comentarii

nu te superi pe mine ca am luat id ul tau de la net


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
dinisor - de carapiscum la: 15/09/2004 06:37:59
(la: Ateu convins!)
Nu vreau sa ma arat sentimental sau sa dau dovada de un umanitarism fortat, insa stiu perfect/inteleg prin ce treci. Si cred ca intuiesc destul de bine cam cum decurge relatia voastra, de vreme ce eu insumi am trecut prin ceva asemanator in relatia mea cu propriul tata. Sper sa nu te superi daca am sa vin aici cu exemple din experienta proprie.

Spre deosebire de mama mea, care provine dintr-o familie ce a frecventat biserica (ortodoxa) si care tinea cu strasnicie pravilele crestine strabune, tatal meu provine dintr-o familie care a fost exact contrariul primei: oameni simpli si needucati, invatati doar cu munca rudimentara a campului si intotdeauna cu grija vietii de maine, nu numai ca n-au inteles niciodata rostul bisericii si implicit al lui Dumnezeu in viata lor, dar au si dus un fel de campanie sustinuta impotriva oricaror idei despre divinitate luand in ras cam orice legat de aceasta. Prin urmare tatal meu a fost fidel intocmai celor invatate in copilarie si mai tarziu in tinerete, impunand in mod tacit aceeasi nepasare fata de cele sfinte inclusiv mamei mele- nu trebuie uitat insa ca in perioada despre care vorbesc acum sentimentul anti-religios era la moda, comunismul ateu ducand lupta impotriva bisericii pana la limitele imposibilului.

Au trecut anii, repede ca furtuna, ani din care nu-mi pot aminti decat necazuri, greutati, neajunsuri, piedici, injuraturi, blesteme, vaiete, simtamantul neputintei si al robiei sufletesti impuse cu forta...si o singura "Inviere" la care am fost impreuna cu mama mea dupa multi ani de lipsa totala. Am ajuns la varsta intrebarilor mai mult decat la cea a raspunsurilor si, printr-un concurs de imprejurari care avea sa-mi schimbe mai tarziu intreaga viata, am pasit pt. prima data pe drumul spre biserica, singur si neindrumat de nimeni. Care a fost "bobarnacul"? Incerc sa spun pe scurt: o profesoara de limba romana si franceza, care ne preda limba straina la liceul in care am intrat, infruntand obiceiul prin care majoritatea profesorilor la cursuri denigrau biserica si ne invatau sistemul de gandire evolutionist stiintifico-fantastic, ne-a propus la una din ore (celor care eram interesati) sa mergem la una din bisericile ortodoxe ale orasului, loc in care se intalneau de ceva vreme cateva sute de copii si tineri. Asa ca eu cu inca vreo trei colegi de clasa am mers intr-o sambata seara la acea intalnire si dupa vecernie am ramas sa ascultam predica. Aceasta a fost pt. mine prima intalnire reala cu Dumnezeu, prima dintr-un lung sir ce avea sa urmeze. Ca o paranteza, pt. ca acesta este un aspect important, din ceilalti colegi ai mei unul mi-a devenit cumatru (am amintit despre el intr-un alt loc in cafenea), altul s-a lasat de "sportul" asta devenind sergent in politie (sa-l vezi cum umbla ca un cocos pintenat...), si ultimul a devenit un critic si un aspru judecator al faptelor crestinilor pe motiv ca viata ii fusese pusa la incercare de niste greutati ce-l lovisera (dupa ce dusese stilul de viata hollywoodian). Despre ultimul pot spune ca de cate ori ma intalneam cu el, de tot atatea ori se plangea de viata lui, vorbea cu un fel de constiinta a propriului martiraj social, si-i ataca pe preoti (chiar si pe Dumnezeu) fiindca nu-l scapa de necazuri. Nici eu insumi n-am scapat acestor atacuri virulente. Orice i-as fi spus considera din start ca fiind venit din partea unuia "habotnic". Ori asta ma durea f. tare fiindca, f. sincer trebuie sa spun asta, daca as fi fost bine situat i-as fi dat in fiecare zi cate un peste sa manance, n-as fi incercat numai sa-l invat sa pescuiasca. Insa si eu insumi se intampla sa n-am nici macar coada uscata a unui peste pt. mine insumi. Culmea e ca lui i se parea ca eu o duc regeste fata de el. I se parea, fiindca in realitate nici nu beam ca el, nici nu mergeam la "curve" (cum se lauda el), nici nu cheltuiam pe prostii putinii bani de care dispuneam.

Sa revin insa la tatal meu. Putini si dintre prietenii sau cunoscutii mei apropiati stiu faptul ca inca de la inceputul crearii acestui lant acasa-biserica-acasa am intampinat din partea propriului tata o opozitie extrema, opozitie ce s-a soldat nu in putine randuri cu bataile de rigoare suferite pt. ca i-am incalcat porunca de a nu mai merge la biserica. Imi amintesc acum ca si cum ar fi aievea, seara in care intors de la vecernia de sambata impreuna cu sora mea (pe care nici nu mai stiu cum am facut-o sa vina cu mine) am fost luati pe sus inca de la usa. Si in timp ce el se rafuia cu sora-mea, eu am zbughit-o pe usa afara, descult si dezbracat ca un cersetor de rand (norocul meu ca era vara), m-am ascuns printre blocuri o vreme ca sa vad ce mai urmeaza, apoi m-am suit intr-un troleibuz si m-am oprit in fata usii surorii lui care statea in partea opusa a orasului. Povestea e lunga, nu vreau sa o mai continui aici.

In orice caz, vazand el in timp ca nu mai vreau sa-l ascult si ca ii voi incalca hotararea de a nu mai merge la biserica, n-a avut incotro si pana la urma nu facea decat sa ma certe, dar nu ma mai oprea. Cu toate acestea, in sufletul meu n-am fost si nu sunt linistit nici in ziua de azi. Poate te intrebi de ce. Fiindca simt in sinea mea acea mustrare de constiinta pt. faptul ca n-am reusit sa-l fac sa inteleaga ceea ce intelesesem eu referitor la Dumnezeu. Nimic de zis, "biruinta" asupra sistemului lui de gandire si logica s-a petrecut atunci cand in sfarsit a inceput sa-si mai faca seara cate o cruce (dupa ce toata ziua pomenise numai de sfinti si de cruci si de dumnezei) si a culminat cu spovedirea lui- probabil prima si ultima. Spun ultima pt. ca nici acum nu crede in asa ceva. Asadar continui sa simt o frustrare adanca in ce priveste persoana tatalui meu, pe care totusi nu-l condamn pt. ce a facut, dar simt aceasta frustrare cu atat mai tare cu cat relatia dintre noi s-a deteriorat mult ducand la o ruptura sufleteasca. Intrebarile ce mi le pun tot timpul: AM FACUT TOT CE SE PUTEA PT. EL? Sunt eu mai putin vinovat fata de el? Nu cumva, undeva, candva, in loc sa-i deschid o portita eu i-am trantit-o in nas?

In fine, anii trec la fel de repede, viata merge inainte indiferent ca vrem sau nu noi. Ce am invatat pana acum la sanul bisericii mama e ca: nimic nu e intamplator in viata asta, totul are o ordine si o disciplina interioara sau exterioara; nimeni nu-ti scrie in frunte destinul (cum gresit se afirma: "ce ti-e scris, in frunte ti-e pus"- poate doar momentul mortii, in nici un caz felul cum mori); fara Dumnezeu suntem suferinzi chiar de am fi cei mai sanatosi oameni (fizic vorbind) si cei mai saraci chiar de am avea milioanele de dolari la tescherea; un om fara constiinta sufletului spiritual n-are cum sa inteleaga existenta unei fiinte spirituale mai presus de fire si de intelegere; un om fara constiinta pacatului nu poate avea un echilibru interior care sa-l faca sa interactioneze pozitiv cu cei din jur; un om care nu-ti accepta explicatiile poate fi usor strabatut de fiorul sfant atunci cand nu o minune, ci un cutremur ii va zgudui viata; cine hraneste spiritual pe cineva, chiar daca "mancarea" asta va fi mult timp aruncata la gunoi de cel/cea caruia ii este destinata, trebuie mai intai sa se inarmeze cu multa rabdare si sa faca asta din dragoste, nu numai din convingerea ca acesta e un lucru bun; cine daruieste aceasta dragoste crestina nu trebuie sa se astepte la multumiri si sa stie ca mai devreme sau mai tarziu samanta pe care o arunca poate sa dea rod- nadejdea poate sa dea rod bun, deznadejdea niciodata. Sunt multe lucrurile pe care le-am invatat, dar totusi atat de putine in comparatie cu cat de adanc este sacul plin cu aceasta invatatura... Si totusi, chiar de n-as sti nimic din stiinta lumii sau a bisericii, in sinea mea exista acel "ceva" fiintial care isi cere legatura cu eternul, cu viata vesnica. Pt. ca, in ultima instanta, a trai doar cu gandul ca viata dureaza doar pe pamant si dincolo suntem desfiintati este optiunea acelora care nu stiu sa iubeasca cu adevarat. Iubirea este nemuritoare, trece dincolo de mormant, e vie si lucratoare ca picatura de apa ce loveste stanca de granit. Asadar pe unii ca acestia trebuie mai intai sa-i invatam sa iubeasca, abia dupa aceea sa le vorbim despre dogmatica crestina.

Si un ultim aspect: impietrirea inimii nu este semnul ateismului din om, ci al lipsei lui Dumnezeu din viata acestuia. Poti fi un "slab" crestin, fara o viata dusa pe principiile evanghelice, dar asta nu inseamna sa fii ateu. Dar poti fi un bun teoretician modern care cunoaste numele si miscarea tuturor stelelor si prin aceasta ti se pare ca Dumnezeu este desfiintat nemaiaflandu-si rostul intre conceptiile tale- asta te poate face sa lupti impotriva Lui. Asadar ateu inseamna sa fii/te pui impotriva Lui. Pt. unul ca acesta exista alternativa "Saul pe drumul Damascului". Si, apropo, menirea vietii tale nu e sa-i mantuiesti pe altii, ci pe tine insati. Fa aceasta si celelalte se vor adauga de la sine.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
anisia, super! vad ca ti-ai - de zaraza la: 29/10/2005 23:10:39
(la: Premiile Cafeneaua 2005 - Sectiunea Literatura)
anisia, super!
vad ca ti-ai luat rolul in serios. eu una iti sunt foarte recunoscatoare, caci ma gandeam cu groaza ca trebuie sa le iau pe toate la mana, sa le numar, sa elimin dublurile, etc. si sa le mai pun si link.

respecte

zaraza
#82821 (raspuns la: #82819) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Exista tot felul de nebuni... - de mymy la: 10/11/2005 14:48:17
(la: unii baieti din ziua de azi..)
Intr/o seara am ajuns acasa f obosita de la servici si am facut un dus apoi... cum am obiceiul... m/am tot perindat prin casa goala dupa haine, dupa uscatorul de par, dupa creme de fatza de corp samd... mi/am pus muzica si cantam, dansam in fatza oglinzii (nu cred ca exista fata care sa nu fi facut asta vreodata :))) in fine... intr/un final m/am imbracat si m/am asezat la calculator sa/mi citesc mail/urile si mi/am pus castile ca sa nu mai deranjez vecinii la un mom dat mi s/a parut ca bate cineva la usa... ma duc, ma uit pe vizor... nimic
Ma asez iar la birou... iar bate la usa... ma duc... ma uit... nimic
Deschid usa de curiozitate si cade un biletzel
Il iau ma uit pe scari sa vad daca e cineva si intru in casa... citesc
„Esti o tipa super sexy, te misti minunat, te urmaresc de cateva luni si/mi placi foarte mult... Azi am avut curajul sa vin sa/ti spun asta chiar si asa printr/un bilet. Vazandu/te am ramas mut si vrea sa ne cunoastem, daca vrei si tu lasa/mi un semn lipind o foaie de hartie pe geamul din ultima camera si am sa revin cu un alt biletzel”
Am ramas masca... si m/am enervat la culme zic uite domne unii nu au ce face si ma urmaresc pe mine... nu am luat/o deloc ca pe un compliment sau ca si cum mi se intamplase ceva placut m/am speriat chiar...
Ma gandesc ce se intampla daca deschideam usa cand era el acolo si daca era sau este un maniac sexual? Oricum mi/e cam frica sa stau singura si acum trag tot timpul jaluzelele ba chiar sting luminile prin casa stau mai mult in bezna de teama sa nu vina iar la usa :((( E un pic aiurea insa nu pot sa nu ma tem
Si cred ca stiu despre cine e vorba... barbatul care mi/a scris putea sa vada doar din blocul de alaturi de la acelasi etaj ca al meu si daca e vb de el... eu stiu ca e insurat
Ei bine... daca se repeta ori ii scriu un bilet si ii zic sa se potoleasca ori ma duc la nevasta/sa nu stiu... voi ce ziceti? Oricum mie nu mi se pare un simplu biletel desi tare as dori sa se termine aici, sa se opreasca aici si sa nu incerce sa ma caute.
Eu am ales sa traiesc, nu sa traiesc murind.
Visele sunt singura avuţie a celor nefericiţi.
#86466 (raspuns la: #86415) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Completare - de no_such_nick la: 12/01/2006 20:38:44
(la: Un adolescent)
maan: mi se pare ca ai pus punctul pe i ; imi place mate si imi place si sa invat in general. Nu stiu exact cu ce ma voi ocupa daca o sa termin Calculatoare , si nu m-am gandit serios la alte facultati. Cred ca am vrut Automatica dintr-a noua , eu sunt la liceu de mate-info exclusiv , sunt profi buni si la celelalte materii dar o activitate multilaterala in a invata pentru scoala , pe cat de variata , pe atat de obositoare mi se pare. Deci m-am gandit ca sa incep cu altceva si sa dau chiar la alta facultate ar insemna s-o iau de la 0 in acel domeniu si sa-mi pun bete in roate , pentru ca in afara de mate la incadrarea clasei mele altceva nu se face , asa ca...
Poate sunt neincrezator pentru ce e vorba de ceva real (mate si fizica) si pentru asa ceva iti trebuie o pasiune genetica , daca se poate spune asa sau multa inteligenta. Recunosc ca nu am o gandirea in simboluri matematice , sau ca aplic logica si rationalul in tot ceea ce fac. Numai lucrand si rumegand mult la mate am reusit sa retin si sa-mi formez exercitiul , dar mi se pare ca in acest moment al vietii mele scolare e prea tarziu sa dau inapoi.
Colegii mei sunt sinceri , dar sunt si indolenti in acelasi timp , constient sau incostient. Ca sa-i schimb eu ar trebui intai sa vor sa fie schimbati. Dar ii mai ajut pe unii la lucrari la mate cu cate un exercitiu sau doua , ca sa nu se supere pe mine.
Este intr-adevar si vina mea pentru ca nu am invatat la fizica inainte , dar e chiar vorba de invatat , aveam note mari , dar nu am invatat sa gandesc si asta ma dezavantajeaza acum. Pentru ca in a zecea aveam o profesoara care explica foarte bine , dar care a iesit la pensie , acum am o profesoara ca explica mai putin.
Da , nu pierd chiar asa de mult timpul la calculator , dar ai dreptate si am inteles ce vrei sa spui , "incerc" sa ma tin de programul meu zilnic.

M-am razgandit. Nu mai dau la Academie. Dau la Calculatoare , Bucuresti. Eu sunt din Craiova.

Ba e foarte bine sa fii idealist , dar asta sa nu impiedice sa traiesti in lumea reala.
Eu cred ca mai am un defect. Sunt prea de treaba. Incerc sa fac la toata lumea pe plac. Si o fac chiar atunci cand unii colegi imi cer favoruri neserioase , atunci ma simt de parca sunt luat de fraier , si mi-e greu sa ies dintr-o asemenea situatie.

Deja imi pare rau ca am zis ceva de familia mea. Eu sunt un om care vrea rezultate imediate atunci cand isi doreste ceva. Vad un film cu "the perfect family picture" , si cand ma duc si vad ca frate-meu nu e acasa sau tace agresiv si maica-mea se plange ca o doare nu stiu ce , ma simt amarat. As vrea sa-i schimb atunci , dar imi dau seama ca sunt neputincios.

Maica-mea nu putea sa-mi impuna ceva neaparat. A venit de la tara la oras si a devenit invatatoare. In plus , cred ca e si mai idealista decat mine si foarte sensibila pe deasupra. Mi-a zis si mie sa fac din ce auzise ca ar fi bine. S-a bucurat foarte mult cand fratele meu mai mare a luat la facultate , pentru ca ea nu a reusit sa ia la medicina cand a dat , si nu a mai dat a doua oara... Ai vazut cumva "Monalisa Smile" cu J. Roberts.

Ba maica-mea le face pe amandoua : se plange si ne si lauda , pe mine si Gabi (fratele). Dar chestia e ca atunci cand Gabi face vreo neregula , ma baga si pe mine in aceeasi oala cu el si ne ocaraste pe amandoi. Ma enerveaza cand sunt nevinovat si totusi sunt pedepsit verbal/emotional.

Maica-mea vede numai bani inaintea ochilor , crede ca banii aduc fericirea si e suparata toata ziua daca vede ca nu-i ajung.
Intotdeauna ca a fost vreo problema intre noi : "De , ma , daca nu am avut si eu mai multi bani , sa va fac mai fericiti..."
O ajut si eu cum pot. Si eu fac toate treaba cand nu poate sau e nevoie. G nu face nimic. Incerc tot timpul sa o fac fericita.

Chestia cu ceata ar fi tare faina. Dar cred ca nu poate fi indusa imediat , trebuie sa mai treaca ceva vreme si sacrificii din partea mea. Sper sa am taria sa merg pana la capat pe drumul pe care l-am ales , pentru ca este un drum lung , fara cotituri.

N-am inteles: asculta-ti inima? daca banii-s mai importanti ca sufletul, nu pune niciodata inima pe primul plan?
Intr-o zi mi s-a parut ca am o revelatie : Orice lucru poate fi in mintea mea cum vreau eu , asa cum eu il intrepretez. Asta dupa ce mi-am dat seama ca multe lucruri le-am interpretat complet gresit sau foarte anormal. Apropa de tipul intelectualului lucid al lui Camil Petrescu
reactie - de no_such_nick la: 15/01/2006 18:17:24
(la: Un adolescent)
maan: mi se pare ca ai pus punctul pe i ; imi place mate si imi place si sa invat in general. Nu stiu exact cu ce ma voi ocupa daca o sa termin Calculatoare , si nu m-am gandit serios la alte facultati. Cred ca am vrut Automatica dintr-a noua , eu sunt la liceu de mate-info exclusiv , sunt profi buni si la celelalte materii dar o activitate multilaterala in a invata pentru scoala , pe cat de variata , pe atat de obositoare mi se pare. Deci m-am gandit ca sa incep cu altceva si sa dau chiar la alta facultate ar insemna s-o iau de la 0 in acel domeniu si sa-mi pun bete in roate , pentru ca in afara de mate la incadrarea clasei mele altceva nu se face , asa ca...
Poate sunt neincrezator pentru ce e vorba de ceva real (mate si fizica) si pentru asa ceva iti trebuie o pasiune genetica , daca se poate spune asa sau multa inteligenta. Recunosc ca nu am o gandirea in simboluri matematice , sau ca aplic logica si rationalul in tot ceea ce fac. Numai lucrand si rumegand mult la mate am reusit sa retin si sa-mi formez exercitiul , dar mi se pare ca in acest moment al vietii mele scolare e prea tarziu sa dau inapoi.
Colegii mei sunt sinceri , dar sunt si indolenti in acelasi timp , constient sau incostient. Ca sa-i schimb eu ar trebui intai sa vor sa fie schimbati. Dar ii mai ajut pe unii la lucrari la mate cu cate un exercitiu sau doua , ca sa nu se supere pe mine.
Este intr-adevar si vina mea pentru ca nu am invatat la fizica inainte , dar e chiar vorba de invatat , aveam note mari , dar nu am invatat sa gandesc si asta ma dezavantajeaza acum. Pentru ca in a zecea aveam o profesoara care explica foarte bine , dar care a iesit la pensie , acum am o profesoara ca explica mai putin.
Da , nu pierd chiar asa de mult timpul la calculator , dar ai dreptate si am inteles ce vrei sa spui , "incerc" sa ma tin de programul meu zilnic.

M-am razgandit. Nu mai dau la Academie. Dau la Calculatoare , Bucuresti. Eu sunt din Craiova.

Ba e foarte bine sa fii idealist , dar asta sa nu impiedice sa traiesti in lumea reala.
Eu cred ca mai am un defect. Sunt prea de treaba. Incerc sa fac la toata lumea pe plac. Si o fac chiar atunci cand unii colegi imi cer favoruri neserioase , atunci ma simt de parca sunt luat de fraier , si mi-e greu sa ies dintr-o asemenea situatie.

Deja imi pare rau ca am zis ceva de familia mea. Eu sunt un om care vrea rezultate imediate atunci cand isi doreste ceva. Vad un film cu "the perfect family picture" , si cand ma duc si vad ca frate-meu nu e acasa sau tace agresiv si maica-mea se plange ca o doare nu stiu ce , ma simt amarat. As vrea sa-i schimb atunci , dar imi dau seama ca sunt neputincios.

Maica-mea nu putea sa-mi impuna ceva neaparat. A venit de la tara la oras si a devenit invatatoare. In plus , cred ca e si mai idealista decat mine si foarte sensibila pe deasupra. Mi-a zis si mie sa fac din ce auzise ca ar fi bine. S-a bucurat foarte mult cand fratele meu mai mare a luat la facultate , pentru ca ea nu a reusit sa ia la medicina cand a dat , si nu a mai dat a doua oara... Ai vazut cumva "Monalisa Smile" cu J. Roberts.

Ba maica-mea le face pe amandoua : se plange si ne si lauda , pe mine si Gabi (fratele). Dar chestia e ca atunci cand Gabi face vreo neregula , ma baga si pe mine in aceeasi oala cu el si ne ocaraste pe amandoi. Ma enerveaza cand sunt nevinovat si totusi sunt pedepsit verbal/emotional.

Maica-mea vede numai bani inaintea ochilor , crede ca banii aduc fericirea si e suparata toata ziua daca vede ca nu-i ajung.
Intotdeauna ca a fost vreo problema intre noi : "De , ma , daca nu am avut si eu mai multi bani , sa va fac mai fericiti..."
O ajut si eu cum pot. Si eu fac toate treaba cand nu poate sau e nevoie. G nu face nimic. Incerc tot timpul sa o fac fericita.

Chestia cu ceata ar fi tare faina. Dar cred ca nu poate fi indusa imediat , trebuie sa mai treaca ceva vreme si sacrificii din partea mea. Sper sa am taria sa merg pana la capat pe drumul pe care l-am ales , pentru ca este un drum lung , fara cotituri.

N-am inteles: asculta-ti inima? daca banii-s mai importanti ca sufletul, nu pune niciodata inima pe primul plan?
Intr-o zi mi s-a parut ca am o revelatie : Orice lucru poate fi in mintea mea cum vreau eu , asa cum eu il intrepretez. Asta dupa ce mi-am dat seama ca multe lucruri le-am interpretat complet gresit sau foarte anormal. Apropa de tipul intelectualului lucid al lui Camil Petrescu
#100399 (raspuns la: #98985) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
limpede - de Intruder la: 05/04/2007 07:37:37
(la: cred)
intai, iti spun pe sleau: din start nu am incredere in userii cu sex incert, din nick-ul tau nu deduc nimic!
stiu ca tu esti autorul/autoarea conferintei cu daca e bine si ortodox sa ne trecem sexul pe profil...bun!

esti un monument al rabdarii daca te-ai apucat sa cotrobai prin critici, prin dulapul lui picky, prin lada de zestre a lui maan si mai stiu eu pe unde...m-ar interesa motivatia, asa ca fapt divers!
sesizez de la un timp, o rascoala online impotriva criticilor, dusa prin e-mailuri, MP-uri si vagoane de tren personal...si nu cred ca-s singurul!
un om inteligent (NUMAI daca e inteligent) s-ar bucura daca are si critici la poezii sau la ce scrie acolo si s-ar gandi: dom'le, decat sa nu fie citita, mai bine sa fie jumulita!
dai lectii cum sa criticam, de parca forumul de fata este o culegere de recenzii sau o cafenea (numai) pentru poeti si scriitori afirmati! ei bine, nu este...corect?
scrie si Herjeu si Stan Papusa aici, nu se deranjeaza unul pe altul, nici nu stramba din nas!
nu poti sa ai pretentie ca virgula criticile sa fie postate doar de profesionisti, forumul nu este numai pentru profesionisti, autorii- in marea majoritate- nu-s consacrati, n-au trecut in viata lor pe la o editura!
daca tu dai argumente cu pipeta, despici firul in patru, lasa-ma pe mine in pisicii mei! sunt poezii care nu-mi plac dar nu stiu de ce nu-mi plac, nu m-apuc sa desfac texte si sa-nsir margaritare!
vrei argumente reale, baga-le tu, dezvolta, construieste, pune motzuri...

Imi place cum scrii si tonul tau arata ca ai simtul umorului foarte dezvoltat. Ai dreptul sa critici o poezie pentru ca vorbesti in cunostinta de cauza. De la tine pot invata cei mai putin talentati.
Sa nu te superi ca m-am luat de fesul tau dar e chiar nepoezie chestia aia.
Numai bine.


da, am simtul umorului foarte dezvoltat, d-aia ma cheama toti la parastase!
am dreptul sa critic o poezie asa cum are dreptul fiecare, mai putin admin- el e echidistant pe cat se poate.
de unde stii ca vorbesc in cunostinta de cauza? nu-s critic literar, nu-s profesor de lb. romana, nu-s Pruteanu! nu la toti le plac poeziile mele, deci punctul asta de vedere e numai al tau!
nu-i nimic, eu nu ma-mpiedic de sireturi.
de la mine nu poate invata nimeni, nu dau lectii, nu vreau sa ma imite careva si n-am stofa de lider.
cine decide care e talentat mai mult sau mai putin? eu? tu? mama Leone? noi doar ne dam o parere, nu suntem oglinda nimanui...
acum...nu-i bai ca te-ai luat de fesul meu, nici n-am mai trecut pe acolo...doar anisia are dreptul sa se supere dar nu se preteaza...ala nu-i stilul ei, e doar o gluma. ce conteaza?
#184387 (raspuns la: #184050) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii aurul si diamantele*36*diamantul*** - de sami_paris75 la: 15/04/2008 23:09:38
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Cum as putea sa ma supar vre-odata pe mama?
Am scos ce-a mai ramas si am vandut aurul imediat unor tigani costorari din Tg-Jiu.
Aorde vere!
Bengaua daca nu-l vinzi mai rau ca la benca netionalà.
Socares vere,socares Sami?
Misu Parpanghel fuse-se coleg cu mine la casa de copii din Tg -Jiu,dupa ce a terminat scoala generala la varsta de 15 ani,a fugit cu fata bulibasei de pe str Meteor.La varsta de 19 ani avea deja doi copii.
Dupa revolutie isi construise un castel la 50 de metrii de Dealul Targului.
Un palat enorm cu acoperisul din tabla galvanizata .La cele patru colturi ale palatului arhitectul a mai adaugat inca patru turnulete cu balcoane.
Ba Misule,da de unde ai avut tu pralea bani sa construesti asemenea casoi?
Pai uita-te tu pe toatà stradele astea ,daca e unul mai sucar ca Misu Parpanghel!
Socrul meu bulibasa mi-a dat o zestre de doua galeti de aur.
Mi-a cumparat aurul la un pret destul de convenabil.
A incercat cativa galbeni in dinti si a raspuns afirmativ.
Da pralea e bune!
In ce vrei sa-ti plateaste fratele tau?
Màrci ori dolari?
Dolari i-am raspuns linistit.
S-a dus pentru cateva minute la grajdul de cai si s-a intors cu un cufar din metal galben de aramà.
Mi-a numarat 65 000 de $.
Multumit pralea Sami?
Multumit Misule.
Misule vreau sa te rog ceva,da sa nu te superi pe mine.
Spune pràluta mea!
Sa nu mai tii cufarul asta in grajdul cu cai!
-Da unde sa-l tin?
Gaseste si tu un loc in castelul asta mare.
Pai daca vine iagalia (politia)primul control il face in casa pralea!)
Nu?
Da ai dreptate.
Am o tuica de pruna facuta in cazan de arama;distilata de doua ori.
Vrei sa bei un paharel cu fratele tau?
Sant la volan Misule si vreau diseara sa fiu in Ungaria,am mult de mers pana la Paris .
Fà Ateno ,adà fà o sticla de doua litri cu tuica veche la rumanu asta.
Am pus sticla in portbagaj ,m-a luat in brate si mi-a urat drum bun.
Sa mai vi pe la mine Sami.
A mai strigat inca o data la Atena.
Fa Ateno,eram in banca din spatele lui la scoala.La toate lucrarile de control si la toate tezele am copiat de la el.
De-asta e Parpaghel desteptulo fà!
Atena mi-a mai adus un saculet cu nuci decojite si o paine facuta la cuptor.
Drum bun Sami,sa-ti ajute Dumnezeu.
Vineri seara am ajuns la Paris.
Eram multumit ca rezolvasem problema aurului si-mi luase'm un stres de pe inima.Chiar daca ar fi cheltuit toti banii de pe aur si nu ma suparam pe mama.In primul rand ai datorez viata,in al doilea rand ai datorez norocul pe care l-am avut.
#303267 (raspuns la: #303127) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tiganii,aurul si diamantele-39-fildesul - de sami_paris75 la: 19/04/2008 13:50:02
(la: tiganii,aurul si diamantele)
Fildesul nu este nici metal si nici piatra.
Este pretuit de mii de ani pentru bogatia culorii crem,pentru testura s-a fina.Datorita care-ia se poate modela in cele mai splendide forme.
Fildesul se foloseste foarte mult in bijuterie si arta decorativa.Din el se pot fabrica :nasturi,bratari ,coliere,statui impunatoare.
Datorita valorii sale fildesul a fost din cele mai vechi timpuri cautat.
Cautatorii de fides ,lacomi dupa un mare profit ,au ucis milioane de elefanti.
Din aceasta cauza elefantii sant astazi protejati printr-o lege internationala si comertul cu fildes este interzis.
Prin aceasta lege sant protejate toate animalele care sant pe cale de disparitie datorita braconajului.
Fidesul se mai poate obtine si de alte animale,cum sint: Rinocerul,hippopotamul,dintele porcului mistret,morsa,casalotul,elefantul de mare.
Cel mai frumos fildes din lume este fildesul de elefant african ,care are o tenta calda.
Astazi exsita si fides artificial,dar nu ajunge niciodata sa aibe frumusetea fildesului natural.
Fildesul natural nu i-a foc atunci cand este expus la flacara,pe cand fildesul artificial se aprinde si arde pana la capat ca si fitilul unui exploziv.
Elefantul este un animal foarte puternic si foarte impunator.
Se spune ca numai oamenii puternici,ambitiosi si deosebit de norocosi in afaceri poarta bratara de fildes confectionata impreuna cu parul de elefant.
In brocante am gasit de nenumarate ori bratari din par de elefant,bratari care din cauza timpului se rup s-au se deformeaza.Alteori am gasit diferite obiecte uzate din fildes.
Am cumparat la un pret derizoriu si cand am avut o cantitate suficienta,am inceput sa creez diferite bratari combinate din fildes si par de elefant.
Robert este mereu langa mine si in timpul cand nu este la scola,il iau cu mine in brocante.
Pentru mine brocantul a devenit o afacere foarte profitabila si de la prefectura de politie am obtinut o carte de comerciant profesionist cu dreptul de a exersa meseria de brocanteor.
Taxa anuala este de 1200 de franci.
Astazi am lucrat la Monoprixul de la Port de la Chapele.
Nimic deosebit pana la terminarea programului.Meseria mea de agent de securitate in magazine ,nu-mi permite sa am timp suficient ca sa stau mai mult timp impreuna cu copilul meu.
Ajung acasa seara la ora opt,uneori pe la ora noua.
Norocul meu ca am program de luni pana vineri .
De dimineata am timp sa-i prepar lui Robert micul dejun,face cele cinci flotari,putina gimnastica si plecam apoi la scoala impreuna cu Gipsy in pas alergator.
Robert este fericit,sant foarte bucuros cand il vad ca nu-i lipseste nimic.
De la noi de-acasa si pana la scoala sant aproape un km si jumatate.
Am aflat abia ieri dupa-amiaza ca de foarte multe ori Gipsy se duce dupa Robert la scoala ,exact la ora cand Robert termina programul de scoala, Gipsy il asteapta la iesire.
L-am intrebat pe Robert daca si-a mancat sandvichul?
Mi-a raspuns: da tati meu! l-am mancat,dar nu te superi pe mine ca l-am impartit cu Gipsy?
L-am luat in brate si pe el si pe Gipsy si i-am pupat pe amandoi.
#304524 (raspuns la: #303884) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt. Ingrid - de (anonim) la: 03/02/2004 12:15:20
(la: Practici profesia visata?)
Draga Ingrid,
Ai pus o intrebare grea si necesita mult de scris ca raspuns dar incerc sa reduc pe cit se poate povestea vietii mele.
la vreo 5 ani vroiam sa ma fac calugar... pe la 7 ani visam sa devin scamator, magician,dar o profesoara de desen prin clasa a 7a mi-a zis ca am talent si ar trebui sa ma duc la scoala de belle arte.
Ei bine multi mi-au spus asta si dupa scoala generala am dat examen la Tonitza si am intrat.Acolo am ajuns printre primii artisti elevi de mare talent si desigur ca pasul urmator a fost sa studiez la Grigorescu,insa...acolo am incercat de 5 ori dar neavind pilele necesare...desigur ca n-am intrat.
Intre timp am facut armata la pompieri,si avut diverse meserii,doar una fiind oarecum legata de arta,lucrind 2 ani la Hotel Parc in calitate de grafician.
Mi-am dat seama ca nu am nici o sansa la facultate dar in acelasi timp mi-am dat seama ca si cu ea facuta ,nu-i un viitor mare in Romania.
Si uite asa mi s-a pus in cap idea sa plec definitiv din tara.Mi-a fost greu si am asteptat 5 ani de lupte cu securitatea si guvernul roman sa-mi dea voie sa emigrez.In final ,in 1982 m-au chemat la Iorga si dat formularele de pasaport.
Toti prietenii imi spuneau ca fac o prostie si parintii la fel,f. tristi,ei au fost dat jos din functii la posturi mici din cauza mea,si ..partidul comunist le-a spus ca nu stiu sa ma educe in spiritul real al tarii!
Desigur ca am trecut prin multe hirjoneli cu securitatea si batai si insulte de genul ca-s un cacat si ca"ce ba boule, crezi ca piinea in America e mai buna ca a noastra?O sa mori de foame acolo si o sa dormi pe strada,cacam-as pe ochii tai"si m-au scuipat efectiv!Mi-au dat suturi in dos si injurat etc...dar nu mai doresc sa-mi aduc aminte,trecutul e mort pt. mine.
Am primit pasaport fara cetatenie,si in acei ani era altfel la ambasada USA din Buc.Daca nu aveai rude ori cineva care sa te sponsorizeze,ambasada iti oferea vreo organizatie de ajutor social ce exista din donatii particulare,sa te ajute ,si fiind in aceasta categorie,mi-au dat sa fiu ajutat de International Rescue Committee cu sediul in Manhattan,New York.
Mi-au platit si biletul de avion la Roma unde am stat 2 sapt. in tranzit la o pensiune condusa de ambasada USA din Roma.# mese pe zi la ore fixe in rest puteam sa fac ce vream si am tot vizitat Roma peste tot.Tot Ambasad USA mi-a dat si bani sa am de cheltuiala in tranzit.Si aia ziceau ca o sa mor de foame....
In dormitor am stat cu 8 romani in aceiasi situatie ca mine.
Ne-au luat cu un microbuz de la aeroport si dus la pensiune iar la plecare la fel ne-au dus la aeroport.Ce sa-ti spun? De cind am luat pasaportul am stat ca in al 9lea cer de fericire.Am plecat fara un cent in buzunare!!!!
Intr-o zi am fost chemat la ambasada si mi-au spus ca pot pleca la NY,si inminat biletul de avion platit de ei!Cu emigranti ca mine ajutorul lor era si mai mare.Pe pasaprot au scris refugiat politic si pus viza de intrare de la ambasada chiar!
Am ajuns la NY pe 14 Dec. 1982 era zapada si 7 seara.La ambasada mi-au spus sa ma uit in aeroport dupa o persoana ce va avea un carton pe care sa fie scris"I.R.C."si am vazut 2 domni(americani)ce ma asteptau la intrare.Erau de la I.R.C. si m-au dus direct la oficiul de imigrari unde un ofiter a pus pe pasaport o stampila pe care era scris ca am dreptul sa muncesc oriunde pe teritoriul USA.
Cum ti se pare pina acum?Iti zici desigur ca mare noroc am avut si iti raspund ca parca Dumnezeu era cu mine la orice pas!!!Noroc,soarta,destin karmic,trebuie sa admit ca cineva acolo sus m-a iubit f. mult si INCA o face si in prezent!!!!Toata viata mea S-A SCHIMBAT cu 360 grade din clipa in care am parasit definitiv Romania,o alta viata urma pt. mine si NICI ca-mi pasa ce voi face ori ce meserie sa am etc,pt. ca eram extrem de fericit si am lasat viata si destinul sa decida pt. mine!Acel Domn de SUS!!!!!
Mi-am zis mereu atunci:" orice-ar fi nu conteaza!N-am de pierdut NIMIC ci doar de CISTIGAT"Zarurile au fost aruncate.
Revenind la acea seara de 14Dec la JFK airport am omis ca in sep. acel an implinisem 27 ani.Deci cei 2 domni apoi m-au condus la limuzina lor si dus in Manhattan in zona Times Square si pus la un hotel 2 stele(nu-mi pasa de stele),camera platita de org. in avans si rezervata pt. mine!Stiam engleza din scoala destul de bine ,domnii s-au uimit ca vorbesc asa de bine.Mi-au dat adresa org.lor(unul din ei era chiar ..directorul ei!)sa ma prezint in 2 zile si la plecare m-a intrebat daca am ceva bani si Nu aveam,ultimele lire la cheltuisem la Roma in ultima zi,deci iar plecasem cu buzunarele goale!
Directorul mi-a dat 50$ din banii lui.Apoi in tot acest timp,mergeam la un diner si mincam breakfast si lunch si dinner,era ieftin dar f. bun.Atunci in USA dolarul era mare si preturile mici,nu ca azi.O felike de pizza era 50 centi,azi este peste 3$,metroul era 60 centi,azi e 1.50$,orice pachet si marca de tigari cost 1.10$ azi e 5.50$.deci 50 $ erau mari!Dupa 2 zile m-am dus la sediul org.pe Park Ave.si un domn de origine romana plecat dupa razboi,m-a ajutat f. mult.
Fusese mare judescator la BUc.Mi-a spus ca org. ma va ajuta f. mult si voi sta la hotel 1 luna timp in care org. imi va gasi un apt. de inchiriat.Ia-m spus ca-s artist si mi-a dat mereu bani sa-mi cumpar culori si pinze etc. orice materiale aveam nevoie.La fel in FIECARE vineri di sapt. mergeam la org. sa-mi ridic un cec de 150$,prin care org. ma intretinea.Dupa 5 sapt. mi-au gasit un apt. de impartit chiria cu un domn american pensionar,divortat si care avea nevoie de bani sa-si poata plati chiria.Un om tare de treaba,si partea mea de chirie era de 220$ pe luna.M-am mutat deci in apt. lui in Woodside(Queens) si aveam propria mea camera mare si spatioasa.Org. A PLATIT chiria mea in plus de cei 600$ pe luna intretinere,timp de ...6 luni!!!!Atita era ajutorul lor,dar CE ajutor!!!Intre timp mi-au spus sa caut de lucru si sa incep sa ma pun pe picioare.Desigur ca asta vroiam si eu,imi era jena ca cheltuiau atita pt. mine si acei bani dati de org. NU -I aveam de platit inapoi deloc!!!!!!
In acel bloc traiau multi romani veniti in USA de cel putin 7 ani si am facut cunostinta cu ei.Dupa o vreme insa mi s-a facut lehamite de ei pt. ca mereu se plingeau de ceva si erau invidiosi te vorbeau pe la spate incit am rupt-o cu ei si am avut de atunci numai prieteni americani!!!Am trait intre ei 2 ani si credama ca au fost DE AJUNS!Aveam un prieten f. bun din liceu ce venise acolo cu 2 ani anaintea mea si el m-a ajutat cel mai mult.
Unul din romani avea un prieten roman ce era suprintendent la un port particular de vaporase si ahturi.Mi-a gasit de lucru acolo ca muncitor necalificat la docuri,nasol si salariul de 5$ pe ora.Era un dobitoc,am stat doar 2 luni si am plecat far sa ma gindesc la viitor.Eu sint o fire cam rebela de fel si daca ceva nu-mi place,plec imediat!Amicul meu din liceu picta temporar firme la diverse magazine si mi-a zis sa-l ajut,pe bani desigur,si asa am devenit si pictor de firme dar el urma sa plece in Montana definitiv curind.Intr-o zi pictam afara la o firma si un tip s-a oprit si m-a intrebat daca vreau sa lucrez cu el,si el era tot pictor de firme si mi-a dat cartea de business a lui sa-l telefonez.
Cum amicul meu urma sa plece am telafonat la acest tip american si asa am inceput sa lucrez pt. el timp de 1 an,bani nu prea faceam si traiam de pe azi pe miine si cu pantaloni rupti in cur.Nu mai aveam ajutor de la org. asa ca cu 500$ pe luna din care 220 erau la chirie...nu ma descurcam.Dar eram optimist caci din fire sint!
M-am gindit sa-mi completez studiile in arta si am mers la colegiul faimos(din 1894)din Manhattan,Art Stdents League of NY,unde au studiat mari artisti ai americii si lumii ca Jackson Pollock,Frank Stella,Calder,Andy Warhol si multi altii.
Am vorbit cu directoarea,o doamna colosal de buna care mi-a spus sa prezint orice fel de lucrari posed,si aveam destule acasa caci asta faceam in timpul meu liber,desenam in prostie si pictam in ulei ori acuarele.Am ales pe cele ce am crezut eu ca-s bune si m-am prezentat la directoare.Ea mi-a spus sa revin dupa o sapt. timp in care o comisie de profesori va evalua lucrarile.
M-am prezentat la acea data si mi-a spus ca comisia(6 prof. emeriti si faimosi in USA)a hotarit sa-mi acorde o bursa de studii pe timp de 4 ani si sa studiez ceea ce vreau eu!!Am ales picturade sevalet.
Intre timp pt. ca nu cistigam mult,am depus formular la asistenta sociala din NY si m-au aprobat sa-mi dea ajutor in bani si food stamps.In baza lor cumparfam mincare de la orice magazin.
Am inceput cursurile in 1984 in sep.cu un f. renumit prof. de pictura si mare ilustrator de romane,aici e o meserie f. buna!Am facut imediat prietenie cu multi colegi si studiam seral pt. ca munceam ziua.Un coleg cistiga ilustrind storyboards si mi-a dat de lucru si apoi am avut si o comanda doar a mea,cistigam binisor acum.Tot in clasa mea ,monitorul ,un tip de-o seama cu mine era (este inca)f. mare artist cunoscut de benzi desenate.
Intr-o zi m-a intrebat daca vreau sa cistig bani in plus?Cum sa nu,dar i-am zis ca habar n-am de bd uri,el a spus ca voi invata dac lucrez ca asistentul lui...si uite asa am renuntat la pictat firme si devenit artist de bd!Aici e un MARE business!!!Bill,colegul meu care in timp am devenit f. buni prieteni,incit cu ani dupa acea m-am casatorit si el mi-a fost nas,m-a invatat f. multe despre arta de bd,lucrind cu el 8 ani,dar nu lucram zilnic ci sporadic de 2 ori pe sapt. si trebuia sa caut iar de lucru.Am gasit imediat la o firma de curieri pe bicicleta particulara.Asa am devenit si curier.HA!Intre timp serile mergeam la scoala si weekendurile lucram cu Bill.El era atunci prieten,logodit cu Cyndi care lucra ca manager la muzeul Metropolitan.Intr-o zi ea mi-a spus ca sint posturi la muzeu la serviciul de receptie marfuri ce se vind in muzeu la boutikurile lor.Am facut cerere si asa am ajuns dupa 1 an de curierat prin Manhattan,sa lucrez la stocuri si magaziile muzeului,la 8$ pe ora.Mai bine.Intre timp,ca de obicei,serile la scoala si in zilele libere,aveam joia si duminica,lucram la atelierul lui Bill.Am tinut-o in ritmul asta fara O ZI LIBERA timp de 2 ani!
Intre timp ma mutasem deja in Jackson Heights la fel impartind un apt cu un american si chiria mea era de 300$ pe luna.
La scoala am avut multe relatii cu colegele mele,deh trebuia si le captiva sarmul meu si ca-s din Romania.
In 1987,Bill mi-a zis sa incerc la Marvel Comics sa caut de lucru ca artist ca si el,pt.ca mi-a zis ca am talentul necesar si o experienta de la el.Am ales sa fac niste schite in creion si culoare cu Conan the barbarian,vreo 7.Am telefonat compania si mi-au acordat un interviu.Am mers la editorul revistei si aratat schitele.PE LOC a ales una si spus s-o pictez in ulei pt. ca o va publica ca coperta!Si uite asa am ajuns si artist cu NUME la cea mai mare companie de bd. din USA si lume!!!!Lucram inca la muzeu si cu Bll si mergeam si la scoala si mai si pictam coperti cu Conan!!!Cum le-am facut pe toate NU stiu!
M-am mutat in Brooklyn caci faceam bani bunicei acum si puteam sa=mi permit sa am apt. meu personal cu 2 dormitoare din care unul l-am transformat in atelier.La muzeu prin 1989 am cunoscut pe viitoarea sotie,Marilyn,dragoste la prima vedere!Ea este italianca americana generatia 2a,parinti emigrati in 1952 tatal din Napoli,Mama din Randtzo,Sicilia.Mai are 2 surori ea fiind mijlocia si de-o virsta cu mine.Dupa 1 luna s-a mutat la mine acas in Brooklyn.
In acel an am incheiat cu scoala si cu munca la muzeu!Lucram doar cu Bill 2 zile pe sapt. in rest multe comenzi la Marvel de coperti la alte reviste si apoi
fiin liber profesionist mai lucram si pt. alte companii din NY(Dc Comics)dar si di California,lucram numai acasa si cind aveam de predat coprti ori bd(faceam si desene la reviste)plecam la Marvel dar era poate de 2 ori pe luna,in rest cu California prin posta expres peste noapte.
Marilyn a plecat de la muzeu si a gasit de lucru la NY PUBLIC LIBRARY,ceamai mare din tara.
In 1990 ne-am casatorit si dupa 2 ani ne-am mutat in New Jersey ,la inceput in apt.timp de 4 ani dupa care ne-am cumparat o vila frumoasa in natura si la citeva min. pe jos de plaja Atlanticului.
Prin 1997,deodata businessul in bd. a scazut total si multi editori au fost concediati si multe reviste scoase din circulatie neaducind profit!S-au rarit comenzile si pt. mine....dupa 11 ani ca artist renumit in bd...trebuia s-o iau de la capat in altceva!
Intre timp eu aveam multi fani si colectionari ce vroiau sa-mi cumpere originalele.Am dat peste unul,el mi-a dat telefon intr-o zi si mi-a zis ca va veni la mine acasa si sa fiu pregatit ca va cumparaTOT ce am!!!!N-am crezut dar asa a fost,in acea zi am vindut exact TOATE lucrarile mele in bd.,parca un semn ca acest capitol din viata si experienta va fi incheiat!
Aces domn m-a platit in CASH!!!!venise cu un microbuz!60.000$$$$$ mi-a dat bani gheata ca se umpluse masa de ei si ma uitam si nu-mi venea sa cred!
In acel an am plecat cu Marilyn in Italia la rudele ei si la venetia si Roma si Florenta,1 luna intreaga dupa care am plecat la Paris 1 luna!
Si inca mai ramaseem cu destui bani din cei 60.000$
La intoarcere am zis sa incep sa caut de lucru.Greu de gasit,chiar cind ai nume si experienta!!!Dar ca de obicei niciodata NU am disperat si pierdut optimismul!!!!
Dar restul povestii vietii mele in curind.
Ozzy Osbourne




















































































































































Pt Ozzy - #19791 - de Muresh la: 15/08/2004 00:45:46
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Buna , Ozzy .
Multumesc pt postarea dumitale . De ce te dezvinovatesti ?. Nu te-am invinuit de nimic . Dumeata spuneai ca polemica nu-si are rostul , iar eu mi-am exprimat parerea ca sunt cazuri cand omul trebuie sa vorbeasca . Cuvintul e o arma cu doua taiusuri , si , uneori cine tace , pierde .La inceput a fost cuvintul .

Spui dumneata :
"in comparatie cu cati indieni americani au fost ucisi intentionat in genocid,# de evrei e f. mic,dar tu acum deja stii ca un indian nu face parada din traumele si crimele ce s-au facut impotriva lui...tace,mutenia lui insa vorbeste mereu si va veni si dreptatea."

Acum daca indianul vorbeste prin mutenia lui (cum adica "prin mutenia lui " , pe muteste?) , treaba lui . Eu nu stiu sa vorbesc asa . Si chiar te rog sa nu te superi pe mine , dar tare mi se pare ca nici dumneata .
In rest , sper ca va veni dreptatea pt. ei , dar cu o conditie : sa nu mai moara nimeni in razboaie .
Si acum o intrebare , ca nu cunosc prea bine istoria indienilor: Am facut sabbaticul meu in Milwaukee (nume indian , cred) , Wiskonsin . La un muzeu de acolo , o aripa a cladirii a fost dedicata indienilor . Am vazut acolo un graph care arata numarul indienilor in timp . La apogeu , inainte de venirea rasei albe , erau 10 milioane de indieni in ambele Americi . Cum de stiu ei asta , habar n-am . Dumneata vorbesti de 30 de milioane de victime . Atunci care e numarul exact ?.

Dar la chestiunea initiala . Omul alb nu l-a urat pe indian . El l-a ucis pe indian ca sa "colonizeze" America , nu pt. un principiu inaltator , ci pentru a-l deposeda de pamintul lui . Cu evreii a fost cam altfel....

"Si NU ma iau de tine si de nimeni din cafenea!!!" .

Asa e , chiar ma mir de ce trebuie sa spui asta .

"Mi s-a parut doar ca mereu ne indepartam de la subiectul initial" .

Nu cred . Totul era la "sobect" , dupa parerea mea .

"stiu ca voi muri curand,poate in 2-3 ani"

Sper din toata inima ca gresesti .

Cat despre frica de moarte ....Personal nu-mi este frica de moarte .Imi este frica sa pierd puterea ratiunii - sa traiesc dar sa nu stiu ca traiesc .
Imi este frica sa pierd controlul asupra fiintei mele .
Sa nu fiu o povara pt. cei dragi mie . Am vazut chestii de astea . Au fost aici in Israel cazuri cand perechi si-au pus capat zilelor cand unul din ei numai a fost atins de o boala incurabila .Moartea e parte din cercul vietii , dar , uneori Creatorul sau Natura , daca vrei , isi bate joc de om despoindu-l de demnitatea sa mult timp inainte de inima sa se opreasca . Medicina a permis ca durata vietii sa creasca , dar nu a reusit intotdeauna sa pastreze CALITATEA vietii . Uneori mai bine ar face medicii sa nu se amestece deloc .
Apropo , aici la noi s-au infiintat cursuri pt. oameni in virsta . Li se predau cunostinte asupra diferitelor cauze de deces , etc.. Organizatorii
sustin ca batranii ies din cursurile astea mult mai linistiti . Mie mi se pare o ideie macabra . Nu cred ca voi avea nevoie vreodata de un astfel de curs .
Nu chiar legat de cele de mai sus , am citit o "vorba" care cred ca o sa-ti placa:
Traieste ziua de parca ar fi ultima din viata ta .

Dar hai sa te mai intreb ceva : Mormonii sustin ca primii indieni au fost oameni din triburile biblice Efraim si Manase , care au fost adusi de un inger direct din tara sfinta prin anul 500 ien. . Analize comparative de de DNA intre indieni si evrei , nu au gasit nimic in comun . Bine , spun mormonii , pai a trecut foarte mult timp de atunci si indienii s-au amestecat cu popoare venite din Asia .
Ce crezi dumneata de teoria asta ?.
Poate ca indienii vor cere sa vie in Israel - glumesc , asta nu e o intrebare .
Si apropo , cred indienii in reincarnare sau asteapta venirea unui Mesiah ?.

Toate bune ,
M.





#19807 (raspuns la: #19791) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Destin! - de dinisor la: 09/09/2004 02:16:46
(la: Barbatul roman din diaspora)
Stiu ca mai scot cuvinte din sacul cu zambete, asa ca tu sa nu te superi pe mine ca zisei omuletul din Ohio. A fost in sensul cel bun!

Te asteapta intrebari serioase pe conferinta ta "Viata ca destin intr-o iubire pura". Asteptam raspunsuri!!!!!!!!!

_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21455 (raspuns la: #21447) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pe mine m-a luat cu frig - de Belle la: 28/09/2004 18:32:16
(la: 3x7 (tabla inmultirii??? nu o noua poveste))
pana am terminat-o de citit ... parca vedeam piesa "la tiganci"
desi am citit-o cu greutate, ca-i tare luuuuuunga si punctuatia putin defectuoasa imi facea ochii sa mi se incruciseze

conteaza insa efectul...... iti vine sa descanti de deochi dupa ce citesti asa ceva

sa-nteleg ca e originala by cosma?
Domnului Dipse - de LMC la: 29/09/2004 00:48:35
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Cu respect pentru Domnul Lazar, sper sa nu se supere pe mine ca fac o paranteza, as dori sa pun o intrebare Domnului Dipse.

M-am perindat un pic pe website-ul dumneavoastra si vroiam sa va intreb despre florile expuse. Care a fost ideia in spatele zecilor de flori pictate, sau desenate? (n-am prins exact formatul) Sint si eu plasticiana si ma fascineaza atunci cind vad o obsesie cu un anumit subiect. Cred ca intelegeti ce zic.
#23619 (raspuns la: #23616) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnului Dipse - de Dinu Lazar la: 29/09/2004 10:04:55
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"sper sa nu se supere pe mine ca fac o paranteza"
Oricine este binevenit pentru paranteze, declaratii, pareri, stari, confuzii, lamuriri, idei, ca la o cafea ce sa facem si noi...
Va asteptam, LMC, oricind pe aici.
#23645 (raspuns la: #23619) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lemecico - de Belle la: 13/10/2004 01:21:30
(la: Trancaneala Aristocrata)
sunt cu mana pe clanta, 12 ore ieri, 12 ore azi, 4 ore de somn azi-noapte... nu mai pot.

sa nu te superi pe mine, promit sa recuperez cand capat forte noi.

da' daca tu ai noutati, baga-le pe tzeava sa nu ramamen cu goluri in cultura :)))



~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#24892 (raspuns la: #24891) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
of course not :) - de Belle la: 19/10/2004 03:29:48
(la: Printul canalelor)
da' sa nu te superi pe mine daca abandonez cand sunt prea lungi sau citesc pe sarite, promit insa ca la un moment dat sa citesc pana la capat. din pacate sunt zile cand ochii-mi sunt prea obositi pentru un text prea lung :(

.... am incercat si-o poezie de-a ta recent publicata dar n-am reusit s-o termin fiindca prefer proza chiar daca nici poezia nu-mi displace... era promitatoare insa, voi reveni s-o citesc candva :)

B.



~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#25484 (raspuns la: #25473) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
io-s ok - de Alice la: 04/11/2004 22:36:23
(la: Ce v-a inseninat ziua de azi?)
cred ca cea mai buna vorba e una golaneasca: azi ..."mi se rupe"...asa mi-o fost toata ziua si nu-mi e, in general, asa!
da-i ok, parol!

azi mi-am cumparat flori: un bratz de crizanteme.
se holba lumea pe strada la mine.

mi-am luat si ieri.

maine-mi cumpar o vaza pantecoasa.
o sa fie senin, macar din cauza asta?

cine zice ca vreau reveillon la Paris?
n-am vazut oras cari sa ma deceptioneze mai rau!
Te inteleg destul de bine pt - de (anonim) la: 05/01/2005 00:28:37
(la: Intre mitul credintei si realitate)
Te inteleg destul de bine pt ca si eu trec cam prin acelasi lucru.
Sper sa nu se supere pe mine ca am vorbit!!
#32703 (raspuns la: #19608) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
daca ti se face somn, cauta-ti o casa - de linul la: 02/02/2005 16:35:42
(la: Ultima carte)
chiar te- a prins cartea? nu d e alta, dar pe mine m-a luat somnul citind-o. are, nu neg, pasaje bunicele, insa am auzit niste comentarii in legatura cu ea...de-a dreptul aberante. umor de cea mai buna calitate? hai sa fim seriosi! poate pentru necunoscatori.
iti recomanf boris vian " smulgatorul de inimi" . e tulburator de buna.
#35181 (raspuns la: #28893) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tudor - de Belle la: 09/03/2005 16:04:55
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
n-ai de ce sa disperi, nu sunt nici chiar asa acra....

sa nu te superi pe mine, da' eu nu te pup fiindca: 1. nu te cunosc nici macar cat sa pretindem ca e "admisibil" ca-ntre vechi prieteni; 2. nu cred ca domnul belle ar fi foarte incantat de idee; 3. nu sunt pupacioasa din fire, nici macar cu cei foarte apropiati.

p.s. asculta-l pe horica, chiar si numai pentru ca a fost primul care a avut curajul sa-mi dea dreptate si sa recunoasca ca a vazut "my true colors" ;)))
#38720 (raspuns la: #38672) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...