comentarii

numaidecît


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Olanda - de (anonim) la: 07/02/2004 15:33:35
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Eu cred ca depinde de individ. Intr-o tzara straina cel mai important e sa invetzi limba cit mai repede. Retsul vine de la sine, sau nu. Ca shi in Romania unele persoane au prieteni altzii nu. Deci nu inseamna automatic ca trebuie sa-tzi faci prieteni in tzara unde te duci shi sa maninci numaidecit ce maninca ei. Shi de fapt c-am asta inseamna sa te integrezi sau cum se zice mai in sud aclimatizezi...Dupa experientza mea chiar daca traieshti dupa obiceiurile tale cind spui o vorba in limba bashtinasha sau mai ales in accentul regional cishtigi respect...Se spune ca nu e important cum spui ci ce spui. Asta asha e dar in cazul asta e shi important cum.
Toate sugestiile sauaprecierile sint bine venite.
Nailets
bati cimpii - de eusivoi la: 05/08/2004 21:29:30
(la: Gregorian Bivolaru - MISA, guru şi servicii secrete)
see subj - am un material tocmai bun si potrivit pt. tine si cei ca tine.

Bârfa şi calomnia ca arme ale laşităţii - de la cel birfit si calomniat de tine, pt. toti ca tine:

Deoarece în ultima vreme bârfa şi calomnia au luat o amploare fără precedent, considerăm că este necesar să vă prezentăm, în cadrul acestei conferinţe, unele aspecte pe care trebuie să le cunoaşteţi cu privire la bârfă şi calomnie.

De bună seamă că unora li se va părea ciudat să vorbim despre „arme” când ne ocupăm de laşitate; laşitatea fiind o stare de pasivitate, am putea spune voită, laşul fiind omul unei neîncetate şi, deseori, josnice cedări. S-ar putea obiecta că el nu este în stare să se folosească de arme, căci de aşa ceva, mulţi îşi imaginează, că se slujesc numai cei care sunt gata de luptă.

Este adevărat că laşul, ori nu se supără deloc, ori face aceasta numai şi numai atunci când el este pe deplin încredinţat că se află cu totul la adăpost de orice neplăcere. Însă, oricum ar fi cazul, caracteristica principală a laşităţii este şi rămâne tot o neruşinată şi umilitoare stare de cedare. În ceea ce priveşte atacul el este în aşa fel realizat încât denotă, şi mai mult, laşitatea individului în cauză; este hoţesc, este cel mai adesea realizat pe furiş.

Armele obişnuite ale laşului sunt bârfa, aluziile răutăcioase şi anonimatul.

Între calomnie şi bârfă există deosebiri, căci deşi amândouă au cam acelaşi fond sufletesc care este comun – minciuna – felul lor de propagare este diferit. Calomnia se practică cel mai adesea pe faţă, pe când bârfa se realizează cel mai adesea pe ascuns. Uneori sunt unii oameni amorali şi mari neruşinaţi care le întrebuinţează pe amândouă, potrivit cu împrejurările.

Este uşor de înţeles de ce laşul se slujeşte de bârfă. Lipsindu-i îndrăzneala care este necesitată de practica calomniei, el nu poate face decât să bârfească, adică să-şi strecoare hoţeşte minciunile infame privitoare la o anumită persoană. Prin aceasta el îşi satisface invidia care îi roade cel mai adesea sufletul iar, în acelaşi timp, el se află la adăpost de atacul celui bârfit, căci dacă acela i-ar cere cumva socoteală, el, bârfitorul, ar recurge imediat la tăgadă şi ar nega că a făcut vreodată aceasta.

Bârfitorii sunt mai numeroşi decât calomniatorii, căci laşii sunt cu mult mai mulţi decât cinicii. Motivele care îi împing pe cei laşi la bârfă sunt multe. Deşi laşul este lipsit de sentimentul demnităţii, umilinţa la care el s-ar expune sau pe care el o suportă de bună voie, nu se poate să nu-i amărască întrucâtva sufletul lui meschin. Efectul acestei amărăciuni se răsfrânge atunci asupra celor cu sentimentul demnităţii, care pe nimeni nu-i lasă să-i calce în picioare.

Pe laş îl doare când vede cum un altul este respectat, pe când el este umilit şi dispreţuit. De aici apare la el un sentiment de invidie pregnantă împotriva acelora pe care îi simte că nu sunt croiţi întocmai ca el, din stofa mizerabilă a slugărniciei.

Invidia este cauza principală a bârfei. Atunci când cei laşi văd că unul din categoria lor socială valorează mai mult decât ei, sunt într-un anume mod straniu umiliţi, fiindcă ei ştiu că niciodată ei nu vor putea ieşi din obscuritatea pe care o merită, pe drept, şi în care, cel mai adesea, ei îşi târăsc zilele. Faptul că un alt om care a ocupat aceiaşi poziţie socială la fel cu a lor începe să se ridice deasupra lor îi revoltă foarte tare. Şi cum, cel mai adesea, ei sunt nişte laşi, „revolta” lor se manifestă sub forma bârfei împotriva celui care s-a relevat ca fiind un om de valoare sau chiar de o mare valoare spirituală.

Cel mai adesea bârfitorii realizează trei categorii de acţiuni:

1.Plăsmuirea minciunilor.

2.Răspândirea lor hoţească.

3.Întreţinerea lor mizerabilă şi sistematică.

În ceea ce priveşte plăsmuirea, sufletul laşilor este destul de „inventiv”, cel mai adesea fiind nişte oameni lipsiţi de scrupule. Bârfitorii nu se dau în lături de la cele mai gogonate defăimări la adresa cuiva. Dacă sunt suficienţi de dibaci, ei vor căuta ca toate bârfele lor să pară cât mai verosimile pentru a fi mai uşor crezute. Iar pentru aceasta ei vor exagera în rău unele însuşiri ale bârfitului pentru a le înfăţişa apoi sub forma unor cumplite cusururi. Astfel, de exemplu, dacă un om, având în vedere falsitatea altor oameni, este mai circumspect şi, deci, mai puţin încrezător în orişicine, numaidecât laşii cei bârfitori vor scorni zvonul că el suferă de mania persecuţiei. Dacă un alt om dă dovadă de ceva mai multă exactitate şi, în anumite domenii, nu lucrează grăbit şi superficial, colegii lui cei laşi vor spune că el este foarte moale. Când vreun om nu-şi expune viaţa în spectacol, atunci îi atribuie cine ştie ce vicii îngrozitoare şi astfel, aproape pentru fiecare om, ei găsesc câte ceva compromiţător.

Odată minciuna plăsmuită, urmează a doua fază interesantă pentru ei şi anume răspândirea sau colportarea acelei minciuni.

După cum am spus deja, mijlocul de a proceda al laşului va fi aproape întotdeauna hoţia, adică el va acţiona pe ascuns. Să luăm de exemplu un loc de muncă oarecare. Când mişeii cei laşi de acolo îşi propun să compromită pe un coleg de-al lor care, într-un anume mod, îi „întunecă” prin valoarea lor reală personală, atunci ei plăzmuiesc o mizerabilă calomnie, sau chiar mai multe, pe socoteala lui şi apoi fiecare, în grupul său de cunoscuţi – sau dacă sunt yoghini, chiar prin ashramuri sau prin case particulare – o colportează tainic, de multe ori spunând-o cu un aer fals, plin de compătimire la adresa bârfitului. Iar acesta, chiar dacă ar vrea să ştie tot ceea ce s-a minţit pe socoteala lui adesea nu poate afla nimic în mod direct, fiindcă laşul totdeauna caută să ascundă pentru a se sustrage astfel de la orice răspundere.

A treia problemă care îi preocupă pe bârfitori este întreţinerea bârfei. Ei ştiu că un zvon răutăcios, chiar lipsit de o fundamentare reală, face la început un oareare zgomot însă apoi dispare. Tocmai de aceea atunci ei au grijă să-l întreţină răspândindu-l din nou şi, de cele mai multe ori, sub o altă formă, însă cel mai adesea păstrând cam acelaşi fond urât şi foarte copromiţător.

Faptul regretabil este că bârfa nu se practică numai între străini ci chiar şi printre persoane care se înrudesc. Ea se observă la fel de des chiar şi printre acestea. Cauza ei în acest caz este tot invidia. Atunci, ruda cea mai bine situată sau cea mai capabilă va fi întotdeauna obiectul invidiei şi chiar al bârfei rudelor celorlalte. De multe ori este de ajuns să nu te amesteci deloc cu ele pentru a le aţâţa imediat împotriva ta şi a le face să clevetească.

Este ceva rar ca oamenii superiori, spirituali, să o ducă bine cu toate rudele. Neavând nimic sufletesc în comun cu ele, ei nu pot suporta cercul lor strâmt. Se exclud, prin urmare, mai ales atunci, şi-şi aleg un alt mediu care este mult mai potrivit cu mentalitatea lor superioară. Aşa ceva însă rudele nu i-o iartă şi atunci ele se răzbună bârfindu-l, scornind fel şi fel de minciuni sau răspândind despre el multe zvonuri calomnioase. Venind din partea lor, toate acestea sunt mai uşor crezute decât dacă ar veni de la nişte străini, fiindcă mulţi cred, în mod greşit, că rudele sunt mai în măsură să fie bine informate, deoarece ele au avut ocazia să-l cunoască mai îndeaproape pe respectivul om. Ele abuzează atunci de aceasta, plăsmuind şi strecurând pe seama omului respectiv fel şi fel de minciuni mizerabile. Tocmai de aceea cei mai mulţi oameni inteligenţi şi evoluaţi spiritual sunt nişte izolaţi în mijlocul rudelor lor. Iar când ei sunt, în anumite situaţii, strâmtoraţi, rudele se mărginesc doar la a le da sfaturi, altceva nimic. Rareori se întâmplă ca ele să le recunoască în vreun fel valoarea.

Tocmai de aceea este foarte necesar să fim foarte circumspecţi atunci când luăm informaţii despre cineva de la rudele lui. Nu trebuie să cădem în greşeala de a le crede pe toate orbeşte pentru motivul că ele ar fi fost în măsură a-l cunoaşte mai bine pe acel om. Informaţiile lor atunci sunt mai mult interesate decât interesante.

Să vedem acum ce atitudine este cel mai bine să ia omul superior, spiritualizat, faţă de rudele lui bârfitoare. Cea mai inteligentă atitudine atunci este starea de detaşare suverană. Un asemenea om nu trebuie niciodată a face greşeala de a se coborâ la nivelul lor, de a se bălăci în mocirla cumplită în care trăiesc. Într-o asemenea situaţie, un asemenea om, trebuie să le lase pe astfel de rude să-şi continue mai departe „opera” lor mizerabilă, folosindu-se de fel şi fel de minciuni calomnioase, care, aşa cum am văzut, sunt armele obişnuite ale celor mici la suflet, neputincioşi, şi în timp ce el va urmări să se înalţe în ochii contemporanilor lui, care sunt capabili să-l aprecieze, şi va urmări de asemenea să se înalţe către Dumnezeu, ele vor vegeta mai departe într-un mediu mizerabil, ordinar, pierzându-şi timpul cu o mulţime de minciuni şi cu mici infamii.

Ceea ce se petrece din punct de vedere al bârfei în anumite grupuri sociale din oraşele mari, se întâmplă şi în oraşele mici, însă, din cauza numărului restrâns al locuitorilor, bârfa împotriva cuiva se răspândeşte atunci în tot oraşul sau orăşelul.

În provincie, ca şi printre yoghini, mobilul bârfei este tot invidia. De regulă provincialii bârfiţi sunt mai bine situaţi decât ceilalţi oameni sau sunt naturi indiferente şi inteligente, care sunt mai presus decât mediul social înconjurător. Ei bine, faptul că ei nu se prea amestecă cu ceilalţi îi jigneşte pe aceştia şi poate că pe unii chiar îi umileşte într-un anume mod. De aceea ei vor căuta să-şi descarce necazul pe care o generează atitudinea acestora, prin bârfe. Fiind laşi, ei nu vor îndrăzi atunci să recurgă şi la calomnie.

În anumite situaţii, sunt calomnii şi bârfe care nu pot fi înlăturate prin nimic de către victima lor. O astfel de cauză a bârfei este interesul. Nu mai este nevoie să demonstrez pentru ce anume. O cauză foarte răspândită este ciuda sau necazul pe cineva, împotriva căruia, din pricina laşităţii, bârfitorul nu poate să-şi manifeste ura pe faţă. În prezenţa acelei persoane el rămâne aproape totdeauna cu botul pe labe, chiar suferă dojeni şi reproşuri binemeritate, fără a îndrăzni cumva să crâcnească. De aceea el va căuta, la scurt timp după aceea, să-şi verse focul, bârfind pe cel care i-a administrat o lecţie de viaţă sau mai multe care erau chiar binemeritate.

De multe ori se poate ghici că s-a petrecut un incident între două persoane numai după felul în care una începe să o bârfească după aceea pe cealaltă.

Aşa cum am spus, bârfa este de cele mai multe ori nedespărţită de laşitate. Cel mai adesea nu se întâlneşte un laş care să nu fie şi un bârfitor. Acest fapt este explicabil, căci în sufletul laşului este cu neputinţă să nu clocească o stare mizerabilă de duşmănie împotriva celor care îi impun respect, teamă ori invidie şi mai ales împotriva acelora care îl pun în umbră. Şi cum el, cel mai adesea, fuge de atacul făţiş, va recurge în schimb la atacul pe furiş, sperând prin aceasta să fie totdeauna la adăpost de pedeapsă. Însă cel mai adesea acest calcul al lui este greşit.

Caracteristica de căpetenie a bârfei, în ceea ce priveşte modalitate ei de realizare, este că ea totdeauna se practică prin viu grai; altfel nici că s-ar putea. Interesul bârfitorului este ca el să rămână ascuns. De aceea el se mărgineşte la a strecura, chiar pe şoptite dacă se poate, insinuările lui calomnioase. Ştiind că cele scrise rămân, el nu face imprudenţa să se expună a fi demascat prin propriile lui scrisori. El ştie că, în celălalt caz, el are totdeauna o portiţă de scăpare, şi anume tăgăduirea vehementă a infamiilor pe care el le-a debitat hoţeşte.

Aceasta este o altă deosebire între calomnie şi bârfă. Cea dintâi, calomnia, se practică foarte des şi prin scris - de exemplu, calomniile care apar în ziare; cea de-a doua, bârfa, niciodată, căci laşitatea şi atacul făţiş sunt cel mai adesea două noţiuni care se exclud.

Dacă este să fie judecată după efectul produs, bârfa este mult mai vătămătoare decât calomnia. Calomnia fiind spusă cu glas tare sau scrisă poate fi mai uşor spulberată de către cel care se află în cauză, pe când bârfa nu este la fel. Cel care este înzestrat cu intuiţie psihologică, atunci când se introduce într-un mediu social în care el tocmai a fost bârfit, simte intuitiv aceasta, însă ce anume s-a spus pe seama lui şi cine anume l-a bârfit nu poate să afle întotdeauna. De asemenea el nu poate afla de îndată cine anume a fost plăsmuitorul şi transmiţătorul bârfei. Şi atunci se poate întâmpla că, până el ajunge să se documenteze şi să se apere, bârfa ce a fost răspândită despre el poate să-şi fi produs deja efectul nociv.

În afară de aceasta pe calomniatorul ordinar şi îndrăzneţ îl poţi târâ la bara justiţiei. Bârfitorul însă alunecă printre degete căci cel mai adesea îţi lipseşte dovada materială a infamiei lui. Pentru aceste motive, rar vei găsi intriganţi care să se folosească de calomnie, ci mai cu seamă de bârfă.

Atunci când devenim yoghini, mulţi dintre noi renunţăm la anumite vicii cum ar fi: băutura, drogurile, imoralitatea, etc. şi începem să ne petrecem timpul cu noii noştri prieteni, vorbind despre calea spirituală, despre existenţele noastre şi despre tot ceea ce se mai petrece în general; lucruri inofensive, la prima vedere, sau cel puţin aşa credem noi. Dar de multe ori spusele noastre sunt pline de judecăţi mincinoase şi bârfe care sunt atunci rostite de noi într-un mod elegant şi în spatele unui zâmbet fals spiritual.

Ştiind toate acestea, merită să ne amintim ce se spune în Biblie despre bârfă. Astfel, în Levitic 19.16 găsim scris: „Să nu umbli niciodată cu bârfe în mijlocul poporului tău.” Iar în Psalmul 101.5 se spune: „Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe aproapele său, îl voi nimici.”

Iată deci că Dumnezeu pune bârfa alături de necredinţa, invidia, crima sau ura faţă de Dumnezeu. În plus ni se spune că „cei care practică aceste păcate merită moartea.” – Romani 1.28-32; 6.21-23; şi 7.5.

O definiţie a bârfei este aceasta: a vorbi urât sau într-un mod exagerat despre cineva, în absenţă, astfel încât discuţia respectivă nu conduce la rezolvarea problemei respectivei persoane. În Biblie, în textul lui Matei 18.15 se spune: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el, singuri. Dacă el te ascultă, ai câştigat astfel pe fratele tău, dar dacă atunci el nu te ascultă, mai ia cu tine pe unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă a ta să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.”

Şi acest text se poate spune că Dumnezeu l-a pus în Biblie fiindcă El ştie cât de slabi suntem noi oamenii şi că, de asemenea, noi avem nevoie de o înţeleaptă ghidare.

Dacă uneori suntem ofensaţi de greşelile cuiva, trebuie atunci să mergem la acea persoană şi să-i spunem, şi la nimeni altul. Să dăm aici un exemplu. Dacă cineva cade în păcat, cu ce-l va ajuta faptul că tu spui şi altora faptul acesta? Ce pot ei atunci să facă? Ideal este să-l ajutăm numai pe cel ce a păcătuit, ca să fie astfel readus pe calea cea bună. Iar dacă nu ascultă, atunci utilizează ce-a de-a doua metodă biblică.

Să nu uităm cuvântul biblic din Galateni 6.1: „Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată într-o greşeală, voi care sunteţi plini de iubire să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.”

În multe situaţii bârfa este deghizată într-un aşa zis sfat. Este drept că nu este nimic rău atunci când te adresezi unui adevărat sfătuitor pentru ca să-ţi ofere un sfat înţelept dacă acesta este o persoană matură din punct de vedere spiritual, care te poate ajuta să iei deciziile care sunt stringent necesare în situaţia ta. Din păcate însă, majoritatea oamenilor la care ne ducem cu programele noastre, nu sunt sfătuitori, căci de cele mai multe ori noi nu găsim la ei soluţii înţelepte şi adecvate la problemele noastre. De obicei noi dorim un ascultător care trebuie să ne dea dreptate. Se pare că atâta vreme cât noi putem avea unii oameni de partea noastră, nu ne pasă câtă dezbinare producem şi nici cât rău facem celor care ne aud şi celor despre care vorbim.

În această direcţie merită să ne amintim un alt citat din Biblie: „Şapte lucruri urăşte Domnul Dumnezeul tău; acestea îi sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos şi cel ce prin bârfă stârneşte certuri între fraţi.” – Proverbe 6.16-19.

Mulţi dintre noi, datorită ignoranţei, cred că a asculta nu este chiar atâta de nociv cum este a răspândi bârfa. Dar nu este deloc aşa. În această direcţie Dumnezeu spune în Biblie: „Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită şi mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare.” – Proverbe 17.4.

În textul lui Samuel 24.9 David îl întreabă pe Saul: „De ce oare asculţi tu de vorbele oamenilor care zic: David îţi vrea răul?” De ce oare ascultăm şi noi la cei care bârfesc? De ce suntem mereu gata să credem tot ceea ce poate fi mai rău? Biblia însă spune: „Dragostea nădăjduieşte totul.” – Corinteni 13.7.

De ce oare nu le spunem celor care incită la clevetire în mod abil, dar ferm: Îmi pare rău, dar tu eşti mizerabil, şi-mi spui ceva ce eu nu cred că trebuie să ascult. Ar trebui mai bine să vorbeşti despre aceasta cu Dumnezeu sau cu cei implicaţi în ceea ce-mi spui, dar nu cu mine.

Biblia ne avertizează că nu este bine să ne asociem cu bârfitorii: „Cine umblă cu bârfe dă astfel pe faţă lucruri rele care sunt ascultate. Şi cu cel care nu-şi poate ţine gura şi bârfeşte să nu te amesteci.” – Proverbe 20.19.

Tot în Biblie apostolul Matei spune: „Vă spun că în ziua Judecăţii de Apoi oamenii vor da socoteală de orice bârfă şi de fiecare cuvânt nefolositor pe care îl vor rosti.” – Matei 12.36.

La fiecare cuvânt rostit noi facem o alegere; alegem între a-l binecuvânta aşa cum se cuvine pe Dumnezeu Tatăl, ori a produce o întristare călcând cuvântul Său: „Nici un cuvânt stricat, ori rău, să nu iasă de la tine din gură, ci unul bun, după zidire, după cum este nevoie, să de-a har celor care-l aud.” – Efeseni 4.29.

Controlul limbii este o adevărată emblemă a yoghinului avansat.

Tot în Biblie, Iacov ne spune: „Dacă crede cineva că el este religios şi nu-şi înfrânează limba, atunci îşi înşeală inima, iar religiozitatea unui astfel de om este zadarnică.” –1.26.

Din cele prezentate mai sus, cât şi din textele biblice pe care deja le-am enunţat, apare foarte clar pentru noi că, în realitate, bârfa este una dintre instrumentele satanei. Trebuie tocmai de aceea să ne oprim şi să decidem acum, în inima noastră, că niciodată nu vom mai asculta, nu vom mai răspândi bârfa şi aceasta o vom putea face mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, a Atotputernicului nostru Creator.

Prin urmare cuvintele rele, printre care sunt incluse bârfa şi calomnia, au un potenţial atât de dăunător încât un avertisment împotriva abuzului lor apare chiar printre Cele zece porunci. A noua poruncă spune: „Să nu mărturiseşti niciodată strâmb împotriva aproapelui tău.” –Exod 20.13.

Conform, de asemenea, tradiţiei iudice această poruncă înseamnă că este greşit să vorbeşti de rău o altă persoană, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat, cu excepţia situaţiilor când este important pentru persoana cu care vorbeşti să audă informaţia.

O binecunoscută povestire cu tâlc care aparţine tradiţiei ebraice vorbeşte despre un evreu care umbla prin comunitate şi îl vorbea de rău şi chiar îl bârfea sau calomnia pe rabinul acesteia. După o perioadă de timp omul şi-a dat seama de greşeala sa, a regretat că l-a vorbit de rău pe rabin, şi i s-a înfăţişat pentru a-i cere iertare. Omul respectiv s-a arătat foarte mâhnit pentru ceea ce făcuse rău şi era dispus să facă aproape orice pentru a primi, în felul acesta, iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci că primul pas în a îndrepta ceea ce greşise este să ia trei perne mari pline cu pene şi puf şi apoi să le desfacă şi să lase vântul să ia penele pentru a le răspândi apoi pretutindeni.

Omul a ascultat şi a realizat întrutotul instrucţiunile rabinului şi apoi s-a întors la el şi l-a înştiinţat că i-a îndeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: ,,Acum eşti gata pentru cel de-al doilea pas pe calea corectării a ceea ce ai făcut rău. Du-te, te rog, şi adună, una câte una, toate penele.”

După câtva timp omul în cauză s-a întors şi a spus că a realizat că este imposibil să reuşească aceasta. Atunci rabinul i-a spus: „Deşi s-ar putea ca tu să regreţi sincer şi să vrei într-adevăr să repari tot răul pe care l-ai făcut, iată că este la fel de imposibil să-l repari, cum îţi este imposibil să aduni la loc toate penele din perne.”

După cum ne arată şi această poveste bârfa cauzează adeseori celui care este bârfit daune aproape ireversibile.

La evrei, deloc întâmplător, cuvântul ebraic pentru bârfitor corespunde cuvântului pentru vânzător ambulant. Şi acesta, la fel cum un vânzător ambulant merge din casă în casă, cumpărând de la unul şi vânzând altuia, oarecum tot la fel face şi el atunci când bârfeşte. Bârfitorul are, am putea spune, o mentalitate de vânzător ambulant. Când dăm cuiva informaţii intime, tendenţioase sau rele despre o a treia persoană, ne aşteptăm aproape imediat ca persoana cu care vorbim să ne dea, la rândul ei, tot spontan, informaţii intime, tendenţioase sau rele despre persoana care se vorbeşte sau eventual despre altcineva. În felul acesta se face un schimb murdar de informaţii intime tendenţioase şi rele.

De obicei, atunci când ne gândim la etică, gândim în termenii acţiunilor oamenilor faţă de ceilalţi şi dacă aceste acţiuni sunt corecte sau nu. Totuşi etica iudaică se ocupă şi de felul cum oamenii comunică unii cu alţii. Cuvintele, în viziunea acestei tradiţii, pot avea efecte foarte puternice. Dacă sunt folosite într-un mod binefăcător pot alina, pot încuraja sau chiar pot binecuvânta o fiinţă umană, declanşând anumite fenomene de rezonanţă, în funcţie de noţiunile care sunt integrate în cuvintele respective. Pe de altă parte, când sunt folosite în mod rău, ele pot distruge prieteniile, familia, reputaţia sau chiar mijloacele de subzistenţă.

De aceea, data viitoare când vorbiţi sau aveţi tendinţa să începeţi să-i vorbiţi pe alţii de rău luaţi în consideraţie una dintre maximele unui gânditor ebraic şi anume Israel Salander, care a trăit între 1810-1883. El era un mare moralist evreu şi un învăţător ebraic. Rabinul Salander spunea că, de obicei, noi ne confundăm priorităţile: „În mod normal, noi ne preocupăm cel mai adesea de bunăstarea noastră materială şi de sufletul vecinului. Eu însă vă sfătuiesc să ne preocupăm mai bine de bunăstarea materială a vecinului şi apoi de propriile noastre suflete.”

Iată acum o glumă despre bârfă: Bârfa este singurul zgomot care se propagă chiar mai repede decât sunetul.



În lumina a ceea ce v-am expus până aici, merită să trageţi unele concluzii şi, atunci când unele fiinţe umane vin la dvs. şi au tendinţa să bârfească sau să îi calomnieze pe ceilalţi, merită să le daţi următorul sfat: Ştim că trebuie să-ţi mărturiseşti păcatele dar, crede-mă, n-ai nici o obligaţie să le mărturiseşti şi pe ale altora.

Dincolo de aceasta, am observat că cea mai bun modalitate spontană de a afla cu uşurinţă ceva despre caracterul unui om este să întrebi ceva despre altul. În felul acesta poţi să te edifici foarte uşor asupra caracterului acelui om cu care vorbeşti.

Mai adaug doar un anume aspect pe care nu-l comentez. El aparţine gânditorului genial Blaise Pascal. El spunea: „Dacă toţi oamenii din lume ar şti exact tot ceea ce spun ceilalţi despre ei, atunci n-ar mai exista în lume nici măcar 4 prieteni.”

În ceea ce priveşte oamenii care se află la cursurile de yoga, aici puteţi observa cu uşurinţă că minţile ilustre discută idei geniale, spirituale, elevate, inteligente; minţile medii discută evenimente, iar minţile reduse discută şi–i bârfesc pe alţii. Ştiind toate acestea merită să nu uitaţi că, întotdeauna, prietenul tău are un prieten, iar acel prieten al prietenului tău are şi el un prieten, aşa că cel mai bine e să fii cât mai discret.

Un om de spirit spunea la un moment dat că: „Limba bârfitorului ucide trei dintr-o lovitură; în primul rând pe cel care bârfeşte, apoi pe cel care ascultă şi după aceea pe cel despre care se vorbeşte.”

Aşa cum puteţi observa uneori în jurul dvs., unii nu vor să spună nimic rău despre cei morţi, dar nici nu spun nimic bun despre cei vii.

Conversaţia inteligentă şi binefăcătoare este un exerciţiu minunat al minţii. Bârfa, în schimb, este un exerciţiu mizerabil al limbii. Nu uitaţi deci că tot ceea ce intră prin vorbe rele pe o ureche şi iese apoi peste gard sau în discuţiile pe care le realizaţi pe la colţuri este numai şi numai bârfă.



În continuare vă voi prezenta unele citate şi maxime cu privire la bârfă şi calomnie. Iată ce se spune în această direcţie în folclor:

„Nu toate femeile repetă zvonuri şi bârfe; unele le creează.”

„Tuturor ne place să auzim adevărul, dar mai ales despre alţii.”

„Datorită bârfei o limbă de 10 cm ucide un om de 2 m.”

„Cel care adeseori seamănă buruieni, să nu se aştepte niciodată că o să culeagă după aceea trandafiri.”

Noul Testament, Prima scrisoare către Timotei: „Totodată să nu uitaţi că unele femei se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă. Şi atunci ele nu numai că sunt leneşe, dar totodată ele sunt şi limbute iscoditoare şi vorbesc ce nu trebuie să fie vorbit.”

Vechiul Testament, Proverbe: „Acela care nu pomeneşte despre o mică greşeală a altuia caută fără îndoială dragostea, dar acela care o menţinonează mereu în discuţiile cu ceilalţi, aduce dezbinare între prieteni.”

Whiliam Cooper: „Acela care este avid să caute bârfe şi calomnii, poate să fie sigur că astfel aude care vesteşte ceartă şi scandal.”

Marele poet Ovidiu spune. „Chiar dacă tu nu şti, de multe ori tu poţi fi subiectul bârfelor de tot felul care circulă în tot oraşul.”

Genialul William Shakespeare spune: „Şoaptele mizerabile şi înveninate se răspândesc totdeauna cu mare repeziciune.”

Marele poet Virgiliu spune: „Bârfa cea mizerabilă, pe care aproape nici un alt om rău nu o poate întrece, capătă dimensiuni cu atât mai mari cu cât pe la mai mulţi oameni.”

Tot William Shakespeare spune: „Nu există virtute care să nu reprezinte subiectul unei calomnii.”

Un proverb chinezesc străvechi spune: „Zeflemeaua, sarcasmul şi ironia reprezintă „armele” calomniei.”

Pierre Dailler spune: „Calomnia provine în special din două surse importante: pe de o parte ea are la bază anumite interese, iar pe de altă parte, ea este şi rezultatul unei josnice vanităţi.”

Casimir Delavigne spune: „Cu cât o calomnie este mai greu de crezut, cu atât mai mult ea va fi imediat reţinută de cei proşti şi slabi la minte.”

William Shakespeare: „Chiar dacă ai fi cast precum este gheaţa şi pur precum este zăpada, să ştii că tot nu ai putea scăpa de calomnie.”

Pelopida spune: „Oamenii îi calomniază aproape totdeauna pe cei care sunt mai buni decât ei.”

Jean Cocteau spune: „Calomnia este o afirmaţie falsă care prinde totuşi rădăcini în cel care are un caracter slab sau care este rău intenţionat.”

Charles de Fregne spune: „Calomnia ar trebui să fie pedepsită mult mai aspru decât furtul deoarece ea reprezintă o adevărată plagă a societăţii civile. Este mult mai dificil să te aperi de cineva care te bârfeşte sau te calomniază, decât să te aperi de un hoţ.”

Francisc Bacon spune: „Nu ignoraţi niciodată răul pe care îl poate produce calomnia. Eu însumi cunosc persoane dintre cele mai oneste şi mai bune a căror viaţă a fost practic distrusă de acuzaţiile calomnioase care le-au fost aduse.”

Pierre de Beaumarchais spune: „Calomnia este precum banii falşi; deşi nimeni nu doreşte ca aceştia să existe, totuşi ei circulă fără scrupule pe piaţă.”

Un anonim spune: „A calomnia înseamnă a atribui cu o mare răutate unei persoane anumite acţiuni vicioase, rele, pe care aceasta nici nu a avut intenţia şi nici nu s-a confruntat, de asemenea, cu posibilitatea de a le săvârşi ea însăşi.”

Nicolas de Chanford spune: „Calomnia este precum o viespe care nu ne dă pace şi împotriva căreia nu trebuie să facem nici o mişcare până când nu suntem siguri că o putem omorâ. În caz contrar, ea va reveni şi ne va ataca cu o şi mai mare forţă şi înverşunare.”

Tot Nicolas de Chanford spune: „Nedreptatea nu face decât să înalţe şi mai mult sufletul care este puternic, liber, pur şi sincer.”

Marie José de Chenier spunea: „Cel care calomniază, ia prânzul împreună cu răutatea şi cinează cu scandalul, bârfa şi minciuna.”

Victor Hugo spunea: „Calomnia este precum fulgerul; ea ameninţă mai ales vârfurile înalte.”

Eugen Marbeau spunea: „Calomnia este un viciu straniu; dacă vrei să-l omori el va continua să trăiască, iar dacă îl laşi în pace el va muri de la sine.”

Tot Pierre de Beaumarchais spunea: „Calomnia apare şi se manifestă într-un mod insinuant. Mai întâi ea apare ca un tunet slab undeva în depărtare care se propagă razant cu solul, întocmai aşa cum zboară o rândunică înaintea furtunii. Deşi atunci ea este doar precum un murmur, calomnia îşi seamană totuşi sămânţa ei otrăvitoare în urechile şi în gurile celor care o primesc. Apoi răul germinează, se ridică, umblă şi se răspândeşte cu o mare rapiditate. Aproape brusc, nimeni nu ştie cum, calomnia capătă proporţii gigantice. Ea se lansează atunci în forţă, iar vârtejurile ei sunt distrugătoare. Totul devine atunci un vuiet general, un crescendo public, un corp comn de ură şi proscriere.”

Poetul Charles Baudelaire spune: „Răul este totdeauna săvârşit fără efort, aproape în mod natural, de către falsitate. În schimb binele a reprezentat mereu produsul minunat al unei arte delicate.”

Un gânditor anonim spunea: „Insinuarea este chiar mai periculoasă decât calomnia, deoarece ea permite astfel să se manifeste imaginaţia morbidă.”

Un alt gânditor anonim spune: „Plictiseala şi telefonul sunt sursele bârfei şi ale calomniei.”

Esoteristul Fri Juo Shuon spunea: „Calomnia reprezintă o acţiune rea, deoarece persoana care este calomniată nu se poate apăra, iar răspândirea unor zvonuri care îi sunt nefavorabile, dar în acelaşi timp false, îi poate crea mari neajunsuri şi prejudicii. În plus, fiinţa umană are mereu tendinţa de a exagera felul în care ea prezintă o anumită situaţie.

Din punctul de vedere al logicii simple este firesc ca omul să relateze faptele care îl surprind sau care îl fac să sufere deoarece în acest fel el doreşte să primească sfaturi şi să se asigure de justeţea propriilor sale trăiri şi sentimente. Însă de multe ori această expunere este exagerată, iar cel care relatează îşi pierde imparţialitatea şi profită în acest mod, mai mult sau mai puţin conştient, de demnitatea morală a celui căruia îi prezintă faptele, cât şi de absenţa celui pe care îl incriminează.

Calomnia constă în răspândirea unor zvonuri inexacte şi nefavorabile despre o anumită persoană, precum şi în interpretarea voit nefavorabilă a unor aspecte, care sunt totuşi pozitive în ceea ce priveşte persoana respectivă, fără să se facă nici o distincţie între ceea ce este sigur, probabil, posibil, îndoielnic, improbabil şi imposibil. În felul acesta se poate spune că, de fapt, calomnia nu reprezintă o eroare accidentală, ci manifestarea unui viciu sistematic.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „La fel ca şi în cazul vicleniei şi al şireteniei, tendinţa predominantă către suspiciune nu reprezintă nici ea o caracteristică firească a inteligenţei.”

Unul dintre înţelepţii sufişti afirmă: „Păziţi-vă să deveniţi suspicioşi, căci suspiciunea este unul dintre aspectele cele mai neplăcute pe care omul îl poate exprima.”, iar îndemnul unui alt înţelept este : „Nu faceţi anchete şi nu spionaţi! De fapt spiritul poliţienesc este solidar cu un moralism bănuitor şi totodată coroziv care fără îndoială că exprimă trăsăturile incipiente ale maniei persecuţiei. Atunci când apare în mod spontan, ca urmare a unei impresii juste, suspiciunea poate fi legitimă. Însă ea nu este justificată atunci când ea devine o tendinţă puternică sau chiar un principiu de acţiune sau simţire, deoarece atunci ea, suspiciunea, se schimbă într-un fel de maladie a sufletului, care este incompatibilă cu virtutea şi, prin urmare, cu starea de sănătate globală a fiinţei.

Trebuie să luăm însă în considerare faptul că suspiciunea nu este alimentată doar de iluzii subiective şi ea se bazează, de asemenea, şi pe aparenţele de natură obiectivă, care sunt şi ele iluzii, dar care totuşi îşi au rădăcinile în faptele reale. De fapt, deşi ignoră Legile Sincronicităţii şi ale Paradoxului, suspiciunea pare să colaboreze, de multe ori în mod misterios, cu aparenţele conjuncturale care iau atunci forma unor enigmatice coincidenţe, a unor evidenţe contradictorii şi a unei realităţi care disimulează, înşelând astfel de multe ori percepţia corectă.”

Tot Fri Juo Shuon spune: „Anumite experienţe ale vieţii ne obligă să constatăm următoarele aspecte. Omul obişnuit îi judecă, cel mai adesea, pe ceilalţ,i după propriile sale posibilităţi intelectuale, după interesele sale şi după trăsăturile sale de caracter. De pildă, atunci când un om sincer îşi exprimă puterea sa, care totodată este şi varianta corectă în ceea ce priveşte un anumit aspect, omul josnic va avea imediat tendinţa să afirme că această părere exprimă ambiţie, vanitate sau un alt aspect rău. Această opinie survine mai ales datorită faptului că detaşarea şi, prin urmare, obiectivitatea, lipseşte cu desăvârşire din concepţiile şi din comportamentul omului cel rău, de o mică valoare.”

Aşa după cum afirmă înţelepţii hinduşi: ”Nu este nimic mai decât apropierea unei stări spirituale elevate, de o mare josnicie sau o meschinărie concretă care nu se poate autodepăşi.”

Esoteristul francez Cedille spunea: „A calomnia pe cineva, acuzându-l de fapte pe care el nu le-a comis niciodată, este ca şi cum ai face un asasinat. Ori, să nu uitaţi că ceea ce se înnoadă într-un anumit loc în Univers, nu se poate deznoda, mai târziu, decât în acelaşi loc şi în acelaşi mod.”

Cicero spunea: „Nimic nu este atât de rapid precum este calomnia. Nimic nu se propagă mai uşor decât aceasta. Nimic nu este mai curând crezut şi nimic nu circulă pe o arie mai întinsă decât acuzele calomnioase.”

Filozoful Diogene spunea: „Calomnia nu reprezintă altceva decât pe care îl fac cei nebuni.”

Un gânditor anonim spunea: „Adeseori calomnia se umflă precum marea; nimeni nu ştie de unde vine însă ea poate să provoace pagube foarte mari.”



Ceea ce este esenţial pentru calomnie este faptul de a se amuza în acest mod mizerabil pe socoteala altuia. Pentru ea acest aspect este uşor de realizat. Calomnia foloseşte mai mereu aceleaşi „ingrediente” pe care le combină cu abilitate şi apoi le agită din nou şi din nou sub nasul oamenilor, ca şi cum ar vrea să-i facă să râdă. Succesul ei este cel mai adesea garantat de ochii avizi să vadă rele, de buzele strânse din cauza sadismului, de gândurile vădit răutăcioase sau chiar duşmănoase, apoi, în final, de râsul batjocoritor.

Unele aspecte care predomină se corelează foarte bine cu noţiunea de calomnie deoarece ele exprimă anumite fapte particulare ale acesteia. Putem astfel să distingem:

-semnificaţia peiorativă sau, altfel spus, care are un sens depreciativ, dispreţiutor, al unui cuvânt sau al unui joc de cuvinte;

-devalorizarea intenţionată şi fără un suport real a unor fapte sau a unor aspecte în legătură cu o anumită persoană;

-deprecierea faptelor sau a realizărilor unei persoane care intervine atunci când devalorizarea lor este practicată în mod sistematic;

-deprecierea extremă care survine mai ales atunci când se face comparaţie cu aspectul cel mai negativ din categoria respectivă;

-exprimarea caustică ce provine mai ales din tendinţa exagerată de a observa numai defectele şi tot ceea ce nu este bun, atât în ceea ce priveşte oamenii, cât şi în ceea ce priveşte obiectele;

-animozitatea, adică atitudinea ostilă faţă de o anumită persoană sau un grup de persoane;

-asprimea comportamentului;

-severitatea exagerată, care provine din manifestarea dezagreabilă a unui comportament dur, nemilos;

-atitudinea ironică ce provine mai ales din sentimentele care au fost acumulate faţă de o anumită persoană;

-răutatea sau ostilitatea care exprimă sentimentele negative în legătură cu o persoană sau cu un grup de persoane;

-nesimţirea care demonstrează foarte clar lipsa de respect, brutalitatea verbală sau chiar fizică şi gradul foarte mic de inteligenţă a persoanei care manifestă această trăsătură de caracter;

-vulgaritatea aproape constantă care apare la o minte superificială, grosieră şi un suflet imatur.

Tradiţia spirituală afirmă, deloc întâmplător, că limba, subânţelegând prin aceasta capacitatea de a exprima prin cuvinte intenţiile, ideile şi gândurile noastre, este un organ care poate să devină foarte periculos şi chiar devastator, prin efectele nocive care pot să apară ca urmare a folosirii ei rele.

Pe de altă parte să nu uităm că învăţăturile creştine afirmă că vorbirea care nu este absolut deloc inspirată de Duhul Sfânt poate deveni repede arma favorită a satanei. De aceea, în textele creştine uneori se spune că limba este un organ prin intermediul căruia cel rău, diavolul, îşi duce la îndeplinire multe dintre proiectele sale malefice. El se serveşte astfel, prin intermediul limbii, de doi dintre cei mai fideli colaboratori ai săi, care sunt bârfa şi calomnia.

În lumina acestor revelaţii, bârfa reprezintă, aşa cum am arătat deja, acţiunea de a denigra şi de a defăima pe cineva sau, cu alte cuvinte, de a proiecta către o anumită persoană aspecte inventate, mizerabile, rele, prin intermediul cuvintelor. Bârfa este deci o armă diavolească foarte puternică deoarece ea este capabilă să provoace răni profunde în sufletul persoanei care este astfel vizată, pe care se vor grefa apoi sentimentele chinuitoare de ciudă şi amărăciune, toate acestea reprezentând „patul” de tortură al demonilor prin care ei îşi realizează acţiunile lor distrugătoare.

Calomnia constă, la modul esenţial vorbind, din afirmaţii false şi mincinoase care se referă la faptele care îi sunt atribuite pe nedrept altei persoane şi care au scopul să distrugă reputaţia şi onoarea sa. Calomniatorul acuză deci o altă persoană spunând minciuni şi afirmând fapte care nu sunt deloc adevărate şi care nu se foandează pe ceva real dar care, totuşi, sunt prezentate în această manieră. Prin însăşi natura ei, calomnia este diabolică. De altfel, nu întâmplător, Iisus Christos a afirmat că, înainte de toate: „diavolul este tatăl minciunii şi al denigrării şi calomnia...”

Prin urmare bârfa şi calomnia sunt în realitate nişte „instrumente” importante prin intermediul cărora diavolul acţionează pentru a provoca neîncrederea în calea spirituală sau în tehnicile yoga, cearta între oameni, pentru a-i dezbina şi învrăjbi pe unii împotriva altora, pentru a creea, de cele mai multe ori, sentimente de invidie, animozitate, rivalitate, ură, duşmănie, etc.

Înţelegem acum cu uşurinţă motivul pentru care se spune, adeseori, că limba este capabilă să „murdărească” întregul trup care, aşa după cum ştim foarte bine, reprezintă însuşi templul cel sacru al lui Dumnezeu.

Prin urmare, trebuie să vă daţi seama că totdeauna cel care procedează astfel nu se poate bucura de Graţia lui Dumnezeu; cu atât mai mult cel care calomniază nu poate să rămână nepedepsit de Justiţia Divină. Cei care se lasă pradă ispitei de a bârfi şi a calomnia va trebui să suporte, mai devreme sau mai târziu, consecinţele pedepsei divine care nu reprezintă în realitate decât acţiunea perfect integrată a Legii universale a Karmei, căci aşa cum se afirmă şi în Vechiul Testament: „Limba cea mincinoasă este urâtă Domnului Dumnezeu” – Proverbe 12.22. Şi de asemenea: „Spune Domnul: pe cel care, în ascuns, bârfeşte şi calomniază îl voi pedepsi aspru.” – Psalmi 105.5.

Tot în Biblie, în Proverbe 19.9. se spune: „Martorul mincinos nu rămâne niciodată nepedepsit, iar cel ce spune numai minciuni, până la urmă va pieri.”

Cel care calomniază exprimă aproape totdeauna, de fapt, într-un mod direct, ura şi răutatea ascunsă care există în inima lui. Se ştie că iubirea adevărată iartă, acoperă şi nu dezvăluie secretele sale, în timp ce răutatea şi ura inventează cu neruşinare şi răspândeşte cât mai mult greşelile mult exagerate ale altora şi acuzaţiile rele, neadevărate, împotriva lor.

Dumnezeu, care este infinit mai bun şi răbdător, ne iubeşte necondiţionat şi ne iartă chiar şi atunci când greşim foarte grav, mai ales dacă noi suntem atunci foarte sinceri în inima noastră şi dorim cu adevărat să ne îndreptăm, pe când diavolul, întocmai precum servitorii care sunt cutre şi slugarnici, bârfeşte şi acuză aproape fără încetare, cu scopul esenţial de a dezbina şi de a distruge.

În Biblie, în Prima scrisoare sobornicească a lui Petru 3.10 se spune: „Căci cine iubeşte cu adevărat viaţa şi vrea să aibă mai mereu zile bune, trebuie să-şi înfrâneze cât mai des limba de rău şi buzele de la cuvintele înşelătoare.”

Prin urmare, se poate spune că acesta este unul dintre motivele importante pentru care mulţi oameni nu pot cunoaşte pacea lăuntrică şi fericirea sufletească, cu alte cuvinte, din cauza păcatelor pe care ei le săvârşesc prin intermediul cuvintelor care sunt adeseori rostite şi a inimii impure pe care o au. Căci aşa cum este scris în textele timpurii ale Sfinţilor Părinţi creştini: „Limba este fericită atunci când ea exprimă bogăţia inimii.”

Cel care bârfeşte sau calomniază provocând în acest fel multă suferinţă, demonstrează în felul acesta, în mod implicit, că deja tenebrele i-au cuprins sufletul şi că el a devenit de fapt un agent, care cel mai adesea este inconştient, al acţiunilor demoniace şi satanice.

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 13.3 se spune. „Cine îşi păzeşte gura, îşi păzeşze sufletul, iar cine îşi deschide buzele mari spre a rosti minciunile şi răul, aleargă astfel spre pieirea lui.”

Tot în Biblie, la capitolul Proverbe 21.23 se spune: „Cine îşi păzeşte gura şi limba de vorbe rele sau mincinoase îşi scuteşte sufletul de multe necazuri.”

Graţia cea tainică şi Binecuvântarea lui Dumnezeu nu se revarsă niciodată din plin asupra acelora care bârfesc şi care calomniază. Dimpotrivă, mai devreme sau mai târziu, ei vor trebui să suporte consecinţele şi fructele amare ale acţiunilor rele. Mai mult decât atât, să nu uitaţi că, în ciuda rugăciunilor pe care, poate, aceste persoane le adresează uneori lui Dumnezeu, dorinţele lor nu vor fi împlinite atâta timp cât ele vor continua să se complacă în această stare mizerabilă.

În încheierea acestei conferinţe, ofer un sfat celor care deja s-au obişnuit să bârfească şi să calomnieze. Mai bine decât să bârfiţi sau să calomniaţi, citiţi cu atenţie cursurile pentru că mai ales aceştia dintre voi aveţi o mare nevoie să vă îmbogăţiţi nivelul spiritual şi să depăşiţi această stare mizerabilă în care vă complaceţi.
Pt DESTIN #20038 . - de Muresh la: 20/08/2004 23:06:02
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Ma bucur ca ai prieteni evrei desi nu prea vad cum se leaga faptul acesta de discutia noastra . Amandurora ne este clar , cred eu , ca nici unul din noi nu e manat de dorinta de a-si "invinge oponentul" , nu-i asa ?. Personal sunt curios sa inteleg parerea unuia care pare cunoscator in tainele Noului Testament . Si totusi , poate eu nu te inteleg , dar ne invartim pe loc in ultimele postari . Daca nici acum nu voi reusi sa ma explic suficient de clar , voi trebui , cu parere de rau , sa abandonez intrebarea .
Dupa intelesul meu Isaia vorbeste de un Mintuitor care ar fi trebuit sa se nasca in timpul domniei lui Ahab , cca. 700 de ani inaintea lui Iisus . Cu alte cuvinte , nu exista nici o legatura intre aceasta proorocie si Iisus .
Asta nu inseamna numaidecat ca Iisus nu e un Mintuitor "kosher" , insa pt. el , specific , trebuie sa gasim o alta proorocire in afara de Isaia .
Si daca nu e altaceva in VT , atunci nu e si gata .
Daca vei alege sa te referi in continuare la subiectul acesta , as prefera sa o faci in cuvintele tale , FARA CITATE , ca sa te pot intelege .
Asta-i tot .
Cu multumiri ,
M
#20041 (raspuns la: #20038) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Nu exista contradictie - de Muresh la: 02/09/2004 15:33:50
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Paianjenule ,

Credinta ca "Isus a avut si natura divina..." nu vine numaidecat in contradictie cu absolvirea evreilor de vina pt. moartea lui .
#20857 (raspuns la: #20834) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. carapiscum-#20780-sa fii tu sanatos - de Muresh la: 06/09/2004 13:00:00
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Carapiscum-ule ,
Asa e , nu am vazut postarea ta . Nu e in firea mea sa ma eschivez de la raspuns . Nu e politicos .
Spui :" Ei, vezi, abia acum ai reusit sa vorbesti raspicat, clar si pe intelesul tuturor."
Tu , domnule , intri in discutia asta cam tarzior . Cred ca nu ai citit postarile mele anterioare . Am explicat acolo tot felul de subiecte , si daca abia acum ai inteles putinele cuvinte citite de tine din postarile mele , probabil ca am gresit bazandu-ma prea mult pe inteligenta interlocutorului . Si mai spui ca m-ai prins intr-o capcana . Nu cumva iti exagerezi dibacia ?. Eu , mai Carapiscum-ule , nu ma ascund dupa deget si nu atrag pe nimeni in capcana . Nu fi caraghios . Eu spun ce cred direct la "sobect" . Adica de ce nu ?. Noi discutam aici , nu tragem cu pusca . Si nu mai sunt printre straini , sunt in tara mea . Si asta e un alt raspuns pt. tine : m-am nascut in Iasi , putin timp dupa marele pogrom din 1941 .
Si apropo de pogrom : cum adica de ce ii condamn pe crestini . Ce , vrei sa le multumesc?. Dar razbunare nu caut . Ii las in plata Domnului , sau al sortii , daca vrei . Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else ….
Si ce te ratoiesti la mine cu hotarirea Sanhedrinului . Iisus a fost un ravin evreu , problema a fost una INTERNA , inainte de existenta crestinilor . Si ca sa vii azi dupa 2.000 de ani cu chestiile astea e , cel putin , caraghios .
Si spui ca nu ai auzit de cei 200 de evrei francezi care au fugit din Franta in Israel ?. Pai mai citeste si tu . Nu poti vorbii la infinit in necunoastere de cauza .Si spui ca au parasit Romania doar 2 milioane ?. Esti gresit . Dubleaza .
Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?.
Si Mosadul … Ce , si la asta te pricepi ?.
Si chestia cu PLAGIATUL . In loc sa-mi servest niste lozinci rasuflate , poate mai bine ai veni cu argumente inteligente .

Asculta la mine , Carapiscum-ule : eu corespondez pe forumul asta pt. ca ma intereseaza sa stiu cum gandesc romanii de azi . Cum gandesc cei de ieri , stiu de ieri si nu am nimic nou sa aflu . Tu esti un roman de ieri si , din pacate , nici nu esti in stare sa discuti in mod obiectiv . Tu ai iesit la lupta cu un strigat grozav de razboinic , probabil in numele unei cauze sfinte , pe care eu inca nu nu stiu care este .
Iata sfatul meu . Odihneste-te si cata-ti alt partener ca cu tine am cam terminat-o .

In rest , sa fii tu sanatos .

M


#21166 (raspuns la: #20780) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Muresh - de carapiscum la: 09/09/2004 05:12:06
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Reactia ta, asa cum ma si asteptam, este una chiar de eschivare. N-ai venit cu contra-argumente la afirmatiile mele, asa cum ai facut-o cu altii inaintea mea, ci te-ai multumit sa ma contrazici pe un ton acru si cu superficialitate bazandu-te pe faptul ca din ce am scris pana acum ma cunosti ca pe buzunarul suveicii tale. Ei bine, nu ma cunosti catusi de putin. Am banuit inca de la inceput ca esti nascut in Romania, tara pe care o detesti fiindca "atunci", "candva", "cineva" a hotarat sa "exporte" niste evrei pt. niste motive mai mult sau mai putin intemeiate. Am intalnit destui evrei romani care s-au aratat dispusi la a incepe un razboi personal cu toti fiindca se simt nedreptatiti. Evreii venetici sunt mai radicalisti decat cei nascuti in Israel, asta e opinia mea.

Ai o tactica interesanta, asemnatoare cu a lui Destin: ma faci radicalist antisemit, sovin, fiindca am pus pe tapet niste lucruri reale ce vadesc clar inclinatia unor evrei de a-si da doar lor dreptate in numele unor nedreptati care sunt umflate in mod artificial. La toate "acuzatiile" mele te-ai gandit sa raspunzi cu ifose si cu persiflari. Pt. mine asta e dovada faptului ca nu eu, ci tu mai ai mult de citit si de invatat. Tu vezi numai laturile ce-ti convin din anumite contexte socio-politico-economico-religioase. Insa iti dau o veste: istoria nu se judeca prin prisma evreiasca ci prin aceea a lumii intregi. Trebuie sa facem corelarile necesare pe coordonatele spatiu-timp ca sa ne putem da seama de niste realitati trecute, nu e de ajuns ce simtim noi sau ce ne povestesc altii dp lor dv subiectiv. Obiectivitatea reiese din complexitatea surselor.

Zici ca: "Am alte treburi acum cu arabii ,semiti si ei , care numaidecat vor ca eu personal sa ma intorc de unde am veni , adica sa plec in Romania , or else …." Am vazut chiar azi cat de semiti sunt musulmanii din fasia Gazha, petec de pamant pur si simplu rascolit de tancurile si blindatele israelite "ca masura de precautie la atacurile teroriste ale miscarii Hamas." Auzi, dom'le, si se mai mira ca se nasc teroristi cand de fapt tocmai ei ii imping la asta, tocmai regimul militar totalitar ii face pe unii sa recurga la astfel de acte- a se vedea recentele evenimente din scoala rusa. Daca ar fi dupa mine, unuia ca tine nu i-as mai da voie sa se stabileasca in Romania sub nici o forma. Nu de alta dar s-ar putea ca in timp sa se ajunga si pe la noi la aceleasi probleme ca, deh, nu ne lasam asimilati usor de clica burghezo-mosiereasca ce detine finantele lumii.

Nu m-am ratoit la tine, ti-am vorbit cat se poate de clar si de raspicat, ceea ce e cu totul alta mancare de ciuperci. Hotararea asta "interna" a Sanhedrinului s-a facut pricina de sminteala si de multe nedreptati inclusiv pt. crestini. Poate ca matale ai uitat (sau poate nici n-ai citit fiindca nu te-a interesat aceasta problema) de persecutiile indreptate impotriva crestinilor, persecutii la care au instigat insisi evreii prin simulacrul de proces intentat lui Iisus Hristos. Faptul ca ei insisi nu L-au acceptat pe Hristos ca Mesia, mai ales ca se nascuse din poporul evreu care Il astepta, a dat apa la moara persecutorilor romani si pagani care au luat crestinismul drept secta sau miscare politica indreptata impotriva starilor sociale ale vremii, intocmai cum au interpretat evreii. Cu alte cuvinte crestinii au fost cu atat mai detestati cu cat originea lor (Hristos) a fost mai detestata si mai nepretuita. E de ajuns sa vedem ce au facut fariseii si carturarii cand orbul din nastere care a fost vindecat de Mantuitorul a dat marturie despre Cel ce-l vindecase: l-au izgonit din Templu! Pana si parintii lui, de teama ca ar putea fi la randul lor izgoniti, s-au lepadat de el zicand ca pare a fi fiul lor, dar ei nu stiu cum a ajuns sa vada. Asadar conducerea "interioara" se baza pe un tip de "monarhie" absoluta, arhiereul avand de cele mai multe ori ultimul cuvant. Asta se mai vede si din asa-zisul proces intentat lui Hristos, proces la care putinii Sai aparatori n-au mai putut decat sa spuna cu amaraciune in suflet: oare exista la noi obiceiul ca cineva sa fie condamnat fara judecata? Insa cei ce incriminau au zis: "noi lege avem si dupa legea noastra trebuie sa moara". Care lege?

A veni cu aceste lamuriri dupa 2000 de ani nu este catusi de putin caraghios, este imperios necesar. Lumea trebuie sa cunoasca acel context inainte de a-i plange pe saracii evrei, nu crezi? Caraghios este ca tu vii acum si-mi propui sa nu vorbesc despre aceste lucruri fiindca deranjeaza o hotarare "interioara" a Sanhedrinului. In primul rand nici n-am inteles, este Sanhedrinul o instanta sfanta care nu greseste niciodata? Si apoi de ce trebuie sa ramana aceasta o hotarare ascunsa cand de persoana lui Hristos se leaga crestinismul?

N-am avut niciodata pretentia ca as fi citit totul despre toate. Faptul ca au fugit...incet, precum spuneam, acei evrei din Franta n-are o prea mare relevanta pt. mine personal. Motivele lor nu tin, se vede treaba, de antisemitismul romanesc, nu-i asa? Totusi ar fi interesant de auzit din gura ta motivele care au dus la aceasta plecare.

Anul trecut stiam din surse sigure ca e vorba de doua milioane si ceva de romani in diaspora, cei mai multi plecati la lucru, evident, nu definitiv. Cum s-a dublat aceasta cifra in mai putin de un an mi se pare nu numai greu de crezut, dar si inexplicabil. Poate ne luminezi tu cu ceva informatii. Si ca o paranteza: ce bine v-ar mai cadea sa plece toti din tara aia si sa va instalati voi acolo ca, nu-i asa, trebuie sa va stabiliti undeva definitiv. Dar sa revenim: stii matale cam care ar fi totalul populatiei Romaniei la ora actuala? Daca stii inseamna ca-ti dai seama imediat ca procentajul socotit de tine este iluzoriu si demn de ras. Nu ma asteptam la asta din partea unui evreu care din nastere este deprins cu matematica (mai ales cu tabla inmultirii si-a impartirii).

"Si care e chestia cu masonii ?. Tot evrei si ei ?. In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?. Ce , treburile romanilor le-ai rezolvat ?." Nuuu, masonii sunt crestini cuminti care vor binele si bunastarea lumii intregi, ba chiar isi pun averile in slujba comunitatii. Ei sunt iubitori de pace, drepti, cuviinciosi, incoruptibili, aparatori ai adevarului si libertatii, nefatarnici si receptivi la nevoile societatii...! Adica..., la nevoile societatii lor. Zici ca: "In Romania domneste un guvern corupt de fosti comunisti . Ce te bagi tu in treburile evreilor ?" Sa tragem de aici concluzia finala ca nu trebuie sa ne bagam in treburile interne ale evreilor din guvernul corupt de fosti comunisti? Ce sa fac, am o meteahna mai veche: nu-i sufar pe toti astia care s-au uns pana-n gat de mierea in care innoata si care striga catre cei de afara ca trebuie sa mai stranga cureaua cu inca vreo cateva gauri- de-o sa aiba romanul un stomac cat o papiota de ata. Asa ca ma bag si eu unde nu-mi fierbe oala. Dar, stai un picut, imi cam fierbe fiindca e vorba de tara si poporul meu. Si tocmai fiindca n-am rezolvat (inca) problemele romanesti, ma ocup de masonii binevoitori care ne conduc destinele la ora actuala.

In ce priveste Mosadul de tip militienesc nu cred ca mai trebuie adaugat nimic. Este ce este si n-ai tu cum sa schimbi treaba asta, si nici cum sa scuzi. Eu nu ma pricep atat cat mi-as dori, dar macar imi doresc sa pricep. Si daca tu esti mai bine informat decat mine atunci ar fi necesar sa vii cu ceva informatii pe marginea subiectului, nu-i nevoie sa ma desconsideri pt. consideratiile mele. Da dovada prin argumente credibile ca esti mai luminat si mai nerasuflat decat mine si-ai sa ma reduci la tacere.

Zici ca sunt "romanul de ieri"? Bine zici, sunt romanul care inca nu s-a lasat intoxicat de propaganda iudeo-masonica si care n-accepta pt. nimic in lume sa-si vada tara si neamul zdrentuite de niste ipocriti (ma refer exclusiv la cei din organizatiile amintite). Sunt romanul care crede intr-o renastere nationala pe fond spiritual, nu material. Materia l-a inrobit inca din rai pe om prin gustarea din placerile ei. Sunt romanul de ieri intr-o societate "moderna" si societatea asta n-o sa accepte niciodata pe cineva "invechit" ca facand parte din ea. Nu-i nimic, imi pretuiesc soarta asa cum este ea, nu cer osanda de la Dumnezeu strigand mereu: "ne-ai scos in pustiu ca sa murim de foame si de sete". Din p meu dv natiunea romana a trecut cu adevarat prin desertul (a se citi desertaciunea) lumii acesteia moderne timp de mai bine de 40 de ani, ar cam avea dreptul acum la odihna si la o viata decenta. Da, am imbatranit in acest lung sir de peripetii, dar spiritul meu este acelasi ca in prima zi. N-am avut si n-am nevoie de minuni precum izvorarea apei din piatra sau ploaia de prepelite si mana ca sa inteleg niste lucruri simple. Iar eu nu sunt indoctrinat mai mult decat tine.

"Aculta la mine"... Nu stiu ce as mai putea asculta in afara de pornirile tale aprige spre razbunare. Ca din ce ai scris nu rezulta in nici un caz faptul ca nu vrei razbunare, din contra, afirmatia ta nici tu singur nu o crezi in adancul sufletului tau. Prefer sa ascult croncanitul unui corb.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#21506 (raspuns la: #21166) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. LMC - de Paianjenul la: 01/10/2004 10:30:48
(la: Cine conduce lumea?)
"Cine ar fi crezut vreodata ca niste avioane ar fi putut deveni "Weapons of Mass Destruction"? In miinile unui nebun, ca Sadam, care devenise atit de puternic ca nici o tara din jurul lui nu croncanea, nu credeti ca orice "weapon" ar fi putut deveni "of Mass Destruction".

- Dupa toate aparentele un alt nebun si mai periculos decit el i-a luat-o inainte. (Stii ce zic...)...


"Nu va faceti grija ca incetul cu incetul se descopera WMD's ca doar sau gasit documentele care dovedesc progresul lor. Sau sursele voastre nu v-au spus despre asta?"

- Si ce ai sa te faci daca nu se vor descoperi totusi?!... si daca vei constata ca sursele tale sint de fapt cele care dezinformeaza deliberat si sistematic lumea... desigur "din ratiuni de securitate nationala"?!...


"Yeah, Sadam Hussein eroul vostru, dintr-o data il vedeti ca pe un martir, dar ati uitat cum si-a omorit sute de mii de oameni, barbati, femei, copii, nu a contat ce, si i-a ingropat pe toti ca pe niste gunoaie."

- Esti sigura ca martirul nostru nu era la fel de nabadaios si pe vremea cind era aliatul US impotriva Iranului?... Sau te pomenesti ca guvernul US si-a venit asa deodata in fire, amintindu-si zicala "Spune-mi de cine te servesti ca sa-ti spun cine esti"... si jenat s-a disociat numaidecit de el, facind-ul din amic inamic?...


"Cica Sadam Hussein l-au gasit soldatii nostrii intr-o vagauna in pamint."

- Inexact. Pe Saddam Hussein nu l-au gasit "soldatii vostrii", ci a fost tradat de generalul Mohammed Ibrahim Omar al-Muslit, o rudenie mai indepartata de-a lui, care miza pe suma de $25milioane oferita de americani pe capul urmaritului. (In loc de cele $25m tradatorul a primit de la "liberatori" ceea ce merita dealtfel: MUIE!...)


"Eh, nu mai spuneti nimic baietasi?"

- Ce-ti vine?!... Sintem pe metereze!...


"Eu zic sa incheiati subiectul ca va pierdeti timpul degeaba, nu veti schimba lumea, si nici pe cei in control."

- Nu se stie ca pamintul.
(Daca in octombrie 1989 cineva mi-ar fi spus mie ca in chestie de citeva saptamini Zidul Berlinului va fi darimat, m-as fi uitat oarecum la respectiv. Cind in seara zilei de 9 noiembrie a aceluiasi an urmaream cu ochii mei desfasurarea evenimentului, ma ciupeam de obraz si-mi dam palme ca sa ma conving ca traiesc o realitate... Vrei si alte exemple?...)




#23861 (raspuns la: #23808) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
- de (anonim) la: 11/10/2004 19:06:45
(la: Marea Iubire / Marele Esec?)

Marea Iubire e intr-adevar una singura in toata viata... nu ai cum sa o ratezi decat daca esti un las si nu CAUTI!!!!DOAR DACA NU VREI SATI DESCHIZI INIMA!!!de exemplu eu am cunoscut o fata de 1 an si 2 luni...invatam la scoli diferite ,orase diferite, la DISTANTA de 200 km unul de altul.Ne intalnim da 2-3 ori pe semestru!!!e ffffffffffffff greu!!!!!!!!dar trebuie sa lupti si tre sa ai incredere,SA O/IL IUBESTI!!!!
Unii zic ca prima iubire e si primul esec dar nu ca marea iubire tre sa fie numaidecat un esec!!asta depinde de fiecare in parte!!
nu pot sa iti zic cum iti poti da seama!dar stiu ca ,in ce ma priveste pe mine,daca ea nu e marea iubire atunci inima mea ma minte!!!dar nu cred asta!!
nu poti sa il invinuiesti pe el,ptr ca e fff greu sa iubesti pe cineva care e la departare mare de tine!!!DAR ASTA NU INSEAMNA CA NU E POSIBIL!!!!!
cozile de... - de DESTIN la: 17/10/2004 02:12:19
(la: Cum gandim?)
Nimeni nu poate a nega existenta diversa a papagalilor, cu o coadă ceva mai scurtă e tot un papagal, dar în acelaşi timp, e şi mai clar pentru toţi că un papagal cu o coadă scurtă nu e la fel cu un papagal care are coada întreagă.

Mai sunt papagalii deosebiti si pe alte criterii...eu insa am ales numai aceste doua exemple.

De aici toată încurcătura!

Va da-ti seama de ce am ales numai acest context...altfel incurcatura era si mai imposibila de-a fi definita.

Acum, dacă am inceput a scrie despre ei în mod evident, special, asta înseamnă că îi consider diferiţi de papagalii obişnuiţi.

Se poate spune limpede.

Insa dacă nu ii aminteam de loc şi ma prefac că nu observ nici o deosebire între un papagal cu coada întreagă şi unul cu coadă scurtă, s-ar putea sa ma banuiasca de interese ...

Da,vreun interes... să ma prefac că nu observ ceva ce văd cu toţii, sau că nu îndrăznesc să abordez subiectul şi vreau să ma eschivez de la luarea unei poziţii în problema papagalilor cu o altfel de coadă.

De ce?, vedeţi cum stă problema?

Din clipa în care apare subiectul, la mine ori la alţii, chiar din prima clipă în care ai schitat o singură frază ori ai scris câteva cuvinte despre papagalii cu coadă scurtă, cititorul va încerca numaidecât să ghicească dacă tu, cel care ai schitat sau ai scris, eşti unul cu coadă lungă sau unul cu coada scurtă.

Fireste,de la prima privire a textului,cititorul doreste sa vada de care eşti, ca să ştie cum să înţeleagă ceea ce ai schitat, ce ai scris.

Este o regula ce rămâne întotdeauna aceeaşi:

Dacă te simt... că ai coada întreagă, cei cu coada întreagă te vor lua în serios ...doar atunci când vor simţi că îi apostrofezi şi îi pui la punct pe cei cu coada scurtă.

Daca te simt...ca ai coada scurta,scena se repeta...implicati fiind cei cu coada scurta.

Insa atentie!!! dacă te apuci să iei apărarea celor cu un alt fel de coadă decât a ta, atunci e rău de tot.

Vor duşmăni fiinta ta şi pe cei, pe care vroiai să-i aperi. Pentru ei vei rămâne în continuare, la nesfarsit unul din tabăra celorlalţi, care-şi bagă coada în treburile lor.

Indiferent cum te-ai strădui să tratezi dilema, ea rămâne spinoasă.

Maxima precautie,poti fi şi oricât de gingaş in a trata-o, dacă te apropii de ea, tot te vei înţepa la cel puţin un deget.

Niciodată nu vei scăpa fara traume.

Nu scapi nevătămat!

Te invinuiesc, ori confraţii cu aceeaşi coadă, ori ceilalţi..

Iar restul... va lua de fiecare dată ori partea unuia ori a altuia, în funcţie de interesele de moment şi de necesităţile...firesti.

O dilema ce a stârnit întotdeauna ceartă şi ură între familiile de papagali.

Maiii!!! dacă până şi papagalii - deci frate cu frate - nu se mai înţeleg bine între ei, şi asta doar din cauza unei bucăţele de coadă în plus sau în minus.

Vedeţi, compoziţia chimică a salivei în condiţii climaterice diferite, a fost de când se ştie, un stimulent în felul lor de a gândi despre papagalii care diferă între ei prin lungimea cozii.

Insa,de unde le-a venit lor ideea,si ce idee!!! că gustul papagalilor diferă şi el, în funcţie de lungimea cozii?...

Nu sariti să nu mă întrebaţi, că nu ştiu!

Cu bine,

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.
#25322 (raspuns la: #23335) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Paianjenul - informatia genetica . - de Muresh la: 10/01/2005 10:52:49
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Cu ingaduinta d-voastra , hai sa-mi dau si eu cu parerea .
"cum ramine treaba cu microbii care devin rezistenti la antibiotice in urma pierderii de informatie genetica?!..."

Orice mutatie , care ajuta o vietuitoare sa supravietuiasca si sa
SE INMULTEASCA in nimar mai mare ca cei care nu au trecut prin aceasta mutatie , va fi perpetuata de acesti supravietuitori . Daca o alta informatie genetica mai veche , dar care nu mai e numaidecat necesara pt. a supravietui , se pierde , atata paguba .
Omul a supravietui desi era mai slab ca alte vietuitoare , pt. ca a devenit mai destept .
Fereasca Domnul de un proces invers .
#33074 (raspuns la: #33071) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. Paianjenul - de Muresh la: 16/01/2005 19:48:45
(la: Evolutionism vs Creationism. Dar Panspermia?)
Am spus ca :
"...evolutia este un proces dovedit" vorbind de experiente de laborator efectuate asupra unor organisme a caror dezvoltare de la starea de embrion la starea adulta este , relativ , rapida . S-a dovedit , astfel , ca schimbrea mediului inconjurator are ca rezultat schimbari (nu numaidecat evolutie in sensul pozitiv al cuvintului) in organismul acelor vietuitoare . Dealtfel nici in al doilea link al dv. creationistul nu neaga evolutia , el spune doar ca e greu de a o dovedi :
"Modelul evoluţionist nu poate fi demonstrat, întrucât dacă evoluţia se produce şi azi, ea operează prea încet ca să fie măsurabilă. "
Este , totusi , masurabila prin metoda descrisa mai sus .
Spuneti ca :
"...evolutionistii iti prezinta filme documentare despre viata unor animale preistorice ... si le comenteaza cu aceeasi certitudine ....". S-au realizat o multime de filme cu mare priza la public . Scopul a fost castigul si nu umilirea sau ridicularizarea credinciosilor .
OK , se pare ca creationistii nu-si fac reclama . Poate ca regizorii sunt , deobicei , necredinciosi , sau poate ca nu gasesc ca subiectul creeatiei poate fi folosit cu succes in filme .. Ma rog , fiecare cu metodele lui , dar aceasta chestiune nu e legata , totusi , de dialog ?.


#33561 (raspuns la: #33504) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sunteti toti niste draguti - de gigi2005 la: 27/03/2005 01:09:48
(la: De ce e televiziunea de rahat?)
si aveti in cea mai mare masura dreptate. Dar cred ca sunteti putin nedrepti. Prostia aia de "Stupize, stupize" (surprize...) e urmarita si de mama, matusa, bunul si buna, si ei nu sunt numaidecat idioti. Sunt niste oameni trecuti bine de 70 de ani fara a fi dobitoci. Cum bine a spus Dr Evil fiecare emisiune are targetul sau.
In principiu TV nationala ar trebui sa se ocupe de stiri, informatii si emisiuni cu caracter general si din toate domeniile. N-ar trebui sa faca POLITICA pentru ca traieste din banii publici!!! O TV comerciala traieste insa din reclame mai bune sau mai proaste la produse mai bune sau mai proaste. Nu beau Coca-cola dar aceasta firma (printre altele)sponsorizeaza o serie de evenimente culturale. Pentru asta nu ma obliga sa-i beau suculetzul.
Fara a avea pretentia ca sunt "culta", cred ca o carte buna este de preferat unui film mediocru. Filmele bune au de regula la baza carti bune iar daca le-ai citit nu are sens sa mai vezi si filmul (nimeni nu m-ar impidica sa nu vad totusi un film cu Anthony Hopkins, Peter O'Toole si alti cativa pe care ii iubesc). Dar in anumite momente de "prosteala" ma amuza "Carcotashii" sau Divertis.
Nu vreau sa fiu rautacioasa, dar contra emisiunilor proaste exista un remediu: telecomanda!
Pt. athos - de Paianjenul la: 14/05/2005 19:25:14
(la: IDIOTI din toate tarile, despuiati-va!)
"ceea ce propuneam eu era sa-i lasam pe oameni sa faca ce vor, atata timp cat nu dauneaza celorlalti... era o sleahta despuiata filmata-si ce-i cu asta?"


- Nimic, desigur. Si daca data viitoare "artistul" le va sugera sa se angajeze in act sexual in grup, evident, nici atunci n-o sa dauneze nimanui nimic. Tocmai de asta nu pricep de ce politia te-ar inhata numaidecit in momentul in care ai iesi de unul singur pe strada in mioasca goala... Sau... dac-o faci "solo" e mai ultragiant?....
#48876 (raspuns la: #48865) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
M-am linistit catusi de putin - de roxa_tac_tac la: 02/06/2005 12:42:10
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
M-am linistit catusi de putin cand l-am vazut pe Tudor continuand dupa punctele acelea (is curioasa ce definitie ascundeau) cu "caracteristica". Diferite pareri, diferite idei, multe multe puncte de suspans si tot nu se stie. Cine a indraznit sa faca combinatorica cromozomiala?…e cineva care s-a jucat cu noi pentru a mai da frau liber la inca un subiect interesant si a glosa pe marginea emisferelor noastre cerebrale. E epuizant!Viata gay e transformata in carnaval, un carnaval al tristetii. Hai s-o facem mai putin pe "cautatorii" si mai mult pe “realistii”. Nimic nu-i normalitate, totu-i exceptie cand vine vorba definitiei din noi a frumosului, placutului, extazierii…. Da, stimate cititor, mi-aş intoarce chipul numaidecat spre acel ce va intuit, macar, toate acele constante ale necunoscutului. Ce v-aş putea spune, de altfel!!!… scandalizam cu reacţiile noastre chimice si ca la un moment dat nu mai avem nici o certitudineNu as putea spune mai nimic despre toate aceste lucruri si asta nu pentru sunt amnezica sau lipsita de arta conversatiei ci pentru ca nici trecutul nu mai reprezinta o certitudine.E un proces lung si probabil, intr-o zi, oricare din dimensiunea asta, vom fi eliberati pe cautiune din lagarul misterelor.Ne mai auzim.. intr-o alta reflexie.
Cateva precizari - de gigi2005 la: 18/06/2005 02:26:53
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Raspuns valabil si pentru Catalin, urmand sa-i aduc dovezi de evolutie.
Cassandra - metodele de datare cu carbon radioactiv sunt valabile pentru varste pana in 10-14000 de ani, noi vorbim deja de milioane de ani

Paianjen - Determinarile varstelor diverselor straturi geologice se fac in functie de asa numitele fosile caracteristice care nu sunt numaidecat oase. Acestea constau de regula in lamelibranchiate (scoici), gastropode (melci), varietati de corali, crini si arici de mare si altele, prezente de cca. 550 mil de ani.
Primele formatiuni datate au varsta de cca. 4500 mil.ani (anteproterozoice, prezente in formatiunile subcrustale, vizibile in dorsala atlantica). Primele forme de viatza dateaza de acum 3800 mil ani si sunt niste bacterii care traiau in colonii (stromatolite). Prezentza oxigenului in atmosfera a fost dovedita acum 1800 mil ani. Primele formatiuni cu forme de viata evaluata apar abia acum 543 mil ani in Cambrian, cu fosile carateristice niste "gandaci" cam cat o farfurie mai mare, numiti trilobitzi. Primele scoici (de fapt o varietate de scoici rude cu midiile) apar acum 440 mil. ani, primii corali 50 mil ani mai tarziu. Primele plante, semanand cu lichenii si muschii actuali dateaza de 350 mil ani iar explozia plantelor, cu dimensiuni impresionante, este in carbonifer si permian(purtatoare a marilor zacaminte de carbuni), perioada ce a durat cca. 100 mil ani (acum 250 mil. ani). Datorita dezvoltarii plantelor in permian apar primii dinozauri ce vor stapanii pamantul cca. 200 mil ani (240 - 65 mil ani). In Triasic si Jurasic evolueaza tot mai multe specii atat ierbivore cat si carnivore, de dimensiuni mari, apar primele pasari. Kretacicul aduce o schimbare, carnivorele mari se micsoreaza, devin mai agile, dispar ierbivorele mari. La sfarsitul Kretacicului are loc extinctia dinosaurilor, supravietuitorii fiind carnivorele mici ce au evoluat in pasari precum si mamiferele, mult mai spacializate. Dupa cum s-a aflat deja, marele mister al disparitiei dinozaurilor a fost rezolvat: un meteorit prabusit in Golful Mexic (a carui urma este chiar Golful Mexic). De aici incepe evolutia mamiferelor si pestilor care are alta poveste.
Deci Kretacicul se termina acum 65 mil. ani, iar primul hominid (H. Habilis)este datat acum cca. 2,4-2 mil ani. Vorbesc hominid pentru ca au ramas dovezi ca acestia foloseau uneltele.
In toate aceste epoci timp de 500 mil. ani nu s-a descoperit macar o singura dovada ca omul sau macar un "pitec" ar fi coexistat cu ce am expus eu pe scurt.

Ceea ce este mai interesant, in afara urmelor de viata, este faptul ca primele miscari ale placilor terestre au fost in Permian (290-248 mil ani), atunci incepand sa se formeze continentele. Ce a generat aceste miscari nu se stie inca. Practic formarea continentelor backwards se termina in permian. Intrebarea este ce se intampla inainte cu singurul continent (Pangeea)? 3500 mil ani in care Pamantul a stat pe loc si dintr-o data placile tectonice o iau la goana?

Scuze pentru comentariul destul de lung dar sper interesant!
#55422 (raspuns la: #55417) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt. gigi2005 - de Paianjenul la: 19/06/2005 16:36:04
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
"Paianjen - Determinarile varstelor diverselor straturi geologice se fac in functie de asa numitele fosile caracteristice care nu sunt numaidecat oase."


- Nu am nici un fel de dificultati in a accepta ordinea aparitiei formelor de viata (simple > complexe... fie prin evolutie, fie prin creatie). Intrebarea mea e: care sint metodele de datare a rocilor/fosilelor/etc., care conduc la cifrele astronomice pe care evolutionistii le pronunta cu atita degajare/certitudine?
#55545 (raspuns la: #55422) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cico brother - de ampop la: 14/07/2005 11:41:47
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Traim intr-o lume traumatizata de comunism. Vezi bine ca si altii leaga evolutionismul de "secretarul de partid" :))). Stim noi ca in realitate legatura nu este chiar asa de intima, dar vezi...oamenii percep in acest fel teoria si o leaga numaidecat cu comunismul. Poate mai degraba cei cam de varsta mea care au prins mai mult din rahatul societatii socialiste mmmuuulltilllateral-ddezvvoltate de gangavul Cizmar. Deci, cum ii cu "secretarul de partid" :))))? Toate cele bune,
Mario
#59522 (raspuns la: #59488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Mario - de cico la: 15/07/2005 09:10:11
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
Te amuzi bine :))), dar cine ride la urma...

Mario: Traim intr-o lume traumatizata de comunism.

A ramas prostia, comunismul s-a dus de-acum 15 ani :)

Mario: Vezi bine ca si altii leaga evolutionismul de "secretarul de partid" :))).

La http://www.cafeneaua.com/title/Portretul+unui+troll ai "Portretul unui troll". Citez : "Ca orice dependent, pentru a-si obtine doza de care e lipsit, isi scoate armele. Injuriile. Balacareala. Stereotipurile stupide ca: "securistilor!", "legionarilor!", "jidanilor!', "comunistilor!""

Mario: Stim noi ca in realitate legatura nu este chiar asa de intima, dar vezi...oamenii percep in acest fel teoria si o leaga numaidecat cu comunismul.

Nu toti, doar imbecilii :). Cind evolutionismul e predat de zeci de ani in mai toate tarile (bun, poate cu exceptia Iran-ului ;)). Aceiasi imbecili isi inchipuie ca, daca religia era interzisa in comunism si se preda evolutionismul, acum ar trebui musai sa se inverseze lucrurile. Ba mai sint unii (desigur imbecili ai imbecililor) care sustin ca preotii ar trebui de-acum sa conduca societatea (ca inainte au fost "asupriti"). Eu pun problema mai simplu : de ce nu cer astia o viza de imigrare in Iran?

La #55412 scriam : Si matematica, fizica, filozofia etc contin puzderie de elemente de "rea credinta". Si ele erau predate (si) pe vremea comunistilor. Cu ce se continua epurarea? Ii scoatem si pe-Aristotel, Platon si alti "pagini" din manuale? Scoatem materiile cu totul? Luam la rind toti scriitori, si care-a fost ateu, jos cu el?!

Ce zici, Mario?

Mario: Poate mai degraba cei cam de varsta mea care au prins mai mult din rahatul societatii socialiste mmmuuulltilllateral-ddezvvoltate de gangavul Cizmar.

Vad. Se prinde rahatul asta de unii mama-mama. Face si coaja ;))

Mario: Deci, cum ii cu "secretarul de partid" :))))?

La http://www.cafeneaua.com/node/view/456 gasesti raspunsul in "Nu hraniti troll-ii" :))

Mario: Toate cele bune

Buna sa-ti fie inima :)
#59696 (raspuns la: #59522) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Si asa a fost posibil sa construim si sa avansam... - de Gheorghe Doja la: 08/09/2005 18:54:05
(la: Ce regretati de pe vremea lui Ceausescu?)
In ‘45 tarile vest europene trecusera de mult prin revolutia industriala si erau deja satule de capitalism... Curentele de gindire progresista prin anii ‘30 in Europa erau socialismul si comunismul... Chiar si cu accidentul istoric reprezentat de Hitler si al doilea razboi mondial agenda politica de facto a tarilor avansate europene a ramas socialista...

Noi am pornit la drum in Romania de la o tara arierata si uitata de istorie... Armata a tras intr-adevar in 1907 ucigind 10000 de tarani flaminzi si desculti pe care disperarea ii impinsese la revolta... Si’n ‘45 eram inca in Romania tot in 1907... Tot saraci, tot flaminzi, tot desculti si umiliti...

Drumul spre schimbare si progres n-a fost usor... N-a fost un drum neted si asfaltat... Fara indoiala s-au comis erori, s-au comis crime... Puterea n-a incaput numaidecit in miinile unor oameni competenti si educati... Au fost anii stalinismului in care sistemul a fost deturnat de la menirea lui...

Totusi sistemul comunist a avut capacitatea sa se autoregleze si reformeze.... Greselile au fost recunoscute si condamnate... In anii ‘60 noi cei ce traiam in tarile comuniste ne aflam deja in tari administrate responsabil aflate sub domnia legii si’n care criminalitatea fusese aproape in intregime eradicata...

Si asa a fost posibil sa construim si sa avansam... Si-am mai fi consrtuit si avansat si azi daca n-ar fi intervenit accidentul istoric Gorbachev care a pus capat sistemului comunist in tariele ex-URSS si’n tarile est europene... Sistemul comunist era un sistem avansat pe scara evolutiei ce nu trebuia abandonat ci reformat in continuare asa cum cu succes au facut-o si continua sa o faca chinezii care au avansat ani lumina din ‘89 pina azi in vreme ce noi si celelalte tari ex-comuniste ne-am distrus economic si moral tarile si-am reinventat sapa de lemn...
#70682 (raspuns la: #70656) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Credinta - de k Nika la: 05/10/2005 22:39:48
(la: Surpriza zilei de maine)
Golul care te inconjoara implinestel cu dragoste si credinta in visul tau si foarte curind el va deveni realitate: vei avea un sot ibitor si copii minunati. Cind stii ce vrei - stii ce sa cauti. Deschide-ti inima iubirii si ea numaidecit va intra. Iubirea exista. Jumatatea ta iti vine in intimpinare. Crede!!!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: