. De sorginte tracica, mentionate si in timpul stapinirii romane, obstile teritoriale daco-romane erau esentialmente deosebite si superioare obstilor gentilice ale neamurilor slave sau germanice. Obstile se reuneau in uniuni de obsti, aceste "Romanii populare" cum le-a denumit Nicolae Iorga. Acestea au cunoscut o dezvoltare spre forme social-politice superioare, administrative si militare. ( P.P. Panaitescu). Deci in final datoram romanitatii noastre supravietuirea noastra.
Este o trasatura din vechiul caracter al dacilor si al romanilor , ramasa noua proprie in ciuda nefericirilor istoriei noastre: o dorinta nestirbita de libertate, o pornire excesiva spre neatarnare. Ne-au ramas toate acestea din vremea invaziilor, cele de devreme ale pecenegilor, gepizilor, cumanilor, ungurilor si cele de mai tarziu ale turcilor sau ale rusilor. Neiubiti: grecul si evreul sint in mentalitatea romaneasca de tip viclean si sint lacomi. Boierii (cuvant slav), tipul de mic stapinitor local, sint neiubiti si haiducii de mai tarziu care se ridica impotriva exceselor acestora sint adevarati eroi, elogiati si iubiti, adapostiti si ridicati la rang de eliberator, mici "Zapata" intr-un perimetru al tolerantei traditionale tipice noua romanilor.
Nici primele secole de dupa anii 1000 si nici Evul Mediu nu ne-au fost prea prielnice. Stransi intre chezarimea austriaca cu iz unguresc in Ardeal, cu vasalitatea principatelor romane in fata turcimii ce asfixia mijlocul Europei, cu polonezii si cu rusii in Est am stat la confluenta intereselor puterilor vremii. Ne-am plecat deseori capul spre a supravietui, dar de fiecare data l-am si ridicat afirmand demnitatea noastra. Am fost si mai tarziu adeseori umiliti si batjocoriti, sa nu uitam de moartea lui Mihai si tradarea lui Basta, groaznicele chinuri pe care ardelenii Horia, Closca si Crisan au trebuit sa le indure inainte de moartea lor ca martiri ai neamului. Ne-au umilit fanariotii, slugarnicia iar demnitatea noastra a fost calcata in picoare: sa nu uitam de macelul familiei Brancoveanu, de cei patru fii ai sai care au murit sub ochii tatalui. O fiica de-a familiei Safta (Elisabeta)se refugiaza in Ardeal, astfel ca, in mod contrar dorintei Portii otomane singele familiei Brancoveanu nu s-a pierdut si inca mai curge inca in venele unor romani ardeleni.

De pierdut insa nu ne-am pierdut noi romanii niciodata, nici nu aveam cum, de vreme ce eram un popor cu o natalitate demna de invidiat, fapt subliniat de altfel si de istoricul american Milton G. Lehrer in lucrarile sale despre Romania. Ne-au trebuit umilintele vremii, pierderea Basarabiei pentru prima data la 1812, barbaria grecilor fata de Tudor Vladimirescu, dispretul lui Kossuth fata de romanimea lui Avram Iancu si inca multe altele pentru a putea constientiza prin carturarii vremii sensul primei unitati noastre nationale faurite cu sute de ani in urma de primul strateg al neamului, banul Craiovei, principele Mihai Viteazul. Si nu numai de aici ne-au ramas idea de unitate si suflet, caci si simbolicele batalii de la 1877 au antrenat si pe romanii ardeleni. Prin hazardul istoriei am avut sansa unui prim rege de sorginte germana care a continuat constientizarea treptata spre Europa si sub care am reusit sa devenim in sfarsit independenti.

Repulsia romanilor de a servi pe altii, in special a vechii taranimi romane este un alt element tipic. Tocmai toleranta taranului roman in simplitatea sa a ingaduit excesele boierimii, iobagii, robii moderni au oferit de-a lungul istoriei noastre exemple suficiente. Romanii sunt un popor superstitios, mai superstitios chiar decat rusii, in ciuda vioiniciunii si istetimii spiritului sau. Calitatile mentale ale romanului nu stau la suprafata, el fiind de multe ori subapreciat - trebuind sa cobori in sufletul sau pentru a-l descoperi cu adevarat. Un german va fi cu siguranta mai silitor si mai muncitor, dar romanul va fi mai patrunzator si spiritul sau va fi mai vioi decat al germanului. Taranul roman, baza poporului roman, este latin autentic, asemanindu-se cu taranul francez, spaniol sau italian. Defavorabila este pina azi imaginea romaneasca cel putin in spatiul de limba german unde filo-germanitatea altor natiuni nu ne-au ingaduit o imagine corespunzatoare realitatii.
Ospitalitatea traditionala a romanilor si bunatatea caracterului sau o atesta calatori ai secolului trecut care relateaza ca romanii au obiceiul de a pune pe marginea drumurilor vase cu apa, pentru calatorii care pot trece si seara dinaintea portilor. Linga vasele cu apa, cei bogati mai pun si paine pentru cei ce vor veni noaptea. In bilciuri, fetele tinere se plimba cu vasele lor de lut pline cu apa si dau sa bea la cei insetati. Ospitalitatea noastra este o alta caracteristica a poporului nostru. In sfarsit scriitorul francez Le Cler rezuma admirabil in aceste cuvinte firea si psihologia romanilor: "rasa este occidentala, caci aminteste in privinta limbii si fizionomiei de italieni si spanioli, obiceiurile ei sunt orientale". Stramosii noastri, atacati mereu de cate vre-un neam mai puternic fura de multe ori invinsi... cu timpul renuntara de a mai ataca, devenind toleranti, au evitat luptele cautand sa reziste defensiv. O tactica care s-a confirmat in rezistenta pasiva vizavi de dominatia ideologiei comuniste timp de 50 de ani. Pentru noi romanii a fost o intrebare care a tinut de factorul timp.
Lipsa noastra de metoda ne-a fost adeseori fatala, atmosfera morala a orientului in care dominatia turceasca si greco-fanariota, bacsisurile si aceasta expresie: " de a te descurca..." coplesi si enerva spiritualitatea noastra. Mai apoi imprumutul sovietic: "omul nou", de tip comunist, o creatie a unor minti bolnave, modelat in spirit neo-sovietic de tip slav a pus pecetea sa asupra mentalitatii romanesti. De distrus insa nu poate fi vorba. Mentalitatea romana s-a imbogatit cu o noua experienta. Patima noastra de mai tarziu in a face politica este coplesitoare; rar intalnim o natiune europeana care sa discute cu atita patima problemele sale si sa se piarda la randu-i in detalii, coruptie si balcanism. Sintem o natiune europeana care se redescopera astazi cu tot optimismul, avand un trecut zbuciumat. Si meritam sansa istorica ce ni se acorda. Avem destule minti luminate, ar fi pacat sa nu ne trezim definitiv pe muzica imnului nostru national "desteapta-te romane" , acum cand poarta e deschisa.
O ultima observatie: avem in sufletul romanesc o sumedenie de contraste, nedesavirsiri si provizorate. Am trait mai multe umilinti decat oricare alt popor european. Nici imaginea noastra in spatiul european nu ne-a fost decat rareori favorabila. Avem insa si capacitatile noastre nationale, care vor modela si armoniza aprecierea spiritului romanesc la adevarata sa valoare si pe viitor. Nu avem voie sa ne vindem usor niciunde in Europa si niciunde in lume. Sa afirmam existenta noastra si a spiritului nostru pe plan international cu argumente si cu o imagine favorabila Romaniei in lume. Numai asa vom reusi sa tinem pasul cu alte natiuni care au invatat din mersul istoriei sa culeaga elementele favorabile lor si sa le sublinieze cu elocventa. Si noi avem potentialul necesar, sa o facem deci cu totii. Indemnul meu: Sa nu uiti ca esti roman - si daca poti sa faci ceva pentru poporul tau, oriunde ai fi - acasa sau in strainatate - sa o faci fara ezitare! Avem nevoie de fiecare suflet.
#7020 (raspuns la: #7016) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hello. Am emigrat dintr-o mi - de My la: 07/01/2004 21:48:25
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Hello.
Am emigrat dintr-o mie de motive, cred ca deja sunt clasice: viata mai buna, pentru copii, pentru ca nu se mai putea, etc etc. As putea scrie doua pagini de motive dar nu cred ca ati citi ceva nou.
De fapt am emigrat pentru ca mi se parea firesc.
Sutul definitiv în fund l-am primit în clipa în care au iesit parintii la pensie. Nu am mai putut sa ne descurcam, familie de doi tineri medici, cu doua salarii, sa platim o chirie de garsoniera confort II si întretinerea si mâncarea, fara ajutor. Asa ca am fost obligati sa trecem peste frica si incertitudinea viitorului necunoscut care ne astepta printre straini, si sa plecam. Alternativa ar fi fost sa locuim sub pod sau sa începem sa luam spaga. Din fericire am putut pleca...

De la bun început am stiut ca plecarea este definitiva.
De întors nu poate fi vorba. Nu e vorba numai de banii care nu-i aveam pentru supravietuire, e vorba de toate principiile si cerintele pe care le are un om de la viata, de la societate, de la el. Acum avem tot ce am putut visa vreodata, ne bucuram de viata si ne consideram cei mai mari norocosi ca am putut scapa din România. N-a fost simplu, nici acum dupa aproape doi ani nu e simplu, dar rasplata este pe masura eforturilor si nu ne zgârcim la eforturi.
Ne-am integrat foarte bine printre straini, iar centrul universului, casa noastra, este de acum aici. Nu ma tenteaza deloc sa emigrez în România, motivele care m-au alungat de acolo sunt la fel de dominante si în prezent. Cu tristete a trebuit sa remarc faptul ca un stat strain te respecta mai mult decât statul al carui cetatean esti, iar locuitorii din alta tara sunt mai saritori si mai respectuosi fata de un strain decât proprii mei conationali.
Si apoi, de ce sa emigrez, daca am casa mea, prietenii mei, meseria mea, regiunea mea în care sunt atât de bucuros ca traiesc ? Trecutul e trecut, eu privesc în viitor. Viata mea si aspiratiile mele se afla în Franta.
De ce am ales sa emigrez - de canaris la: 12/01/2004 20:11:41
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Pentru un motiv foarte simplu... Care ar fi acela? Banii? Casa? Masina? As fi ingrat sa nu recunosc ca m-am gandit si la acestea...Cine nu-si doreste sa aiba propria casa? Cine nu vrea sa aiba o situatie materiala buna? Insa principalele cauze care m-au determinat sa ma dezradacinez, sa-mi las parintii, casa si prietenii si sa plec peste Ocean, in Canada, au fost DEZINTERESUL statului roman pentru cetatean, LIPSA DE PERSPECTIVE si LIPSA DE RESPECT SI TOLERANTA manifestate de catre concetatenii mei, de la vladica la opinca... Chiar si daca esti plin de bani, ai casa, masina, post bine platit, tot in tziganie traiesti... te vei lovi zilnic de functionari indiferenti, "bronzati", vei circula pe strazi murdare, vei fi sfidat mereu de catre conducatori (indiferent din ce partid ar face parte ei), ti se va cere mita pentru operatie, pentru un post bun, pentru atatea altele... Iar lucrurile astea nu vor disparea peste noapte... oricat te-ai lupta cu ele, n-ai nici o sansa de reusita. Si asta pentru simplul fapt ca mentalitatile nu se schimba cat ai bate din palme... trebuie sa treaca zeci de ani pana atunci, sa se schimbe generatiile... Daca eu as fi putut suporta, nu acelasi lucru il doresc pentru copilul meu. Macar el sa nu fie nevoit sa suporte ce am suportat eu...

Despre intoarcere nici nu poate fi vorba... Nici aici, in Canada, nu-s toate perfecte, dar - vorba tipului cu jurnalul de pe internet - macar aici exista oameni care se lupta pentru asta! Nu vreau nici sa incurajez, nici sa descurajez pe romani sa emigreze. Fiecare va percepe Occidentul altfel; unii se vor integra mai repede, altii-mai incet, altii-deloc. Asa ca fiecare face dupa cum ii dicteaza constiinta. Sa aveti noroc!

Nu cred ca poate fi vorba de asa ceva aici. Ceea ce numiti "reusita" este un lucru privat, nu are nimic de a face cu competitia, etc. Nu cred ca e bine sa organizam olimpiade ale destinelor. Am spus-o de nenumarate ori: eu ma compar numai cu mine insumi. Este loc pentru toata lumea. Cred ca marea majoritate a celor care am emigrat "reusim" in fiecare zi, zi de zi, fara deosebire daca sintem spalatori de vase sau artisti.
#7985 (raspuns la: #7947) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Locuiesc in Toronto de 1 an s - de (anonim) la: 20/01/2004 13:38:40
(la: De ce ati ales sa emigrati?)
Locuiesc in Toronto de 1 an si 9 luni. Socotesc la fix acest timp, pentru ca l-am simtit din plin. Si nu in sensul bun.
Timpul asta mi-a luat ani din viata si sanatate. Daca spun ca a fost iadul pe pamant nu cred ca exagerez cu nimic.

Ceea ce mi s-a parut mie insa curios, este ca nimeni nu ne-a spus ce este de fapt aici. Nu ne-au spus ca si ei la randul lor au trecut prin acelasi iad. Nici ei, cei la care am stat pentru 2 saptamani si care ne sunt rude, si nici altii. De acasa mai auzisem si de alte cunostinte plecate care spuneau ca sunt foarte bine aici.
Doar eu spuneam ce greu o ducem si cum muncim sa supravietuim. Probabil ca am parut ca prostii prostilor. Si asta pe langa diploma "grozava" pe care o avem amandoi: matematica-informatica. si mai curios este faptul ca toti stiau care este cel eficient lucru in gasirea unui loc de munca in domeniu, si anume sa te introduca cineva din interiorul firmei. Desi lucrau in acelasi domenii, nimeni nu a facut asta pentru noi. Asa se face ca si acum tot la nivel de supravietuire suntem.
Suntem amandoi obositi, si cu moralul la pamant.
De ce am ales sa emigrez? Pai sa spun in doua cuvinte situatia in care ne aflam: eu somera, sotul meu avea cam 100$ pe luna, locuiam la parintii mei, iar sanse de a ne cumpara fie si o garsoniera, practic nu existau. In plus, parintii nostri sunt toti pensionari, cu pensii de mizerie.
Absolut toti banii de care am avut nevoie sa emigram au fost imprumutati. Si acum ne chinuim sa ii dam inapoi.
Daca m-as intoarce in Romania? Maine as veni, cu conditia unor salarii decente. Vom astepta sa ne luam cetatenia si apoi vom vedea incotro o vom apuca. De stat aici tot restul vietii, nici nu poate fi vorba. Iarna este foarte lunga si foarte dura, iar vara nu poti respira din cauza umezelii. Si nu sunt acestea singurele motive.
Poate ca nu ar fi trebuit sa spun toate astea, dar daca mai citesc si alti "doritori" de un trai "mai bun", e bine sa stie ce urmeaza aici. Sigur, exista si persoane care nu au trecut prin asa ceva, dar din cati romani am cunoscut eu, sunt foarte putini cei care au avut norocul sa scape de acest iad.
Radu Herjeu a scris : Orice i - de My la: 04/02/2004 12:16:51
(la: Romania e in rahat pan' la gat. Solutia?)
Radu Herjeu a scris : Orice incepe cu un gand pe o hartie. Din pacate, in lipsa unui efort colectiv, pentru unii vor ramane doar reusite personale. Cu efect limitat. Pacat ca n-ai avut si un comentariu mai valoros. Cu solutii si, eventual, cu exemplul personal. Eventual.

Da, orice începe cu un gând pe hârtie, si oricine poate pune gânduri pe hârtie cu toptanul.

Efort colectiv te-ai convins si tu ca nici nu poate fi vorba de asa ceva, efortul personal ... e alegerea ta, doar a ta, strict a ta, din motivele tale personale.

Comentariu mai valoros chiar nu am, iar exemplul personal l-am dat deja, emigrând. De altfel tu fara sa-ti dai seama, paradoxal, nu faci decât sa scolesti noi viitori emigranti, pentru modul în care le educi mentalitatea (pozitiv, normal) îi condamna sa nu-si gaseasca niciodata locul acolo. Pentru asta te apreciez.
#8890 (raspuns la: #8878) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
am ajuns la concluzia asta - de andrei banica la: 07/02/2004 03:51:26
(la: Sunt supraponderal! De ce ma alunga lumea?)
In "state" se cunoaste problema pentru ca sunt foarte multi obezi.
Aici lumea este mult mai greoaie si conceptiile lor despre lumea din lurul lor nu sunt departe de cele comuniste.
Spuneai ca tu aveai 1.80 si 70 Kg la 28 de ani.
Eu am acum cu zece ani mai putin, aproape aceeasi inaltime si in jur de 95 de Kg(in continua "ascensiune").
Crezi ca eu nu am o parere buna despre mine?
Ei bine am o parere excelenta despre mine in comparatie cu toata lumea.:)
Tu spui ca ai avut problema asa ca gasesc normala intelegerea si iti multumesc ca mi-ai ridicat putin moralul dar, ce ai fi zis daca nu te loveai de "greutate"?
Ce ai fi spus daca stateai in RO?
Spui ca-mi trebuie vointa?
Un pahar de apa daca beau se depune.
Am facut cura de slabire 8 luni si am scapat de ceva greutate dar se pune la loc.
La scoala merg pe jos.
Peste tot merg pe jos.
Gim nu-mi permit dar am parcul aproape.
La inceput ma simteam penibil pentru ca radeau pana si politisti de mine.
(am avut 108.Kg).
Am acum o conditie fizica de fac de ras orce pusti de varsta mea.
Eu insa iau in greutate continuu.
M-am obisnuit cu rautaciosii dar ce te faci cu "domnii".
Am participet acum trei ani la un concurs de chitara si cand m-au prezentat m-au numit "balenuta", sti cum a fost?
Radea toata lumea.
Am ras si eu dar data urmatoare am ocolit cercul.
Acum cant pentru mine.
Parintii mei m-au alimentat corect sa sti.
Eu mostenesc pe cineva foarte gras din familia mea.
Ai mei sunt firavi, in asa hal ca, cine aude ca sunt copilul lor intra la banuieli.:):):):)
Iti multumesc pentru sfaturi si pentru intelegere dar afla ca cei de "acolo" nu sunt si cei de "aici"
Multa sanatate Dantimis si poate mai vorbim.
#9072 (raspuns la: #9052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
...eu am cunoscut un preot mo - de (anonim) la: 12/02/2004 04:09:25
(la: Preoti homosexuali?)
...eu am cunoscut un preot monah care era un exemplu de preot, si nu doar pentru mine. era insa luptat uneori de aceasta tulburare si el isi ducea crucea aceasta, lupta cu ea, si cred ca nu ii era usor din cate mi-am dat seama ( dar de aici, din lupta, vine intarirea in virtute). a fost adus la mitropolie, el a facut ascultare si a venit, si a continuat sa fie un preot exemplar, un duhovnic cautat. lupta sa nu o stiau decat foarte putini. aducerea in mijlocul cetatii, de la liniste la turbulenta viata de capitala, aparent nu la afectat. la un moment dat insa a cazut. i-am sustinut nevinovatia pana in ultima clipa. nu stiu toate detaliile si nici nu vreau sa-l indreptatesc (se pare ca preoti, mai ales cei tineri, devin tinta unor oameni afectati de aceasta patima, care initial ii cauta spre vindecare). canonic vorbind ar fi trebui caterisit, scos din cler. episcopul la trimis insa intr-un loc retras unde este si acum si se lupta sa invinga toate patimile sale. si eu nadajduiesc ca le va depasi si se va mantui....
cred ca multi suntem mai mult sau mai putin munciti de cel putin trei patimi: patima mandriei (vanitate, invidie, dorinta de marire, de imagine, de succes, durerea cand suntem pusi in inferioritate de ceva, durerea fata de succesul altuia, etc), patima puterii (mai multi bani, mai multe propietati, mai multa siguranta, in detrimentul relatiei cu Dumnezeu) si nu in ultimul rand patima desfranarii. nu este un pacat sa fii muncit de acestea, ci caderea este cea care ne indeparteaza de Dumnezeu si duce la patima, inradacinarea pacatului. Dumnezeu ii iubeste mult pe cei care lupta cu patima, cu pacatul, care se intorc din cadere, se separa de slabiciune, practic ei sunt oile pierdute in cautarea carora pleaca bunul Pastor din parabola evenghelica. cred ca placerea si tentatia spre placere isi are explicatia in firea noastra cazuta, imperfecta dar perfectibila, ce poate fi ridicata si sfintita de cel care este izvorul sfinteniei, al vietii, cel care a invins moartea la modul cel mai propriu. dar acceptarea pacatului, inradacinarea in placere irationala ne separa de Hristos, de libertate si de adevar, puritate si sfintenie.
tot sub auspiciile placerii irationale se afla si sexul oral, masturbarea, voyeurismul (fie ca-l practici pe plaja sau pe adult-chanell), canibalismul erotic, sadomasochismul. homosexualitatea mi se pare un fel masturbare in doi. fiind o forma de desfranare, lupta se reduce la eliminarea gandului care promite placerea. sfintii parinti spun ca gandul acesta este lucrarea diavolului iar cel mai simplu mijloc de a ii anula efectul este refuzul sau, necercetarea sa, contracararea prin ganduri bune si rugaciune. nu este usor, mai ales ca o asemenea lupta in zilele noastre nu prea o constientizam si o asimilam naturalului, firescului, chiar si cand boala este evidenta.
in acest context nu poate fi vorba de hirotonire a unui homosexual (ca si a oricarui om care nu lupta cu patima). problema in ortodoxie si in Biserica cea fara pata ar fi hirotonirea unui om care a avut astfel de ispite sau deprinderi. canonic, orice desfranat nu poate deveni preot deci ramane la atitudinea episcopului (care raspunde in fata lui Hristos pentru hotararea sa) daca considera ca repectivul om poate fi un bun pastor in Biserica lui Hristos...

nicanor
Justitie pentru cetateni - de RSI la: 25/02/2004 05:42:34
(la: Restituirea proprietatilor confiscate de regimul comunist)
Daca un criminal fura bunul cuiva si-l vinde unui tert, atunci legea prevede ca proprietarul de drept al bunului sa si-l recapete, iar cel pagubit deoarece nu stia ca a cumparat bun un bun furat sa-si primeasca banii inapoi de la hot. Nu vad de ce statul hot nu ar fi supus aceleiasi legi. Numai pentru ca vorbim de anumite bunuri imobiliare pe care unii din actualii demnitari ( si nu putini) le-au achizitionat ilegal pe preturi de nimic sau le folosesc de la protocol si nu vor sa le restituie ? In cazul demnitarilor sus-mentionati nici nu poate fi vorba de buna credinta, ei au dat legeile care le-au permis cumpararea de bunuri furate, stiind foarte bine ca sunt furate. Deci, hai sa nu ne mai lasam speriati de PSD and Co. privind birurile care poporul trebuie sa le plateasca pentru a despagubi pe fostii-adevaratii proprietari. Lacrimi de crocodil si grija de a nu pierde bunul obtinut si ilegat si "pe de-a moaca".
Cat va ramane din salariu ? - de (anonim) la: 06/03/2004 17:17:32
(la: Cat va ramane din salariu?)
In mod sigur daca esti singur nu prea poate fi vorba de asa ceva.
Daca esti cu familia si este un singur salar, cam aceeasi poveste.
Daca esti cu familia si sunt doua salarii atunci depinde de tine ce cale alegi. Vrei intradevar sa faci ceva,sau vrei sa te dai mare. E la alegerea fiecaruia.
Oricum nu e usor, dar trebuie sa stii ce vrei.
Belazur - de gabriel.serbescu la: 12/03/2004 13:58:07
(la: Integrarea tiganilor)
socializarea=educatie, respectiv un complex proces prin care un individ nou (un copil) invata obiceiurile, regulile, obligatiile, comportamentul si manifestarile permise sau care apartin grupului de care apartine, si culturii in s-a nascut. Nu ma refer la cultura ca si totalitate artistica ci ca si tot social. E folosit si asa. Consulta un dictionar.
Integrare presupune incorporarea unui individ deja format, deja definit, intr-o cultura noua lui. Presupune un proces constient si sustinut voluntar din ambele parti. Altfel e asimilare. Ideea apartine sociologiei.
Am numit-o fidelitate ca sa nu-i spun de alta forma, insa e o legatura afectiva foarte puternica, ceea ce ai remarcat si tu: ¨era foarte mandra de apartenenta sa etnica¨
Practic nu pot fi integrati pentru ca nu vor sa fie integrati. Teoria e frumoasa insa prea putin demonstrabila practic. Vorbim insa de practica generala, pentru ca asta e principiul democratic.
Nu sunt xenofob, urasc etnocentrismele si nationalismul in general. Sunt doar concluzii personale, e un diagnostic propriu.

Acum de tiganii spanioli nu pot sa-ti spun decat ca sunt o societate intr-o alta. Pe cei straini entiei ii numesc ¨payo¨. Exista o certa discriminare cum exita si o certa rezistenta culturala tiganeasca. (Cultura ca tot social). Relatiile sunt astfel de repingere, din partea spaniola, de refuz de integrare iar de asimilare nu poate fii vorba.
Li se ofera sprijin social, case, campinguri, iar ei se ocupa cu mici negoturi ambulante, si de flamenco.

numai bine
#11923 (raspuns la: #11832) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Anita47, thelinuxguy iti dade - de dorrina la: 02/04/2004 05:45:03
(la: Israelul, amenintarea cea mai mare pentru pace...)
Anita47, thelinuxguy iti dadea un exemplu ipotetic cu romanii din SUA, n-o lua ca pe un fapt real si stai linistita nu e nici un conflict intre SUA si Romania (ca deh, suntem ca musca care bazaie un tigru, ce conflict sa existe?).
Cat despre ce-mi spui tu, ca nu poate fi vorba de vina totala a evreilor in ceea ce se intampla in Orientul Mijlociu, nici n-am incercat sa insinuez asa ceva. Ceea ce spun, iti traduc ca vad ca m-ai inteles gresit, era ca israelienii, evreii in general n-au inteles ca violenta la care apeleaza constant in relatia cu palestinienii nu duce la nici un rezultat pozitiv. N-au intels ca daca patruleaza cu tancul printre casele palestinienilor asta n-o sa aduca mai multa liniste si pace. Si nici daca construiesc un zid separator n-o sa scape de atentatele sinucigase.

Anita, chiar daca ai avea dreptate, incearca sa mentii un ton moderat, caci s-ar putea sa te suspectez ca esti troll si atunci nu avem discutie.
#13178 (raspuns la: #13161) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Care este definitia corecta a pacatului? - de Dama cu camelii la: 16/07/2004 14:32:27
(la: Pacatul)
Ce este pacatul? Oare cand "actionezi " din dragoste si cu inima deschisa, mai poate fi vorba de pacat?
Dincolo de retorica introducerii, as vrea tare mult sa-mi spuneti parerea voastra despre urmatoarea chestie pe care am trait-o recent si care
m-a cam amarat:am un partener de multi ani si de cateva luni mi s-au fixat ochii sufletului pe alta persoana.Nu credeam ca mi se va intampla vreodata asa ceva pentru ca imi stabilisem niste reguli clare(poate prea clare?sau doar asa am crezut?).Aceasta pasiune m-a luat cam pe nepregatite si am incercat sa ma autoconving ca nu are nici o legatura cu viata mea de pana acum si ca o pot plasa intr-o camaruta secreta a sufletului meu.
Pacatuiesc?Si daca DA, fata de cine?Fata de mine, fata de partenerul meu,fata de cealalta persoana implicata, fata de Dumnezeu?
Fizic, nu s-a intamplat nimic serios,dar sufleteste...
Sunt o persoana imorala?
M-ar interesa opiniile voastre, nu sfaturile...
#17950 (raspuns la: #17880) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre spaga - de desdemona la: 20/07/2004 12:41:20
(la: Integrarea europeana ...la romani)
Am auzit si eu de astfel de obiceiuri romanesti la frontiera (pune toata lumea 5 euro si treci). De fapt si la turci se practica asa ceva. Cu ani in urma eram mai multe autocare mergand la un seminar international in Istambul. Cel in care eram eu si prietenii mei a ramas in urma grupului principal (alte 5 autocare). Cand am ajuns la frontiera turca, vamesii ne-au cerut 5 dolari de persoana ca sa trecem 'mai repede'. Toti cei din autocar isi aveau banii numarati, dar mai ales nu voiau sa incurajeze practici ilegale (bacsis). Deci am hotarât cu totii sa nu le dam nimic si sa asteptam cat de mult timp era nevoie. Am coborat din autocar si ne-am asezat pe iarba. Stiam ca in cateva ore se vor plictisi de peisajul celor 40 de oameni asezati in tarlaua lor, asa ca am stat linistiti, razand si povestind. Dupa 20 de minute ne-au dat drumul: a fost un razboi psihologic.
Apropo de coruptia la primarie, in cluj n-am vazut nici urma de asa ceva, fiindca (controversatul) funar i-ar fi pedepsit aspru pe cei ce ar fi cerut bani pentru a-si face meseria. Desigur, intotdeauna se cer prea multe hartii, copii si chitante pentru orice act, si nu e usor sa afli ce anume. Dar... la fel e si in Franta, in loc sa-ti dea o lista cu ce acte iti trebuie, te trezesti in ziua (programata cu trei saptamani inainte) ca iti lipseste atestatia X sau declaratia Y, ca urmare mai trebuie sa vii odata (peste alte 3 saptamani) ca sa o aduci. Dar macar nu ti se sugereaza ca daca 'dai ceva' se rezolva.
Aprob ce-a zis Florin despre faptul de-a 'invata ceva' de la vestici. A fi corect si a nu accepta coruptia e o indatorire a oricarui cetatean (altfel devii complice). Sigur ca nu e usor sa te lupti singur contra sistemului, dar daca nimeni n-o face nu exista speranta de indreptare. Mai ales la intoarcerea in tara, cand nu poate fi vorba pentru nimeni ca va pierde legatura la avion.


___________
nu Trecutul, nici Viitorul, ci Prezentul
#18115 (raspuns la: #17999) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pacat ca "dinozaurii prosti" mor greu !!!! - de Misoginul la: 29/07/2004 16:16:14
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)

Stau si ma uit cu mirare...

la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net (vezi onor "Domnul"
de mai sus..)



Stimate Domn,

Se pare ca fie nu v-ati dat seama si suferiti de o boala incurabila pentru care
din pacate inca nu s-au deschis saloanele la noile ospicii, fie bateti campii
"cu gratie" neavand alta ocupatie...

Este adevarat ca net-ul este un loc liber unde fiecare poate sa isi exprime
opiniile insa ... cu bun simt.

Americanii (pe care ii blamati atat de mult) au un cuvant "netiquette"
ceea ce in traducere libera in limba materna ar insemna "eticheta", "politete
pe net", "bun simt", etc.

(Mi-am permis sa fac traducerea intrucat din cate vad, Dumneavoastra, comunist
convins fiind, nu cred ca v-au interesat vreodata "valorile capitaliste"
aici incluzand si limbile straine...)

Sa revenim "la concret tovarashu' " cum se spunea pe vremea
Dumneavoastra (de fapt si a mea tinand cont de faptul ca am sarit de 40 de ani
de ceva timp).

Se pare ca Domnia Voastra isi aminteste cu nostalgie de anii respectivi
cand in orice clipa iti putea bate un securist la usa ca sa te ia ...nu se stie
pana cand (asta in cazul fericit in care mai vedeai lumina zilei vreodata),
ani in care stateai la coada doua zile pentru o punga de "tacamuri de
pui
" sau pentru o punga cu "nechezol" (pentru cei
tineri "tacamuri de pui" = capuri + gheare, "nechezol"=cafea
cu foooarte multi inlocuitori in ea, naut, soia, etc in proportie de 80% inlocuitori
si...ceva cafea pe acolo :).....

Se pare ca uitam prea usor serile cand programul la televizor dura 2 ore din
care 1 ora era telejurnalul cu "ispravile Tovarasului Nicolae Ceausescu"
iar inca o ora erau ODE, de lauda despre marile realizari ale
comunismului...

Nu vreau sa fiu inteles gresit, am trait acei ani, e adevarat ca s-au facut
multe dar cu multa munca, fara nici o bucurie, in "foame" de
mancare, de cultura, de informatie si cu multe vieti sacrificate degeaba (din
pacate)...

Da recunosc, s-au construit mii de blocuri, poduri, sosele, tot ce doriti...dar
la fel recunosc ca am crescut cu frica in suflet ca nu cumva sa spun vre-un
banc fereasca Dumnezeu ca mama (singurul parinte) sa nu isi piarda painea din
cauza asta.

Dumneavoastra va amintiti cu nostalgie ce bine era atunci ?

Eu imi amintesc ce sarbatoare era cand veneau de Craciun portocale in "Alimentara"
si cum mama dupa ce statea la coada 3-4 ore pentru 2 Kilograme, nu manca ca
sa pot manca eu !!!!!

Sunteti un "TRIST" Domnule , trist pentru ca sunteti "ORB",
nu din fericire nu in sensul fizic ci "ORB" referitor
la amintirile triste.

Stiu, ma veti intreba cu ce este mai bine astazi cand mii de oameni nu au de
lucru, sunt someri, etc, etc, bla, bla, bla...?

Spre diferenta de Dumneavoastra am invatat ceva in anii de dupa '89.

Somerii sunt de doua feluri:

- temporari (pentru ca isi schimba munca sau isi cauta alt serviciu)

- permanenti (pentru ca sunt incapabili sa se reprofileze sau sa faca ceva,
sau sa munceasca, sau sunt puturosi, etc)

Personal sunt inginer mecanic insa vazand ca incep sa "fac foamea" m-am reprofilat,
am invatat ani de zile si inca mai invat si har Domnului am avut ce manca si
eu si familia mea tot timpul.

"Onorate Domn", munca e grea de aceea din pacate sunt someri,
nu pentru ca nu sunt locuri de munca ci pentru ca fie nu vor, fie le considera
degradante, refuza, sunt lenesi si puturosi, etc.

Am uitat sa va spun:

- NICI O MUNCA NU E RUSINOASA !!!!! (daca nu v-a spus nimeni
pana acum, asa ca lasati chestiile cu somerii, altceva ?)

Oh, nu...

Hai sa anticipez, crimele....


"Musiu", crime erau si pe vremea aceea numai ca nu se spunea
si nu se recunostea nimic.

Altceva ?

Parca imi amintesc ca scriati ca pe vremea lui Ceausescu Romania avea "miliarde"
de dolari in vistierie ?

HAHAHAHA, SUNTETI HILAR Stimate Domn !!!!

Aveti notiunea de milion sau miliard, stiti cate cifre (zerouri) are fiecare
si in cazul afirmativ, chiar stiti ce bani avea Romania atunci ? Mai interesati-va
!!!!

Bateti campii !!!!! (scuze)

Revenind la tampeniile pe care le-ati debitat in "epistola trista"...

Scrieti acolo ca americanii isi consuma tot salarul pe chirie si sunt vai de
mama lor...

Aveti macar idee la cat se cifreaza venitul mediu in America pentru un american
normal cu un serviciu normal si cat costa o chirie, mancarea si necesitatile
pe luna?

Vad ca stiti sa accesati internetul, datele sunt publice, cautati-le Dumneavoastra
si veti fi mirat sa constatati ca dupa ce isi plateste chiria, "prostul
de american"
mai cheltuie 3-400 de dolari pe luna pe mancare si
mai si ramane cu 6-800 de dolari lunar in buzunar
!!!

Hai sa concluzionez pentru ca deja am obosit si nu cred ca merita sa pierd timpul
cu "EX" activisti de partid, securisti, sau ce veti fi fost
pe vremea aceea..

DA, la Domnia Voastra ma refer !

E adevarat ca azi viata nu e roz insa, personal, prefer sa muncesc 14 ore pe
zi si sa le pot oferi copiilor mei portocale si tot ce isi doresc decat sa ii
vad ca saliveaza de pofta sau le e foame cum se intampla pe vremea aceea.

Prefer sa "ignor" RAP-ul si MANELELE si sa caut un post de radio sau o muzica
adevarata pe CD decat sa aud stau si ma uit la "ODE"
si "LAUDE CONDUCATORULUI IUBIT" sau prefer sa ma
uit cu mirare la prostiile pe care sunt unii in stare sa le debiteze pe net
(DA, la Domnia Voastra ma refer !!! )


In incheiere:

Bunicii mei au fost invatatori (ai Domniei Voastre ce au fost, activisti care
au introdus comunismul in Romania ???)

Pe vremea aceea (tot capitalism era) o duceau saracii asa de greu incat bunicul
lucra iar bunica nu era nevoita decat sa stea acasa si sa aiba grija de casa
si copii chiar daca era si ea invatator...


E adevarat ca nu aveau de niciunele (in afara de 2 vaci, cateva hectare de
teren, ca nu era Craciun fara porc + vitel taiat, ca mama a facut o facultate
si a fost profesor toata viata....)

Si toate astea dintr-un amarat de salar de invatator (al bunicului) care lucra
intr-un sistem capitalist de rahat !!!

Nu DOMNULE, nu CAPITALISMUL este de vina ci
indivizii de teapa Dumitale care il deformeaza batand campii
si oprind schimbarile !!!

Pe scurt:

Uite ce-i "BADIE" , personal mi-e rusine ca mai sunt oameni care desi
ar trebui sa aiba capul pe umeri ne fac tara de rahat batand campii pe net,
prin strainatate si prin ziare!!!

Ia du-te si impusca-te MATALE, dar nu oricum, in cap sau in
gat !

O sa obtii doua mari avantaje:


  • o sa mori repede si fara chinuri


  • ne vei scuti pe viitor de prezenta Dumitale obositoare, tampa si incomoda





  • Cu.....consideratie (desi e prea mult cred, de stima nici nu poate fi vorba...)


    Un...."batran" realist !!!



    Misoginul

    #18544 (raspuns la: #18438) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



    Cursuri de matematica si fizica online!
    Incearca-le gratuit acum

    Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
    www.prepa.ro
    loading...