nus atitia ochi cita frumusete si armonie in jur

Pai cum sa nu fie puerila incercarea de a ruga pe dumnezeu sa isi dovedeasca existenta prin ceva atit de marunt... cind cei care au ochi de vazut vad amprenta creatorului la tot pasul ...de la frumusetea si armonia unui peisaj pur natural ... la armonia sistemului solar sau al galaxiilor....

Ce sa-i faci ? pentru unii toate astea pot apare natural dintr-o ..explozie initiala ... pentru alti oameni asta nu e posibil (apropo ai vazut ceva creat in urma unei explozii ? eu doar distrugeri ...)

Pentru unii pot exista legi fara legiuitor ... pentru altii nu ...
Nu am cum detalia cum conduce dumnezeu lumea prin legi ... priveste in jur de la microcosmos la macrocosmos.

Stii care e defapt problema ? toate legile de care spui tu ca nu se potrivesc cu ideea unei 'forte care controleaza tot' se aplica doar la un palier al existentei ... dar acesta nu este unicul !
Respectiv toate cele amintite de tine se aplica nivelului lumii materiale cea cu o suta si ceva de elemente ... Daca am admite si existenta altor planuri de existenta (tot materiale)... dar inca necunoscute, atunci multe din actualele necunoscute s-ar explica ... de la aparitia vietii si aparita omului .... pina la sensul existentei vietii si al omului ...

"sau vrei sa spui ca ne inchinam legii gravitatiei si tinem post conform legii a 3-a a dinamicii? "

Era o vreme cind lumea se inchina muntelui sau soarelui ... acum multi fac exact ceea ce spui tu ... se inchina stiintei... si sint foarte siguri de stiinta si de puterea minitii lor ... Citi oameni nu tin azi 'post' de dragul siluetei si nu din motivatii spirituale ???

Dar au fost si mai sint oameni care cred ... mai bine zis stiu ... ca exista spirit si dumnezeu ...(chiar daca stiinta nu le-a atestat inca) si care se inchina celui care a creat legea termodinimicii si nu celui care a descoperit-o si nici legii in sine ...
Si care se inchina nu pentru a schimba cuolarea unui creion ci se roaga pentru ajutor la progresul lor in plan spiritual ... singurul progres real.

Cei care insa nu admit nici existenta spiritului si nici a divinitatii ... nu pot decit sa vada lumea trunchiat si nu in ansamblul ei ... si toate pentru ei par fara sens.

--------------------
Horia Grancea
hgrancea@yahoo.com

Draga mea,
Oare de ce tii atat de tare sa te distingi de turma? Vreun complex de inferioritate sau dorinta de " vededetism" ieftin sa fie oare cauza? Nu cumva, atata timp cat faci parte dintr-o societate trebuie sa ii respecti regulile, traditiile..."spiritul de turma"!!!? Este de admirat, mai curand, decat sa depreciezi cu un ochi critic frumusetea solidaritatii umane fata de divinitate si traditie. Chiar intr-atat de josnici am devenit incat individualismul-egocentrist cat si snobismul sunt ridicate la rang de "dogme" demne de urmat? Oare intreaga societate moderna nu sufera din lipsa apropierii oamenilor, unii de altii, suficient de mult? Pe ce lume traiesti? Din ce cultura faci parte? Care sunt valorile dupa care te ghidezi? Unde ceri ajutorul cand ai nevoie? Hmmmm...sunt intristat sa vad ca aceasta prapastie, fie ea chiar si ideologica, se adanceste pe zi ce trece in jurul nostru. Nu vom ramane altceva decat niste suflete prizoniere in propriile carcase. Pacat!
Cu respect ...

Draga mea,
Oare de ce tii atat de tare sa te distingi de turma? Vreun complex de inferioritate sau dorinta de " vededetism" ieftin sa fie oare cauza? Nu cumva, atata timp cat faci parte dintr-o societate trebuie sa ii respecti regulile, traditiile..."spiritul de turma"!!!? Este de admirat, mai curand, decat sa depreciezi cu un ochi critic frumusetea solidaritatii umane fata de divinitate si traditie. Chiar intr-atat de josnici am devenit incat individualismul-egocentrist cat si snobismul sunt ridicate la rang de "dogme" demne de urmat? Oare intreaga societate moderna nu sufera din lipsa apropierii oamenilor, unii de altii, suficient de mult? Pe ce lume traiesti? Din ce cultura faci parte? Care sunt valorile dupa care te ghidezi? Unde ceri ajutorul cand ai nevoie? Hmmmm...sunt intristat sa vad ca aceasta prapastie, fie ea chiar si ideologica, se adanceste pe zi ce trece in jurul nostru. Nu vom ramane altceva decat niste suflete prizoniere in propriile carcase. Pacat!
Cu respect ...

Puteti sa faceti un experiment intr-o zi.

Va uitati la oamenii din jur cu mare atentie (mai discret asa...fara sa va holbati) si le observati miscarile, ticurile, expresia fetei (mimica), ochii (se vede in ei daca sunt tristi, veseli, absenti, rai, buni...etc.). Apoi va mai uitati la culorile cu care sunt imbracati (deschise= destinsi/veseli; inchise=cu probleme/dificultati), la mers (repezit, relaxat, imprastiat, unduitor etc.), la genul hainelor. O sa vedeti ca de ex. persoanele mai serioase (care isi castiga banii cu capul) poarta haine mai sobre iar persoanele mai labile (cu complexe de la mici la mari) care mizeaza pe fizic mai mult - poarta haine mai tipatoare. Cu frezele, machiaj si accesorii e la fel.

O sa vedeti ca va puteti face o idee despre omul in cauza - relativ corecta. Unul normal "respira" un fel de armonie in jur.

Incercati cu doi trei indivizi necunoscuti si vedeti ce va inspira ;). Pe urma incercati sa faceti chestia asta cu voi insiva, cum ati aparea voi altora?!

ai cam multe pretentii shi pretendentzi care zic ca te/se pricep. Eu nu ma pot lauda cu asta nici nu as vrea sa am senzatia ca am "priceput" pe cineva pentru ca astfel as fi mort din punct de vedere spiritual. Prin faptul ca putem tinde spre o perspectiva a personalismului metodologic mi`am permis si eu acel mesaj.
Daca te`am deranjat scuze shi nu te mai tulbur alta data. Totusi consider ca trimiterile mele au fost intemeiate shi de aceea nici nu le retractez.
Daca la asta te`ai referit cu sanu` floare inseamna ca suntem doar o gashca de violatori ai inocentei. Pot sa meditez la frumusetea shi armonia lumii privind un boboc de trandafir dar cine ma poate ierta daca prin pofta mea il ucid sau mai rau il pangaresc?
P. S. am cerut acele explicatzii in jurul sanului soare floare pentru ca de mult nu mai pot fi un boboc.:))

muzica ii odioasa!:))

mai departe!
una dintre principalele mele preocupari in veata, a fost aia de-a nu acumula frustrari.
prin urmare n-am nicio remuscare si nicio zbarnaiala-n constiinta cand ... zac.
a zacea nu e niciodata sinonim cu a se plictisi.
ii un act estetic.


dar!
nu zac niciodata dimineata.
ma ridic din pat imediat ce-am facut ochi.
insulti frumusetea somnului, daca tragi de el, daca-l pacalesti, daca il momesti ca sa-l alungi.

porma!
cum naiba stai in pat nespalat pe dinti, fara dus si cu ibric pe foc?
si daca te speli pe dinti si faci dus, cum mai poti sa mai ramai in pat?

voala-ntrebari.

Multumesc frumos pentru ziua de astazi. Multmesc pentru dragostea pe care mi-ai daruit-o,Tu, o Doamne Mare. Sunt uimit de constiinta si , chiar daca uneori doare, ma bucur si sunt recunoscator pentru acest dar dumnezeiesc.Sunt recunoscator pentru fiecare clipa de viata. Ma intind la lumina cuvantului Tau , conform caruia, "Pot totul in Hristos" care imi da Sanatate! Energie ! Entuziasm!
Am nevoie sa ma ajuti , mai mult, sa-mi planific bine zilele intrucat timpul trece iute si vine sfarsitul astei lumi.Adu Doamne ziua aceea , mai curand, mai curand! Sunt recunoscator pentru Biblie , si eu te astept revenirea Ta,Doamne Iisuse . Doamne iti multumesc pentru faptul ca Lumina Ta a inlaturat intunericul meu, Aleluia!
Doamne iti multumesc pentru Oglinda Cuvantului Tau in care pot sa imi aranjez tinuta, inainte de a ma prezenta in fatza celor pe care sustin ca -i iubesc si, si chiar ii iubesc.
Doamne iti multumesc pentru trandafirul japonez. Este atat de frumos, este mai frumos ca limba soacrei. Frumusetea lui intrece capacitatea de redare a cuvintelor pe care le detin. Privesc prin ochii sufletului frumusetea trandafirului japonez, rosul lui pe verdele frunzelor , si ma mir, imi rotunjesc ochii si cu uimire, infiorat , spun: Multumesc Tata.

Doamne iti multumesc pentru trandafirul japonez. Este atat de frumos, este mai frumos ca limba soacrei. Frumusetea lui intrece capacitatea de redare a cuvintelor pe care le detin. Privesc prin ochii sufletului frumusetea trandafirului japonez, rosul lui pe verdele frunzelor

n-ai zis ca limba soacrei ii mai mindra floare decit trandafirul?:)

No,Amin!!

... Uite cum podeaua din cer
Este suficient de gros încrustat cu patines de aur luminoase:
Nu e cea mai mică sferă care ai iată lui
Dar, în propunerea sa ca un înger cântă,
Încă quiring la cherubins tinerilor cu ochi;
O astfel de armonie este în suflete nemuritoare;
Dar în timp ce această haină noroioase ale cariilor
Oare aproape grosolan-l în, nu-l putem auzi

gabi dragule,

in capul meu e multa miscare si asta de multa vreme. Asta m-a ajutat sa ma simt bine oriunde si sa nu am probleme de perceptie pe care se pare ca tu le ai. Nu-tzi fa probleme insa; poate - cu putzina staruintza si cu trecerea timpului- vei ajunge sa intzelegi -de fapt ce se'nvirte in jurul tau si unde bat cuvintele unora.( vezi si comentariul tau la amicul plesu( cu "p" mic)

Cind faci teoria aia de mai sus (paralela la comentariul lui Plesu)incearca sa gindesti putzin la scara. Dupa ce citesti o carte, deschide bine ochii , vezi ce se'ntimpla in jurul tau si vezi ce ai intzeles.

Cind nu intzelegi, intreaba, baiatul tati, ca de-aia sintem noi pe aici

NB
intzeleg ca modul la care tu -amice -stii sa comentezi articolul depaseste putzin bunul simtz acceptat.

SB
................................................................
Moto:
Crede in cel ce cauta Adevarul,
Fereste-te de cel ce l-a gasit.
(A.Gide)

Carnea-mi tanara, putrezita insa, traieste in umbra durerii unei lumi intregi a carei cenusa o respir cu greu. Materia mi-e sfasiata de cuvinte ce se tarasc spre mine, si cu ochii iesiti din orbitele realului, ineluctabil simt al nebuniei puls din care se naste atata neintelegere, indeferenta, teama........ Iar eu? Eu........ ma simt si sunt vazut ca neapartinand acestei dimensiuni a realului, decat poate materializandu-ma in particule de praf ce ar pluti in asta lume, printre atatea trupuri si minti nebune de durere, spre propria-mi lume launtrica in care ma perd ascunzandu-ma. Sunt las, nefiind in stare sa inghit ignoranta, iubiri utopice....... nebun de ganduri si de vize cad intr-un tarziu prematur, intr-o stare intermediara mortii........ dorintei. Incep a ma rataci de toate, ma desprind incet intrezarind o lumina la capatul catre cei vii....... imi amintesc de a lor durere si simt pamantul fugind de sub picioare.........., cu ochi de groaza ma uit in jur si nu pot imbuna macar un gand, un om, un suflet-nimic......... Ma resemnez, ma retrag, ma-ntreb de e bine sau de e rau ce fac, ce simt....... dar coplesit de disperare ma las dus de valurile durerii spre taramul celorlalti, cu sau fara lacrimi, pentru sau nu pentru mine....... ma sting..............
Alin Frincu - Ploiesti

De cind am aterizat pe continentul Nord-American mi se intimpla foarte des sa ma opresc oripilata ,siderata ,……si mai gasiti si voi termene pentru starea ce te cuprinde… in fata unui kitsch.Senzatia o simti in viscere si nu incape nici o indoiala ca obiectul este kitsch pentru tine :))Fata in fata cu kitsch-ul ma limitez a-mi spune in gind « iata mama kitsch-ului »De ce in gind ?Pentru ca de doua ori s-a intimplat sa las din mina obiectul in cauza ,doar pentru a fi admirat sau cumparat de clientul de linga mine ! Intr-un magazin de 1 $,in care intrind pentru prima data am avut impresia ca visez ori mai bine spus fac un cosmar.Cu simturile lezate la maxim m-am oprit in fata raftului cu bibelouri.Tixit cu obiecte indescriptibile.Doi tineri, el si ea, priveau aceleasi obiecte si el se scuza ca nu are acum bani « dar cind vom avea am sa-ti cumpar »..era,o vad si acum in fata ochilor o veioza pe picior in jurul caruia erau dispuse animale colorate si suflate cu auriu iar abajurul din saten roz era si el asezonat cu sclipici si aur.Cu alta ocazie si-n alt magazin am dat peste mama kitschului ,un bibelou,banuiesc.Obiectul in sine, reprezenta pe Anne Nicolle Smith imbracata sumar asezata pe toilette.Nu-mi amintesc ce trebuia sa faci sa declansezi o inregistrare ce mi-este jena sa v-o descriu.Dupa ce m-am asigurat ca nu visez l-am reasezat in raft.Probabil fata din spatele meu a rasuflat usurata si a inhatat obiectul.Concluzia fireasca" pentru unii muma pentru altii ….. ":)
Absolut de acord cu Honey:
In arta nu e niciodata cazul sa fim transanti in a trage linii si a desparti in categorii.



Ps.presupun ca sunt in asentimentul Cassandrei cu ce am scris pina acum, bibelourile sunt concepute si utilizate in scop pur decorativ.Pentru mine insa, termenul kitsch se extinde asupra a tot ce are pretentia de a ne decora viata chiar daca nu poate fi categorisit( !?) ca " arta ".Un exemplu la indemina ar fi ,o cana pe care o folosesti des,o atingi cu buzele o cauti cu ochii,o simti cu buricul degetelor si care spune enorm despre persoana care o utilizeaza.

"Lost without music in a world of noises"

"bucuria lucrurilor marunte pe care adesea nu le bagam in seama"
as adauga: frumusetea care exista in jurul nostru si care doar ca nu ne cere sa ne oprim o clipa, s-o privim, s-o ascultam, s-o pipaim... sa ne umplem sufletele cu ea.
Iar noi ne incrancenam in suferinta, invartim cutitul in rana si gandurile negre in minte, iar restul trece pe langa noi...

Am intrat abia acum pe conferinta (asa prefer sa-i spun) si mi-a placut enorm cum ati discutat. In ce priveste alimentatia am vazut in continuare cum se chinuie un tinar bucatar din Anglia sa schimbe proastele obiceiuri ale multor elevi.

Am vazut cu ochii mei ceva incredibil: copii in jur de 12 ani care gustau capsuni si se strimbau. Refuzau legumele !...Ii dusese intr-o gradina si acolo aveau aceste reactii. Cred ca ar trebui sa ii aduca in excursie in Romania sa vada cum maninca pe aici fructe verzi :) Ar fi fost o metoda ca bucatarul sa manince fructe, legume si lor sa le interzica...Dar la ei asa ceva se cheama violenta psihica, mi-e teama...

Nu stiau cum arata ceapa, si cind le-a aratat un baiat a zis ca e...kiwi...va dati seama ca nici kiwi nu prea vede...de mincat ce sa mai vorbim...Trebuie sa faca reclame la fructe si legume la tv...Copiii recunosteau f usor marcile de fast food, gen mac donalds...

As vrea sa am mai mult timp pentru aceste discutii...dar se pare ca trebuie sa fac fatza la niste provocari independent de vointa mea si independent de Paste.

cere si ti se va da

Zaraza, esti teribila. Abia ce-am deschis usa (cam gros fumu' pe la voi, btw) si mi-a cazut ochiul pe nea Peta, de prisos sa-ti spun ca acum lacrameaza (ochiul, organ sensibil). Noroc ca tata nu-i arab si nu port chilotel de voal pe fatza, sa vezi ce gura pana la urechi... m-am cutremurat de ras! In ce film era faza aia cu Chaplin scuturand un shake de cockteiluri, cu ochii pe fotografia iubitei, de poti jura ca varsa lacrimi si asta isi prepara o beuturica? :o)

Just turn left at Greenland...

Daca ma gandesc bine, il vad si eu: inchid ochii si vad un punctulet in jurul caruia nu exista nimic. Si punctuletul sta sa plesneasca:)))

Exista clipe, cand tii ochii-nchisi si mainile inclestate in jurul sticlei... :)))))))

Vorbeam despre micul cantecel...cum ai sarit asa brusc la poezia asta...

Da, poezia imi place pentru ca imi place...

"prin care treceau ritmic aşchii bolnave "
- micile aschii ale vietii care te ranesc, pentru aducere aminte de lumea bolnava in care traim.

"în dimineaţa aceea ca o senzaţie de pasăre oarbă "
- chiar si cu ochii deschisi totul e neclar in jurul tau, dar dai impresia ca stii pe unde mergi.

"pentru că rămăsese doar senzaţia ca un gol înfipt în stomac"
- emotia, neputinta, pe care o simte.

"cu ghearele răsfirate mirosind a tristeţe
scurma haotic în pământul din faţa casei"
- imaginea unui pusti napadit de ganduri, pentru care copilaria se va termina in curand.

"lăsa urme adânci pe obrajii palizi
ca nişte roiuri de viespi în călduri"
- larva de viespe mananca interiorul copacilor putrezi lasand urme adanci. Si raman in mica vizuina chiar si dupa ce devin maturi pana la venirea caldurii.

Frumusetea e in ochiul celui care priveste.
Cu alte cuvinte: "nu e frumos ce e frumos, ci e frumos ce-i place omului".

___________________________________________________________________
fereste-ma Doamne de mainstream.

Dom'le, pe ce baza afirmi domnia ta ca profetia lui Isaia se refera la un alt mantuitor decat Iisus Hristos? Ce argumente poti sa aduci pt. asa o "acuzatie" de serioasa? Lasam la o parte faptul ca titlul subiectului era cu totul altul (probabil si intentia autorului)...

Vreau sa-ti spun ca am urmarit cu ceva interes firul discutiilor voastre desi, recunosc, la un moment dat n-am mai avut rabdare sa citesc absolut totul. Din comoditate, probabil, sau mai degraba din cauza faptului ca ati adus TOTI o multime de citate si de alte "dovezi incontestabile" si le-ati cladit de-ati facut un fel de piramida uriasa ce te striveste numai uitandu-te la ea.

Tin sa va spun ca dpdv al ortodoxiei stiinta despre viata si viata in stiinta se combina in mod practic si eficient fara a lasa loc la interpretari sterile. In ortodoxie se pune accentul pe practicarea solutiilor gasite in Scripturi, mai putin pe latura scolastica. De aceea aducerea cu atata dezinvoltura a mesajelor originale biblice in contexte atat de diferite si de serioase mi se pare a fi nu atat o rezolvare a problemelor dezbatute ci o dovada de manipulare a cunostintelor in favoarea sau defavoarea cuiva. Asta imi aduce aminte de vorba celebra a Mantuitorului: "va rataciti nestiind scripturile"; sau: "ochi au avut si n-au vazut, urechi si n-au auzit" (ca tot pomenii de citate...).

mi-am dat seama inca de la inceput ca discutia dintre voi nu va duce decat la slabirea sufletului. de ce? fiindca din cele ce am citit n-am dedus de nicaieri cam care ar fi opinia evrita despre Hristos si urmatorii Lui, asa dupa cum la ceilalti n-am gasit nimic referitor la opinia bisericii! toti vorbesc in nume personal si asta mi se pare a fi un lucru cam pagubos- stiti voi vorba aia: cate bordeiuri, atatea obiceiuri!!! constat, dar nu cu surprindere, inclinatia tuturor de a-si intocmi sisteme filosofico-teologice individuale, separate de credinta din care au iesit dar care se vor grefate pe aceasta. ei bine, asta nu se prea poate. nu putem fi cu fundul in doua luntrii; nu putem fi si la bal si la spital.

ce n-am putut intelege din ultimele tale postari: esti convins ca exista o limita de timp in care proorociile VT (si nu numai) trebuie sa se implineasca? daca DA, cam care ar fi aceasta? daca NU, atunci de unde graba de implinire a lor intr-un timp care sa convina cuiva? sa-ti spun si de ce te intreb. referindu-ma la proorociile despre sfarsitul lumii (continute in Apocalipsa Sf Ioan), se spun acolo lucruri cu anevoie de inteles (de patruns atat cu mintea cat si cu spiritul), lucruri care trebuiesc luate cel mai mult in chip alegoric decat in sens strict (mot-a-mot). Sf. Apostoli asteptau inca din vremea vietii lor sfarsitul lumii. in nadejdea invierii si a vietii vesnice nu mai aveau rabdare sa astepte venirea preconizata, proorocita, dar care intarzia. de aceea ei vorbesc adesea despre evenimentele acestea ca despre unele imediat urmatoare. la fel si ceilalti prooroci. de unde aveau ei sa stie cand se vor implini proorociile lor? pt. ei, ca si pt. niste crestini normali, era mai important continutul mesajelor divine decat timpul cand aveau sa se deruleze faptele respective. dar ca sa fiu mai pe intelesul lumii am sa incerc mai intai sa explic ce e cu proorociile- ca se vorbeste de ele si prea putina lume stie ce sunt.

Descoperirea Dumnezeiasca (ca despre ea este vorba in proorocii) a fost data pt. toti oamenii, sa fie "spre folos si spre binecuvantare" si pt. insusirea Legii. aceasta Descoperire s-a impartasit oamenilor pe doua cai distincte: prima s-a numit Revelatia Naturala; cea de a doua s-a numit R. Supranaturala.

R. Naturala s-a facut pe calea firii. ce intelegem din aceasta? ca firea intreaga pamanteasca ne vorbeste neincetat despre firea lui Dumnezeu, Creatorul ei. ordinea, frumusetea, dreptatea, nobletea, marimea sau micimea unor lucruri, complexitatea sau simplitatea altora, totul ne comunica in permanenta un intreg sistem de valori care ne pot trezi la realitate daca suntem adormiti, sau morti sufleteste. citim la Psalmul 18,1-4;Romani 1,20; apoi Sf. Atanasie: "intreaga faptura, prin ordinea si armonia ei, arata ca din carte si striga pe Stapanul si Facatorul ei. chiar daca unele popoare se inchina la lemne si la pietre, ele stiu ca este Cineva mai mare decat ele"; Voltaire: "universul ma incurca si nu pot gandi macar / ca poate exista ceasul fara un ceasornicar". aceasta descoperire este continua, din primele zile ale omenirii si pana la noi. asa cum primilor oameni li s-a descoperit pe cale naturala goliciunea si pacatul calcarii de porunca, la fel si noua ni se descopera in permanenta lucrurile ce ne leaga sau ne despart de Dumnezeu. depinde de noi daca vedem sau nu.

cea de a doua, R. Supranaturala, este mult mai complexa si necesita ceva pregatire, nu atat mentala cat mai ales spirituala. din ea fac parte proorociile amintite. putem vorbi si in cazul ei de un fel de subdiviziune: directa si indirecta. indirecta: venita oamenilor prin "organele" purtatoare de duh dumnezeiesc. directa: a fost data direct de Dumnezeu unor oameni alesi, oameni fara pata care s-au invrednicit, atat cat a fost cu putinta firii omenesti sa perceapa (ca zice, "nu poate vedea omul fata lui Dumnezeu si sa fie viu"), sa le fie impartasite taine ale viitorului. aici apare o problema, viitorul. nu intentionez sa fac aici o apologie a timpului omenirii. stim ca timpul a fost creat pt. om si nu omul pt. timp. asta fiindca dincolo nu mai percepem timpul in cele trei planuri (trecut, prezent si viitor), ci doar ca un vesnic prezent. toate proorociile vorbesc despre lucruri care se vor intampla intr-un timp mai scurt sau mai lung, in functie de necesitati si de oamenii carora au fost destinate. acuma, cand vorbim despre aceasta Revelatie Supranaturala trebuie sa facem distinctie si in sensul cum se manifesta ea: uneori se manifesta din afara spre interior si reflecta din nou in afara; dar de cele mai multe ori ea se manifesta in chip duhovnicesc, spiritual, si a luat denumirea de Inspiratie/Insuflare Divina. de acest "instrument" s-au folosit toti Apostolii si Proorocii cand au proorocit sau au scris despre lucruri sfinte.

ortodoxia recunoaste 3 mari perioade ale Descoperirii: 1. de la facerea oamenilor pana la darea Legii VT; 2. de la tablele Legii pana la venirea Mantuitorului (aproape 14 secole); 3. ultima, si cea mai importanta, numita si a plinatatii harului si adevarului (Ioan 1,17), incepe odata cu venirea lui Hristos si se incheie cu ultima scriere a NT. superioritatea ultimei fata de primele doua rezida din faptul ca daca inainte oamenii s-au calauzit dupa o Lege data de un Dumnezeu pe care nu L-au putut vedea "fata catre fata", acum ei sunt calauziti de un Dumnezeu care Si-a lasat pe Unicul Fiu sa moara pt. pacatele omenirii "cand noi eram vrajmasi ai crucii", Mantuitor pe care ei L-au vazut dar nu toti L-au cunoscut fiindca firea vesnic suspicioasa si nemultumita nu voia un eliberator spiritual, ci unul politic-social. insusi simulacrul de proces la care a fost supus Fiul Omului din considerente politice si mai putin teologice a fost menit sa distruga nu atat PERSOANA cat mai ales SPIRITUL relativ "nou" pe care il aducea invatatura Sa. de fapt El nu venise sa strice Legea, ci s-o plineasca. da, s-o plineasca, fiindca in persoana Lui s-au plinit "toata legea si proorocii". acuma, desigur ca putem discuta la infinit despre aceasta Persoana care a avut mai degraba o soarta ingrata decat una plina de liniste. "la ai Sai a fost, dar nu L-au primit". de aceea profeteste El: "se va lua imparatia de la voi si se va da neamurilor" (adica paganilor si celor ce au crezut in El). cuvant cutremurator care n-a putut fi suferit de acuzatorii Sai. ei, care mai inainte ramaneau ca stanele de piatra neavand nici un cuvant de indreptatire pt. pacatele lor; ei, care se obisnuisera la uciderea proorocilor si a oamenilor trimisi de Dumnezeu; ei, care spuneau ca Hristos face minuni cu domnul diavolilor (ca ziceau ca are demon); ei, care si-au facut un scop din a nega venirea Fiului Omului la vremea proorocita; ei, care pana si pe Moise, parintele lor, l-au nedreptatit prin spurcaciunile si calcarile de porunca la care s-au dedat impreuna cu popoarele pagane; ei, care stateau prin piete si pe la rascrucile drumurilor si se faceau ca se inchina ca sa le zica lumea "rabbi"; ei, care din Templu facusera o "pestera de talhari" unde comertul luase locul rugaciunii si al ajutorarii celor sarmani; ei, care au zis ca daca nu pot avea "Tara Sfanta" atunci isi vor face tot pamantul o tara a lor... ei singuri si-au cerut osanda de la Dumnezeu: "Ia-L, ia-L; rastigneste-L, rastigneste-L". "sangele Lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri"! auziti ce blasfemie, sa pui sangele unui om nevinovat pe capul propriilor copii, a urmasilor si urmasilor tai...! nu e asta o dovada de barbarie mai mare decat orice ucidere? adica sa traga si altii dupa tine ponoasele faptelor tale...

asta e judecata veacului ce vine: sangele care nu spala otraveste!!!!!!! pt. asta si explicatia la cele spuse: fiecare se judeca pe sine insusi, nu crestinii judeca pe evrei, nu musulmanii. de aceea si inteleg de ce evreii nu au nevoie de acest Mantuitor: fiindca daca L-ar accepta ar insemna sa recunoasca uciderea Lui nedreapta iar ei ar fi urmasii acelor ucigasi. cati dintre noi am putea sa recunoastem vina parintilor nostri?! spunea cineva ca daca prin nu stiu ce minune Hristos S-ar fi nascut la romani, atunci ar fi trebuit ori sa se mai nasca o data ori sa nu mai moara fiindca ai nostri nu L-ar fi ucis. se prea poate... cert este ca El a existat ca persoana si a fost crucificat. cine nu crede nici acum si-i invata si pe altii la fel, se pune in randul acelora care L-au tintuit pe cruce pe Unul Fiul lui Dumnezeu facut om dupa chipul si asemanarea noastra. si orice argumente pro sau contra nu vor fi acceptate niciodata decat daca ne mai eliberam din chingile stranse ale mintii. mintea nu judeca precum sufletul.

revenind la problema proorociilor... avand in vedere ce am scris mai sus, e necesar sa intelegem mai intai de la ce premise plecam si pe ce se sprijina intregul nostru edificiu ideologic. imi dau seama ca texte ca acesta de fata nu vor face niciodata pe nimeni sa iubeasca ortodoxia cu tot cu ortodocsii ei, la fel cum imi dau seama si ca nu va schimba mentalitatile cuiva. dealtfel nici insusi Hristos n-a reusit asta atunci, imediat; nici proorocii nu s-au "invrednicit" a-si vedea lucrul lor spiritual "inghitit" de toti. altfel nici n-ar mai fi fost nevoie de proorocii, de minuni, de Descoperirea Dumnezeiasca in general. daca oamenii ar fi fost drept credinciosi n-ar mai fi avut nevoie de acestea toate, nu-i asa? numai ca "trebuie sa ne lamurim precum aurul in foc"!!!!! fara a fi pusi la incercare in credinta noastra n-am avea nici un merit in a dobandi mantuirea.

credem sau nu, cel putin teoretic este posibil un anumit consens in ce priveste problemele aduse in discutie. consensul nu vine prin acceptarea imediata a unor idei, ci prin "rumegarea" lor indelunga si prin experimentarea macar la nivel fizic (palpabil, vazut, auzit...) a trairii in comuniunea sfintilor. in afara corabiei ce luneca pe marea vietii acesteia tulburi, in afara ei nu prea exista sorti de izbavire de la inec. in rest, Dumnezeu cu mila.

just me- enigmescu