nume de baieti cu litera G

Ce aflam de la istoricul roman Tacit(55-120 d.Hr.)despre Christos:

In a doua parte a domniei lui Tiberiu, dupa anul 20 d.Hr., a devenit tot mai pronuntata o influenta politica negativa, exercitata de Seianus, un favorit rafinat si viclean.

Sub comanda acestuia se aflau cohortele pretoriene, ostasii de elita ai garzii imperiale, concentrati în cazarmi speciale, la Roma.

"In al noualea an de domnie, scrie istoricul roman Tacit (55-120 d.Hr.), Tiberiu a început sa se poarte cu cruzime.Pricina schimbarilor în rau a fost Seianus"

"Nu capatai sprijinul lui Seianus, arata patrunzatorul Tacit, decât daca erai gata la orice crima".

Unul dintre protejatii "alesi pe sprânceana" de înaltul favorit a fost Pontius, supranumit Pilatul, pentru ca fusese decorat cu o "sulita de onoare", o arma numita "pilum".

Istoricul Tacit consemneaza în celebrele lui Anale:

"Christos, de la care crestinii îsi primisera numele, fusese condamnat la moarte, în timpul lui Tiberiu, de procuratorul Pontius Pilat".

Istoricul Tacit ne spune ca imparatul Nero a dat foc Romei pentru a o putea rezidi (64 d. Hr).

Dar pentru a indeparta de la sine orice banuiala, a avut grija sa raspandeasca stirea falsa ca, crestinii au dat foc Romei.

Si de atunci inainte, in intreg cuprinsul imperiului roman, crestinii erau priviti cu multa neincredere si dusmanie.

Ei erau considerati dusmani ai statului si erau denuntati si ucisi, chiar numai pentru, ca afirmau ca sunt crestini.

Aceste persecutii au durat, cu unele intreruperi, vreme de 300 de ani.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Dear Cristall,
In primul rand chiar de -s eu de 48 ani...sa nu ma numesti niciodata...dumneata,oi fi eu poate 4-5000 ani batran dar nu ma simt si nu este cazul nici de exceptii aici la cafenea esti egala cu mine mereu si la fel sa te consideri si tu cu mine.Si believe me nu iti scriu in sens de repros.

Johnny DEPP(nu Deep...asta suna cam porno...kiding but true).Am cunoscut personal multe mari staruri in lume,am mai scris destule despre astea...

Johnny...is a very nice person ...but smokes toooooooo much...shouldn't...he has 2 small children...he tries...to quit a little and smokes tigari de hartie adica le ruleaza singur cu tutun...dar...tot la 4 pachete ajunge pe zi!!!!!!!
Odata am avut un crush la Wynona Rider...pe vremuri a fost fata lui 5-6 ani...boy ce frumoasa e,chiar si azi!!!!

Pt. ca am lucrat si lucrez in ilustratii pt. Tvnea Americana(reclame=commercials),am sansa sa cunosc multe faime,stars in music in movies,in sports....etc.
Dar recent mi-am creat la cafenea jurnalul meu si treptat vei afla destule ,am inceput cu prezentul(ca in filme uneori)si ajung si la trecut...pe care l-am lasat in urma insa,ma ajuta sa-mi pot scrie amintirile si in final ,daca apuc ....sa si scriu romanul vietii si sa fie un film,de ce nu?

Nu e noroc ci soarta,la mijloc,NU am vrut sa dau de acesti oameni ci arta m-a dus la ei.Ori la inceput o slujba chiar!Crezi ca stiam in 1984 ca voi lucra la firma lui...Richard Pryor?Dar astea la scriou la timpul respectiv girl..NU MA invidia deci deloc.
Asa a fost sa fie,pt. unii viata e plina,pt. altii este anosta,NU ma leg de nimeni aici pt. ca stiu sa vad si de partea cealalta a gardului.

Unii au astfel de sanse,nu este o regula in viata si musai de urmat sau sa crezi ca la fel se va petrece cu altii,dar nu poti sti ce va fi maine,NICIODATA....NU stii ce va fi peste 1 minut.

Johnny....a ajuns actor din...greseala!!!!!!!Din intamplare,el o numeste greseala insa.Avea si are un f. bun prieten,Nicolas Cage(de fapt...Nicolo Copolla,de fapt nepotul marelui regizor...dar si-a schimbat numele si a reusit ca actor de unul singur...nu a vrut sa creada lumea ca a fost ridicat de unchiul lui).
Nicolas Cage l-a intrebat daca vrea sa aiba un rol in un film(Nightmare on Elm Street,primul din serii)si real a pulled some strings with Wes Craven(regizorul)

Si asa John a ajuns sa fie acel tinerel care e sucked inside the bed,in one dream by Freddy Krugger.Apoi pt. ca real e un tip MISTO ca tot ce vrei sa recunoastem,si baietii ce poate citesc astea ca e frumos a ajuns in ...21 Jump Street...si NU i-a placut deloc,a URAT acel serial Tv.,dar...avea contract...deh...dar de ajuns.Mai alta data altele.

NU MA mai numi cu "dumneata",sunt prietenul tau doar.Imi vine sa ma iau la bataie acum.Carje si baston?Mai Cristall,am doar 14-16 ani in mine,spune-mi cine loves Ozzy,Motorhead,Metallica,Judas Priest?I am forever a teenager.
Forever young.Chiar daca mor maine,tot sunt de 16 ani.I never grow old,I grow young!

Mai vorbim.
DON'T WORRY BE HAPPY,
LOVE&PEACE,
Ozzy

Articol de:Cristian Tudor POPESCU
Adevarul August 30 2004

"Baietii. Asa ii numeste, cu afectiune parinteasca, prezidentul Iliescu pe cei doi sepepisti care i-au dat picioare in gura trabantistului secretar de stat Serban Pretor. Cei doi antropoizi, brute in uniforma cu creierul scurs in maxilare, sunt baietii lui, ai domnului prezident, ca tot n-are copii. Nici n-are nevoie: baietii lui sunt mardeiasii platiti de la buget, organele noastre de Securitate, cum baga de seama Marin Preda: "Si cand se spunea "organele noastre de Securitate", vocea avea parca accente lirice, erau "ale noastre" aceste organe, ca si cand ar fi fost rude apropiate, copiii nostri dragi, sange din sangele nostru. A te indoi de justetea actiunilor lor era ca si cand te-ai fi indoit de tine insuti". Si Ion Iliescu nu se indoieste: "Probabil ca au avut si ei motivatia lor (e vorba de baieti - n.m.), ca nu de nebun un om se repede sa-l loveasca pe altul". Partea a doua a frazei, prin stupiditatea ei aproape perfecta (dimpotriva, exista tot mai multi insi in tara asta si in lume care se napustesc de nebuni asupra altora), lasa impresia ca dl. prezident nu stie ce vorbeste. Nici vorba: dl. Iliescu exprima cu precizie filozofia Securitatii din anii '50: "Daca intri pe mana noastra, nu poti sa fii nevinovat. Si chiar daca esti, gasim noi un motiv sa te trimitem la Canal". Daca baietii au lovit cu salbaticie un cetatean, trebuie ca stiu ei de ce-au facut-o, cugeta public Gandaciul nostru national, venit dupa Carmaciul genial. Un simplu cetatean, da-l in ma-sa, dar interesant este ca Pretor era functionar de stat, si totusi seful statului considera ca si-a binemeritat suturile in figura, motive tre' sa existe pe undeva. Ca toti despotii intunericiti, Ion Iliescu isi iubeste caftangiii insarcinati cu cafteala mai mult decat pe oricare purtator de caftan. Garda pretoriana ii e mai aproape decat orice pretor. Totusi, moravurile au decazut: in vremurile bune, cel arestat si interogat pana i se scotea o vina pe gura ar fi fost invinetitul Pretor. Ani de zile l-am scuzat oarecum pe dl. Iliescu pentru mineriada din 14-15 iunie 1990: in 13, era o situatie critica, nu mai avea autoritati la care sa apeleze si atunci i s-a facut pur si simplu frica si a chemat minerii. 14 ani mai tarziu, inteleg cu groaza din ultima sa zicere, ca dl. prezident a privit atunci cu liniste minerii, care atacau in haita oameni luati de pe strada dupa blugi, ochelari, plete sau fusta scurta, ca pe niste baieti care aveau ei motivele lor. Si mai spune domnul prezident: "E un accident care se petrece de regula in viata...". Adica regula e ca insi in uniforma sa loveasca civili fara aparare. Acum 5 ani, un Volkswagen al Politiei, plin cu politisti beti, s-a napustit peste trei femei care vindeau pepeni pe marginea DN 1, la Ciolpani, si le-a facut terci. Ministrul de Interne de atunci, Gavril Dejeu, a numit asta "O culpa normala, obisnuita". Iar sussemnatul l-am numit pe respectivul ministru, in Adevarul, "o bestie, un nemernic, o rusine", fapt pentru care am fost condamnat penal. Dl. Iliescu vorbeste astazi de cazul Pretor ca despre "un accident care se petrece, de regula, in viata". Asa e, spre deosebire de cele trei femei, dl. Pretor n-a fost omorat. Intrucat dl. Iliescu nu e un ministru numit, pus, ci presedintele ales al tarii, n-o sa mai calific eu aceste declaratii - alegeti dvs., stimati cititori, cuvantul potrivit pentru ce face Ion Iliescu."


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

"Chiar si pe vremea “abuziv impuscatului” AAF era condus, e drept cu dibacie, in favoarea gruparii Comanescu."

Cred ca aici problema ar trebui nuantata.
Cei mai multi dintre cei care stiau cum era atunci la AAF si ar putea fi mai impartiali sunt acum in ceruri sau in borcanul cu cenusha.
In conducerea AAF, pe linga nume azi necunoscute si care ajunsesera intimplator pe corabie, erau totusi unii dintre cei mai mari fotografi ai momentului, sau personalitati, oameni seriosi si care doreau cu adevarat sa se implice in fotografia romaneasca.
Domnul Napoleon Frandin nu a fost un mare fotograf, dar ca presedinte al fotoclubului medicilor, a organizat niste saloane ale fotoclubului respectiv absolut senzationale; si tot asa, erau multe nume cu greutate in domeniu care chiar faceau ceva.
Multi faceau ceva constructiv.
Caci distructive erau si atunci citeva figuri, cum ar fi onorabilul domn Iarovici, caruia i se spunea Javrovici sau Iagovici, si care dupa fiecare congres al culturii si educatiei socialiste voia sa bage cite un material la revista Fotografia.
ALtfel scris cu litere foarte mici, la un rind, ar trebui multe zeci de pagini ca sa se scrie tot ce s-a facut la AAF, saloanele, participarile, actiunile, si tot asa.
Altii sa faca alte lucruri bune in domeniul fotografiei si sa dovedeasca ca-s mai buni organizatori in Ro eu nu stiu sa fi fost.
Ar fi extrem de multe lucruri de spus, dar cum indeobste naturii umane dimbovitene ii este mai simplu sa amestece cu facaletzu` in oala cu rahat decit sa construiasca o statuie si un piedestal...
Sunt mai multe texte ale mele despre AAF pe la badorgood si pe lista de discutii Fotomagazin, cine e interesat le poate citi acolo.

"Si pe site Fotomagazin erau 2 personaje ce incercau sa-l foloseasca in propriul avantaj."

Da, este absolut adevarat.
Nu stiu cine e al doilea personaj, dar unul probabil sunt eu; avantaje, ce-i drept, am avut foarte foarte multe, mai ales materiale, o multime; la fiecare postare pe grupul de discutii boierul Ara dadea cite 150 de dolari, si dublu, daca spuneam mai mult de 66 de cuvinte; toti importatorii foto ma chemau zilnic la ciolhane, saptaminal la petreceri cu dans subacvatic, si dadeau zeci de aparate la testat, pe care nu le cereau niciodata inapoi; de lazile de filme si de cadourile de protocol, nu ai spun nimic pentru ca le-am uitat sirul.
A fost foarte frumos.
Tot ca membru la Fotomagazin facultatile se bateau sa ma invite sa predau la cursuri de fotografie, si guvernul, parlamentul, senatul, nu miscau nimic fara sa intrebe cu smerenie cum devine cazul.
Nu mai zic nimic de vilele primite ca sediu pentru Fotomagazin, pe care le-am vindut extrem de profitabil.

"Gurul s-a suparat pe sat, si-a luat jucariile si a plecat. A gasit un loc cu o pozitie mai buna. Nu?"

Absolut.
Acolo despotul Ara ma platea la litera, aici boierul Daniel ma plateste la pozitie, cum bine remarca domnul Andrei.
Este mai mare placera sa stiu ca scriu, nu scriu, timpul trece si boierul, shefu` din Franta, ne baga in cont niste sume astronomice, pe care nu le pot dezvalui, din cauza numarului foarte mare de zerouri.

Cine vrea sa stie insa pe bune cum devine cazu`, am explicat pe la inceputul acestor conferinte cum devine cazul cu Fotomagazinul, caruia ii port o grozava amintire, dar pentru care nu eram facut, din pacate.

Hai sa va spun eu o nebunie care surprinde pe baieti.

Cind un baiat este mic, mic si face pe el...trebuie schimbat.
Il pui in pielea goala cu fata si 'winky' in sus sa-l imbraci cu haine uscate si frumos mirositoare.
Si, intotdeauna (am doi baieti), cind se vad 'liberi' incep sa faca pipi in sus...si le vine pe fata.
Ati vazut vreodata reactia lor? Stupefactie....si mai apoi cind isi dau seama de ce ploua..poti citi mindrie.

Poate fii asta o nebuie care te lasa surprins?...:))

Dorm "baietii"...zici tu...poate nu dorm...

Oricum AlexM va raspunde ...considera "temporal"raspunsul meu...

Am inteles mesajul tau...bun comentariu...dar daca este lumina stinsa ?ce facem cu design-ul???


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Explozie de retete la Casuta mea. Veniti baieti si invatati secretele fetelor si cind vreti sa va dati bine pe linga fetele voastre de-acasa faceti si voi o rulada de clatite si-o "Prajitura A La Bella" (io deja i-am si pus nume) si-o sa vedeti voi ce Supermani deveniti.

Mersi mult fetelor pentru raspunsurile prompte, acuma tre sa ma apuc de ele ca mi-ati facut o pofta de mi se increteste limba si salivez aiurea.

Literatura sau Fictiunea: marea provocare in Era Complexitatii
eseu de
Ovidiu Bufnila

Postmodernismul a murit. Moartea lui pune o intrebare: Literatura sau Fictiunea? O intrebare complicata. Sigur ca un text ne poate parea literar dar multe texte NU SUNT LITERARE. Realitatea asa cum incercam sa o intelegem este un TEXT. Una e Scriitorul de LITERATURA alta e Constructorul de FICTIUNI. Literatura este un biet artificiu pe cand Fictiunea este un proces, o profunzime. Ani de-a randul am incercat sa fac delimitarile si, de exemplu, atunci cand am scris despre alti scriitori, cand am dat note de zece in ateliere literare sau cenacluri sau cand am laudat in mesaje de email sau la telefon, sau cand am ascuns dragostea mea pentru scriitorii SF din Romania in conflicte bizare si imposibile CONSTRUITE pe riscul meu, am luat cu asalt FICTIUNEA. Avem nevoie de un nou CONCEPT SCIENCE FICTION. Cred ca sunteti teribil de talentati si de motivati si de pasionati ca sa descoperiti in felul fiecaruia, original si riscant, se intelege, drumul catre un nou concept SF. Sfaramarea liniaritatii, fie ea si LITERARA, e abia la inceput. In multe din TEXTELE construite de voi sunt dovezi clare de FICTIUNE. A fi Constructor de fictiuni inseamna a-ti asuma riscuri inimaginabile. Literatura e o croaziera nevinovata si un artificiu pe cand Constructia Fictiunii e insurgenta, e zbatere nebuna, sansa, haos si semantica perversa si nu numai atat...e viata.
Prabusirea Vechilor Canoane ii orbeste pe multi cu praful injghebarilor desuete care lasa lumina noilor adevaruri sa patrunda. Voi aveti tarnacopul si bagheta magica.
Vechile canoane ? Astazi vorbim despre o hyper-fiintare sau o hyper-functionare noi nestiind daca suntem fiinte sau suntem fiinte-in-functiune, pe potriva faptului ca viata ar fi fie autoorganizata fie un construct. Ne zbatem intre doua mari idei astfel. Dar hyper este un alt drum. De la hyper-textualitatea cautata a postmodernismului la descoperirea unei noi functionari/fiintari a unui black hole, totul anunta moartea liniaritatii, a Big Bangului! Daca dintr-un black hole putem totusi extrage o Informatie atunci poate ca acea categorie filosofica de NIMIC este de fapt un ptroducator de realitate. Din ce extragem realul? Din ce vin toata instructiunile de consistenta a Viului? Iar Viul este intr-adevar Viu sau este o Ipostaza Dinamica pe care, popular sau vulgar o numim o Aparenta?

Hai daca tot veni vorba... sa va dau eu un exemplu. Pe la universitatea asta unde-mi minc eu zilele de obicei, sint ceva romani studenti sau in alte capacitati; un grup asa mai mic ne intilnim la prinz din cind in cind si mai le dam cu trancanitu'. Acu' vreo citeva zile mi-a venit mie ideea stralucita sa facem intilnirea periodica, adica in fiecare saptamina. Am facut un mailing list si-am inceput sa trimitem emailuri sa vedem la ce ora ne putem intilni. Pai vreo citeva fete au raspuns, dar avem mare greutate cu baietii. Nici macar nu raspund. N-am nici o explicatie de ce, ca toti sintem prietenosi (cel putin incercam). Chestia e ca de prinz lumea minca oricum, asa ca scuza cu "n-am timp" nu se aplica.

Morala? Daca e greu sa-i stringem pe-ai nostri conpatrioti pina si pentru o masa de prinz, cu toate ca oricum sint in campus in fiecare zi, si sint la doi pasi (literal), care-i probabilitatea ca o sa reusim sa ne stringem din tari straine? Hehehe, as vrea eu sa n-am dreptate.

Pe unii romani nu-i inteleg de loc. Parca a stors cineva din ei si ultimul strop de normalitate (sociala sau de alt fel). Noi am inceput sa-i numim pe acesti indivizi: imposibilii.

La mai mare,
--ikoflexer

LMC zise:
"Si eu, si eu vreau chestia cu bolduit!!! De unde imi fac rost? Sau asta se da numa la cine vrea adminul? :("

Lemeceule, Ikoflexer dadu explicatia anterior.Daca ai inteles-o e bine, daca nu incerc eu sa o fac mai simplu. Vrei sa scrii "asta e Gamalie" unde Gamalie trebe sa apara bold. Atunci scrii asa:

asta este, dupa aia scrii < b > dupa aia scrii Gamalie si dupa aia scrii < /b >. Simplu, cuvantul care trebuie scos in evidenta prin bold, trebuie incadrat in fatsa de acest "b" cu alea doua semne (mai mare, mai mic) si in spate cu "/b" iarasi cu alea doua semne (mai mare, mai mic).
in timp ce scrii textul tau o sa arate cam asa:
asta este < b> Gamalie < /b>

nota informativa:
pentru a evita acum sa apara textul bold, am lasat un spatiu intre semnul < si intre litera b, precum si intre semnul < si grupul /b.Nota informativa o scrisei pentru a nu induce omul in eroare si sa spuna "pai am dat paste/copy exact la ce ai scris tu si iete, tot nu iese":-)

AlexM

camyb1981

M-am mai linistit putin, credeam ca numai eu patesc cchestia asta, mi s-a intimplat de doua ori sa nu pot sa citesc o carte, dar m-am incapatinat de fiecare dat si intr-un final am izbindit...Una a fost "Numele trandafirului" a lui Eco si a doua "Conditia umana" a lui Malraux. Important e sa-ti faci curaj si sa treci de prima parte.

"Cel mai forte “argument” în favoarea oricărei religii [...] este convingerea adânc înrădăcinată în Eul fiecăruia, că el este centrul Universului."

Nu e adevarat, draga duduie, argumentul de baza pe care se sprijina intreg edificiul crestinismului este jertfa lui Hristos pe cruce si implicit invierea Sa din morti. Ap. Pavel spune ca "daca Hristos n-ar fi inviat, atunci zadarnica ar fi propovaduirea noastra, zadarnica ar fi si credinta noastra; dar cum Hristos a inviat, S-a facut pe sine incepatura celor adormiti." De aceea si-au dat viata pt. El milioane de oameni, incepand cu primul martir crestin amintit inca din biblie, Sf Arhidiacon Stefan, pt. ca au crezut in Cel inviat. Nu orbeste, cum ti se pare domniei tale, ci pe marturia celor care L-au vazut inviat. Intr-una din aceste aratari de dupa inviere l-au vazut peste 500 de frati. Iar biserica se constituie "de facto" la coborarea Duhului Sfant peste casa in care se aflau toti ucenicii, Maica Domnului si oamenii stransi acolo. Si tot ce s-a scris sau s-a spus despre Hristos, a fost adeverit prin semne si minuni care au clintit cerbicia oponentilor. Insusi Pavel este un exemplu concludent in aceasta privinta.

"Odată ce toată existenţa se reflectă în conştiinţa sa, cum poate exista ceva, dacă el moare?"

Spune-ne si noua, pt. informarea exacta, ce este constiinta si ce forma materiala are ea. Daca nu exista ca materie, atunci cum poti tu dovedi ca exista in realitate, caci de vazut nu o vezi, nu o poti pipai cu degetele necredintei; prin urmare atributul carei parti umane crezi tu ca este constiinta? La fel e si cu simtirea, sau sentimentele, iti determina starea interioara si exterioara dar nimeni nu se poate jura ca le vede. Dar poate crezi ca materia din care e alcatuit corpul omenesc e vie de la sine? Ar insemna atunci ca insusi pamantul pe care calcam noi este viu. Si tot logic, de ce te increzi in constiinta ta mai mult decat in constiinta lumii intregi, cine si ce iti dicteaza tie dupa nastere, ca om, sa scancesti si sa ceri lapte de la sanul mamei sau sa faci criza ca nu esti schimbat/a la timp? De unde exista aceasta constiinta in om inca dinainte ca macar sa fim cumva constienti de lumea inconjuratoare? Dintr-o reincarnare, poate? Dar atunci ar fi firesc sa ma intreb: unde si cand s-a produs prima "transbordare" catre o alta lume, adica unde in timp se gaseste acel "primum movens" al constiintei umane?

"Instinctul isteric al autoconservării, iubirea de sine şi orgoliul se îmbină perfect pentru a susţine această rătăcire."

Tocmai, ca instinctul crestinului autentic nu este de autoconservare, de iubire de sine si de orgoliu, ci unul de daruire totala lui Dumnezeu si lumii intregi. El nu doreste autoconservare ci dobandirea unirii cu Dumnezeu. Fac o paranteza: ar fi de discutat si etimologia cuvantului "autoconservare"! Daca am interpreta ad-literam aceasta expresie, am putea sa zicem ca suna cam asa: sa ne punem noi insine la conserva ca sa stam mai mult si sa nu ne stricam. Ori, vezi tu, cei mai multi sfinti, luand exemplul lui Hristos, nu si-au conservat nimic, nici energia, nici chiar viata de aici, asta de dragul EU-lui cum admiti tu. In fapt te contrazici singura pana la urma, fiindca urmatoarea afirmatie pe care o faci cum ca "omul e în stare să se umilească atât, cât pentru o minte trează este de inimaginat: să îngenuncheze, să se roage cu lacrimi în ochi, să respecte nişte reguli pe 90% absurde, inutile şi adesea dăunătoare", admite ca omul (crestinul) se roaga si urmeaza anumite reguli prescrise, deci nu viseaza si se roaga si lasa deoparte lucrul sau. Cine ti-a spus asa are mare pacat, iar daca tu ai vazut asa asta nu inseamna ca este si adevarat. Regulile de care vorbesti nu sunt absurde si inutile pt. crestini, ci doar pt. necrestini. "Adesea daunatoare"...? De unde stii tu ce dauneaza cand nici macar nu urmezi aceasta cale a credintei? Dai exemplu Impartasania? Ar fi atat de multe de zis numai la acest capitol incat te-as putea inmormanta la figurat in multimea noutatilor- pt. tine, desigur. Ce stii tu despre Impartasanie in afara de faptul ca se da cu lingurita mai multora deodata? Insinuezi ca se pot transmite boli pe aceasta cale? Te inseli amarnic, asa cum Aghiazma Mare sfintita la Boboteaza nu se strica nici daca sta o mie de ani, nici n-am auzit si nici n-am vazut in experienta mea oameni care sa se fi imbolnavit dupa Impartasanie. Stii de ce? Iti spun secretul: cuminecatura este "sfintita, preacurata si nemuritoare" (spre viata de veci). In plus nu e vorba de ceea ce zici tu acolo, "turta răzmuiată într-un lichid cu slabe aluzii de băutură alcoolică", noua ni se da material Trupul Domnului spre mancare si Sangele Sau spre bautura. De aceea chiar si unii pagani, ascunsi printre crestini atunci cand ii cautau sa-i prinda, nu vedeau paine si vin in potir, ci sange si carne in mod real- astfel ca i-au si numit canibali.

"Imi imaginez ce indignare vor încerca fanaticii religioşi, citind aceste rânduri." NU e vorba de nici o indignare, crede-ma ca mai mult decat mila nu-mi poti trezi. Si in opinia ta cam ce ar insemna sa fii fanatic religios?

"Oamenii, care ridică în slăvi smerenia creştinească, se consideră demni să dăinuie în eternitate!" Crestinii nu se considera pe ei insisi demni de eternitate, ci nedemni- din smerenia de care vorbesti (si iar te contrazici). Pt. mine demnitatea nu consta in a sta ca magarul cu barba ridicata in sus si impungand cu nasul pe toti, de fudul ce sunt. Nu. Pt. ca cel putin deocamdata nu se invarte soarele in jurul meu si nu sprijin pamantul pe umerii mei!

"Să aibă un destin programat din timp de o fiinţă supranaturală, să fie vegheaţi în permanenţă şi conduşi de această fiinţă, pe care au impertinenţa să o numească “tată”"

Crestinii nu sunt roboti programati "din timp", crestinii sunt liberi, constienti de ceea ce fac si stapani pe destinul lor. Iar a numi TATA pe fiinta care le-a daruit viata nu este impertinenta, ci exprimarea adevarului ca toti suntem fiii Lui. Impertinenta ar fi fost daca L-am fi numit strain.

"încât de dragul lor, pentru salvarea lor, pentru nemurirea lor se va dezlănţui un război universal!"

Nu de dragul crestinilor se va dezlantui mania divina, nici pt. nemurirea lor, ci pt. ca omenirea moderna nu asculta de glasul lui Dumnezeu si-si ingramadeste invatatori dupa capul ei. Razboiul nu este indreptat decat impotriva faradelegii, iar asta s-o mai stii ca insisi crestinii (cei care vor ajunge zilele din urma ale apocalipsei) vor trece prin acest razboi la scara planetara din cauza paganilor, de aceea la judecata vor avea circumstante atenuante lor scurtandu-li-se zilele inainte de vreme.

"Nu este util şi necesar să cunoaştem lumea în care trăim?"

Nici nu-ti poti inchipui ce vede un crestin in lumea asta, cum o percepe si cum o simte. Realitatile acestea ar fi ca niste minuni pt. cineva ca tine!

"Nu e mai bine să avem o minte sănătoasă şi trează, decât una turmentată de frica morţii ?"

Am impresia ca nu realizezi contrariul celor spuse de tine. In fond crestinii nu se tem de moarte, ci de vesnicia ei! De aceea ei au intotdeauna o minte treaza, care vegheaza la propasirea spirituala. Bautura ametitoare care vad ca te-a cuprins pe tine este a SF-urilor lansate ca un atac in ultima vreme pe toate canalele media, SF-uri ce incearca sa convinga lumea ca ne tragem din maimute si ca Dumnezeu nu exista. N-ai decat sa ramai beata si din aburii astia de alcool sa-i vezi pe ceilalti beti, desi stau drepti in picioare.

"“Fericiţi sunt acei săraci cu duhul, căci a lor va fi împărăţia cerurilor”. Să le fie de bine, celor săraci cu duhul!"

Lor o sa le fie bine, dar unora ca tine nu prea. Oricum nu intelegi sensul din context, Hristos nu se referea la nebuni sau handicapati, asa cum banuiesti tu.

"de ce credincioşilor li se permite să-i învinuiască pe atei de lipsă de educaţie şi instruire, lacune de “documentare”, iar noi, ateii, trebuie neapărat să fim foarte delicaţi şi toleranţi când ne expunem punctul de vedere"?

Te-a invinuit cineva de ceva pe tine personal sau ce, ca n-am inteles!? Te rog sa te gandesti mai bine si eventual sa te intrebi de unde a venit aceasta pornire a ta. Eu cunosc raspunsul, daca tu nu-l stii am sa ti-l zic mai pe urma.

In fine, sa stii ca prin ceea ce am scris nu caut sa te convertesc, chiar nu-mi doresc asta. Fiindca nu eu te pot converti, ci Dumnezeul pe care Il combati cu inversunare. Dar sa stii ca nu esti nici prima si nici ultima in istoria omenirii, au fost capete incoronate (unii le-au zis incornorate) care au strigat din adancul deznadejdii lor: "M-ai invins, Galileene!"
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.

Nu cred ca prenumele primit la nastere iti poate influenta personalitatea. Stiu o familie de romi (:-P ) din Bucuresti care cuprinde vreo 8 copilasi (mai mult baieti). Pe fiecare il cheama asa (prenumele adica): Eminescu, Sadoveanu, Toparceanu...etc. In acte (da, au acte!). Presupun ca fac toti misto de ei la scoala...chestie aiurea, bineinteles. Poate asa...sa ramana marcati pe viata, da´nu cred. Tatal de familie are cultura dom´le, nu puteti sa negati asta!

Am un amic in Romania pe care-l cheama Bogdan Euclid (taica-su e prof. de mate daca nu v-ati prins inca ;-) ). Nu-l striga nimeni Euclid, nici macar Bogdan...de mic i se zice Michy. In general prenumele astea mai pretentioasa ajung sa se transforme in Bebe, Puiu etc. (am observat asta destul de des).

Eu am numai un prenume si sunt multumita cu el. Nu cred ca daca as fi avut altul mai interesant m-ar fi ajutat sau impiedicat cu ceva in viata. Era sa ma cheme si Natalia (dupa nasa) da´nu au vrut ai mei sa-mi dea 2 prenume ca au zis ca unul e destul (nasa=fara idei fixe). Asta zic si eu.

Mie personal imi plac prenumele vechi dar nu mai auzi de ele deh...decat la persoanele in etate (Domnica, Pauna, Smaranda, Otilia, Coralia etc.). Ziceti acuma, nu suna ca lumea?

Si mai e o chestie cu prenumele astea, trebuie musai sa se potriveasca cu numele de familie ca sa nu iasa aberatii. Faceam bascalie cu ani buni in urma cu fostii colegi de birou. Unuia ii nascuse nevasta (un baiat) si pe tip il chema Mutu (numele de familie). Ne-a dat tema pentru acasa sa venim fiecare cu liste de prenume (combinatii fericite de genul Andrei Mutu sau altele) fiindca nu avea inspiratie deloc. Va imaginati ce-a iesit. Toti am venit cu aberatii, ca sa ne amuzam (spre disperarea colegului in cauza). Cel mai tare prenume care a castigat (si-am baut pe chestia asta niste beri...in timpul programului mda) a fost Lica. Adica Mutu Lica ;-) (ca asa zice romanu´- numele de familie mai intai...tara ramasa din comunism). Da´nu i-a zis asa pana la urma!

Nu, nu cred ca are vreo relevanta, zau ca nu.

Care minte, Hypatia? Si nu stiu daca e nevoie de comentarii suplimentare, dar o sa le fac, totusi, luind ca exemplu chiar acest forum.

L-am parcurs cu atentie, am citit 90% din textele publicate si am ajuns la concluzia ca pina si aici, polemica de dragul polemicii e la mare cinste. Ne contrazicem de dragul de a o face, multumindu-ne cu un "esti timpit, ba!" in loc de argumente sau, daca argumentam, nu o facem in cunostinta de cauza.

De fapt, polemicile noastre aduc cu acele conversatii cu baietii la o bere - ma refer aici la discutiile pe teme pur speculative, nu la interviurile cu personalitati - in care, dupa ce-ti expui o teorie, replica, in majoritatea cazurilor incepe cu "Nu, dar..." sau "Sa-ti spun eu cum e..." si continua cu insiruirea ideilor proprii, fara o contra-argumentare bazata pe fapte concrete si/sau logica.

Si am mai observat ceva interesant in conferintele unde este invitata o personalitate. Atunci cind cineva indrazneste sa critice o pozitie a respectivului invitat, e asaltat de mesaje dintre care cele mai blinde sint la marginea ofensei, si asta doar pentru ca si-a permis sa nu fie de acord cu sus-amintita pozitie.

Sa deducem de-aici ca exista in noi o gena a cultului personalitatii? Riposte de genul "Bine ca esti tu mai bun, bai...!" scrise cu aproape dezgust - si inspaimintator e ca dezgustul pare sincer - abunda pe toate forumurile romanesti.


Ce naiba se intimpla cu noi? De unde si de ce atitudinea asta de "Da tu cine esti, ma, ca n-am auzit de tine...?" scuipata printre buze, dispretul abia mascat fata de oameni pe care nu ii cunoastem, imboldul de a contrazice, de a contrazice doar ca sa spunem si noi ceva, sa ne vedem numele acolo...crezi ca asta tine de acea "minte la cap"?


Probabil ca voi fi lapidat pentru ce o sa spun acum: cei mai scirbosi si ticalosi romani pe care i-am intilnit au fost cei din comunitatile din alte tari. Nu, nu...evident ca nu toti sint asa, nici macar o mare parte, probabil, dar sint. Si pe ei ii vezi prima data, pentru au grija sa iasa in evidenta. Pai daca dupa ani de zile traiti "dincolo" nu au invatat ce-i aia comportare civilizata, ce naiba sa mai ceri celor de-aici?

Nu dispretuiesc pe nimeni si nu am idei preconcepute dar cind vad asemenea lucruri, cind vad ca acum, in 2004, in plina era a informatiei, cu deschidere inspre lume, in tara asta amarita traiesc atit de multi al caror reper temporal ar fi trebuit sa fie Evul mediu timpuriu...


Sa incepem cu noi insine...da, ai dreptate, dar cine sint acei "noi insine"? Crezi ca daca tu, eu si atitia altii sintem in stare sa mergem cu o hirtie de inghetata in mina kilometri intregi doar pentru ca nu gasim un cos de gunoi, asta inseamna neaparat ca cei multi vor urma exemplul asta? Si apoi, de ce nu gasim un cos de gunoi?

probabil ca o sa spui "Bine bine, dar ce dracu divagheaza asta, despre cosuri de gunoi si inghetate?" De-aici incepe. Pustiul care scrijeleste o banca cu "gygy+geny=love" va fi probabil adultul care isi va arunca gunoiul pe geam sau va adormi, beat mort, in vreun sant, scaldat in propria voma...asta daca nu va avea puterea sa ajunga acasa si sa-si ia nevasta la omor. Extrapoleaza putin si vei vedea unde ajungi. Cum, unde?

In Romania anului 2004...


Si da, zic ca am putea schimba ceva, si anume tot sistemul asta putred, printr-o simpla greva generala fiscala...



------------------------------------------


"Create each day anew by clothing yourself with heaven and earth, bathing yourself with wisdom and love, and placing yourself in the heart of Mother Nature."
-- O-Sensei Morihei Ueshiba --

"Am un nume (Florin si atat) si cred ca prin ceea ce scriu unii si-au facut o parere despre mine. Nu vreau altceva mai mult."

Fireste, e un punct de vedere. Poate ca altii vor altceva, de aceea am deschis subiectul. Oricum nu e posibil sa multumesti pe toata lumea.

Prin sistem hibrid inteleg un sistem in care cine vrea sa ramana anonim sa o poate face, iar cine vrea sa isi dezvaluie identitatea reala egalmente sa aiba posibilitatea.

De exemplu Dinu Lazar, Iulian Nistea, Radu Herjeu, si toti ceilalti invitati ai Cafenelei nu au nici o problema sa isi dezvaluie identitatea reala.


___________________________________________________
"Hey, where' the magic?" - "The magic? The magic is gone."
(Bagdad Cafe)

"Nu cred insa ca mi-as da numele intreg la datele personale, ca sa fie citit de toti (anonimi sau nu). Problema cu forumurile e ca vrei nu vrei iti pot intra in casa (vorba vine...)"

Ma intreb cum iti poate intra cineva in casa cunoascandu-ti doar numele si prenumele.

Contra-exemple: Radu Herjeu, Dinu Lazar, Iulian Nistea, Florin Firimita, Cosmin Alexandru n-au avut nici o problema in a-si dezvalui adevarata identitate.

In stilul asta ar trebui ca niciodata sa nu te mai prezinti cu numele si prenumele, in nici o imprejurare, fiindca cine stie peste ce dezaxat dai, si Doamne-fereste iti intra in casa... Cand cineva iti intinde mana sa faceti cunostinta tu ii spui, "nu iti dau numele, daca esti un dezaxat"? O oarecare doza de paranoia e buna si se numeste prevedere, dar cand devine exagerata nu mai e ok. Miliarde de oameni isi spun zilnic numele si prenumele.


___________________________________________________
"where did where do you want to go today go?"

"4) Anonimii sunt indreptatiti sa publice(sub cenzura admin)dar Nu pot avea acces la realele nume si poze ale celorlalti atata timp cat el/ea nu-si creaza un profil si isi da numele real si 2 poze.Deci in acest fel nimeni nu poate invada integritatea sau viata personala a celorlalti,pt. ca toti se cunosc intre ei si mai stiu si cum arata."...Why not? Poate ca asa o sa fim o comunitate restransa care se cunoaste si interpersonal. Pentru vizitatori se poate pastra pseudonimul, vorba aceea nu fiecare are curajul sa-si sustina ideile si/sau le mai este frica de baietii veseli care zgarie masini, taie cauciucuri...Achiesez asadar si eu la propunerea lui Ozzy.

Mario

Draga anisia, te rog sa mi te adresezi cu 'tu' (nu m-am considerat niciodata vrednica de oficialul 'dvs' - decat, poate, seara pe clar de luna, cand vin trubadurii sa-si ofteze cantecele sub balconul meu, dar cum asta nu se intampla prea des, ma surprinde sa nu fiu tutuita). Pe de alta parte, daca dumneavoastra preferati adresarea in aceasta forma, pot sa o fac (daca mi-o spuneti). Pana atunci insa, prefer sa fiu cu toti 'per tu' ca de la virtual la virtual.
Nu stiu daca inteleg exact sensul afirmatiei 'multe din prieteniile de(...) acum sunt bazate pe interes'. In ce sens: interesul cuiva sa-ti fie prieten fiindca obtine ceva de pe urma ta sau in sensul de-a avea interese comune (pictura, conversatie, natura, calculatoare)? Daca e al doilea sens (ceea ce nu pare a fi probabil) e perfect normal, daca nu ai nimic in comun cu cineva nu ai ce discuta cu el. Daca e in primul sens, aceea nu mai este prietenie. Dar poate sa fie ceva intermediar intre acestea doua si anume: o persoana cu care ai cateva lucruri in comun, si careia ii dai mai multa importanta decat i-ai da in mod normal fiindca prezenta ei iti este utila. Cum ar fi persoana cu care te duci la sport. Ea poate trece drept o 'prietena' mai ales daca de ani de zile mergi la sport impreuna cu ea, desi efectiv nu comunici bine cu ea si nu ti-ai 'deschide inima' in fata ei. Astfel, prin forta imprejurarilor (si din interes, acela de-a nu fi singura) cultivi relatia in ciuda lipsei de inclinatie. Aici se poate spune ca nu e prietenie adevarata, fiind mai mult 'camaraderie'.
In fine, am senzatia ca nu la acest lucru te-ai referit, ci la 'bisericutze'=grupulete (pe care le amintesti pe urma). Acestea au implicit o caracteristica: resping persoanele care nu le apartin. Am intalnit in trecut trei astfel de momente, si in unele dintre acestea eram un fel de 'fortza de mentinere a pacii'. In scoala generala (pe la 6-8 anisori) imi amintesc foarte bine ca in clasa noastra se creasera (intre fete) doua 'partide' in jurul unor 'lidere' care erau ambele cam dominatoare si hotarata, si nu se prea iubeau reciproc. Normal, fiecare din ele recruta prozeliti printre fetele inocente din clasa. Si asa se facuse ca la un moment dat una din clici incepuse sa persecute un membru mai timid al 'opozitiei', prin excluziune de la activitatile comune. Ca sa isi desavarseasca victoria, au venit si la mine sa ma convinga sa 'nu ma joc cu' X. Mare greseala! Eu de mica am avut valentze de justitziar (sau schtroumpf moralist) si imediat am inceput o campanie anti-clica, convingand (cu debitul meu mare inca de pe atunci) pe oricine voia sa ma asculte ca nu e corect sa faca asa, ca nimeni nu castiga din asta, si ca nimeni nu are dreptul sa impuna regulile sale asupra grupului. In fine, am reusit sa castig procesul, si partial, antipatia celor doua 'sefe' (fiindca m-am opus si celuilalt grup cu alte ocazii) ulterior au mai fost conflicte dar nu majore, si clasa noastra a fost relativ unita. Mai grava a fost problema cu baietii (la varsta aceea ne uram ca romanii si turcii) si ne luam chiar la bataie in numele dreptatii (si feminismului ?). Dar asta era alta poveste, cu toate ca ne-am batut cu pumni si palme (si cu bulgari de zapada) am avut mereu mare respect unii pentru altii. O clasa normala, ce mai.
Altfel de situatie a existat in liceu, asemanatoare in esenta, diferita in rezultate. Imediat dupa ce am inceput scoala in clasa a IXa, s-a format prima 'gasca', in urma unor chefuri si dupa ce ne-am cunoscut un pic. La inceput, grupul a fost cu 'intrare libera' dar ulterior au aparut vreo 2-3 persoane care au inceput sa 'dea nota de cool' a grupului. Crezi ca au fost persoanele cele mai valoroase ? Nu, persoanele cele mai 'infipte' si obisnuite sa domine. La nici o luna de la crearea, grupului au inceput presiunile asupra celor ce nu se conformau 'standardului', iar pentru adminterea de noi membri de-obicei trebuia sa te arati foarte ingaduitor cu 'sefii', sa te lasi umilit, dupa care erai acceptat. Persoanele cu bun simt care oscilau la 'periferie' au plecat imediat, altii mai cu personalitate au ramas (dupa o infruntare personala cu 'sefii'). In timpul asta si eu ma aflam la 'periferie' dar ca de obicei nu mi-am dat seama ce se intampla (sunt foarte distrata, si daca ceva nu e scris negru pe alb il ignor total). Ceva mai tarziu mi-am manifestat interesul pentru grup si am vrut sa fiu admisa, intre timp 'puterea' trecuse in mainile unei persoane care desi era cam dominatoare, era si cea mai iubita ca lider, si cel putin merita pozitia). In momentul acela eu faceam parte dintr-un altfel de grupuletz (de fapt eram 3 prieteni buni). Abia cand mi-am manifestat adeziunea la 'gasca' am constatat conflictul. Eu as fi fost admisa dar numai fara ceilalti doi prieteni (existand oarecare animozitati intre ei si amicii mei). Fiind pusa in fata unei astfel de alegeri, am renuntat la 'membership' in 'gasca'. Ulterior mi-am dat seama ca as fi putut sa aderez totusi, si sa continui si cu ceilalti 2, dar ar fi cerut mai mult timp si intelegere (si eu eram tare tanara si cam naiva). Marturisesc ca atat timp cat eram la 'periferia gastii' cei dinauntru ma considerau cam ciudata.
A treia situatie s-a petrecut cumva independent de mine. Un grup de oameni (vreo 30) ce se cunosteau de mult au avut pareri diferite cu privire la o fapta facuta de-o persoana. Unii au aprobat-o altii au condamnat-o, si s-au impartit in grupuri impotriva ei. Eu am considerat ca ambele parti au dreptate si ca schizma nu are nici un rost (fiind o adevarata copilarie in comportament) dar nu m-am implicat deloc in rezolvarea ei. Speram ca timpul sa le dovedeasca ca s-au inselat ... nu in ce priveste condamnarea sau nu a acelei fapte ci in ce priveste impartirea in grupuri.

Aici unde sunt acum (de cateva luni) nu imi vine sa imi fac prieteni. E si un serviciu temporar si nu stiu dupa cele cateva luni daca voi mai sta aici sau intr-un oras la sute de km distanta. Placerile Frantei. Dar parca nu mi-e usor sa ma explic, sa ma deschid in fata unor persoane care vor trece prin viata mea in 2 ani si nu le voi mai vedea dupa aceea. Altfel cunosc zeci de oameni in care am investit afectiv, si se afla prin diferite tzari si continente: in India, in Madagascar, in America, in Columbia, in toate tzarile din EU, si mi se pare ca pierzand aceste persoane am pierdut parti din mine.
Cred ca ti-am raspuns mai multe decat trebuia, sper sa nu te fi plictisit, si daca da, imi cer scuze pentru timpul ce l-ai pierdut citind mesajul asta. Sper ca ti-am raspuns la intrebare, daca nu e asa, sune-mi.

O zi buna !

Desdemonita

Sa vedem ce numim confuzii?

Tu afirmi:
"Nu vad cum doctrinele privitoare la "raportul dintre trup si suflet" sunt in afara subiectului."

Pui la indoiala folosirea de catre mine a cuvantului doctrine in stiinta...de acord?apoi revii cu ce am scris mai sus!!!???deci esti confuz de acord?

Ce cunoastem despre acest cuvant doctrine unde il mai intalnim?

Eu te-am raspuns...tu ai localizat acest cuvant numai si numai in religie!!!???

De ce? transferi discutia numai pe plan religios?

Existenta eterna a sufletului trebuie privita din toate unghiurile...chiar si stiintific.

Imi place sa dialogam insa nu pierzand timp...

Cu bine,
Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

Maiii!!! pomponeata!!!

Din tot ce ai zis pe doua subiecte ai grait si tu un singur adevar:

"Cred ca toti baietii si fetele plecate sunt prea departe."

Da sunt departe de trecutul comunist.

In rest ramai in amintirile tale iubitoare.


Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.