nume de baieti flori

fefe,
cred ca se spune la tei "lime- tree",
iar la florile de tei: "lime blossom",

in latina e sigur este "tilia platyphyllos"
poate gasesti la o farmacie sau herboristerie, mai ales
cu numele latin
am citit pe undeva niste versuri unde îi zicea si
"linden"..., dar asta cred ca-i mai poetic.. :))

Problema cu numele real...
E asa cum a zis intruder, daca vede un vecin de-al meu, o cunostinta, ce am scris si cum mi-am descris o anumita experienta. Eu nici cu nick nu am curaj sa imi public poeziile sau anumite chestii.
Si apoi in lumea serioasa in care traiesc, s-ar considera ca-mi pierd timpul cu prostii si bla-bla-bla. Deci mai tare mi-ar fi de altii decat de voi. Cu toate ca zic eu sunt aceeasi in viata reala si aici, cu identitatea ascunsa. Dar aici spun mai multe...
__________________________________________
Take heed when you think you stand, lest you fall.

Hai sa ma bag si sa povestesc o intamplare nu exagerat de penibila dar destul de "embarassing", in nici un caz sfarsitul lumii sau deprimanta, dar haioasa (mai ales privita dupa atatia ani) …s-ar putea sa butonez cam mult la ea asa ca oricum nu stiu cine o sa aiba rabdare s-o citeasca (eu una stiu sigur ca n-as avea :P si ma mir ca voi avea rabdare s-o scriu, asa de mult probabil scriu doar o data pe an si probabil ca daca as povesti-o in viu grai in 5 minute as fi gata)

Eram foooooarte tanara, vreo 20 si-un pic (pana-n 25 cred) si-a trebuit sa plec intr-o delegatie la monte carlo. Din pacate persoana cu care trebuia sa merg a fost nevoita sa ramana in tara asa ca m-am trezit singura numai printre "directori" unul si unul, din alte tari, tot peste 50-60 de ani ;)

Pentru mine a fost totusi o experienta frumoasa, in ciuda intamplarii la care o sa ma refer, fiindca a fost pentru prima data cand imi venea sa plang de ciuda in ziua in care-mi faceam valiza sa ma-ntorc acasa, a fost prima data cand am zburat cu elicopterul (zbor de doar 7 minute intre nisa si monte carlo, putin cam “panicant” caci elicopterul decoleaza cu botul mai jos decat coada, peste mare, si prima senzatie a fost ca are de gand sa ne bage la apa iar eu nu sunt buna inotatoare) dar n-a fost pentru prima data cand ajungeam la destinatie fara bagaje (regula nr. 1 de transit prin aeroportul Charles de Gaulle: daca vrei sa ai si bagajele ia-ti geanta de mana, nu le da la cala).

Ma cam lungesc, asa ca sa trec la intamplare …. deci toate bune si frumoase, vreme superba si alte alea-alea, pana cand intr-o seara am fost invitata la o receptie organizata in incinta cazinoului. Am fost destul de inspirata sa-mi iau in bagaj ceva mai deosebit de-mbracat dar din nefericire, fiind vara n-aveam decat o pereche de dresuri nedesfacute in dulap (fefe, tu sa citesti stockings nu dresuri, daca ajungi pe comentariul asta) pe care-am aruncat-o in valiza, inainte de plecare, just in case.

Deci ajung eu la hotel dupa sedinta si-ncep sa ma pregatesc de receptie (spalat, imbracat, parfumat, fardat, tot tacamul) fiindca la 7 trebuia sa vina un domn mai in varsta din delegatia irlandeza sa ma insoteasca pana la cazinou. Dresurile insa nu erau din cele obisnuite, ci ca cele de portjartier, dar cu un fel de lipici/elastic si danteluta pe margine, ca sa nu mai fie nevoie de portjartier. La 7 fara cateva minute, nice and dandy like a candy, cobor in holul hotelului unde ma astepta domnul cu pricina (fara flori evident ca doar nu era un date, dar plin de zambete si complimente).

Drumul de la hotel pana la casino nu era decat o plimbare de seara de 15 minute, absolut relaxanta dar se pare ca numai pentru unii... ale naibii dresuri (pe care cine stie de cand le-aveam in dulap si probabil se uscase lipiciul) incepusera sa cam alunece la vale si-mi crea o stare de discomfort, desi inca nu intrasem in panica fiindca fusta era lunga cam cu-o palma deasupra gleznelor si-am crezut ca nimeni nu va observa. Insotitorul meu insa a observat fiindca se cunostea pe fata mea ca ceva nu e in regula si nu stia de ce ca doar el nu facuse nimic ;) A trebuit pana la urma sa-i spun, iar el foarte natural si normal imi sugereaza "pai da-i jos" ...reactia mea a fost binenteles destul de indignata, cum adica sa m-apuc sa-mi dau jos ciorapii in mijlocul strazii, desi argumentul lui era suficient de logic "pai daca te deranjeaza, de ce sa nu te simti comfortabil si ne-stresata".

In mijlocul dezbaterii mentale care-o duceam cu mine insami constat ca hop, ciorapii s-au oprit din alunecare deasupra genunchilor si-atunci am rasuflat usurata c-am scapat de stress ........sau cel putin asa credeam. Drumul catre cazino era in panta in coborare, mai aveam doar cateva minute pana acolo, cand ne-am intersectat cu o pereche de barbati mai tineri (si draguti foc) care veneau din directie opusa. Urcand la deal (din pacate pentru mine) este evident ca mai intai mi-au vazut gleznele si-apoi restul.... si n-am priceput de ce dintr-o data unul din ei a ridicat brusc ochii spre fata mea (probabil sa vada cum arat si-n rest) cu o privire stupefiata sau cel putin intrigata. Atunci abia mi-a trecut prin cap sa ma "studiez" si mi-a pierit toata bucuria ca ciorapii s-au oprit din alunecare cand am realizat ca se adunasera in jurul gleznelor ca la babele sleampete care au uitat ca mai exista si-acel obiect miraculos numit oglinda.

Evident, m-am inrosit ca focul (tinerete, tinerete, ochi alunecosi, inima zburdalnica) si mi-a venit sa intru in pamant de rusine. Nici cand am urcat scarile cazino-ului nu am fost mai putin embarassed stiind ca-n urma mea suint atatea persoane, mai ales cucoane ultra elegante si sofisticate, iar eu sunt cu ciorapi adunati la glezne.... Nu mai vorbesc primirea la usa cazinoului, chleneri cu gura pana la urechi si tavi de sampanie urandu-ne bun venit si bla-bla-bla ... nu m-a interesat nimic din ce-mi ofereau, primul cuvant a fost: "unde-i baia" si-am pornit-o pusca in jos pe scari catre locul cu pricina ca sa-mi pot scoate cu discretie nazbatiile de dresuri (eh, si ce daca n-am fost o doamna - apropos de ce-am trancanit noi fetele pe-o alta conferinta mai demult) macar eram fericita ;)))) cel putin nu mai aveam ciorapi cazuti pana la genunchi si infasurati in jurul gleznelor, iar fusta era destul de lunga ca sa mascheze lipsa lor.

Cel putin din momentul acela am enjoyed intreaga receptie, iar chestia cea mai faina a fost la sfarsit cand ne-au scos pe toti pe terasa din spatele cazinoului ca sa asistam la un air show doar cu elicoptere (monte carlo e prea mic ca sa aiba aeroport in toata regula si avioane in flota) iar comenzile de acrobatii date de comandantul de flota (sau cum s-o numi) erau date la difuzoare sa le-auzim si noi, inedit lucru pe care nu l-am mai intalnit la nici un alt air show.

Ma amuza acum cand imi amintesc, mi-aduc aminte cat de penibil m-am simtit si cum intrasem in panica la un moment dat ...probabil ca si-acum m-as simti rusinata dar nu cred c-as mai intra in panica pentru-atata :)

Ne-am nimerit toate trei odata!!!!!!!! Uraaaaaaa!!!!

Ce faina poveste ne-ai spus dna. belle!!!!

Asa m-am distrat de una singura de numa. Tare fain le mai stii povestii fetitzo.

Baietii ce-s cu iei? Iar celelalte fefeline???

Uite, sa va spun un caz real. Langa mine (usa langa usa) am o vecinica frumushica, putin vulgara (gen Sandra Mae, stiti, se poarta genul la anumite categorii), cu job de dansatoare in Japonia, Grecia, etc.
Tipa este in relatie cu un tip foarte insurat, cu vre-o doi copii, care locuieste impreuna cu sotia, copiii si parintii lui intr-un alt cartier. Nimic... anormal, sa zic asa (dintr-un anumit punct de vedere).
Acum cateva zile la usa mea suna o doamna la vre-o 35-36 ani cu doi baieti de mana. Mi-a spus ca este sotia domnului S. si ca nu raspunde, daca poate astepta la mine. N-am refuzat-o dar am fost stanjenita deoarece mi-am petrecut destule seri in compania domnului S. si a dansatoarei lui (o s-o numesc D-ra P). Am invitat-o la o cafea si mi-a povestit putin viata ei. Pana sa apara D-ra P erau un cuplu fericit, aveau bani de un apartament, ea nu lucra (desi nu era genul de casnica) si avea grija de copii. El castiga destul de bine din tranzactii imobiliare. Ea nu mai avea pe nimeni decat copiii si aceasta familie.
Dupa aparitia d-rei P el a cumparat un apartament pe numele lui si al lui P, lasandu-si sotia si copiii sa stea tot cu parintii lui. Femeia asta il tot astepta sa vina acasa ! "Ce va lipseste?" ii spunea el. "Ai de toate, iti dau bani pentru tine si copii, iti dau si pentru cei batrani, lasa-ma sa-mi traiesc viata". "De ce nu divortezi?" i-am spus. " Si din ce traim? Nu mai am pe nimeni, n-am serviciu, am venituri decat alocatiile copiilor! Unde sa ne ducem, unde sa stam?"
Era disperata si ma gandesc si acum la ea ce suflet chinuit avea. Putea ea sa nu accepte compromisul? Nu se mai gandea la ea si nefericirea ei ci la cei doi copii care ar indura cele mai crunte lipsuri. "Il iert, numai sa vina acasa!"
Nu i-am mai spus ca Dl. S si D-ra P planuiau sa se casatoreasca iar el intentiona ca in cateva zile sa ceara divortul. Nu i-am spus nici ca D-ra P astepta un copil al d-lui S. M-am scuzat ca terebuie sa plec si i-am expediat. Dar va spun, m-a durut sufletul!

Asta vara m-am distrat pe cinste la mare !

La Krystal in Mamaia se filma o emisiune.. (nu stiu ce si cum pentru ca nu ma uit la tv).

Imediat ce au aparut cameramanii di domnisoara prezentatoare s-a ivit si o gasca vesela... Fizz si niste fetite de la agentia lui de fotomodele, tipu` care facea Euro Bingo acum cativa ani...ahh..imi scapa numele lui, Oana Roman si prietenii ei stripperi.

Si in timp ce nenii filmau emisiunea gasca a inceput brusc sa se distreze...Baietii aruncau fetele in apa, le fugareau in jurul piscinei, le smulgeau sutienele (putinelor care aveau)... Nebunie mare.. Oana Roman a facut cateva sarituri artistice in apa (VA DATI SEAMA!!!).Distractie pe cinste...nici ca le pasa.. mi-au udat prosopul, ochelarii...iar Oana Roman cam stropea totul in jur pe o raza de o suta de metri.

Atrasi de vesela zbenguiala cameramanii isi intorceau din cand in cand camerele spre ei "Dragii nostri...sunt cu noi aici Fizz... si fetele lui! Fizz fa cu mana telespectatorilor!".

Inutil sa spun ca la 20 de secunde dupa ce echipa de filmare si-a strans catrafusele au plecat si gloriosii nostri tineri spre meleaguri mai publicizate...

Numele pe care l-am dat, Cristi Matei, este cat se poate de adevarat, el este numele meu. Cu ce ma ocup? Sunt un oarecare tanar absolvent de arte plastice care incerc din rasputeri sa invat si sa-mi croiesc un drum in fotografie. Dupa cum am mai spus sunt constient ca mai am multe de invatat mai ales in ce priveste partea tehnica a fotografiei.

Regret nespus faptul ca am fost nevoit sa va servesc cam amara prima cafea, dar nu m-am putut abtine. Imi amintesc de o discutie pe care am avut-o odata cu unul din profesorii mei, pe care l-am intrebat odata daca nu considera ca-si iroseste timpul, avand in vedere ca din cateva clase de ivatacei doar 2-3 vor ajunge odata cineva in arta. El mi-a raspuns ca nu, pentru ca desi doar 2-3 vor deveni vreodata artisti 90% din ceilalti vor ramane pe viata cel putin consumatori de arta si asta este foarte mare lucru. Cam asta ar fi aspectul asupra caruia vroiam eu sa va atrag atentia draga domnule.

Nu am nimic personal impotriva dumneavoastra ci doar cu atitudinea putin prea aroganta cu care tratati acesti oameni care la urma urmei chiar daca unii nu au talent si nici prea multe sanse de a-l dobandi, in cel mai rau caz sunt degustatori de fotografie, sunt publicul dumneavoastra altfel nu cred ca i-ar interesa parerea dumneavoastra. In nici un caz nu va ceream sa va transformati pro-bono si fara voia dvs in profesor pt oricine. Dar se poate spune cuiva ca mai are de muncit intr-o maniera ceva mai eleganta. Daca nu din alt motiv pentru simplu fapt ca ei sunt publicul dumneavoastra si va admira altfel nu s-ar afla aici. Nu trebuie sa le aratati lumina tainica a creatiei, asa cum spuneti, dar puteti sa le mentineti aprinsa pasiunea fata de arta si artist.

Cam atat vroiam sa spun si nu vreau nici sa intru in polemici cu dumneavoastra, e drept aici e coltul dumneavoastra din internet iar internetul e mare, dumneavoastra faceti cum poftiti, eu unu am sa ma fac util in alte parti ca e loc pentru toata lumea, si unde simt ca nu pot fi util macar nu voi da cui parul. E pacat, cred eu.

Cu respect
Cristi Matei (pe bune)

Sorry, eu nu ma comport ca o barbie. Sincer, nu arat kiar d loc rau... Aici vorbeam in numele fetelor care se simt complexate de felul in kre arata si pe kre baietii le resping. Dak u imi demonstrezi k ai un prieten sau pe cnva kre agreeaza o fata "urata", desi fiecare suntem frumosi in felul nostru, eu ridic palaria si zic, da frate!

De ce spre exemplu in anumite societati (hai sa zicem grecii antici) homosexualitatea era in "floare" , iar in alte societati mai tribale (hai sa zicem mongolii) nu prea avem referiri la cazuri de homos? Sa fie oare o explicatie ca o societate orientata exclusiv spre partea FIZICA (hrana, supravietuire, etc) este oarecum "impinsa" spre perpetuare (inhiband din fasa alte trasaturi -chiar daca sunt prezente- care nu ofera supravietuirea)? Iar o societate lipsita de riscul iminent al supravietuirii devine mai relax si se orienteaza/descopera "ceva" lipsit de CARNALUL SUPRAVIETUIRII?

Om,

Buna intrebare. Daca privim homosexualitatea in perspectiva socio-istorica , ne putem da seama ca ea este de fapt o constructie sociala. Se stie ca atractia sexuala spre membrii aceluiasi sex exista pe vremea grecilor antici. Aristofan in discursul sau din Simpozionul lui Platon ne descrie clar cum baiatul iubeste barbatul matur si se simte bine in compania sa strinsa, iar el la rindul sau va iubi baieti atunci cind va atinge maturitatea. Cu alte cuvinte grecii antici acceptau in mod universal nu numai ceea ce azi numim homosexualitate dar si ceea ce pentru noi este pedofilie. In schimb se pare ca dezaprobau relatiile sexuale intre adulti de acelasi sex (desi ele existau). Din punct de vedere social, familia Helenica era importanta si in general grecii se insurau si aveau copii, deci putini dintre ei aveau numai relatii homosexuale.

Dar cind vorbim de “homosexualitate” trebuie sa intelegem ca acesta este un concept modern pe care grecii nu il aveau, homosexualitatea este o constructie sociala a culturii noastre. In Grecia Antica clasificarea heterosexual/homosexual nu exista, categoriile existente erau cele de penetrator sau activ si penetrat sau pasiv. Rolul sexual si social erau puternic interelationate, un “pasiv” nu putea sa asume un rol politic si social important, de aceea acest rol nu era acceptat pentru adulti. Iubirea ideala era cea a barbatului matur pentru cel tinar (pina pe la 18 ani) in timp ce tinarul avea o adevarata admiratie si veneratie pentru barbatul matur, deci in acest tip de relatie nu se punea problema constringerii (nu exista intelesul pedofiliei actuale). Barbatul matur inculca in acelasi timp tinarului valorile si virtutile sociale. Pedofilia functiona ca suport al familiei si al suprematiei valorilor si eticii masculine.
In cazul mongolilor probabil valorile nu au fost aceleasi, cert este ca stim mai multe despre greci de la care am mostenit o intreaga cultura decit despre mongoli. Dar fi sigur ca si printre mongoli a existat comportament homosexual.

Homofobii obisnuiesc sa spuna ca Imperiul Roman a decazut datorita homosexualilor :) Iata ce scrie Gore Vidal despre asta:
“Terapeutii, ziaristii si clerul nu sint in general foarte eruditi. Nu par sa-si dea seama ca majoritatea societatilor militare in ascensiune tind sa incurajeze activitatile intre membrii aceluiasi sex din motive care ar trebui sa fie evidente pentru toti cei care nu au crescut cu fundul strimt, asa cum este cazul majoritatii norteamericanilor. In secolele hegemoniei politice si militare ale Romei, nu exista diferentiere intre cei care aveau relatii cu cei de acelasi sex sau cei care le aveau cu sexul opus... Dintre primii 12 imparati romani, doar unul a fost exclusiv heterosexual. Cum acei 12 barbati erau tipi destul de duri, antrenati in mod riguros ca soldati, poate ca stereotipurile si categoriile noastre sexuale sint false. Abia in sec. VI al Imperiului Roman relatiile sexuale intre cei de acelasi sex au fost proscrise de catre Biserica si stat. Dar atunci, barbarii patrunsesera deja in interior si gloria imperiului era istorie.“ G.V. Sexually speaking.

Imaginea repulsiva pe care multi o au in actualitate in legatura cu homoerotismul este consecinta sutelor de ani de indoctrinare religioasa monoteista.

"Bursting Out" se numea si era un dublu LP din 1976....

salut baietii, nu puneti filozofia asta pe sit !
se vor gasi unii care sa-ntrebe:
"-ce-i aia filozofie?"
"-ce-i aia politist?"
"ce-i aia corupt?"
"- ce-i aia nevasta? daca nevasta e de la Domnu' de Sus sau a fugit cu domnul de la etajul de jos? ...etc..."
==============
"- Dubito ergo cogito"
"- Cogito ergo sum"
Descartes

A defini homosexualitatea dupa modul in care iubesti sau nu, e absurd. Nimeni nu a putut spune ce este iubirea pana la urma. Nu poti sa pui degetul pe ea si sa spui, da domnule, asta e iubire. Exista multa poezie scrisa pe tema asta, nimic concret care insa sa-ti dea o imagine clara (sau pe care sa-ti sprijini vreo afirmatie concreta). Cu heterosexualii lucrurile sunt clare. Natura a creat cele doua sexe opuse pentru unicul scop al perpetuarii speciei. Nu exista alt motiv pentru care natura ne-a facut barbati si femei. Asta e unicul motiv (mai stii tu altul?). De aceea intreaga biologie sexuala a noastra (a heterosexualilor) sprijina relatia cu sexul opus. Toate organele sexuale ( care btw se numesc organe de reproducere), hormonii sexuali, hipotalamusul au aceasta functie, de a indeplini reproducerea umana.
A, ca noi ca fiinte umane infasuram aceasta atractie naturala in versuri, balade, doine si o numim iubire, asta e cu totul altceva. Dar in final , atractia dintre barbat si femeie e bazata pe un intreg mecanism natural care functioneaza chiar fara sa ne dam seama. Noi nu stim ce este iubirea, nimeni nu stie. Noi lasam natura sa o defineasca pentru noi, stiind doar ca are un scop bine definit: acela de a ne reproduce. Natura intotdeauna are un scop. Care e scopul relatiilor homosexuale?
In legatura cu pericolul de care vorbesti (sau mai bine zis de lipsa pericolului) nu ai deloc dreptate. Cum e posibil sa minimalizezi efectul experientelor homosexuale (mai ales la varste fragede, dar si mai tarziu ), asupra masculinitatii unui barbat, asupra propriei sale imagini? Sintetic, odata ca locuiesc intr-un oras cu una din cele mai numeroase populatii de homosexuali din Nord America, aproape de zona lor, apoi am vizitat cateva message board-uri de homosexuali pe internet , unde am discutat cu ei, si stiu cum gandesc. Stiu si de faptul ca homosexualii feminizati nu mai sunt la moda, stiu si de faptul ca numarul de bottoms e cu mult mai mare decat cel de tops, si prin urmare, fiindca se duce lipsa, barbatii (si baietii!) heterosexuali reprezinta fantezia cea mai draga homosexualilor. Mai stiu si faptul ca pe vreme ce inaintezi in varsta devi din ce in ce mai bottom. Mai stiu si ca majoritatea homosexualilor si-au inceput viata sexuala la varste fragede, inainte de a constientiza ce e ala sex, cu colegul de banca, cu varul , dar deseori si cu unchiul sau cu prietenul fratelui cu vreo 10 ani mai in varsta. Am auzit povestea vietii multora din ei. Ca sa-ti dau un exemplu, unul spunea ca a facut sex pentru prima oara la varsta de 9 ani cu un prieten de-al fratelui mai mare. Dupa ce a terminat sexul oral, baiatul l-a intrebat pe tip ce e chestia aia alba ... la care individul ii raspunde, probabil cu intentia de a-l speria, "pai din asta fac femeile copiii". Baiatul, viitorul homosexual, ramane perplex, cu frica de a fi ramas "gravid" timp indelungat. Deci asta era nivelul de intelegere al relatiilor sexuale in momentul in care unii din acesti homosexuali si-au inceput viata sexuala. Cum poti tu sa-mi spui ca evolutia mentala/sexuala a celui copil a fost normala, si neinfluentata de teroarea si umilinta care au urmat acelui prim act sexual? A , si don't get me wrong, homosexualul care a relatat povestea, in nici un caz n-a pus-o intr-o lumina negativa. Ba i se parea chiar foarte amuzant faptul ca la vremea respectiva i-a trecut prin cap c-ar putea ramane gravid.
Si mai stiu si de bath houses, ce poti face acolo... si multe altele. Putem discuta daca vrei. Apropo , daca de chicken hawks n-ai auzit, de glory holes ai auzit?

”O diploma .... e petecul de hirtie care atesta ca esti antrenat sa faci un lucru!... Ce-ti da diploma e O posibilitate pe care o ai tu ca individ!... kradu”

SI CIND ACEASTA UNICA POSIBILITATE ITI ESTE REFUZATA DISPARE SI ATESTATUL CA STII SA FACI UN LUCRU.
Nu am vazut in nici o tara vizitata un cult al diplomelor ca in CAN. Toti si le inrameaza si le afiseaza ca pe “sfintele moaste”.
Intrati la banci si veti vedea la fiecare manager in birou agatate pe perete, diplomele celui care isi desfasoara activitatea acolo (exemplu CIBC din Bayview Villge).
Am vazut la o firma de servicii financiare ca holul era plin de rame cu diplomele patronilor chiar si cele precum aniversarea a X ani de la ... “caderea parului”.
Nu numai ca in toate magazinele de cadouri ramele ocupa un sector batator la ochi dar intrati in supermarket-urile de mincare ( da, de mincare!) si veti vedea un sector numai de rame pentru poze dar mai ales pentru diplome.
In ochii canadianului diploma reprezinta ceva de mindrie personala. Si cum noi nu am emigrat in Patagonia “Hai sa fim si noi pe masura Lumii Noi!” dar nu prea suntem lasati.

“E o mare pierdere de energie si de timp sa te revolti impotriva regulilor care nu te favorizeaza, si-ti displac! ....In concluzie pledez pentru a exerzersa mentalitati nebalcanice,..., un entuziasm (chiar artificial).... kradu”

Fac acest lucru acum cit mai am in mine ceva energie si “singe balcanic” si nu m-a cupris “sfinta indiferenta”.
Referitor la entuziasm artificial am inghitit destul (aici si in Balcani inainte de “89)– nu mai este loc. Asta am constatat, ca aici mai totul este artificial, ca florile de plastic care se vind peste tot. Dar nu am fost absorbit complet in “generatia de plastic”, inca mai am ceva viu pe care nu vreau sa-l mai dau tot CAN.

“Cred ca primul lucru pe care un emigrant Roman ar trebui sa-l faca e sa renunte la vaiete, si vaitaturi. Al doilea sa ia unele lucruri asa cum sunt, cel putin la inceput! - kradu”
Imi pare cu regret ca va anunt dar eu am trecut peste aceasta perioda, respectind "standardul" si nu mi-a fost de nici un folos. Cred ca ati remarcat ca tot ce spun se refera la ce s-a intimplat nu la ce se intimpla sau s-ar putea intimpla. Scuze, dar va rog din nou sa cititi cu atentie.

“Lumea Noua, e o lume noua. NIMENI nu ne vre raul, NIMENI nu invidiaza, NIMENI nu ne linguseste, NIMENI nu ne umileste, NIMENI nu ne spune ce sa facen, NIMENI nu ne judeca, etc.”-kradu
Deci, NIMENI nu ne baga in seama...Acum vin d’acasa! Am aflat de ce ma simteam ca un turist (RSI m-a destupat) dar inca nu stiam de ce ca emigrant ma simt un “NIMENI”! Multumesc pentru luminare!
Cred ca nu s-a citit cu atentie si parerile celorlalti participanti. Sau e cumva o gresala de tipar? Este vorba despre un teritoriu de pe LUNA NOUA? ...Ia-o ca pe o gluma.
Iata ce spune Tom Hanks si cred ca el stie mai bine: “Pentru a reusi la Hollywood nu trebuie doar sa-ti doresti sa reusesti ci trebue sa-ti doresti ca altii sa esueze”. Excelenta caracterizare a societatii in care dorim sa ne realizam. Cu alte cuvinte “BAIETI, TOATE LOCURILE CALDE SUNT OCUPATE... ATEPTATI SA MAI IASA UNUL LA PENSIE, NE RUGAM SA MOARA SAU II FACEM DE PETRECANIE ACUM?” Fara regrete!