comentarii

nume de breasla


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Gabita este numele meu propri - de (anonim) la: 29/08/2003 05:43:04
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Gabita este numele meu propriu! vrei o copie dupa buletin?
#79 (raspuns la: #77) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Adevarat, au nume putin diferite - de gabi la: 21/10/2003 18:46:47
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
folosisem disneyland ca nume generic...trebuia sa-l pun intre ghilimele.
Si iar adevarat, cel din Florida mi s-a parut mai bun decat cele din Anaheim sau din Paris.
Nu stiam ca Vaillant-ul, ca si concept, era de fapt copiat dupa americani! Paradoxala alegere, din partea PCF!! Mai ales ca francofonii (Franta si Belgia in special) n-au avut niciodata de-nvatat de la altii in materie de comic-books...
Anyway...ce vremuri!!
#1835 (raspuns la: #1811) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
breasla ziaristilor si uscaturile - de zabriski la: 25/10/2003 05:29:02
(la: de ce atat de putini romani citesc ziare?)
In cazul scandalului din vara aceasta de la The New York Times - pornit de la faptul ca un jurnalist, Jason Blair, copiase pasaje dintr-un articol publicat in alt ziar - reactia ziarului a fost prompta si purificatoare: o investigatie interna foarte severa si o corectie de patru pagini intregi(!) de ziar in care erau analizate toate greselile descoperite in articolele celui vinovat. Ziarul isi cerea, in felul asta, scuze de la oamenii pe care ii inselase. Nu mai vorbim de faptul ca si editorul, si adjunctul lui au demisionat, la presiunea redactiei indignate.
Acolo, breasla se curata de uscaturi. Cate corectii prompte, oneste, publicate la loc vizibil ati vazut in Romania?
Cat despre plagiat - ca tot e un subiect la moda - ce sa mai vorbim? Eu traiesc in Iasi, citesc ziarul azi, si miine vad in presa "centrala" aceleasi texte, copiate cuvant cu cuvant de corespondentii locali, corespondenti care nici n-au fost de fata, nici n-au vazut ceea ce descriu cu lux de amanunte, nici n-au discutat cu cei pe care ii citeaza. Plagiatul de presa e o practica curenta in Romania.
#2127 (raspuns la: #2102) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sorescu trebuia sa poarte un nume - de Radu Herjeu la: 08/12/2003 12:56:49
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
Pentru mine "Trebuiau sa poarte un nume" este cea mai frumoasa poezie despre tara mea pe care am citit-o vreodata. Un om care a scris asa ceva nu poate fi decat accidental deturnat de la misia lui de trecatoare influenta externe. Iar a desconsidera creatia lui pe motiv ca nu suna ca poeziile clasice e o dovada de obscurantism intelectual. Adevarul e ca Sorescu are o problema. Creatia lui e una de factura rationala care se adreseaza unor nivele superioare ale constientului uman. Si-atunci, normal ca nu place tuturor. In plus, pe langa post-modernistii care au invadat si internetul si cafenelele literare cu elucubratiile lor despre sex, Sorescu pare un plictisitor Om.
#6213 (raspuns la: #5434) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pentru toti cei cu numele Vas - de ufo strengaritza la: 01/01/2004 09:49:18
(la: Sfintul Vasile)
pentru toti cei cu numele Vasile...de la strengaritza:
LA MULTI (B)ANI!!!!

P.S. Sa ajungeti toti sfintisori
Pai vorbeam doar în numele m - de My la: 04/01/2004 11:38:23
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Pai vorbeam doar în numele meu.
Ma enerveaza cumplit sistemul de valori din România, poate unii nu se sinchisesc ca de când reintra în tara, începând de la granita, ti se pune în vedere faptul ca trebuie sa dai spaga, era doar un exemplu, mie îmi displace profund, asa ca de ce sa-mi bat singur cuie în talpa ? Si daca ar fi numai asta ...
#7587 (raspuns la: #7585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Miri Bratu, un nume in fotografia romaneasca - de Dinu Lazar la: 12/01/2004 17:43:56
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Un sit curajos, raportat la pastishele la moda in imaginea de la noi, un nume despre care se va mai vorbi in fotografia romaneasca: Miri Bratu.
De vazut neaparat www.miribratu.com
#7979 (raspuns la: #7978) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pt ygrec - nasi-nume botez copii - de geani la: 06/02/2004 05:51:40
(la: Obiceiuri si traditii..nunta..)
geani
Noi am fost nasi de cununie. nu pot spune despre cat de minunat a fost la cununie, pentru ca n-a fost. in concluzie, asta e. cand a aparut primul copil al perechii cununate de noi, ei au venit cu rugamintea ca sa le botezam copilul ca asa e traditia. Da' noi nu suntem traditionalisti, ba dimpotriva. Am acceptat sa le botezam copilul dar nu am fost de acord sa-i dam noi nume deoarece am considerat mai potrivit ca mama copilului sa fie cea care sa hotarasca in ce fel sa-si strige copilul, ca doar ea il naste si ea il creste. Cum le place parintilor, asa sa-l numeasca. Noi avem o relatie buna cu finii nostri si ori de cate ori au nevoie de vreun sfat vin la noi si asta nu pentru ca am fi batrani, ci pentru ca au incredere in noi. Cand era pe drum al doilea copil, iarasi ne-au intrebat daca vrem sa-i dam vreun nume si situatia s-a repetat. Nu am facut decat sa ne sfatuim in legatura cu numele copilului. Mai ales ca de data asta e baietel iar mama copilului dorea sa-i puna numele nasului, lucru cu care noi nu am fost de acord, doar asa, ca sa fie numele nasului si nu pentru ca placea parintilor. Asta e mentalitatea noastra: parintii sa dea nume copiilor lor pentru ca ei ii striga zilnic, ei fac sacrificii sa-i creasca, ei se bucura si ei isi alinta copii. asta e cu numele. Va salut, Geani
#9013 (raspuns la: #8982) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Ce nume e si asta cu 'ts' la - de Daniel Racovitan la: 12/02/2004 05:16:10
(la: Lia Roberts candidata la presedintie)
"Ce nume e si asta cu 'ts' la coada? Parca stuchi, nu alta. Hai la birt Vasile sa mai luam o tuica"

Cred ca majoritatea va avea dificultati in a-i pronunta numele, deci e ceva ciudat, adica suspect, deci...

Asadar, estimarile mele sunt pesimiste. Mamaliga nu face explozie.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va, imparatul e gol!"
Marina, in numele celor ce c - de SB_one la: 23/02/2004 13:51:58
(la: Codex Rohonczi)
Marina,
in numele celor ce cred( sic) in istoria poporului roman, iti multumesc pentru luarea de pozitzie de mai sus.

respect


SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)
#10384 (raspuns la: #9086) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un interviu cu Lucian Boia - de Filip Antonio la: 27/02/2004 03:22:56
(la: Lucian Boia un demitizator, nemesisul naţionaliştilor de mucava)
Interviu cu istoricul Lucian Boia

Sorin Lavric: Domnule Lucian Boia, sînteţi un personaj atipic în rîndul istoricilor români. Citindu-vă cărţile am aflat ceea ce ceilalţi istorici nu-mi spuseseră: că istoria nu este o ştiinţă propriu-zisă, că obiectivitatea istoricului este o fantasmă şi că imaginea pe care un popor o are despre propriul trecut se modifică după cum dictează imperativele clipei prezente. Iată suficiente motive ca să fiţi considerat un istoric atipic. Cum sînteţi perceput înlăuntrul breslei istoricilor? Şi invers, ce părere aveţi depsre breasla colegilor dumneavoastră?
Lucian Boia: Mai întîi de toate, să nu vă închipuiţi că aş fi un „marginal“. Sînt profesor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti şi (din păcate!) chiar unul dintre cei mai vechi (aici mi-am început cariera încă din 1967; a fost singurul meu loc de muncă). Am motive să cred că sînt apreciat de majoritatea colegilor mei, îndeosebi de cei mai tineri. Mă întrebaţi însă cum sînt perceput înlăuntrul breslei istoricilor în genereal. Primul meu răspuns este că eu nu cred în bresle. Cred în libertatea individului. Şi, în orice caz, în dreptul meu de a fi liber. Istoricii care se consideră în „breaslă“ riscă să devină prizonierii unor reguli depăşite, captivii unor tradiţii conservatoare. Cu siguranţă că o bună parte dintre ei nu sînt de acord cu mine. Este treaba lor, nu este treaba mea. Treaba mea este să spun cinstit ceea ce cred, să-mi fiu, pentru a-l cita pe Shakespeare, „mie însumi credincios“. Sînt convins că m-am achitat de această obligaţie. Cînd spun că istoria este mereu alta, spun o banalitate; nimic mai uşor de constatat decît această diversitate. Istoricilor nu le place. Au şi ei dreptatea lor. Se tot străduiesc, generaţie după generaţie, să facă din istorie o adevărată ştiinţă, o ştiinţă cît mai exactă, cu soluţii precise şi incontestabile. În fapt, istoria, prin esenţa ei, este ştiinţa cea mai nesigură şi cu gradul cel mai înalt de variabilitate. În faţa acestei sfidări, istoricii supralicitează. Fizicienii (pentru a menţiona o ştiinţă „dură“) par mai dispuşi decît istoricii să accepte partea de imaginar cuprinsă în demersul lor. Poate că pe unii îi deranjează ideile mele. Pe mine însă nu mă deranjează ideile diferite de ale mele (exceptînd atacurile lipsite de bună-credinţă). Nu are cum să mă deranjeze diversitatea; este tocmai ceea ce susţin în materie de istorie.
SL: Dacă ceea ce numim îndeobşte istorie nu este decît o naraţiune simplificată şi dramatizată despre trecut, aşa cum afirmaţi în Jocul cu trecutul, nu cumva disciplina istoriei îşi găseşte în dumneavoastră un adversar de temut? Nu cumva această disciplină este subminată dinlăuntru de unul din cei mai străluciţi reprezentanţi ai ei de astăzi?
LB: Mă amuză afirmaţia că aş putea fi un adversar al istoriei. Eu n-am avut altă dragoste intelectuală decît istoria, şi asta încă din copilărie. În tot cazul, de pe la 12 ani ştiam că voi urma istoria. Am o relaţie foarte strînsă cu trecutul; probabil că trăiesc mai mult în trecut decît în prezent. Nu de mine riscă istoria să fie aruncată în aer, ci de conservatorii care scriu o istorie cu totul neadaptată momentului actual. Eu am încercat să desluşesc regulile „jocului istoric“, şi asta tocmai fiindcă sînt ataşat de istorie. Respingerea din partea unora, ca şi entuziasmul altora, se datorează faptului că sîntem o societate conservatoare, care gîndeşte încă în bună măsură în termeni de secol al XIX-lea („obiectivitatea ştiinţei“, „naţiunea mai presus de toate“, şi aşa mai departe), şi de aici uimirea în faţa unor interpretări care la anul 2000 sînt absolut fireşti.
SL: În primăvara acestui an, cititorii români vor avea în faţă o nouă carte semnată de dumneavoastră: România, ţară de frontieră a Europei. Ce aduce ea nou faţă de Istorie şi mit în conştiinţa românească sau faţă de Mitologia ştiinţifică a comunismului? Sau altfel spus, care este „istoria“ acestei istorii a României?
LB: Istorie şi mit în conştiinţa românească s-a vrut o decriptare a discursului istoric românesc. Cu alte cuvinte este o carte care nu priveşte în mod direct România, ci interpretările privitoare la România. Nu o istorie, ci o critică a istoriei (sau, mai clar spus, a istoriografiei). După ce i-am criticat pe alţii, era oarecum firesc şi corect să prezint şi propria-mi versiune a istoriei româneşti. Aceasta este România. Nu este o istorie obiectivă, fiindcă nu există istorie obiectivă. Este o încercare de a explica România aşa cum o înţeleg eu. Este răspunsul meu la întrebarea: Ce este România?
SL: Deşi nu îndrăgiţi publicitatea, sînteţi un intelectual celebru în România. Nu vă daţi în vînt după apariţii la televiziune, nu acceptaţi decît după o îndelungată chibzuinţă interviurile şi invitaţiile la mese rotunde sau conferinţe, şi totuşi toate cărţile dumneavostră au un tiraj care depăşeşte sensibil media. Succesul dumneavostră e un fel de „izbîndă pe seama discreţiei“. Dar credeţi că o carte, oricît de bună, poate răzbi singură? Sau e nevoie de sprijinul viu al autorului?
LB: Cred că de regulă o carte nu poate răzbi singură. În ziua de azi, fără publicitate greu se mai mişcă ceva. Din fericire, regulile au şi excepţii. Istorie şi mit în conştiinţa romănească a fost o asemenea excepţie. S-a descurcat aproape fără nici un fel de sprijin. Iar 13 000 de exemplare astăzi în România nu e puţin lucru. Îi urez şi ultimei cărţi (România) să se descurce la fel. Mi-e teamă că nu are încotro. Nu-mi place publicitatea, nu-mi place să ies în public, nu-mi place să apar la televiziune. Şi mă bate gîndul că am dreptul să-mi trăiesc viaţa cum îmi place (am şi de recuperat; pînă în 1989 am făcut destule lucruri care nu mi-au plăcut!). Idealul meu este desprinderea completă a cărţii de viaţa autorului; nu este uşor, dar promit să perseverez.
SL: Ştiu că aţi studiat istoria din pasiune. Dar atunci, în adolescenţă, cînd a fost să vă alegeţi facultatea, aţi optat de la bun început pentru istorie? Nu aţi oscilat? Nu a mai fost nici o altă îndeletnicire intelectuală, umanistă sau ştiinţifică, la care să vă gîndiţi ca la o posibilă cale a vieţii?
LB: Am răspuns puţin mai înainte la această întrebare: am optat pentru istorie de cînd mă ştiu. Dar ca adolescent, după istorie, m-au interesat geografia şi (într-o manieră selectivă) literatura. Cam acelaşi lucruri care mă interesează şi astăzi. Sînt foarte constant.
SL: Care au fost intelectualii români care v-au fascinat în adolescenţă, exercitînd o influenţă modelatoare şi stimulatoare asupra dumneavoastră?
LB: Aproape că îmi pare rău că trebuie să o spun, dar nici un intelectual român (sau neromân) nu cred să fi exercitat vreo influenţă hotărîtoare asupra mea. Cînd, de copil, m-am îndreptat spre istorie, influenţa formatoare a fost a mediului familial (biblioteca şi lucrurile vechi din casă, faptul că mama mea, specializată în literatură română veche, a lucrat într-un domeniu apropiat) şi, cu siguranţă, casa de la Cîmpulung-Muscel, unde îmi petreceam verile şi în mansarda căreia erau îngrămădite, ca într-un depozit de muzeu, cărţi, reviste şi tot felul de obiecte de pe la 1900. Asta te marchează. Eu şi acum trăiesc în bună măsură la 1900, acolo mă simt mai în largul meu!
Ca adolescent, îi citeam cu plăcere pe Maiorescu şi Hasdeu; mă atrăgeau, şi mă atrag şi astăzi, ironia rece a celui dintîi şi fantezia riguroasă a celui de-al doilea. Însă modele nu mi-au fost; ei s-au întîlnit, se vede, cu ceva similar în propria mea structură intelectuală.
Oricît ar părea de ciudat obsedaţilor naţionalişti, am avut şi mai am încă o relaţie specială cu Eminescu. Mi-au plăcut cîndva — estetic vorbind— şi textele lui politice, la care însă nu subscriu. Poezia lui Eminescu însă o ştiam aproape în întregime pe dinafară, şi cu un mic efort aş recita şi astăzi, fără să greşesc prea mult, cele aproape o sută de strofe ale „Luceafărului“.
Am citit şi citesc încă multă literatură, poate chiar mai multă literatură decît istorie. Ca adolescent, Cei trei muşchetari şi romanele lui Jules Verne erau în prima linie. Pe Jules Verne nu l-am uitat; în viitorul nu prea îndepărtat voi scrie o carte despre el. Să-l menţionez şi pe Victor Hugo: cîţiva ani am fost absedat de Mizerabilii. Am încercat recent să recitesc cîteva pagini: imposibil, nu-i mai suport stilul grandilocvent!
Să nu uit enciclopediile. Am copilărit alături de un Larousse în două volume, editat prin 1920. Îl mai consult şi astăzi. Am avut o adevărată manie a dicţionarilor, care s-a mai alterat între timp, dar, oricum, aproape nu e zi în care să nu caut de cîteva ori în Larousse, sau într-un remarcabil Brockhaus în 17 volume, apărut la 1900, sau în dicţionarul de istorie şi geografie al lui Bouillet (de pe la 1860). Acesta din urmă mi l-a cumpărat mama mea de la anticariat cînd aveam 14 ani, şi a fost multă vreme lectura mea istorică favorită.
La facultate, n-am avut nici un profesor care să-mi fie model. Am mers pe drumul meu; cred că se şi vede!
SL: Citiţi zilnic şi întotdeauna cu plăcere? Nu vi se întîmplă să luaţi o carte în mînă şi să simţiţi că nu vă regăsiţi în rîndurile ei, şi asta nu din vina cărţii, ci din neputinţa de a vă rupe de agitaţia lumii? Cum vă adunaţi din risipa zilei?
LB: Nu citesc zilnic, fiindcă trebuie să mai şi gîndesc. Plăcerea mea supremă este să gîndesc; lectura vine în al doilea rînd. Din pură plăcere citesc literatură, fără nici o legătură cu preocupările profesionale. În ultimii ani însă, scriind atît de mult, am citit mai ales cărţi necesare anchetelor pe care le-am întreprins. Am ajuns astfel să citesc — şi cu mare interes — cărţi care altminteri m-ar fi plictisit cumplit. De pildă, mie nu-mi place science fiction-ul (exceptînd cei doi autori clasici: Jules Verne şi H. G. Wells), dar nu-mi place chiar deloc! Am parcurs însă o bibliotecă întreagă de science fiction în pregătirea cîtorva cărţi (Explorarea imaginară a spaţiului, Sfîrşitul lumii, o istorie fără sfîrşit).
SL: Ce loc ocupă televizorul în viaţa dumneavoastră?
LB: Televizorul în viaţa mea ocupă un loc foarte precis şi foarte limitat. Mă uit aproape exclusiv la programele de ştiri, în fiecare seară şi pe mai multe canale. Mă interesează atît informaţia în sine, cît şi manipularea prin informaţie. Evident, o „deformare“ profesională.
SL: Şi o ultimă întrebare: Cu ce se ocupă istoricul Lucian Boia atunci cînd încetează să mai fie istoric, devenind omul Lucian Boia?
LB: Dacă am răspuns la opt întrebări, îmi pot permite să nu răspund la a noua. Autorul Lucian Boia scrie cărţi pe care oricine le poate citi. Omul Lucian Boia îşi propune însă să rămînă discret. Este drept că discreţia nu se mai poartă astăzi. Mă întorc la 1900!

http://www.humanitas.ro/servlet/humanitas.articole.AfiseazaArticolul?id=28
Erin Bronkovici se numea film - de Rascolnikov la: 11/03/2004 07:04:52
(la: Julia Roberts)
Erin Bronkovici se numea filmul si pentru el a luat Oscar-ul, cred ca ai dreptate, interpretarea ei a facut filmul, a fost singura timp de 2 ore
#11796 (raspuns la: #11794) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Marius Hristescu e numele dir - de (anonim) la: 14/04/2004 04:39:46
(la: Tudor Gheorghe a plans pe scena)
Marius Hristescu e numele dirijorului - sa fie sanatos!!!!!!!!!!!!!!
#13813 (raspuns la: #5093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
cat despre potential nume de - de alexbrie la: 14/06/2004 13:04:30
(la: un nume de domeniu pentru Mafalda?)
cat despre potential nume de domeniu, de ce nu "babilonia" (R) .. ?
#16221 (raspuns la: #16220) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Un nume frumos - de Little Eagle la: 03/08/2004 13:12:00
(la: Pisicutza in dilema...)
Draga Pisicuta,

Lasa dilemele la o parte.Munca...la fel uit-o definitiv,totul se duce in trecut oricum.Ca veni vorba si de munca..sunt 23 ore de cand nu am inchis un ochi si
muncesc in prostie,are sens acum sa mai ma duc la culcare cand agentul meu imi va da alte comenzi peste 4 ore?stau si ma uit la pereti si cad pe mine de somn...nu stiu unde sunt,ce fac,iar daca fac ceva este din instinct si reflex,sunt un soi de robot...si ce sa-ti mai spun de clipe de liniste?
Vacanta?Ce-i aia?Puteam sa am 2 luni vacanta dar m-am imbolnavit si zacut 1 luna jumate la pat....
Asa ca s-a dus vacanta bine merci.
Liniste?cand si cum si unde o gasesc?Mi se pare un taram de basm.Sa iau de la zero totul nu cred ca as mai putea...sunt prea batran si trtecut prin ciur si darmon destul sa-mi mai creez alta viata.

Un iubit?adica in cazul tau,nu stiu nimic despre tine asa ca nu am de ce sa ma aventurez in sfaturi intime.Din cate scrii reiese ca doresti un nou prieten si iubit,poate ai trecut recent prin o despartire,totul e posibil.Dar nu-ti face griji niciodata,va veni si acel baietas in calea ta,sunt sigur.

Deci am muncit ca un descreierat 23 ore non stop si facut 2,500$ pe munca mea.Maine inca 400$in 3 ore de lucru,inca 3 zile ca astea si mi-am facut suma pe luna august,asa ca merita sa nu dormi deloc...apoi stau cu burta la soare toata vara.

Pisicuto,imi place numele ales de tine,iubesc pisicile,in Ro. am avut 5 in casa,.aici in USA mereu 1-2,imi plac pt. ca-s independente si ce vor ele aia le dai altfel se supara...am sa-ti mai scriu daca vrei .Cred ca am de gand sa ma culc acum vreo 3-4 ore....
Be good and don't worry be happy.

LOVBE&PEACE,
Ozzy












































AndreiS si generalizarea - de AlexM la: 04/08/2004 10:52:18
(la: Scandal medical in RO)
Draga AndreiS,
io nu vad nici o generalizare aici. S-a discutat de incientul lui Ciomu si nu s-a spus ca medicii sint nishte nenorociti de la A la Z.
Prin presupunerea ca Ciomu a adus un certificat medical care ar arata ca nu stiu ce ar avea, aia e alta mancare de peste. Omul e suspicios in general si nu am fi români daca nu am crede in posibilitatile din Romania:-))

Pana una alta, un medic este un super profesionist si este laudat pana la prima greseala. Daca greseala e si fatala, atunci gata, s-a dus. Si asta nu este numai cazul unui medic. Sint o droaie de profesii unde o greseala fatala este si ultima care o faci. Pilotii, capitanii de vase, conducatorii de locomotive, etc. In general astea, dar in special pilotii.. O greseala si gata. Ori pe acest motiv nu culpabilizeaza nimeni intreaga breasla. Era vorba numa de Ciomu si greseala care l-a nenorocit:-(

AlexM
#18954 (raspuns la: #18918) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Christos, de la care crestinii îsi primisera numele,..." - de DESTIN la: 16/08/2004 05:13:21
(la: Nasterea din fecioara, demonstrata stiintific ca posibila)
Ce aflam de la istoricul roman Tacit(55-120 d.Hr.)despre Christos:

In a doua parte a domniei lui Tiberiu, dupa anul 20 d.Hr., a devenit tot mai pronuntata o influenta politica negativa, exercitata de Seianus, un favorit rafinat si viclean.

Sub comanda acestuia se aflau cohortele pretoriene, ostasii de elita ai garzii imperiale, concentrati în cazarmi speciale, la Roma.

"In al noualea an de domnie, scrie istoricul roman Tacit (55-120 d.Hr.), Tiberiu a început sa se poarte cu cruzime.Pricina schimbarilor în rau a fost Seianus"

"Nu capatai sprijinul lui Seianus, arata patrunzatorul Tacit, decât daca erai gata la orice crima".

Unul dintre protejatii "alesi pe sprânceana" de înaltul favorit a fost Pontius, supranumit Pilatul, pentru ca fusese decorat cu o "sulita de onoare", o arma numita "pilum".

Istoricul Tacit consemneaza în celebrele lui Anale:

"Christos, de la care crestinii îsi primisera numele, fusese condamnat la moarte, în timpul lui Tiberiu, de procuratorul Pontius Pilat".

Istoricul Tacit ne spune ca imparatul Nero a dat foc Romei pentru a o putea rezidi (64 d. Hr).

Dar pentru a indeparta de la sine orice banuiala, a avut grija sa raspandeasca stirea falsa ca, crestinii au dat foc Romei.

Si de atunci inainte, in intreg cuprinsul imperiului roman, crestinii erau priviti cu multa neincredere si dusmanie.

Ei erau considerati dusmani ai statului si erau denuntati si ucisi, chiar numai pentru, ca afirmau ca sunt crestini.

Aceste persecutii au durat, cu unele intreruperi, vreme de 300 de ani.

Cine se teme de suferinta...va suferi de teama.

#19846 (raspuns la: #19825) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Numele trandafirului - pt. daniela - de camyb1981 la: 23/09/2004 16:55:54
(la: Ultima carte)
camyb1981

M-am mai linistit putin, credeam ca numai eu patesc cchestia asta, mi s-a intimplat de doua ori sa nu pot sa citesc o carte, dar m-am incapatinat de fiecare dat si intr-un final am izbindit...Una a fost "Numele trandafirului" a lui Eco si a doua "Conditia umana" a lui Malraux. Important e sa-ti faci curaj si sa treci de prima parte.
#23164 (raspuns la: #14010) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Am un nume (Florin si atat) - de Daniel Racovitan la: 12/10/2004 20:54:48
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
"Am un nume (Florin si atat) si cred ca prin ceea ce scriu unii si-au facut o parere despre mine. Nu vreau altceva mai mult."

Fireste, e un punct de vedere. Poate ca altii vor altceva, de aceea am deschis subiectul. Oricum nu e posibil sa multumesti pe toata lumea.

Prin sistem hibrid inteleg un sistem in care cine vrea sa ramana anonim sa o poate face, iar cine vrea sa isi dezvaluie identitatea reala egalmente sa aiba posibilitatea.

De exemplu Dinu Lazar, Iulian Nistea, Radu Herjeu, si toti ceilalti invitati ai Cafenelei nu au nici o problema sa isi dezvaluie identitatea reala.


___________________________________________________
"Hey, where' the magic?" - "The magic? The magic is gone."
(Bagdad Cafe)
#24858 (raspuns la: #24854) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Nu cred insa ca mi-as da num - de Daniel Racovitan la: 13/10/2004 13:29:39
(la: Anonimitatea la Cafenea, pro sau contra.)
"Nu cred insa ca mi-as da numele intreg la datele personale, ca sa fie citit de toti (anonimi sau nu). Problema cu forumurile e ca vrei nu vrei iti pot intra in casa (vorba vine...)"

Ma intreb cum iti poate intra cineva in casa cunoascandu-ti doar numele si prenumele.

Contra-exemple: Radu Herjeu, Dinu Lazar, Iulian Nistea, Florin Firimita, Cosmin Alexandru n-au avut nici o problema in a-si dezvalui adevarata identitate.

In stilul asta ar trebui ca niciodata sa nu te mai prezinti cu numele si prenumele, in nici o imprejurare, fiindca cine stie peste ce dezaxat dai, si Doamne-fereste iti intra in casa... Cand cineva iti intinde mana sa faceti cunostinta tu ii spui, "nu iti dau numele, daca esti un dezaxat"? O oarecare doza de paranoia e buna si se numeste prevedere, dar cand devine exagerata nu mai e ok. Miliarde de oameni isi spun zilnic numele si prenumele.


___________________________________________________
"where did where do you want to go today go?"
#24937 (raspuns la: #24928) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...