nu poti intelege niciodata ceva dintr-o carte ceva ce nu ai trait

Daca te referi la convingerea lui, ca omul ramane in suferinta intotdeauna singur, eu sunt sigur ca are dreptate. Convingerea mea e, ca nu poti intelege o situatie prin care trece altul, decat daca ai trait-o. Iar daca ai trait-o, atunci stii, ca nu poti ajuta, ci doar fi alaturi, simtind.

Multumesc.

In textul tau sint multe similaritati cu ideile ce le-am gasit in film si in cartea pe care o citesc. Fericiti cei saraci cu duhul o pot intelege si prin faptul ca trebuie sa ne mentinem buna dispozitie, gindurile pozitive si nu sa ne gindim mereu si mereu la necazuri si probleme. O minte limpede e o minte care lasa deoparte acestea.
Adunam cunostinte, dar intr-o zi trebuie sa putem vedea dincolo de ele, viata e frumoasa si cunostintele uneori ne ascund frumusetea ei, ne indeparteaza de simplitatea cu care putem obtine linistea sufleteasca.
Viata e dincolo de castelul din carti de joc. Traim dincolo de castel. Mintea noastra construieste castelul si ne acapareaza. Dar noi existam si ne bucuram de frumusetea acestei lumi indiferent de acest castel al mintii. Clipa e cea care conteaza, mintea ne subjuga aducindu-ne aminte adesea fara rost de necazuri si neplaceri. Am ajuns la o concluzie, pina la proba contrara o consider valabila: cine stie ce vrea sa faca in viata reuseste. Trebuie sa aiba pentru asta ambitie si incredere in el si sa nu se lase doborit de eventuale esecuri. Acestea trebuie sa il stimuleze.

…..la inceput cand ne-am cunoscut a fost totul ok,akum delok…..iubitul meu mai are un frate care e impreuna cu iubita lui de 2 ani,cu ea se intelege foarte bine,poarta orice fel de discutii,ca intre mama si fiica…la mn e o problema,pe mine intodeauna ma deranjaza ca vorbeste cu ea de nu se mai opreste pt ca…are incredere in ea si o cunoaste mai demult…eu nu’I zic decat saru’mana si in rest foarte rar sa avem un dialog…chiar daca mancam impreuna…si logic eu ma simt foarte prost ca nu zic nimic cu toate ca de fel sunt foarte sociala si comunicativa,dar ce-I foarte vizibil e ca face diferente,,destul de mari….prietenul meu pana sa ma cunoasca pe mine a avut o iubita cu care a stat 3 ani….si pe aia nu o suporta nici in ruptu capului….ca era lenesa,proasta si vai de urechile mele ce am putut sa aud despre o fata……dar in locul acelei fete sunt eu..si ce sa fac…. sincer sunt o fire mai transparenta.si nu am nimic de ascuns si nu tin nik in mine,ce am de spus spun…eu sunt zodia taur ea gemeni….si lingusitoare cum e cealalta nu pot fi delok….ca nu-mi sta in caracter….dati-mi un sfat va rog….

Mi se pare absolut normal ca dl. premier sa-si publice "operele complete" pe bani publici...doar nu credeati ca din "micul" salariu de premier poate face asa ceva... iar sponsorizarile ... astea pot fi luate drept "cadou", " mita" etc ...se pot interpreta ...Un singur lucru nu inteleg: DACA TOT A TIPARIT CARTEA AIA (CU TITLU ff original !!!!!!) DE CE OARE NUMAI CEI DE LA GUVERN AU DREPTUL SA O "uzeze exclusiv"?????
Da' oare le ajung 1000 de bucati ? Or fi suficiente ? Poate vor trebui sa se inscrie pe liste de asteptare bietii membrii ai guvernului pentru a citi ceea ce e doar pentru uzul LOR si nu al restului lumii...Poate senatorii si deputatii se vor simti frustrati ...bietii de ei nu vor avea acces la dezlegarea pe care ilustrul nostru premier sigur o da in carte aspura acestui mister " Incotro te duci tu Europa " ...ca sa nu mai vorbim de restul Europei ...care habar nu va avea incotro se indreapta...
PROPUN ca dl. premier sa tipareasca si editia intr-o limba de circulatie internationala si sa o trimita la PARLAMENTUL UNIUNII EUROPENE ca sa stie si ei incotro se duc ...

Destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania*

Elie WIESEL


Nu ezit sa afirm: Radu Ioanid merita intreaga recunoastere a tuturor celor interesati de acea istorie care a devenit cunoscuta, desi in mica masura, sub denumirea de Holocaust. Opera sa trateaza un subiect foarte putin discutat din pacate: destinul tragic al comunitatilor evreiesti din Romania. Un subiect asupra caruia s-au oprit, in operele lor, putini istorici, intre care binecunoscutii Raul Hilberg sau Dora Litani. Radu Ioanid se raporteaza adeseori la lucrarile lor, dar exploreaza mai adinc Raul care a domnit in Transnistria, teritoriu situat intre Bug si Nistru, cele doua mari riuri din Ucraina. Lucrarea lui Radu Ioanid, bazata pe materiale preluate din arhive, nevalorificate pina acum, constituie astfel o noua contributie importanta in acest domeniu.

Roman de origine, autorul abordeaza subiectul cu o sensibilitate specifica. Isi cunoaste dusmanul. Il urmareste pas cu pas in vinatoarea lui de evrei dintr-un oras in altul, de la un decret la altul, de la pogromurile spontane la persecutiile organizate, de la ura traditionala pina la lichidarea fizica; victimele sint infatisate intii in casele lor, apoi in ghetouri si, in cele din urma, in moarte. S-ar putea spune ca autorul doreste, de fapt, sa-si puna dusmanul in fata propriilor lui crime care, intr-un fel au fost “mai crude” si mult mai salbatice in brutalitatea lor nesistematica, decit cele ale germanilor.
Desi camerele de gazare au lipsit din Transnistria, toate celelalte orori au existat: nu a fost scutita nici o comunitate; toate au fost decimate. Doua sute cincizeci de mii de evrei au pierit in mii si mii de feluri. Au existat teroarea, amenintarile, marsurile nocturne catre moarte, trenurile sigilate, foametea, persecutiile, umilirea, executiile publice, incendierile: din cind in cind, cu inima frinta si epuizat, cititorul se opreste in mijlocul unei pagini, incapabil sa mai receptioneze inca o imagine, inca un tipat.

Ordinele au venit de sus, de la Maresalul Ion Antonescu insusi. Toate sau aproape toate au fost executate cu mai mult sau mai putin entuziasm. Romani, germani, ucraineni s-au intrecut unii pe altii in cruzime. Peste tot a fost la fel. In orase sau la sate, vara sau iarna, a fi evreu insemna a fi supus durerii si torturii. Cum ar putea cineva sa citeasca raportul oficial al generalului roman Constantin Trestioreanu fara sa se infioare de oroare si dezgust? “Am spinzurat (sau spinzurasem) aproape 5 000 de oameni, majoritatea evrei, in pietele publice din Odesa”? Ati citit bine: 5 000 de spinzuratori, 5 000 de fiinte umane leganindu-se in vint, in fata ochilor unei populatii intregi. Sau marturiile miilor de evrei inchisi in incaperi incendiate de catre soldatii romani? “Unii evrei veneau la ferestre si ii implorau pe incendiatori sa-i impuste, pentru a scapa de flacari, aratind catre timplele si inimile lor.” Conform unui supravietuitor sau unui soldat, aproape 35 000 de evrei au fost arsi de vii sau spinzurati doar in Odessa. O alta sursa citeaza o cifra mai “caritabila”; doar 25 000 in Odessa si Dalnic.
Cum sa explici atita cruzime, manifestata la atit de multe nivele de societatea romaneasca? De ce au fost atit de putine interventii in favoarea victimelor (au existat, dar au fost rare si timide)? De la simplul soldat la cel mai puternic ofiter, de la angajatul anonim la birocratul investit cu autoritatea suprema si implacabila a Statului, evreii – si, mai tirziu, tiganii – nu puteau astepta nici o urma de mila sau umanitate.

Pentru a putea intelege procesul care a condus la violenta paroxistica impotriva evreilor romani in timpul razboiului, Ioanid ofera detalii documentate ale antisemitismului cotidian care l-a precedat. Influente religioase ancestrale, acuzatii absurde de deicid, nevoia unui tap ispasitor, factori economici, totul se afla in cartea lui Radu Ioanid. Dar autorul nu se multumeste sa evoce trecutul; el subliniaza deopotriva intreaga ambiguitate, urita si generatoare de confuzii, a prezentului. Cum sa poti intelege popularitatea lui Antonescu dupa caderea dictatorului comunist Nicolae Ceausescu? Strazi care-i poarta numele, statui, oficialitati care pastreaza un moment de reculegere in memoria lui: a uitat asadar natiunea atit de repede faptele lui singeroase, atrocitatile ordonate de el, crimele impotriva umanitatii si condamnarea lui la moarte?
Iti trebuie o extraordinara forta interioara pentru a citi aceasta carte de la un capat la celalalt. Autorul a avut inca si mai multa forta pentru a o scrie. Da, intr-adevar, Radu Ioanid merita intreaga noastra recunostinta.
Traducere de
Diana Soare
_______
*Cuvint inainte la The Holocaust in Romania. The Destruction of Jews and Gypsies Under the Antonescu Regime, 1940-1944 de Radu Ioanid (Ivan R. Dee, Chicago, 2000), editie americana a volumului Evreii sub regimul Antonescu (Editura Hasefer, Bucuresti, 1997).
Titlul apartine redactiei

Hei, Emaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Sa stii ca te ador pentru ca te revendici a fi despicatoare de cai: PECERIST, NEPECERIST. Uite, eu am fost de toate: pionier, utecist si membru de partid. Numai ca ceea ce nu intelegi tu e urmatoarea kestie: ca exista si alte cai! Este calea luptatorului pervers care viruseaza, care cotrobaie in maruntaiele fiarei si care salveaza si construieste. Si luptatorul de aceasta sorginte nu se expliciteaza ci actioneaza. Va trebui sa inveti ceva mai multe lucruri despre Razboiul Lumii. Au scris despre razboiul asta in cheie Borges, Marquez, Lucas, Mircea Horia Simionescu, si multi, multi altii. sa nu cazi in capcana. Sunt o Enciclopedie Fictionala! Sunt o Mare Meduza! Ema, depaseste desuetele acceptii despre Literatura si Revolutie, despre Insurgenta si Literatura! Iti aduci aminte ca in anii '20 New York isi dorea sa fie Moscova? Stii de ce au facut americanii Ultimul Samurai? Stii ca mi-e draga Sandra Brown? Si vreau cat mai multe telenovele? POTI INTELEGE DE CE? Nu poti intelege de ce. CRIMA nu poate fi scoasa din joc prin condamnarea criminalului. Ce ramane din crimele comunistilor? ELE AU RAMAS. Crimele din lagare au ramas. Crima de la Hirosima a ramas. CRIMA ramane intotdeauna, akolo, in umbra. Ia forme, crima. Se cununa cu mediocritatea! Nu cu un cenaclu se face istorie si nici cu calofilie sau cu lansari de carte. Ele au rostuiri mult mai profunde decat le dam noi. Cartile, scriitorii, literatura au un ROL PROFUND nu de forma asa cum il consideri tu. Am cerut sa ma fac membru de partid pentru ca sunt un luptator PERVERS! Sigur ca nu vei crede asta. Seamana a ratacire. Tu spui ca nu ai fost membra de partid. Te joci cu_culpa colectiva? Lasa-l pe Jaspers in pace. A sosit timpul sa ne asumam CRIMA ca pe un rau pe care trebuie sa-l scoatem din noi. Eu nu te judec. TU INCERCI SA-L JUDECI pe Florin Iaru? Pe mine m-a mirat cand a zis ceva nu stiu cum de poezia de azi. Dar Florin Iaru e un bun luptator. Numai ca, draga Ema, TU NU VEZI! Florin Iaru nu indraznesti ci PROPUNE un scenariu in privinta ta. Asta nu e kestiune de bolsevism! Ha, ha, ha! Ema, dar tu care vorbesti despre americani insemana ca nu intelegi ce-ti spune Florin Iaru! Si in ce cheie o spune! TU ESTI ATINSA cred de bolsevism! Imaprti lumea in buni si rai. In sovietici si americani. Pai, Ema, cu dragoste iti spun, tu esti IN EROARE! Florin Iaru e un scriitor liber! Nu are nevoie de avocat. Nu sunt avocatul lui. Daca nu ma insel, Florin Iaru NU A FOST MEMBRU DE PARTID! Gresesc? Parca nu. Pai tot esafodajul tau Ema cade. Spui ca-l pretuiesti pe scriitorul Florin Iaru? Pai, Ema, n-ai inteles nimic din opera lui. Si ce te burzuluiesti asa? Spui de polemica? Tu nu faci polemica! Tu esti intr-o totala eroare asupra Culturii Romane pe care nu ti-o asumi pentru ca nu ai a-ti asuma tragicul. Tu imparti lumea si se pare ca o recunosti de la bolsevism incoace. Dar fundamentele?
Ema, te pretuiesc.
Ma bucur ca prilejuiesti dezvoltarea unui dialog bestial. Poate ca impreuna vom zvacni inainte.
'''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''''


Raspuns catre Domnul Florin Iaru
#12613, de ema word la Tue, 23/03/2004 - 08:06


Stimate Domnule Florin Iaru,


Ma surprinde si nu ma surprinde fateta agresiva a spiritului polemic al Domniei Voastre. Faptul ca ati fost atit de prezent in invocare la discutiile din for din ultima vreme se datoreste faptului ca exista o conferinta activa in Cafeneaua, o conferinta care porneste de la declaratii pe care Dumneavoastra le/ati facut presei culturale si in urma carora ceilalti sint invitati sa discute. Ar fi trebuit sa va obisnuiti, cred, pina la aceasta ora, sa va asumati in intregime conditia de persoana publica, adica acea persoana luata drept barometru de opinii, de moralitate, de cutume s.a. si care este datoare sa impuna in interfata formatoare de opinii a propriului sau contact cu media probleme-far, probleme care dau tonul, care isca polemici, care fac mode. Ma emotioneaza sincer, dar negativ, faptul ca nu ati remarcat in urma lecturii ca aici s/a facut o discutie asupra optzecismului(atacat , vorba vine, fara motive si fara argumente de Monsieur Andre Morariu-si caruia eu i/am furnizat unele repere de lectura care includeau si opera Dumneavoastra), iara nu asupra Domniei Voastre. Cit despre tonul cvasi-injurios pe care l/ati adoptat in ultimul raspuns al Domniei Voastre, orice psihanalist v/ar spune ca degajati o anxietate ce bruiaza comunicarea, iar amplitudinea acestei anxietati denota un confortabil misoginism in care v/ati instalat ca intr/un uter de care nu reusiti sa va desprindeti nici acum, la o virsta de aur a marelui Poet care sinteti si dupa ce, iata, au trecut ceva anisori de cind ati strigat editorial:"Innebunesc si/mi pare rau !"
Stimate Domnule Florin Iaru, faptul ca indrazniti in ultimele rinduri pe care le scrieti sa insinuati ca, vezi Doamne, pseudonimul Ema Word ar putea fi codul unei persoane de la SRI care va spioneaza discutiile in site mi se pare o abjectie incalificabila, un recurs la cea mai mare mizerie bolsevica ce pluteste rezidual in anumite minti infierbintate si, in ultima instanta, o mostra din acea fundamentalista arta a masculului de a taia firul unei discutii cu o persoana de sex frumos-inteligent-subtil printr/o lovitura de ghioaga. (Remarc cu tristete, de altfel, ca in ultima vreme metodele bolsevice isi fac din nou loc in mentalitatea publica: in lipsa de argumente, in lipsa de fapte, daca cineva vrea sa/si anihileze un adversar de opinii pe care nu/l poate dobori cu armele fair-play ale polemicii cordiale, atunci il anatemizeaza in public cu suspiciunea de a fi facut parte din politia politica. Iar aceasta toxina publica otraveste si condamna definitiv persoana atacata prin aceste mijloace ale media. Metoda, pe care ati utilizat/o si Domnia Voastra aici, a fost introdusa tocmai de politiile politice la care faceti referinta, pentru a/si denigra si anihila adversarii. Ea este cotata, in bunele manuale deontologice, drept crima morala, prin marele delict ce se face atentind cu rea credinta dar cu buna stiinta la imaginea publica a unei persoane. Intr/un fel, admiratiei pe care o am fata de arta Domniei Voastre, ii adaug faptul de a deplinge ca ati ajuns sa procedati, ca in anii 50, "oamenii de bine".)

Pentru informarea Dumneavoastra, va precizez ca eu, spre deosebire de multi mari anticomunisti cu carnet rosu de partid, nici macar nu am fost membru PCR iar relatia pe care am avut/o cu regimul a fost una de mare ostilitate(numai ca nu ma dau in stamba ca atitia "disidenti", nascuti ca ciupercile dupa ploaie,din chiar cuiburile de PCR, atunci cind dictatura a cazut si cind activitatea adevaratilor disidenti-destul de bruiata si marginalizata astazi-, daduse, intr/un fel, roadele scontate, chiar daca tirzii).

Desigur, restul e tacere...

Draga medina,
ma asteptam ca cineva sa vina cu astfel de raspuns,era inevitabil!Este ceva natural sa gindesti asa cind viata o traiesti in total dualism....bine-rau,urit-frumos,curat-murdar,onest-mincinos,cald-rece etc etc.
Marele intelept Dalai Lama a spus cindva:"Problema cea mare prin care trece omenirea este ca vede totul ori in alb ori in negru,nu realizeaza ca exista si un gri la mijloc."Poate ai dori sa-l critici si pe el?Eu cred ca are dreptate.
De ce am spus ca doar Dumnezeu exista?De ce nu am spus ca implicit ar trebui sa fie si ...opusul Lui?
Omenirea si religiile au trebuit sa inventeze un opus al binelui pt. a justifica ororile lumii in orice forme ale ei si atunci a aparut Mr. Satan,ori Lucifer ori Dracul ori Schamael,si mitul raului s-a creat,vinovatul a fost gasit si f. usor acum s-au "descoperit" vinovati eretici si vrajitoare in Salem buni de pus la prajeala ori torturi,si preoti exorcisti etc. etc.
In dualismul vietii trebuie,nu sa existe si Necuratu",dar am o surpriza pt. tine:
Ce-ai zice de faptul ca imi mentin teoria mea si spun ca Satan NU exista nici ca ...forma si nici ca spirit?
Ca de fapt doar Dumnezeu exista si am sa vin si cu argumente pt. a-mi apara teoria,desigur ca din nou vor stirni discutii si iar voi fi pus la zid dar sint obisnuit cu astea,numai sa nu ma luati la pietre.
In primul rind,esti de acord ca toata creatia apartine Lui Dumnezeu pt. ca El insusi este creatia toata?
Daca da atunci NU IL limita si-l plasa doar de o parte a ei adica ceea ce consideri tu ca este virtuos si moral si etic este Dumnezeu si ce-i urit si meschin si vulgar este...Diavolul!Dintr-o data Il minimalizezi ca existenta pt. ca in adevar Dumnezeu este dincolo de dualismul vietii.
Vezi totul subiectiv si ca tine din pacate marea majoritate.Daca admiri un trandafir si te incinta culoarea petalelor si parfumul lui,afla ca Dumnezeu NU e doar in acele petale dar si in spinii lui.
Ori indragesti un animal si ai grija de el esti atasata de el,de ce te uiti atunci cu scirba la un sobolan?si el este parte din aceiasi creatie si chiar si in el exista un suflet si este expresia vietii Lui Dumnezeu prin el.
De ce spun ca doar Dumnezeu exista?Pt. ca exista NUMAI BINE in creatie dar in diverse GRADE.Aici este problema din care se nasc contradictiile umane!
Cel mai mic grad de BINE(daca am gindi intre1-10)este ceea ce am numi "RAUL''.,si STIU CA ESTE EXTREM DE GREU DE ACCEPTAT ca de ex. si un mare
criminal in fapt nu este rau ci are in el si un % de bine care de fapt e la baza existentei lui....parca vad deja o piatra aruncata spre mine acum!
E greu de acceptat ca oameni ca Hitler,Stalin,Ceausescu,Mao,Bush,in esenta sufletului lor au fost sau sint buni,dar in cel mai mic grad posibil.
Am mai scris ca nu poti intelege creatia si pe Dumnezeu fara a nu crede in conceptul de reincarnare si Karma,stau la baza ei,Buddha a numit-o "roata vietii eterne"de unde si simbolul Buddhist ca religie si credinta.
Oare chiar crezi ca Buddha a nascocit adevarul din senin? Ori hai sa fim si mai ortodocsi,crezi ca Jesus a rostit invataturile Lui aiurea ca si cum le-ar fi visat si apoi spus discipolilor Lui basme sa-i puna la culcare?
Acesti avatari au avut in ei ADEVARUL si l-au si rostit pina in ultima clipa.
"Iarta-i Domne caci nu stiu ce fac",Jesus a iertat in stinga si dreapta chiar pe proprii LUi ucigasi,pt. ca a stiut ca NU sint RAI si nici posedati de vreun Satan!
Chiar si pe Judas stiind ca el l-a tradat!Oare nu am invatat inca nimic de la Dumnezeu nici pina in ziua de azi?Daca INSUSI DUMNEZEU(Caci Jesus a fost Dumnezeu in carne si oase nu fiul Lui!)iarta si vede in jurul Lui numai BINELE
ce te face sa reinventezi un personaj ca Lucifer ce nu exista de fel?
Pt. ca vezi TOTUL ori in ALB ori in NEGRU!!!!Dalai Lama are dreptate.
A te purifica in suflet si ajunge treptat de la gradul de 1 ca bine la 10 iti trebuie sute de mii de vieti prin care ai trecut deja si in functie de nivelul la care ai ajuns in cea prezenta de rafinare spirituala depinde prin cite vei mai avea de trecut.NU uita ca si Jesus a vorbit la vremea LUi despre reincarnare!
Si clericul din pacate(pt. ei si ...eforturile lor de a ascunde acest adevar,din punctul lor de vedere!)a incercat sa schimbe ici si colo pasaje din noul testament,dar ar fi insemnat sa fi ramas doar citeva pagini despre Jesus daca cenzurau totul!
Biserica trebuia sa scoata din Biblie reincarnarea,ceva politic si de putere.
Ce-ar fi insemnat daca lumea crestina ar fi crezut ca exista?Ar fi zis cam asa:
"Ce nevoie am de biserica?daca am gresit cu ceva in viata asta ma repar eu in cealalta."NU,credinciosii trebuiau sa STIE ca au de trait doar o singura viata si
au de ales intre...rai si iad,si aici au venit cu tot felul de pedepse in iad si suflete pierdute etc.etc.Mai tirziu,catolicii au trebuit sa inventeze si purgatoriul,ceva de mijloc,adica ai putea avea o sansa DACA vei dona bani bisericii pt. absolvirea pacatelor,deci iti poti rascumpara greselile si vei ajunge in rai....apoi contrar bisericii au aparut asa zisii"soul eaters",un fel de mercenari care spuneau ca au darul de a lua asupra lor pacatele altora(de obicei ...f.bogati!)si le pot asigura intrarea in rai fara acordul...bisericii.Evident,biserica s-a pus pe urmarirea lor pt. a-i extermina.
In fapt biserica mai ales cea catolica a facut o gramada de acte ilegale pina la crime.In rest,bigotrie,minciuna si diverse politici ce n-au de-a face cu credinta in Dumnezeu.
Eu zic ca inainte de a trage o concluzie ar fi bine sa cauti raspunsuri sa te intrebi de unde vii si unde te duci,sint primii pasi spre o adevarata spiritualitate,decit sa crezi mecanic in ceva ce inca nu cunosti decit in mod papagalic.Nu te limita doar la ortodocsism sau catolicism etc. sint multe alte credinte de la care poti invata f. multe ,sufletul tau vrea sa stie,nu-l incarcera
lasa-l sa exploreze sa se cunoasca pe sine prin tine.
Toate au acelasi numitor comun in esenta,dar fereste-te de dogma,este un drum incuiat si fara sa vrei devii cu ochelari de cal si ar fi pacat.
Dar fiecare cu karma lui-ei,si cu destinul lui-ei,nu poti schimba peste noapte o ideologie.Daca asa crezi e dreptul tau,in alta viata urmatore vei gindi total altfel,dar nu-ti vei mai aminti de cea de azi.Vei fi o alta persoana,dar in tine va fi mereu acelasi suflet de milenii.
Imi dau seama ca ce am scris e greu de acceptat de multi,dar nu pot decit sa -mi expun si eu parerile mele personale si credinta mea,si nu vad nimic rau in asta.
Nu sintem nimeni real perfecti,cei care sint in lumea toata ii numeri pe degete si de fapt nici nu stii ca exista,pt. ca duc o viata de total anonimat si cu toate astea EI sint cei care conduc universul tot in lipsa avatarului.
Vor fi mereu 5 la numar si cind se vor reincarna la vremea avatarica(ciclul avataric este de 700-1400 ani),ei vor aduce spiritul Lui Dumnezeu intr-o forma umana aleasa de ei.Apoi rolul lor va fi preluat de Avatar in intregime.
Despre astea poate altadata.

LOVE&PEACE,
Ozzy

Ps: Daca esti interesata,iti recomand sa citesti cartile despre mituri si religii scrise de un f. mare erudit si cel mai mare expert in istoria religiilor si miturilor din lume,de necontestat cel mai mare!JOSEPH CAMPBELL.Vei descoperi totul in ele si la fel vei invata f. multe,raspunsuri la orice fel de intrebari ai avea.
La fel citeste autobiografia lui Dalai Lama.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
" Viata omului este ca o mare oglinda sparta in milioane de cioburi.Se vede in fiecare din ele drept altcineva,de fapt se vede pe sine insusi fiind acelasi suflet etern".

Dalai Lama

Zice domnu` Bora: " Am avut recent o discutie cu un prieten care sustinea ca o persoana poate sa fie si artist si manager in acelasi
timp. Se pare ca se poate. Se pare ca dl. Lazar e 40% ar-
tist, 40% om de afaceri si 20% pedagog."

Dom`le, ce mi-ar place sa fiu om de afaceri aia patruj`la suta.
Mi-ar place si zece, si chiar si cinci la suta.
Dar nu sunt.
De citiva ani fac fotografie mai mult pentru mine si pentru extrem de rari clienti, pe care nu ii caut niciodata eu, si care pot plati cit cred eu ca ar face imaginea realizata de mine.
Raportat la un fotograf de afara cu oarecare succes sau chiar la unul de aici cu dever, oricum veniturile mele sunt de tot risu`.
Cind am bani ii dau pe scule, softuri, computer, si nu mai e vremea cind iti luai o Leica si stateai linistit si te uitai la ea douazeci de ani, dupa care te gindeai sa iei alt model; daca tii la meserie, si eu tin, trebuie sa dai mult si mereu ca sa fii in regula cu toate cele.
Dar imi asum insuccesul comercial, desi nu e numai vina mea... in ultimii 5-6 ani, in Ro am constatat o prabusire a preturilor pentru fotografiile din sectorul editorial si comercial.
Nu pot intelege cum aici, unde costul vietii este destul de apropiat de cel de oriunde din Europa, multe chestii fiind mai scumpe ca oriunde (aparatele de fotografiat, accesoriile, componentele de calculator sunt si de 2-3 ori mai scumpe, cite o data, din cauza taxelor aberante si a costurilor indirecte de tot felul) - deci nu pot intelege cum cind preturile sunt cum sunt, in fotografie sa se plateasca de intre 4 si 10 ori mai putin ca in Europa si din banii astia sa platesti si impozite si toate angaralele.
Din cauza ca in bresla fotografilor romani exista foarte multi care nu au o minima cultura economica sau atasament la meserie sau cit de cit cunostinte de marketing, din cauza ca fotografia pe care o produc e numai o ciubuceala si nu o arta sau o meserie care are pretul ei, clientii au prabusit preturile, la nivele incredibile.
O fotografie la ziar la noi se plateste cu sub 10$ - 20$, o agentie de presa plateste pe o poza si 2$, si o imagine exceptionala ca aia cu Constantinescu stropit cu cerneala, data pe flux si preluata de sute de ziare, a adus fotografei ceva pe la 50$... o bataie de joc.
O fotografie de coperta de carte aduce 10-20 $, si o zi de lucru aici in domeniul revistelor de lux aduce rareori 150$, cind minimul in Europa este 400$ -600$... si in sectorul comercial fotografia sta la fel de rau, veniturile fiind in medie si de 10 ori mai mici ca in Eu.
Asta in conditiile in care, cum ziceam undeva mai jos, exista un "cost of doing business", un cost al raminerii in afacere, si daca iei 150$ pe zi ca fotograf, nu inseamna ca ai cules capsuni si astia sunt banii cu care te intorci in tzara, ci astia sunt banii din care platesti impozite uriase, iti platesti leasingul sau costurile la aparate, accesorii, blituri, scule, masina, etc... si facind o diagrama cu costurile meseriei, vezi ca daca din 150$ ramii (rar) cu 10% pentru tine esti boier mare si indiscutabil, aproape fericit.
Asa ca asta e cu omu` de afaceri, care este. E o piata care pe mine ma depaseste, nu am elasticitatea si energia sa ma cert cu toti clientii care se fac ca ploua si iti spun inchizind usa la gipanul de cincizeci de mii de dulai sau vorbind din piscina personala ca e prea scumpa treaba si la banii astia gasesc o mie de fotografi mai ieftini.
Asta cind am o zi fericita si vorbeste cineva cu mine, fara sa-mi fure pur si simplu maldarul de diapozitive fara sa zica nimic...
Deocamdata eu sunt membru al unor grupuri de discutii importante in fotografia mondiala, fotoeditorial, prodig, photopro, si altele, unde se dezbate in cam o suta de mailuri pe zi problema abordarii clientilor, problema costurilor, a "cost of doing business" si alte chestii legate de partea mai paminteasca a meseriei; nu vad nici un roman pe acolo, nici ca membru si nici ca vorbitor sau om care sa se intrebe sau sa raspunda... si pe bune, ce sa zica, io nene fac orice la orice pret, asta e piata, e democratie, jungla e jungla si daca nu iau io cashcavalu e foame i il ia altu`, si tot panseuri de genul acesta cu piata face pretu` si se regleaza piata singura si legea cererii si a ofertei.
Parerea mea este ca atunci cind si daca vom intra in Europa, va fi si nevoie de fotografie de calitate, care va putea sa fie platita bine, si cel care a cerut o zecime din pret pentru o zecime de calitate miine nu va putea sa spuna nene, acu` sunt european, de miine pretul meu e la nivel, desi calitatea va fi tot una romaneasca.
Cu foarte mici exceptii, poate cu exceptia a 10-15 oameni care sunt foarte buni in fotografie la noi, restul vor fi maturati de fotografi buni care vor veni sa lucreze aici asa cum mergem noi acum la ei sa culegem capsuni.
Aplecati pe rasaduri, fotografii romani care vor fi acceptati la munca in Spania se vor intreba cum dracu` s-a ajuns aici si unde a fost buba...

sunt curios, doar curios: daca ai fi gasit materiale publicate de mine anterior ti-ai fi facut o alta impresie? chiar crezi ca e asa de important aspectul? am scris destul de mult la viata mea, chiar daca n-am "publicat" nimic. asta nu inseamna ca am scris doar pt. mine fiindca, poate acest lucru l-ai observat totusi, nu incerc sa vorbesc singur ci sa leg unele discutii- ca acestea se pot transforma in controverse...nu-i nici o problema pt. mine, din ele pot iesi mai usor adevarurile la lumina.
"Cine decide calificarea de om al lui Dumnezeu?...sau cine decide calitatea de inselatori?" este ceea ce ai scris tu cu manutele tale. in aceasta fraza sunt in primul rand doua greseli de exprimare, daca-mi dai voie sa-ti spun. trebuia sa te exprimi cam asa: cine decide CALITATEA de om al lui Dumnezeu si cine decide CALIFICAREA de inselatori? raspunsul meu a fost pe cat de sincer si, nu ma indoiesc, bazat pe niste realitati pe care nu le-ai negat(dealtfel nici un singur punct nu ai negat din cele scrise de mine), deci pe cat de sincer pe atat de realist.
ca sa putem intelege ce-i cu "fragmentul muratorian", pe care nu-l contest dar a carui origine nu o cunoastem totusi(nu stim cine si de ce l-a scris, cu ce scop), trebuie sa avem in vedere mai intai evolutia bisericii primare in acele trei secole de dupa Hristos. stim ca a fost o perioada extrem de tulbure si de zbuciumata. in parte pt. ca uneori chiar si Sf. Ap. intre ei au avut unele ezitari sau neintelegeri privitoare la anumite aspecte ale Scripturii, apoi pt. ca au existat inca de atunci o multime de secte si de curente filosofice care au incercat sau sa minimalizeze importanta Evangheliilor, sau sa submineze autoritatea apostolilor. cei mai interesati de aceasta au fost evreii, ei au incercat cu orice pret sa ascunda adevarul despre crestinism. un alt argument ar fi ca apostolii n-au fost interesati de raspandirea unui "canon". sau cel putin nu la inceput. dar cand s-au vazut asaltati de tot felul de scrieri apocrife, de pareri personale referitoare la dogme si traditie, au trebuit sa tina cont de autenticitatea scrierilor. dealtfel daca dai un search pe net despre "muratori" pe care mi l-ai recomandat tu si citesti cu atentie ce scrie despre el este imposibil sa nu-ti dai seama ca el este sau poate sa fie o prima forma de exprimare scrisa a canonului de astazi. tin sa precizez insa ca autoritatea in materie de texte biblice n-a avut-o nici papa, nici patriarhul, nici vreun imparat sau rege, nici vreun alt om "pamantesc". "oamenii ceresti" au avut aceasta autoritate! si aici ma refer la cei care au participat la sinoadele ecumenice. stii cum se proceda la acestea? se supunea dezbaterilor o problema legata de dogma, de cult sau de administratie si apoi se trecea la un fel de vot. dar acest vot trebuie inteles cam asa: toti aveau acelasi gand si erau purtati de acelasi duh- asa marturiseau despre ceva ca este sau nu este bun. asta i-a si ferit de greseli, la fel cum s-a intamplat si in cazul scrierii bibliei. gandeste-te numai: erau intre 150 si peste 300 de episcopi din toata lumea crestina de pana atunci la o singura adunare, nemaipunand la socoteala membrii insotitori ai fiecaruia in parte. iar ei nu veneau in nume propriu la sinod ci in numele bisericilor pe care le pastoreau. "marturisirea de credinta" sau "simbolul de credinta/CREZUL" a fost redactat in primele doua sinoade ecumenice(Niceea si Constantinopol). asadar Sfintii Parinti au avut grija sa STATORNICEASCA invatatura de credinta si canoanele ei pt. posteritate. unii imparati si episcopi, renegati de biserica si condamnati la excomunicare, au dorit sa-si impuna hegemonia si interesele prin adoptarea de noutati in cult sau in dogme dar mereu a fost cineva sa ia apararea bisericii. Sfintii Ioan Damaschin, Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvantatorul si Ioan Gura-de-Aur au fost unii dintre ei. ei au vorbit cu autoritatea specifica unor apostoli.
revenind de unde am plecat in pledoaria mea, sunt convins ca o multime de alte texte asemanatoare celui muratorian s-au distrus in timp, unele poate chiar mai vechi decat acesta. dar sincer, pe mine nu ma intereseaza mai mult o scriere apocrifa decat una biblica sau din sfinti parinti. si la urma urmei nu trateaza decat problema canonicitatii, nu vreo problema de dogma sau de credinta. ai sa-mi zici ca e f. important. e adevarat, nu neg acest lucru, e f. important sa stii ca urmezi o cale a adevarului si nu una a minciunii. dar atata timp cat acelasi canon de astazi s-a tinut inca din primele veacuri fara a fi schimbat de cineva pt. ca n-ar fi fost bun si ar fi dus la pierzare si la necunoasterea adevaratei Scripturi, da-mi voie sa ma indoiesc de autoritatea autorilor de diferite manuscrise care vin in contradictie cu autoritatea Sfintilor Parinti.
nu mai comentez despre Septuaginta pe care dealtfel chiar eu am mentionat-o. e de ajuns sa spun ca si la ea s-au incercat unele modificari, nereusite din fericire. si ca sa nu-mi uit o idee: VT a fost si a ramas doar "umbra celor viitoare"; dar cand a venit Hristos-lumina lumii ne-am lepadat de intunericul necunostintei.
faci in final o afirmatie fara nici un suport. e ca si cum ai zice ca tu poti cunoaste adevarul numai din vazute. eu iti spun ca se poate si din auzite! poti studia tone de manuscrise si carti dar n-ai sa ajungi niciodata la concluzia ca istoria bisericii nu se invata in biserica. tocmai Traditia ei tine de istorie, cultul in sine este incarcat de istorie. a desparti biserica de istoria ei e ca si cum ai scoate scoica din cochilie. liberatatea de gandire nu trebuie inteleasa ca libertinaj in cuget si n-ar trebui, cel putin teoretic, sa duca la mistificarea adevarului ca de aproape doua mii de ani biserica se slujeste de acelasi suport moral ca si in zorii crestinismului. a pune asta sub semnul indoielii nu e intelept! intai pt. tine insuti, care vezi dar cu ochii larg...inchisi, apoi pt. cei care iti citesc mesajele- te faci direct responsabil fata de sufletele lor! stiinta nu l-a negat intotdeauna pe Dumnezeu, au fost cazuri cand chiar L-a adorat. si inca n-a raspuns intrebarii: de unde vine ea???
cu acelasi respect si sper sa nu existe vreo urma de resentiment.
Catalin R. S.
just me

Multumesc mult pentru linkul de relaxare anonim cu nume de sixpack. Real good, funny...
Acum ca ma simt foarte relaxat ...(a)de fapt...si iti trmit si eu cite ceva din ce se gaseste de fapt cu usurinta in marele Web.Daca vrei mai multe inofrmatii, tot ce trebuie sa faci este sa tiparesti la Google cuvintele ``minciunile lui Bush`` pe una din limbile vorbite de tine, pe care o stapinesti tu cel mai bine, engleza, romina etc.
Dupa ce citesti si vei fi cit de cit mai informat , iti propun sa te relaxezi si tu un pic cu linkul pe care il recomand eu (tuturor) :
www.screentoys.com

Deci ai aici unul din textele gasite cu ajutorul lui Google...
John Le Carré:
„M-am saturat de minciunile lui Bush si Blair!“

In cotidianul Times a publicat un dur articol anti-Bush. La BBC a facut cateva declaratii acide la adresa lui Tony Blair. Ultimul sau roman, Absolute friends (Prieteni totali), aparut recent, este o carte polemica, o necrutatoare sarja indreptata impotriva politicii externe americane. „Ce se intampla cu dvs., John Le Carré?“, a fost intrebat marele scriitor, autor de romane politiste, unele rezultate din experienta sa de fost angajat al serviciilor britanice de informatii externe. Raspunsurile lui Carré curg suvoi. Un suvoi al revoltei si maniei.
„America a intrat intr-una dintre perioadele ei de nebunie, iar cea de fata este, cred eu, mai rea decat toate celelalte care i-au marcat istoria: mai rea decat maccarthysmul, mai rea decat Golful Porcilor si, potential, mai dezastruoasa pe termen lung decat razboiul din Vietnam.“

„Ceea ce s-a intamplat dupa atentatele de la 11 septembrie 2001 este revoltator. A fost declarat un razboi impotriva terorismului. Si reactualizata frazeologia folosita de aliati impotriva nazistilor si a comunistilor: «imperiul raului». Presei i s-a pus calus, iar opinia publica a fost indusa in eroare. Este interzis sa spui ca i-am antrenat si ajutat pe mujahedini in lupta lor impotriva imperiului sovietic al raului. Este interzis sa spui ca Musharraf (presedintele Pakistanului - n.n.) facea parte din cercurile apropiate de Al-Qaeda si ca a incheiat acorduri cu Osama bin Laden. Si mai ales este interzis sa dai de inteles ca insusi Osama a fost poate antrenat de Statele Unite.“

„Neoconservatorii prevazusera un nou razboi impotriva Irakului cu mult inainte de 11 septembrie. Si s-au folosit de bin Laden ca sa lupte impotriva lui Saddam. Intr-un fel, Osama si Bush sunt facuti unul pentru altul: nici unul nu accepta jumatatea de masura. Revenind, neoconservatorii i-au prezentat lui Clinton planurile invaziei, iar el a declarat ca ideea este buna, ca il detesta pe Saddam, dar ca acesta ocupa doar locul trei pe lista sa de prioritati. Azi, multumita lui Richard Clarke, consilier pe probleme de antiterorism, stim ca, la 11 septembrie, Bush le-a spus serviciilor sale secrete: «Faceti in asa fel incat responsabilitatea sa revina Irakului si lui Saddam». A functionat, in plus, o ranchiuna mai veche: dupa razboiul din Golf, raul de Saddam a incercat sa omoare afacerile petroliere ale lui «papa» Bush...“

„Nenorocirea lui Saddam a fost ca statea asezat pe cea de-a doua mare rezerva petroliera din lume. Daca n-ar fi avut petrol, ar fi putut ucide dupa propriul plac. Alti lideri o fac zilnic. De exemplu in Pakistan, in Siria, in Turcia, in Egipt. Bagdadul nu reprezenta nici un pericol real si imediat pentru vecinii lui; si nici pentru Statele Unite si Marea Britanie. Daca ar exista, armele de distrugere in masa ale lui Saddam ar fi niste bagatele in comparatie cu ceea ce Israelul si Statele Unite pot pune in miscare in doar cinci minute.“
„In joc se afla, de fapt, nevoia Americii de a-si arata puterea militara. De a le-o arata tuturor: Europei, Rusiei si Chinei. Iar Tony Blair, prin rolul asumat (in Irak - n.n.), a crezut ca poate avea vreo influenta asupra evolutiei lucrurilor. Dar nu are nici una. Nu face altceva decat sa dea o falsa legitimitate politicii americane. L-am atacat pe Blair pentru ca l-am votat, l-am sprijinit, iar el a devenit un menestrel al lui Bush. I-a acceptat cruciada si s-a declarat convins de existenta armelor ascunse in Irak, desi stia ca este o minciuna. M-am saturat de minciunile lui Bush si Blair!“

„Cel mai mare pacat este coruperea adevarului. Majoritatea oamenilor din Statele Unite n-au nici o sansa sa cunoasca realitatea, pentru ca adevarul nu poate strapunge sistemul instalat la Washington. Oricine incearca s-o faca este zdrobit. Intr-o mai mica masura, asta mi s-a intamplat si mie cu ultimul roman, primit cu raceala din cauza opiniilor mele politice. Evident ca o carte constituie sinteza unei experiente: sunt elemente asamblate intr-un climat de relativa liniste. Dar Prieteni totali l-am scris cu manie, intr-un moment cand aveam senzatia ca vad rejucandu-se un film vechi, foarte cunoscut, cu America interpretand, inca o data, rolul principal.“

„Dupa 11 septembrie, am incercat cu disperare sa reflectez cumva acele evenimente. Pot intelege si chiar aproba invazia din Afganistan. Dar m-am ingrozit cand am vazut pregatirile de declansare a unui razboi in Irak. Poti fi partas la minciuna prin simplul fapt ca taci. De aceea, cartea mea contine ideea ca minciuna, amagirea de sine te pot distruge. Vreau ca, prin acest roman, cititorii sa simta aceeasi manie si sa afle ca pot fi inventate noi forme de protest, de exprimare a revoltei“, declara fostul spion britanic devenit celebru autor de carti politiste. Si din a carui manie s-a nascut Prieteni totali, o poveste despre dramaticele destine a doi barbati care, dupa ce viata le schimba de mai multe ori directia de mers, ajung, in final, sa lupte in razboiul din Irak.

INCHEIAT CITATUL.

Sa mai inchei cu parerea personala ca nu sintem aici sa facem politica, dar sa ne exprimam parerile. La numitor comun. Indiferent de european, american democrat etc, numitor care se numeste CETATEAN AL LUMII pentru ca atunci cind este vorba de BINELE SI PACEA LUMII trebuie sa gasim toti numitorul comun. Pacat ca nu ai inteles asta pina acum.
Si inca ceva.
De comunism nu imi e dor (de obicei iti este dor de ce iubesti, nu??) dar mersi pentru gluma. Bun humor, m-a facut sa rid. Ma intreb daca esti pregatit sa ii faci iubitori de comunism pe mai mult de jumate din americanii cu drept la vot si care se numesc democrati ?? Plus citiva , din fericire din ce in ce mai multi conservativi care isi dau seama ca este vital necesara o schimbare in noiembrie...
Pe viitor, cind mai aplici ecuatii de matematica la politica, mai gindeste-te ca sa le folosesti corect....
Mult succes!!

De cand e lumea lume...moda moda...toate au un timp al lor!
Carti , oameni, filozofii, haine, coafuri etc.
Daca in intalnirea asta mondena ai norocul sa inveti ce sa citesti si cum sa citesti...esti un om fericit!
Parcurgand aceasta "conferinta" traiesc un sentiment de bucurie ! Deci...se mai citeste inca!
E drept, nu cunosc varsta conferentiarilor dar ...oricum...
Nu totdeauna moda , trend-ul este si calitate!
Cartile iti schimba viata ! Da ! Asa este! Ce carte iti schimba viata? Aceea care te-a facut sa cauti, sa citesti mai mult , sa-ti placa sa citesti, aceea care....te-a transformat intr-un CITITOR!
Cartea care m-a format pe mine a fost :"RAZBOI SI PACE" atat de importanta a fost pt. mine incat si azi, ori de cate ori nu am ce citi (de calitate si sigur bun!), revin la RAZBOI SI PACE!
Am citit multe alte carti enumerate aici care m-au cladit ca om dar...cartea mea de capatai ramane aceasta!
Si pentru mine e mereu noua! E lectura mea sigura in afara BIBLIEI in care mereu gasesc ceva inedit si folositor! Si, fara sa fi citit Biblia (cu atentie si cu cunostinte) nu poti intelege o multime din cartile enumerate aici! Nu degeaba se cheama "Carte cartilor"!

Omul VALURIT
eseu de
Ovidiu Bufnila



O privire aruncata asupra lumii din perspectiva unui scriitor de science fiction care banuieste ca timpul este valurit in toate directiile



MOTTO:

Singurul lucru pe care il ai cu adevarat este ceea ce esti.

Si-l ai tot timpul cu tine.

Mihaela BUFNILA


PREMIZE

Daca Dumnezeu ar fi murit ce sens ar mai avea vorbirea fumoasa si de ce ar mai fiinta sau functiona frumosul in adancul oceanelor ?

Multiplicandu-ma si metamorfozandu-ma intr-un nor de puncte sub presiunea campurilor magnetice, imi pot mari suprafata informationala?

Miracolul ultim e felul in care o multime de puncte isi da seama ca este o multime de puncte.



[1]

Omul apropiat pare sa fie omul tuturor timpurilor turnat in corporalitatea contemporaneitatii. Daca nu e tocmai asa, atunci trebuie sa fie la mijloc doar gresita mea raportare la real, neramandu-mi decat sa accept fictiunea generalizata si generalizanta potrivit careia eu nici nu exist neputand fi martor al meu. Aceasta insemnand ca, fiind doar un cuprins, nu-mi pot construi nicicum exterioritatea din care sa ma spionez pe deplin dedat placerii perverse a principiului lui unu care se multiplica.

Omul apropiat pare a fi prins in falcile istoriei gata, gata sa fie facut praf fie de patimile lui, de propriile lui fictiuni, fie de multimile care se unduiesc ca valurile unui ocean larmuitor, fie de revolutii si razboaie sau de acte administrative impersonale fie de vicisitudinile naturii care si ea nu mai e natura.

Ca si construct de lumi, omul apropiat nu pare a fi construit prin adaugire, parelnica parand sa fie ideea unui timp aflat in scurgere. Mai degraba timpul pare valurit, ubicuitatea dand aparenta talazului care, iata se vede dincoace de orizontul nostru vizibil, cand sus, sub reflectorul constientei, cand disparut, in adancurile oceanului plin de universuri, spre nelinistea navigatorului.



[2]

Omul apropiat pare sa fie omul pe care il simti alaturi de tine, aidoma tie, navigator prin furtunile de sens sau lipsindu-se de sens, fiindu-si suficient.

Adeseori, omul apropiat sfarseste in ridicol, in tragic sau in anecdotic. E ca si cum, suparat ca inaintasii nu-i sunt alaturi in incercarile sale, i-ar pedepsi sfarsindu-i odata cu el, aceasta fiind expresia felului lui de a intelege finitul.

De multe ori, fiind fiinta fragmentata, omul apropiat nu reuseste sa inteleaga, sa cuprinda, sa afle, sa i se releve sensul lucrurilor si atunci este ras din registrul de navigatie dintr-o singura miscare. Dar poate ca nici nu vrea, acesta fiind un semn felului in care isi intelege el libertatea de a fi liber.

Pare sa fie apropiat nu numai pentru ca e invecinat cu tine ci pentru ca intr-un fel intim, profund, esti solidar cu el. Fie ca il judeci aspru, fie ca il deplangi, fie ca il ucizi intr-o metafora, intr-un articol de ziar sau intr-un schimb de focuri, fie ca nu-l cunosti sau refuzi sa iei la cunostinta de prezenta lui, nu va muri decat odata cu tine.

Fie ca e un roman, sau un incas, fie ca e un pigmeu, un iacobin sau un puscas marin ucis, fie ca e primul om ajuns pe Luna sau incantatorul om al cavernelor sau vecinul de pe strada ta de la numarul trei, fie ca este presedintele imperialei contemporane sau al comunistei de serviciu, un om apropiat.

Stii o multime de lucruri despre el sau esti pe cale sa afli totul despre el, fie ca vrei, fie ca nu vrei iar el te umple adesea de sens.

Omul apropiat ar putea deveni nu doar modelul, sarcina sau misiunea ta, chinul tau, sensul tau. Omul apropiat te locuieste sau se pregateste sa se aseze in sinele tau pe negandite. Si aceasta se intampla sa fie asa pentru ca este expresia tuturor oamenilor care au trait vreodata pe aceasta planeta si despre care, tu, crezi sau vei fi incredintat ca stii sau ca simti o multime de lucruri, aceasta fiind sa spunem enciclopedia ta.



[3]

Omul apropiat este tocmai invecinarea ta cu restul lumii fiind in acelasi timp intregul lumesc, este chiar enciclopedia ta. Nefiind limite, astazi esti la fel de apropiat cu imparatul cel viu, cu presedintele care tocmai a murit si cu legendarul spadasin care bantuie marele ecran si propriul tau imaginar, tu fiind godzila.

Poate ca nu e tocmai in acest fel si atunci se cheama ca granitele ar putea fi chiar aievea. Dar in propriul tau imaginar lucrurile nu stau chiar asa. Imaginarul te guverneaza cu perversitate in timp ce rationalul incearca din rasputeri sa-si revendice rolul de busola. El e permanent de cart in timp ce imaginarul, undeva, in gabie, sus, pe catarg, adulmeca departarile tropaind.

Omul apropiat paresa fie doar o constructie fictiva dar de trebuinta noua tuturor celor carora aparenta oceanului plin de universuri le construieste un amagitor continuu temporal.

Poate ca finitul e doar o constructie de trebuinta pentru ca tu sa capeti sens.

In afara lui, existenta ta nu ar mai avea noima. Sau poate ca tu insuti fiind omul apropiat.

Tu esti subiectul stirilor macabre de televiziune.

Tu, obiectul sondajelor de opinie, tu, care umpli gropile comune ale razboaielor de enclava. Tu, care ai fost ciopartit, hulit, strivit, gazat, ridicat pe soclu, adulat, otravit si curtat, ars pe rug, gonit si chemat in sanul lucrurilor de taina de-a lungul istoriei.

Despre tine spun filozofii ca esti expirat si primitiv, ca esti stupid si necivilizat, ca esti sfarsitul istoriei sau chiar Satana in persoana.

Poate ca esti inger decazut. Esti ticalosit. Esti plin de pacate. Un fragmentat.

Esti asa, o constructie imperfecta. Esti fie fascist transmutat in antifascist, fie rebelul anilor saptezeci devenit birocrat sadea, fie comunist pur-sange reesapat sub masca neoliberalismului.

Dar nu imperfectiunea este sansa ta de a fi?

Eu cred ca esti doar apropiat. Si inteleg prin aceasta ca imi esti invecinat, ca te pot atinge fizic sau metaforic, in imaginar, ca te pot intelege, cunoaste si numi.

Ca om apropiat, esti omul tuturor timpurilor. Eu nu-ti sunt superior si nici nu ma simt asa. Cred ca esti doar bulversat si tulburat de existenta-ta-in lume.

Nu l-ai ingropat pe Dumnezeu. Il pastrezi intr-un fiind al tau, de taina. Poate ca nici nu stii ca fiindul e in cuprinsul tau.



[4]

Esti fie un napoleon, fie un elvis, fie godzila sau un berlioz, fie batrana cersetoare care aseara mi-a urat sanatate pentru bancnota pusa in palma, fie un sartre sau un eminem sau un vangelis, sau un larry king, sau o shakira, sau un nostradamus sau chiar intreaga enciclopedie.

Pentru tine au pervertit arta cinematografica. Au rascolit imaginile de la propaganda impotriva lui Hitler sau Tito sau Bush sau Blair sau Dudaev sau Putin sau Mata Hari, la scufundarea sensului teribilului Titanic a carui ecranizare enunta principiul de ordine al noii lumi care ar fi, spun unii cu malitie, acela ca superbogatii sunt salvati de subbogati.

Dar superbogatii si-au pierdut misiunea, clevetesc midinetele aporiilor.

Superbogatii ei sunt arestati in corporalitatea maselor flamande asa cum filozoful desuet e arestat de utopice. Filozoful desuet asteapta multimile sublunare ale minelor minierilor care sunt gata, gata sa rada centrul, marsaluind simbolic cu garoafa la butoniera si scrie cu nesatiu despre fiinta fragmentataexpirat.

Dar cum sa fie expirata fiinta cand ea navigheaza inca spre ultimul sens?

Caci am putea descoperi, ridicandu-se valul de pe ochii nostri, ca insasi Dumnezeu are de construit un sens anume schimbandu-si infatisarile sub masca corporalitatii omului aproiat. Iar daca nu e sens, atunci trebuie sa fie manifestarea lui ludica sau poate a atitudinii lui mustratoare.

E o placere sa iti raspund, nu am des ocazia sa vorbesc despre lucruri asa de profunde cu multa lume, si imi face bine. Cand spun ceva, descopar si eu (din nou) acea realitate, sau o inteleg. Stii, era o gluma (pare-se adevarata) despre un profesor la matematica. Zice el: le-am explicat demonstratia. Ei n-au inteles. Am explicat-o inca o data, pe larg. Ei tot n-au inteles. Am mai explicat-o odata, incat am inteles-o chiar si eu, si ei tot - nimic. Cam asta e cu multi. Poti intelege un lucru cu mintea dar cu inima nu. Si intr-o zi, a 'inteles' si inima, atunci te 'luminezi'. Nu stiu daca intelegi ce spun.

Tot ce vreau sa iti spun e: ai incredere in tine. Te cunosti pe tine insati ? Stii de ce esti in stare, la nevoie ? Nu stii cine esti, fiindca niciodata n-ai fost pusa in situatia s-o afli. Esti o persoana puternica, in interiorul tau. Nimic nu e imposibil. Dar tu traiesti in iluzia ca esti fragila si in neincredere. Intr-o zi, acest lucru va cadea, si vei vedea ca ai fost intotdeauna un leu (ascuns sub o piele de miel). Ai sa vezi.
Si nu uita, daca altii gresesc este fiindca sunt slabi. Cei ce fac rau altora e fiindca sufera si mai mult in ei insisi, si nu poti decat sa iti fie mila de ei.
Daca ai incredere in tine, celelalte lucruri vin de la sine. incearca sa te cunosti pe tine insati, sa colaborezi cu ceea ce esti in interior, si totul va merge bine. Eu cred ca o carte ca 'micul printz' te poate inspira si invata niste lucruri pe care unii oameni le-au uitat.
Am spus cam multe si cam dezorganizate. Sper ca ai inteles o parte din ideile imperfect exprimate. Te las aici, cu urari de succes, si ganduri bune

Diesdiemonitzescovici

Intr-adevar,Cioran iti poate marca gandirea intr-un mod destul de negativ.Insa trebuie sa ai aceea profunditate si inteligenta ca sa-l poti intelege si sa te marcheze in asa fel incat sa vezi viata asa cum e,cu bune si rele....Nu vreau sa fac polemica pe seama acestui subiect...stiu ca sunt putini cei care il accepta,tocmai pt ca,din fericire,avem un instinct de conservare puternic si nu putem accepta ca suntem mici si muritori.Cioran ne-a aruncat in fata asta ducand la paroxism depresia lui. Nu cred ca am riscat dand site-ul cu cartea sa.Cei care vor cadea in"plasa lui"sunt cei care aleg sa cada si care,de fapt sunt depresivi si se bucura de euforia creata.Gandirea lor devine mai profunda si,sper,vor invata sa aprecieze viata.Pt ca e atat de frumoasa............

Ai dreptate,era frumos.....dar era peste tot asa?
Ti s-a intimplat sa mergi la Sfintu Gheorghe,ca in fiecare an dealtfel,sa intri in magazinul de piine de viz-a viz de parc si sa vrei sa cumperi 1/2 de piine si sa nu te poti intelege cu vinzatoarea?De fapt era inca pe vremea lui Ceau si piinea se dadea pe cartele iar cei care erau in trecere puteau cumpara cu buletinul in mina 1/2 de piine....Nu mi-a dat,nu m-a inteles,eu nu am inteles,eu nu am stiut nici o vorba ungureste....Totul s-a schimbat cind am tras citeva injuraturi pe romaneste si....m-a inteles si mi-a dat si piine!

"Prin urmare, am constientizat nevoia unei asemenea oganizatii. Uii dintre noi vor sa puna umarul la realizarea proiectului. Stim cam ce este de facut. Intrebarea este: ne apucam sau nu de treaba? Unde gasim nucleul de membri fondatori? Trebuie sa fie exclusivist si elitist acest nucleu? Cat ne va lua sa ii aducem la un loc sa gandeasca schema asociatiei si sa semneze actele de constituire?"

Intrebarile Dvs imi rascolesc niste amintiri care nu imi fac placere.

De fapt, ca unu` care am fost si m-am uitat la fotografi si am vorbit cu oameni din domeniul imaginii si la Singapore, si la Paris, si la Moscova, si la Praga, adica aproape peste tot prin Europa si Asia, as putea sa apreciez mai la rece ce se intimpla la noi, cu atomizarea asta blestemata; nu am solutii, nu stiu de ce se intimpla asa, dar rezultatul este suicidar.
De mai multe ori au venit in Ro in ultimii 15 ani diversi reprezentanti ai unor mari firme producatoare de aparate foto, de accesorii, de sisteme de studio digital; vindusera in Ungaria sau Bulgaria cite 4-5 aparate digitale Sinar de cite 50.000 de euro si nu intelegeau de ce aici nu cumpara nimeni, ce, aici nu se fac poze de produs, de corporate, portrete profesionale?
Eu le spuneam nene, io nu am bani nici sa cumpar un capac de obiectiv pentru asa un aparat, nici cirpa aia neagra de se pune deasupra; si ei imi spuneau nene, pai nimeni nu cumpara asa ceva singur, fotografii se asociaza, pun bani si scule impreuna, asa e in Europa.
Pai asa o fi la ei; eu am incercat mai mult de juma` de an in anul 2002 sa fac o afacere comuna cu maimulti fotografi, sa luam un studiou mare, sa gindim altfel bisnisu` si sa atacam problema la un diapazon mai major; pe scurt, am vorbit cu multi, nu s-a legat nimic, nu am reusit decit sa pierd o juma` de an din viata mea organizind himere cu cai verzi pe pereti.
Nu a fost posibil sa urnesc nimic.
Dar nu am fost singurul.
Prin anii 1992-93, domnul Feri, de care am mai zis aici, cel cu Studioul Union, care tocmai a dat faliment, a facut un sindicat al fotografilor profesionisti din Cooperatie in primul rind; are si acum o servieta cu acte, cu cele necesare, de la statut si stampila la cont in banca; problema e ca atunci nu a vrut nici un fotograf sa auda de asa ceva.
Timpul a trecut, si uite unde sunt fostii fotografi de cooperatie; in cosmos probabil, pentru ca in Bucuresti nu mai exista nici un studio foto profesional pentru public, fotografia de nunta a ajuns un ciubuc jalnic facut de niste cioflingari (cu 2-3 exceptii) si cooperatia a sucombat de mult de fapt; iar fotografi cu studiouri, in Bucuresti, exista sa zicem poate 15-20, dar nici un studiou nu arata ca spatiu profesional; apartamente de bloc sau de vila inchiriate, mici hale foste industriale, diverse spatii de depozitare sunt acum studiouri; o rusine, de fapt; sigur ca sunt facute cu dragoste, chin, eforturi inimaginabile, eroism chiar - dar nu se pot compara cu ce e un studiou pro in oricare dintre lumi la ora asta.
Cind o sa vina primul shmeker de afara si va cumpara pe zona de centura un spatiu de 5000 de m2 si va construi ca la carte un studio foto baban, ca la carte, atunci o sa fie Sodoma si Gomora fotografiei romanesti profesionale... Vine clientul cu tirul de produse pe o parte si pleaca pe dincolo cu produsele fotografiate si CD-ul in buzunar...
Ar fi multe de discutat. Sa fie intr-n ceas bun aceasta initiativa, si sa vedem ce se mai intimpla...
Oricum, ma intreb si eu amestecind in cafea, cum este posibil sa nu mai existe fotografi cu studiouri pentru populatie ( ce mai e pe ici pe colo face de rusine numele de fotograf...) - au disparut din cauza sucombarii pietei sau piata a sucombat datorita disparitiei lor?
Cum e posibil ca forumul de la afepereu sa fie ca mort, si mai ales cum e posibil sa nu existe "avansati" sau profesionisti interesati de acest nou proiect... nu pot intelege.
Desi, prin prisma experientelor povestite pe aici, nici nu mor de mirare.

Dragii mei,

Complexitatea crescinda in domeniul tehnologiilor cit si a managementului cere personal din ce in ce mai calificat. Daca ne aducem aminte, in Romania in anii pre-70, era destul sa fii bacalaureat si puteai sa obtii un post destul de bun in administratie. Dupa anii '80 cu bacalaureatul abia daca puteai sa fii o secretara (pentru femei), sau puteai sa faci o calificare la locul de munca - pentru toti. Dupa '90 nici nu se mai punea problema sa obtii un post bun daca nu aveai studii unversitare si cei purtati de vreme mai erau tinuti pina ce ies la pensie, dar incet incet marginalizati. Si asta nu numai pentru a face loc de munce celor cu diplome universitare ci pentru ca "batrinii" nu mai erau in pas cu cerintele noi.
Cind am plecat din tara, si am ajuns in Australia, era destul sa stii limba engleza ca sa obtii un post bun - nu mai contau calificarile. Asta din cauza ca era o cerinta foarte mare de forta de munca. Odata cu introducerea de tehnologii noi au disparut acei numiti "dinozauri" si este imposibil sa obtii un post fara studii superioare, specifice domeniului respectiv.
Masteratul a devenit o necesitate. In jurul anilor '90 era greu sa gasesti pe cineva cu masterat. Acum 80% din senior management (directori generali, directori tehnici, manageri de divizii) au MBA si sefii de departamente toti au un masterat fie tehnic fie MBA.
Si asta nu pentru a avea un titul pe cartea de vizita ci pentru ca afacerile devin din ce in ce mai complexe si trebuie sa ai cunostintele necesare sa poti intelege fenomenele economice si sociale.

Nu merita sa faci efortul de a obtine un masterat daca nu ai ambitii profesionale si intentia de a folosi cunostintele acumulate. In acelasi timp, masteratul nu-ti asigura in mod automat un post bun. Trebuie sa dovedesti ca pe linga cunostintele teoretice ai si celelalte calitati ca sa poti obtine postul mult visat.

Deci trebuie sa stii exact unde esti, ce doresti sa devii si care este cel mai bun drum de a-ti realiza idealurile. Pentru asta sint asa numitii "career management consultants" care sa te ajute.

Deci, daca scopul este numai sa obtii bani mai multi?!... mai bine fa o afacere.
Pentru a obtine bani multi prin cariera profesionala trebuie sa fii dispus sa faci efortul pina la capat si sa fii sigur ca ai calitatile necesare sa poti obtine rezultate dorite.
In ziua de azi nimeni nu te plateste numai pentru calificari tale. Trebuie sa produci un anumit beneficiu.

ma bag si eu in vorba, prea m-am napustit plina de incantare si curiozitate pe acest site… Cel care a avut ideea, sanjuro, merita felicitari. Singura obsevatie pe care as face-o este urmatoarea: sunt doua (cel putin) moduri in care te poate marca o carte; fie simti ca e scrisa pentru tine, ca omul acela minunat ti-a dat glas gandurilor mult mai frumos decat ai fi putut-o face tu vreodata, si atunci te lasi cuprins de aceasta, invaluit, imbogatit, infrumusetat… si te reintorci la acel om, la acea carte, over and over again, asa cum ti se face dor de prieteni vechi, cu care poti comunica; fie iti construieste un nou sertar in minte, iti zguduie nitel unele notiuni, dobandite si impietrite adesea acolo…
poate asta tine de perceptia fiecaruia, insa eu asa cred, unele carti ung sufletul, altele vin ca un vant iute peste un copac, ravasind si reasezand frunzele, scuturandu-le uneori..
si mai exista cartile care te enerveaza! Nu toate prostiile, se presupune ca exista deja un nivel de filtrare la un cititor impatimit, vorbesc de cartile care au o consistenta, dar iti repugna ca ideologie. Inainte de a ma lasa sa alunec pe panta nostalgiilor literare trebuie sa numesc aici o carte din aceasta ultima categorie (evident, vorbind despre relieful meu literar sunt subiectiva si imi cer scuze daca lezez parerea cuiva!) Sonata Kreuzer mi s-a parut o carte ce releva mari probleme psihice si frustrari incomensurabile… Iarasi, la categoria NU pentru mine sta si Nietzsche, cu care nu sunt de acord dar il pot intelege prin prisma biografiei sale chinuite, iar pe Descartes il dispretuiesc, in ciuda meritelor sale ca pionier al filozofiei, insa nu l-as putea vreodata ierta pentru totala ignoranta si insensibilitate cu care emitea judecati de tipul” animalele nu simt, nu au trairi si, in general, nu merita nici un scrupul moral, ele nefiind altceva decat niste automate”(am redat din memorie, nu e un citat). Cam acestea sunt dislike-urile mele. A, as mai avea unul, dar mi-e teama ca mi-as atrage multe critici aici. E vorba de coelho. E un lucru bun ca oamenii care nu citesc decat reviste pentru femei pun mana pe o carte, aici ii recunosc un merit, dar e pacat ca cineva care a citit Dostoievski isi poate pierde una din lecturile ulterioare citindu-l pe coelho. Nu face nimic altceva decat sa preia idei (interesante, e drept) dintr-o religie mai exotica sau dintr-o carte minunata dar mai putin accesibila si sa le prelucreze la nivelul “coafor”. Imi cer scuze, asta e parerea mea (am citit Coelho inainte de a emite opinii)(bravo Jazz!)
Si acum despre iubirile mele. Mi se pare de la sine inteles ca atunci cand citesti o carte a unui om care iti spune ceva cauti sa citesti tot ce-a mai scris; e ca o indragostire, incerci sa afli totul despre celalalt.

Prima mea dragoste, Nichita Stanescu. Ieri ar fi fost ziua domniei sale. Atata frumusete ma insoteste de cand l-am cunoscut, din liceu…
Patrick Suskind – Parfumul (pentru mine un adevarat cutremur, mi-a schimbat total perceptiile olfactive si perceptia asupra acestor perceptii..:-))
Erich Fromm – Arta de a iubi – as recomanda-o ca pe o carte mult mai utila ca Biblia (in fond oamenii iubesc mai mult si mai des decat mor..);
Gustave Le Bonn – Opinii si credinte - mult mai profunda si mai importanta din punctul de vedere al ideilor abordate decat “Psihologia maselor”;
Radu Tudoran – Sfarsit de Mileniu. Daca ar trebui sa ofer unei singure carti epitetul COLOSALA aceasta cred ca ar fi. Iesirea la mare este cartea de luat pe o insula.. N-am cuvinte.
Jose Saramago – la 33 de ani greu mai faci loc unui teanc de carti “la capul patului”! Ei bine, ele sun tacolo acum, toate cartile domnului Saramago!! Cutremurator si extraordinar de constant ca valoare. Motivul principal pentru care, de doua luni, iata, m-am apucat sa invat portugheza…!!!
Lawrence Durrell – impreuna cu Saramago si Tudoran reuseste sa ma rascoleasca precum nimic altceva decat dragostea (si durerea)
Umberto Ecco – savuros, mai ales Pendulul si Insula din ziua de ieri;
John Fowles – exciting, chiar daca, in mare parte, e inca de neinteles pentru mine; revin from time to time;
Herman Hesse – drag mie, Lupul de stepa si Jocul m-au bantuit luni si luni..
Jaques Perry – Insula Altuia MUSAI. E o carte unica si, din pacate, prea putin cunoscuta. O splendoare.
Borges – eeee, pentru sufletul meu…
Erich Maria Remarque – dragoste veche, inca acolo; am cautat 10 ani sa beau Calvados…
Boris Vian (aproape tot, mai putin Toamna la Pekin, care nu-i scrisa pentru mine). Indragosteala din adolescenta, o nebunie, o nebunie, o nebunie.

Si mai sunt atatia pe care ii iubesc, dar nu au loc toti pe raftul de capatai (e, totusi, un raft..): Ion Barbu, Adolfo Bioy Casares, Varga Llosa, Giovani Pappini, Kafka, Huxley, Teophile Gautier, Rilke, Garcia Marquez (este unul dintre putinii scriitori pe care nu i-am asimilat integral, nu mi se pare egal cu sine insusi ca valoare, de la o carte la alta), Ioan Dan (delicios!!), Bacovia.
Sau, uite, Sergiu Sasarman – Himera, un roman prea putin cunoscut, cel mai bun sf romanesc citit de mine.


m-am oprit si m-am intrebat de ce tin mortis sa postez si eu. Si mi-am raspuns. Cred ca simteam nevoia sa strig numele scriitorilor pe care ii iubesc pentru ca astfel ma definesc si regasesc. Si pentru ca ii iubesc, sunt cei mai buni prieteni ai mei (..si cei mai buni prieteni ai celor mai buni prieteni, evident!) Si, nu odata, mi-am gasit oameni vii, in jurul meu, prin intermediul acestor oameni frumosi ce se scriu pe ei insisi, pentru noi.

Scuze pentru ce urmeaza, dar nu ma pot abtine: “librariile cu carti” e un mic pleonasm; magazinele care desfac articole de scris, caiete etc se numesc papetarii. :-))

Kharisma...Ti-am citit mesajul aci pe site si-am ramas cam 'perplexed' fara cuvinte la super-imaginatia pe care o ai, asa cum a mentionat si RSI(ai avut dreptate frate in privinta asta). Eu cred ca ar trebui sa citesti cartea inca o data, poate in limba originala si sa realizezi ca in nici o pagina in cartea lui Brown nu se neaga moartea lui Isus si reinvierea sa, ba din contra se reaminteste de asta si se precizeaza - potrivit istoricilor(mai mult sau mai putin adevarat, ramane de vazut intr-o buna zi), ca Maria, dupa transmiterea mesajului omenirii - ca Isus a reinviat, ar fi plecat spre taramul Frantei, pentru a apara viata copilului sau si al lui Isus, copil pe care il purta in pantec si care ar fi purtat numele de Sarah.

Iar cartea are multe mesaje, intemeindu-se pe ideea 'Feminitatii Sacre' - 'the Sacred Feminine' care a fost incetul cu incetul uitata ca fundamentala, ponegrita, neglijata, pusa in minoritate si indiferenta deliberata milenii de-a randul si psihic degradata.

Sunt multe scrise in carte despre Biserica, despre evrei, despre scrierea si rescrierea si traducerea si retraducerea Bibliei de-a lungul secolelor, cand s-au priedut printre randuri anumite cuvinte pe care unii le-au considerat de prisos sau le-ar fi tradus prin cuvinte mai putin decat perfect sinonime. Sunt multe lucruri scrise in carte despre multe, mai putin sau mai mult adevarate, dar cea mai importanta misiune pe care cartea o face e cea de-a trimite oamenii la reconstituirea credintei lor in Dumnezeu, la analizarea Bibliei, la Istoria religiilor, la Arta.

Cartea da hrana mintii cititorilor facandu-i sa inteleaga printre multe detalii, actiune si suspans anumite mesajele foarte profunde:

Mesaj 1. Ideea Feminitatii Sacre si ignorarea si ponegrirea femeii de-a lungul secolelor de catre Biserica si mai bine spus puterea pe care Biserica a dat-o masculinitatii, femeia in trupul careia se sustine viata uni embrion timp de 9 luni, misiunea fundamentala de a crea viata si in principiu cea mai importanta misiune de pe pamant!!!!! acest mesaj trimite indirect la Biblie, unde Isus nu a ponegrit nici o femeie, unde Isus, a fost intotdeauna bun, intelegator cu femeile, raspunzandu-le la intrebari si dandu-le dreptul la libertatea de a se informa si mesajul ca Isus a venit pe Pamant intr-o lume in care evreii tratau femeile foarte urat. Daca masculinitatea la vremea aceea considera femeia o capcana privind ganduri necurate, atunci, de ce a fost Isus, fiul si trimisul bunului Dumnezeu pe pamant a fost atat de bun, intelegator cu femeile, asa cum era cu barbatii, si le-a tratat cu tot respectul de rigoare!!!!

Mesaj 2: Ideea ca Isus ar fi dorit ca Biserica de azi(in general) sa fie intr-un fel diferita, si religiile sa nu se urasca si ponegreasca intre ele, pentru ca bunul Dumnezeu e doar unul. De ce atatea interpretari si atatea biserici-mama cand Isus a fost doar unul si bunul Dumnezeu e doar unul. Cum se poate un singur Fiu cu atatea Biserici parintesti? Mesajele lui Isus pe Pamant ar fi fost imterpretate gresit si traduse si retraduse si interpretate si reinterpretate de atatia traducatori care au decis ei insisi, subiectiv asupra traducerii asa zis 'cea mai corespunzatoare si convenabila unora'.

Mesaj 3. Ca anumiti piloni ai Bisericii ar fi corupti, care si cum, ramane de vazut, cititi fratilor, alte carti, informati-va. Poarta mesajului e deschisa.

Mesaj 4. Cartea trimite la crimele care s-au comis de-a lungul istoriei, in numele Bisericii, religiei...dar nu in numele lui Isus pentru ca Isus nu a spus niciodata sa ucidem in numele bisericii, Isus a vorbit de fratie, intelegere, iertare, credinta in bunul Dumnezeu, iubirea aproapelui, ajutorul reciproc. NICICAND NU A MENTIONAT ISUS DE CRIME IN NUMELE BISERICII, de faptul ca Biserica trebuia de-a lungul istoriei sa arda pe viu oameni care se opun, ba din contra sa gaseasca calea cea mai buna pentru a le arata lumina si reintoarce la bine.

Mesaj 5. Cartea trimite la arta si istoria ei, deschide o poarta spre curiozitatea de-a incerca sa citim mai mult si sa intelegem istoria artei.

Concluzie: Aceasta carte e ca un fel de fabula. Morala ei - 4-5 mesaje puternice pe care autorul si sotia sa Blythe(istoric de arta, editor, pictor -carte e scrisa in numele sotiei sale 'For Blythe....again. More than ever' )le trimit. Detaliile sunt multe...fictiune sau realitate, toate au o misiune de-a transmite mesaje si in felul acesta de-a starni setea de informatie religioasa, istorica, artistica si intru-catva logica in spiritul fiecaruia.

nu pot renunta la masina mea, nu pot renunta la periuta de dinti, nu pot renunta la televizor si la cartile mele. as putea (sau ar trebui ) sa renunt la prostul obicei de a scormoni dupa detalii.