comentarii

o cercetare de paradis


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Again in sky - de ARLEKYN la: 20/12/2003 09:19:26
(la: Cum va simtiti cand va intoarceti in Romania ?)
Hai sa tragem un fum, mi-a zis Bobdylán. Are Buru ceva. Nu-l cunosteam atunci pe Buru. Il mai vazusem de cateva ori, dar abia daca schimbasem cateva cuvinte. Cand am aparut cu Bobdylán langa orarul studentilor straini din anul pregatitor: arabi, greci, albanezi si basarabeni, langa Buru era si Fane Babanu. Fumezi, m-a intrebat Buru. Da. Am mers dupa facultate, alaturi de foisorul din spate si am fumat doua tigari. Deja incepusem sa ne intelegem bine. Altfel ne-am fi gruzit, si ar fi iesit un rahat din toata treaba asta. Mergem la cursuri, Bobdyláne? Sigur, in Pub.

Pe drum discutam cu Buru despre palma imaginara ce urca pe ceafa, parca te mangaie, desi e rece. Cum culorile incep sa fie vii, cum o parte a creierului amorteste si alta prinde viata. Ti-a placut, m-a intrebat Buru, nu a fost asa de slaba? A fost misto, i-am raspuns. In Music Pub am comandat toti cola, doar Fane Babanu bere, parca, zicea ca nu da bani el pe tot felul de sucuri. Niste studenti obositi de scoala care au terminat orele. Asa trebuie sa fi aratat. Priveam fascinati pozele de pe zidurile pubului, desi le mai vazusem de atatea ori: jazzisti negri, tarani, case, castele, figuri ciudate. Incepusem sa descoperim in poze alte poze, fiecare cu versiunea sa, de ziceai ca acele poze e o imensa papusa ruseasca in care incap o gramada de papusi.

Fane Babanu era tacut, asculta muzica si privea peretii. Bobdylán zicea ca nu are nimic si incerca sa-l gruzeasca pe Fane. Lasa-ma in pace, ba, asa imi place mie cand fumez, nu am halucinatii, nu rad prea mult, dar mi-e bine, foarte bine, e un fel de moleseala foarte placuta, prind gustul starii. Am pus brusc mana pe piciorul lui Bobdylán si el a sarit ca ars, nu te-a luat? - de ce sari atunci? Toti radeam, chiar si Bobdylán, care continua sa se jure ca nu are nimic si sa priveasca banuitor la toti care treceau pe langa noi.

Buru isi puse casca si asculta o caseta de-a lui. Parea dus departe, fara nici o dorinta de intoarcere. Din cand in cand ridica capul si ne zambea. Il mai speriam din cand in cand pe Bobdylán spre hazul tuturor.

Eu ma gandeam la dragostea mea, la literatura, de fapt in capul meu atunci era literatura, la muzica foarte faina ce era in pub. Nu vroiam sa plec nicaieri, nu vroiam sa ma intorc nicaieri. Acelasi lucru probabil simteau si baietii, fiecare cufundat in linistea, visele lui. Simteam cum o rana mare incurabila s-a cicatrizat, a trecut, a amortit, dar mai simteam acum cicatricea si stiam ca nu poate dura mult, ca imediat pielea va plesni, va aparea iarasi sange, durere. Atat.

Eram fiecare in gaoacea lui. Un inceput. Mai tarziu aveam sa ne largim gaoacele, sa incapem toti, dar deocamdata asa a fost. Nu ne cunosteam suficient de bine pentru a lasa halucinatiile sa circule libere. Chelneritele treceau pe langa noi ca prin filmele lui Tarantino. Pletosi, concerte, fum de tigara fac din acest Pub, un refugiu ideal, un loc unde te doare in cot de toate si de toti, un paradis al ingerilor decazuti, ce tot spun? Un loc ideal pentru narcomani. Asta am vrut sa spun. Nu pot suporta alcoolicii, dar aici, desi sunt multi beti, e bine. Te simti ca acasa, drogat in ultimul hal, la televizor. Incepe Patru camere. Mai tragi un fum, te simti O.K., mori de ras, desi, sinceri sa fim, nu-ti vei aminti maine nimic, absolut nimic. Dar asa e mai bine . Il vei mai privi o data, apoi inca o data, inca… inca… inca… Memoria e un starv, o vaca nebuna in agonie ce te scutura, te loveste de pereti. Mori, vaca! Sa facem acelasi lucru de o mie, un miliard de ori, daca ne place. Mai trag un fum si o iau de la capat. Un tunel intunecos, eu cu masina circul prin el. Din tunel vad doar peretii luminati de aproape de farurile masinii mele. Viteza, bucurie, culoare. Ce-mi trebuie altceva? Doar masina sa nu se opreasca niciodata. Sa intru si sa intru in acest tunel intunecat al mintii mele cu masina si sa fac lumina. In a cata zi a fost lumina? Nu conteaza.

Bobdylán, Buru, Fane Babanu si eu la aceeasi masa. Se apropie Ted si ne intreaba: ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?

Poftim?

Ce doriti domnilor?


Crede si nu cerceta!...
pt anonim si paradox - de ionel la: 20/01/2004 12:27:50
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
anonim> Mintea cu care ai inteles e aceeasi minte cu a unuia care crede in paradis.

Nu stiu daca esti sincer in afirmatia de mai sus sau nu, dar daca esti, condoleantele mele.

anonim> Deci nu pleca de la concluzii. Incearca sa intelegi ca mintea nu poate sa iasa din ale ei.

A crede in forte supranaturale fara nici o dovada nu este o concluzie? Eu nu sunt absolut convins de inexistenta acestor forte, dar sansa existentei unor asemenea forte este asa de mica incat amenintarea unei eternitati in Iad nu ma inspaimanta nicidecum intru supunere fara cercetare.

Hai totusi sa presupunem ca exista o forta supranaturala care a creat universul. Pe ce baza pot unii sa traga concluzia ca aceasta forta ar avea vreo dorinta cu privire la comportamenul omului? Incercati, daca puteti sa argumentati oarecat, sa nu va bazati prea mult pe basme si povesti precum Biblia, Koranul sau Talmudul.

ParadoX> Ateul intradevar nu crede in nimic dar accepta din prima aceasta "credinta" fara sa caute, fara sa se zbata.De obicei aceia sunt oameni cu un grad de inteligenta ceva mai scazut.

QED. Stimabile, desi voleul dumitale e mai mult un lob, am sa interpretez tirada ca o acuzatie personala. Eu nu am zis niciodata ca-s ateu. Is agnostic cu tendinte puternice ateistice ;-) Sa stii ca am cautat multi ani si nu am renuntat inca, dar nu am gasit nimic pana acum decat mituri, povesti, inselaciuni si manipulari psihologice. Reciproc, asumanind ca tu esti crestin (ori evreu ori musulman), ai cautat vreodata daca credinta ta are vreo baza solida sau e doar o himera inradacinata prin frica, repetitie si conformism? Si daca ai cautat, ce anume te-a convins ca tu esti mai breaz decat un ateu ori un agnostic?
#8244 (raspuns la: #8171) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
crede si nu cerceta - de ygrec la: 02/02/2004 05:09:44
(la: Emil Cioran - viziune asupra vietii)
M.Eliade a cercetat, Petre Tutea a ..crezut, intre cei doi...CIORAN.

"din cate am citit eu a fost destul de controversat pentru ideile sale.unii zic ca s-a "fumat deja"
ce parere aveti???
...Tratat de descompunere mi se pare o carte excelenta...putin greu de inteles dar e perfecta.

Cioran a fost atat de bun, incat si-a permis sa se joace cu mintile noastre, asteptand sa fie descoperit..."am fost, sunt, si voi fi -este o problema gramaticala si nu existentiala"
Cine altul decat un bun cunoscator al Cartii Cartilor ar fi spus-o atat de frumos?...doar, "la inceput a fost cuvantul, si cuvantul era...Dumnezeu"
"[(ps: sunt cercetator in dom - de SB_one la: 01/03/2004 10:49:33
(la: Care este viitorul Republicii Moldova?)
"[(ps: sunt cercetator in domeniul stiintelor sociale si am ceva munca de teren in RM- la sat- la activ)"

Imi par destul de ciudate afirmatziile tale.( ok nici nu se poate cere prea mult de la mine). Pe internet se publica o gramada de chestii in materie de RM si am eu senzatzia ca toate sint cu tendintza natzionalista. Vor -am senzatzia sa se defineasca na natziune si asta inseamna natzionalism, nu?
De rusi ce parere ai? Nu sint natzionalisti de loc, este?
Totusi, cerectarile le faci tot la "PS" si "anonim"?

SB
................................................................
Infinitul e mare, mai ales catre sfirsit.
(W. Allen)
#11020 (raspuns la: #11007) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cercetarea la fata locului - de ampop la: 27/05/2004 02:06:28
(la: Explozia la Mihailesti: adevarata fata a autoritatilor romanesti)
Modul de actiune al procurorilor reflecta opinia generala din scoala de drept romaneasca care considera criminalistica o disciplina auxiliara. Crime Scene Investigation si/sau Forensic Sciences atat de "spectaculoase" sunt ceva care se digera repede, tranzitul intelectualo-intestinal al studentilor de la facultatile de drept este rapid iar criminalistica se elimina la fel de usor. Raman pentru procuror doar procedura penala si dreptul penal, care se vor discipline "serioase". Vezi si politisti imbracati la costum si cravata la o cercetare la fata locului...ciudata este lumea mioritica. Mai mult, lipsa de respect fata de ramasitele victimelor...cum zice romanul "Dumnezeu sa-i ierte" si trece la cele obisnuite, numai sa nu se oboseasca. Pana la compatibilizarea sistemului de gandire romanesc (ca cel de drept, de voie , de nevoie se poate compatibiliza) cu cel european sau american mai trebuie sa treaca nitica vreme...
Mario
Cercetarea la fata locului - de (anonim) la: 28/05/2004 00:31:35
(la: Explozia la Mihailesti: adevarata fata a autoritatilor romanesti)
Strimate d-le Mario
Am citit cu placuta surprindere comentariile dvs. pertinente la "evenimentele"amintite. E adevarat ca nu se mai acorda importanta Criminalisticii. Pe de alta parte, cum altfel cind lumea de azi e lumea Comercialului si a Civilului? Facultatile de Drept rasar ca ciupercile dupa ploaie... si sunt la fel de gaunoase (unele). Facem juristi pe banda, iar la scolile de tot felul pentru pregatirea magistratilor se uita sa se mai includa printre materii si adevarata Criminalistica. Si apoi, ce si cit poti preda unui student din anul IV la Drept in ultimul semestru de scoala cind materia Criminalisticii chiar daca il intereseaza nu o inteleg complet nici cei care se cred mari penalisti. Sa nu mai vorbim aici de magistratii care "impart dreptatea" prin instante si care nu au uneori nici rudimente de cunostinte despre cum se apreciaza o proba. Desi legea zice ca "magistratul decide dupa luminile sale" unora le sunt de mult duse bateriile.
Avem un exemplu al Germaniei ,care a scos din curricula scolilor de drept acum vreo 20 de ani Criminalistica, iar acum se face un lobby intens pentru reintroducerea ei.. Considerata o "treaba a politiei" ( probabil de la gresita intelgere a termenului de "Politie stiintifica") munca de criminalist e lasata pe seama unor oameni care uneori sunt coplesiti de probleme. Se uita ca ea este o munca de echipa si una de uzura si durata. Imaginea Criminalistului solitar si cu pipa deductiilor geniale mereu in gura e doar o pastisa falsa de " Guru " semi-senil si infumurat. Dar sa revenim la ale noastre, am vazut si eu acei sefi in costum la locul faptei...!!!!.. Dar unde sunt hainele de protectie la locul de cercetare?..Nu neaparat o salopeta muncitoreasca.. dar parca daca tot luam modele de ce nu am lua si pe cele favorabile?.. Vezi hainele FBI, ATF etc. si sa nu uitam ca ne laudam cu oamenii nostri.. Or fi ei buni.. dar nu exista o grija pentru remodelarea metodologiilor, nu intereseaza parca pe nimenei realizarea unorstrategii unitare de lucru si cooperare in catastrofe-fie ele naturale, fie dezastre, explozii, samd...Sa nu uitam ca alt lucru daunator este pompierismul romanesc... acum va da navala Procurorul general sa faca el ancheta.. a saptea zi dupa scripturi... Este un specialist in Criminalistica.. A propos, de ce nu isi scrie si titlul de Dr. alaturi de nume?..Sper ca nu ii e rusine.. Ca d-na Stanoiu il recomanda ca stie karate si engleza, iar altii il stiu ca e doctor in Criminalistica.
#15959 (raspuns la: #15902) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Paradis pt. Florin si atat - de LMC la: 23/07/2004 01:55:20
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Este adevarat, barbatii si femeile vad unele lucruri diferit, dar pentru mine lucrul acesta este un lucru pozitiv. Sotul meu poate sa vada si alt punct de vedere, adica pe-al meu, iar eu sint privilegiata sa il vad pe-al lui. Asa ne complectam unul pe celalalt. Paradisul care il vedeai tu era aventura acelui loc, iar pentru sotia ta era locul. Amindoua idei sint legate si depind una de cealalta.

Mercedesul arata bine parcat in fata casei cu flori. Eu am obiceiul sa-l parchez pe-al meu in fata. Alealalte sint parcate in spatele casei. Binenteles ca vede florile, cine crezi ca taie iarba la noi. De-aia avem asa multe flori pentru ca nu-i place sa stea trei ceasuri sa taie iarba. In soarele asta nici nu-l condamn.

Aveam 13 ani pe-atunci....mintenas fac 32.

#18241 (raspuns la: #18238) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Mary - de ueit la: 20/10/2004 21:45:29
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
"Chiar asa de simplu sa fie cum ne propui tu sa credem ? Nu poate fi.
Sa credem deci in stiinta cind e vorba de Suflet ???"

Creierul este extrem de complex, numai simplu nu e. In spatele acestei simple concluzii se afla munca multor oameni, timp de sute de ani.

"Ce este stiinta !? Doar un produs, (tot) al creierului nostru ! Doar un cuvint, in final, pe care l-am ales tot noi pentru a ne putea defini cumva nivelul la care am ajuns, noi oamenii, sau el, creierul uman la un moment dat... Putem sa o numim si altfel, in loc de stiinta, ""progresul omenirii, la un moment dat""….de exemplu."

Stiintza nu este numai un produs al creierului nostru. Cercetatorii nu stau pur si simplu si imagineaza teorii. Stiintza se construieste prin acumularea experientzei multor oameni urmata de trecerea prin filtrul logicii. Este modul prin care oamenii pot sa dea un sens universului in care traiesc.

"Nu putem crede orbeste in acest "moment" la care a ajuns stiinta."

Spre deosebire de religie, stiintza nu predinde a "crede orbeste". Oricine, cu rabdare, poate verifica modul in care rezultatele au fost obtinute. De altfel o noua teorie este atent studiata de intreaga comunitate din domeniu, astfel ca shansele de eroare, desi exista sunt pe cat posibil reduse.

"Pentru ca ea nu este o garantie ca reprezinta adevarul universal."

Un exemplu de garantie a adevarului universal?

"Deci sa ne limitam mintile la stadiul la care am ajuns la un moment dat, nu inseamna ca ii sintem de ajutor stiintei, inseamna ca o boicotem."

Corect. De asta am shi propus sa abandonam o teorie elaborata cu mii de ani in urma (religia) in favoarea uneia care ne poate duce mai departe. Spune-mi te rog, care au fost progresele facute de teologie in ultimii 1500 de ani? Ce contributie a adus ea la evolutzia umanitatzii? Cum ne-a ajutat ea in lupta cu bolile? Scoaterea dracilor din bolnavii de epilepsie, tratarea ciumei prin rugaciune sau arderea de vii a evreilor si "vrajitoarelor", indemnul la prostie in schimbul unei vietzi eterne in paradis? Un medicament nou care ucide cativa oameni poate trimite dupa gratii pe cei ce l-au facut. Stiintza isi permite arareori erori. Cand o teorie este demonstrata falsa, este abandonata. Religia a tinut oamenii in ignorantza shi asta a costat milioane de vietzi. Rasunatoarele eshecuri sunt insa dosite cu lashitate.

"Dar hai sa ne gindim la suflet prin prisma calculatorului cu monitor, cum propui ."

Am precizat anterior ca nu am intentionat o analogie perfecta creier - calculator. Imi asum gresheala.

"In primul rind imaginea este mai degraba rezultatul computerului si nu al monitorului..."

Nu mi s-a parut necesar a intra in detalii. Modul cum un sir de biti e trimis din placa grafica nu mi se pare relevant pentru discutie. Oricum, pot fi de acord cu tine.

"Imaginea exista si fara monitor, in calculator, monitorul o face numai disponibila vederii noastre."

Shi memoria noastra exista in creier, iar mintea o interpreteaza.

Deci, dupa ce inchizi calculatorul, imaginea dispare de pe monitor dar nu si din calculator, daca ai avut grija si ai salvat-o ….:))

Ea este insa in calculator, nu pluteshte intr-un univers paralel. Am zis eu ca memoria se shterge instantaneu? De altfel, in cazul unor leziuni cerebrale se intampla intocmai asha. Bolnavul nu retzine nimic mai mult decat cateva minute. Creierul devine RAM. Unde e sufletul? Shi daca n-are cine sa o salveze?

"Deci, daca imaginea dispare este numai vis-a-vis de ceea ce percepem visual, pentru ca nu mai este valabila vederii."

Ce imagine e aia pe care nu o potzi vedea? Ce relevantza are asta inproblema sufletului?

"Oare ce se intimpla dupa ce murim?? Nu stim….. daca am stii am revolutiona stiinta, de care vorbesti….."

Eu stiu. Shtiu shi altzii. Cred ca stii shi tu acum. Ia ia tu calculatorul ala cu imaginea shi tranteshte-l vartos de cateva ori. Sa-mi spui dupa aia ce ai mai recuperat.

"Dar daca murind fizic nu mai e nimic pe urma, numai gindind ca o posibilitate si mi se pare o jignire adusa omenirii, a tot ceea ce sintem, si ne straduim sa fim."

Asha ne invatza biserica. Viatza asta nu ne foloseshte la nimic, nu are nici un scop. Eu am un scop, poate mai multe. Eu mi le-am propus si ma simt fericit daca le indeplinesc. A contribui cu ceva la avansul societatzii poate fi un scop. Vrei sa spui ca tu nu faci nimic altceva decat sa te gandeshti la viatza de apoi, iar daca faci un bine il faci nu din empatie ci pentru o bila alba acolo sus? Shi care este de fapt acest scop ultim pe care biserica ni-l ofera?

Dupa ce murim raman amintirile shi lucrurile pe care le-am facut. Inainte de a ne nashte nu existam. Asta nu ne deranjeaza. Shi nici pe altzii.

"Pur si simplu nu simt ca face rost sa ne nastem ca sa murim si toate urmele sa ne fie sterse. De peste tot.
Nu pot crede ca Dumnezeu si-ar fi pierdut timpul sa faca doar niste jucarii care dupa ce li se consuma bateriile sa le arunci la gunoi.
Am spus Dumnezeu fara sa ma gindesc de fapt...Vocea subconstientului a fost mai tare..."

Am spus-o shi mai devreme. O teorie falsa nu devine adevarata doar pentru ca asha am vrea noi. Putem sa ne autosugestionam ca e adevarata, dar tot falsa ramane.

Un comentariu la incheierea ta:

In mod evident materia nu dispare, se transforma. Dar ea persista tot ca materie, nu ca o entitate fantomatica in transcedent. In sensul asta suntem nemuritori.
In prezent unii oameni se congeleaza. Sunt sceptic in ceea ce priveshte shansele lor de inviere, da' mai shti?

Este de asemeni teoretic posibil sa mentii un om in viatza indefinit. Poate chiar sa-i salvezi creierul pe un calculator shi sa-i incarci constiintza intr-un corp clonat.

Toate astea sunt posibil de imaginat shi poate in viitor vor deveni realitate. Sa incercam sa facem nemurirea FIZICA o realitate. Dar se pare ca oamenii inca aleg cioara din par.

As remarca in concluzie ca exemplele pe care le-ai dat sunt toate din universul material. Este de intzeles. Este ushor sa vorbim despre suflet, cum o sa zburde el de colo colo, dar adevarul e ca habar nu avem despre ce vorbim. O inteligentza lipsita de suport material este de neimaginat, o abstractiune. Ce ne spune teologia?- Misterioase sunt caile Domnului!

Cu tot respectul,
Ionutz
#25729 (raspuns la: #25706) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru Adela - de ueit la: 07/11/2004 00:05:52
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Sunt de acord cu tine in ceea ce priveste relatia religie - stiinta, ca religia s-a opus si inca se mai opune pe alocuri progresului. Totusi nu cred ca trebuie sa-i punem in carca toate declaratiile facute de preoti. Rezistenta la nou este caracteristica multor oameni, nu neaparat religiosi si ea poate reprezenta o parere personala.

"Ai mai vorbit şi depre paradisul pe Pământ, unde toţi sunt tineri, fără riduri, fără boli, voioşi şi fericiţi, care ar fi un ideal pentru noi, indiferent dacă ni-l oferă religia sau ştiinţa. Uite că acesta poate fi un ideal doar pentru naivi, căci este imposibil, este o utopie. Omul este muritor, deoarece organismul uman se uzează, inclusiv creierul – “locaşul sufletului”. Probabil, ştiinţa va reuşi să “împingă” bariera morţii cu 100, poate chiar cu 200 de ani, dar nu o va putea nimici."

Aici cred ca te inseli. Organismul nu se uzeaza propriu-zis caci celulele sunt inlocuite in permanenta. Chiar si celulele cerebrale se pot reface in anumite conditii. Problema este ca la fiecare diviziune celulara o parte a ADN-ului se pierde. Un numar de diviziuni nu afecteaza organismul deoarece se rup fragmente fara importanta (telomeri), dar ulterior este afectat si ADN-ul util. Exista animale care au rezolvat aceasta problema prin refacerea telomerilor dupa fiecare diviziune, astfel ca imbatranirea nu apare. Procedeul s-ar putea aplica teoretic si la om.
O alta posibilitate de fentare a mortii ar fi ca informatia stocata in creier sa poata fi "salvata" si reincarcata. Sigur aceste idei nu sunt aplicabile in viitorul apropiat dar eu cred ca sunt sanse ca ele sa devina realitate. Din pacate putin oameni sunt constienti de aceste posibilitati si prefera sa se resemneze in speranta unei vieti de apoi in loc sa lupte. Daca toti banii investiti in sistemul religios ar merge spre cercetare sunt convins ca rezultatele nu ar inceta sa apara.

Numai bine.

Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.
(Ioan 8:32)
#27958 (raspuns la: #27929) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluziile mele- raport de cercetare - de Hypatia la: 16/11/2004 18:59:25
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTE ALE EDUCATIEI
MASTER PSIHOLOGIE SOCIALA
MODULUL : ANALIZA SI INTERVENTIA IN GRUPURI SI ORGANIZATII
PSIHOLOGIA REZOLVARII CONFLICTULUI
CONFERENTIAR DR. ANA STOICA-CONSTANTIN
STUDENT: PLAESU TEODORA
ANUL II SEMESTRUL I




CONFLICTUL RELIGIOS PE INTERNET


Lumea internetului, relativ nouă mai ales pentru cetăţenii planetari care trăiesc in România, aduce cu sine o problematica aparte: comunicarea în mediul virtual.
Psihologia confictului în mediul virtual pune în discuţie problematica legată de grup si de conflict, în contextul comunicării la distanţă şi/sau prin intermediul internetului. Scopul cercetării este de a pune în evidenţă modul în care au loc interacţiunile din cadrul grupului constituit prin intermediul internetului, precum şi dobândirea informaţiilor necesare prevenirii şi/sau rezolvării conflictelor pe teme religioase care apar în mediul virtual.
Pentru început, mă voi referi la “grup” si la “conflict”, în încercarea de a fixa cadrul teoretic al cercetării, prin apelul la studiile existente. Ulterior, voi descrie cercetarea întreprinsă în mediul virtual şi apoi voi prezenta rezultatele cercetării.
Plecăm de la considerarea grupului ca fiind “constituit dintr-un
ansamblu de persoane dependente unele de altele în realizarea propriilor
scopuri.” Starea de conflictualitate (intrapsihică, între grupuri sau
subgrupuri, între persoane) este parte integrantă din structura
grupurilor. Raporturile care se dezvoltă aici vor fi în acelaşi timp
fundamental complementare şi conflictuale . Situaţiile de grup
reactivează în special conflictele în raport cu identitatea. Aceasta este unică şi colectivă în acelaşi timp. Dezvoltarea identităţii s-a efectuat, după cum indică S. Freud, prin identificare: “Fiecare individ face parte din mai multe grupuri şi, cu ajutorul identificărilor celor mai variate, s-a orientat prin aceste legături, în multiple direcţii şi şi-a construit idealul Eului propus după modelele cele mai diverse.” Pluralitatea identificărilor posibile şi a imaginilor reflectate de privirea altora face ca fiecare să se confrunte cu propriile sale reprezentări diferite sau cu diversele părţi ale lui însuşi. O referinţă unificatoare se poate găsi doar ca o “verigă dintr-un lanţ”, după expresia lui S. H. Foulkes, în identitatea familială trecută şi prezentă. Aceasta se află la originea legăturilor sociale şi permite situarea şi plasarea în cadrul interacţiunilor ce dau naştere respectivului grup nou. Este vorba, de fapt, nu numai despre o referinţă la interacţiuni şi la un teritoriu familiar, ci şi de introducerea în grup a unei părţi din acest teritoriu familiar, adică a unei părţi din sine, fiecare încercând să structureze realitatea acestei noi situaţii plecând de la propria sa istorie, de la obiectele sale şi de la personajele interne. Dacă şi alte apartenenţe sunt menţionate (profesională, religioasă, politică...), acestea sunt în mod frecvent subordonate cauzalităţii raporturilor familiale: cariera profesională, alegerea religioasă sau politică sunt explicate în termenii unei investiţii sau a unei contra-investiţii legate de moştenirea familială pe care fiecare o poartă în sine.
Din perspectiva psihologiei sociale, organizaţiile sunt grupuri de persoane care interacţionează în baza unor reguli sau norme şi care au o identitate colectivă. Eficienţa grupurilor este apreciată în lumina conceptelor de influenţă socială, comportament de lider, conformitate, coeziune, climat. Integrarea problematicii grupului social în context organizaţional este mai evidentă în domeniul comportamentului grupului în relaţie cu alte grupuri. Tipologia comportamentului grupurilor ori strategiile de management al comportamentului grupurilor sunt tratate din perspectiva interveniei organizaţionale.
GRUPUL ELECTRONIC este grupul ai cărui membrii sunt legaţi între ei prin reţea electronică şi nu dispun de interacţiuni de tip “faţă în faţă”. In mod tipic, grupurile electronice interacţionează prin reţeaua de poşta electronică, trimiţând mesaje. Astfel de grupuri găsim şi în cadrul forumurilor de pe cele mai diverse site-uri (situri). Organizarea acestora este în principal aceeaşi, diferenţele constând în tematicile propuse de administratorii forumurilor sau în chestiuni legate de modalitatea de accesare a sitului. Spre exemplu, pe pagina www.itemsoft.ro , forumul este orientat pe teme de psihologie şi se adresează mai ales psihologilor, studenţilor si profesorilor universitari de la Facultăţile de Psihologie. www.crestini.ro este situl care propune forum pentru cei preocupaţi de problemele religioase şi se adresează în primul rând creştinilor, iar www.poezie.ro este un sit pentru poeţii contemporani şi pentru iubitorii de poezie.
www.Cafeneaua.com este un forum complex prin diversitatea temelor abordate, adresânsu-se tuturor românilor din lume. Aici, fiecare utilizator înregistrat- cu numele real sau pseudonim- are posibilitatea să citească şi să posteze mesaje şi chiar conferinţe pe cele mai diverse teme. “Cafeneaua” este uşor de accesat şi chiar şi un începător al utilizării reţelei electronice de tip internet, poate citi şi scrie foarte uşor. Dezavantajul constă în faptul că utilizatorii- de sex, vârstă şi pregătire diferită-formează un grup foarte mare, neomogen, cu interese foarte diferite.
“Compararea grupurilor electronice cu cele “faţă în faţă” evidenţiază câţiva factori care pot afecta deciziile electronice. In primul rând, membrii au posibilitatea să introducă informaţiile anonim. Şi chiar dacă contribuţiile nu sunt anonime, oamenii se pot simţi oarecum mai anonimi decât într-un grup “faţă în faţă”. In al doilea rând, lipsesc sursele de informare vizuală despre ceea ce simt altii, constând în limbajul corpului şi tonul vocii. In fine, în grupurile electronice pot mai mulţi inşi o dată. După cum vom vedea, aceste diferenţe influentează structura socială a grupurilor şi, în consecinţă, procesul decizional.”
2.CONFLICTUL, aşa cum este definit de Mayer, “este un fenomen psihosocial tridimensional, care implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţiei conflictuale), o componentă afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentală (acţiunea, inclusiv comunicarea)”. In forma sa clasică, un conflict implică atitudini şi comportamente antagonice. In ce priveşte atitudinile, părţile în conflict îşi cultivă antipatia reciprocă, se consideră reciporc nerezonabile şi dezvoltă stereotipuri negative despre oponenţi. Comportamentele antagonice includ porecle insultătoare, sabotajul sau agresiunea fizică. Probabilitatea conflictului creşte pe măsură ce factorii la care ne vom referi mai jos pătrund in relaţiile dintre grupuri:
a.interdependenţa , atunci când persoanele dintr-un grup/organizaţie sunt reciproc dependente pentru îndeplinirea propriilor obiective, există potenţial pentru conflict.Interdependenţa necesită interacţiunea părţilor astfel încât acestea să-şi poată coordona interesele. Conflictele nu apar dacă fiecare “se descurcă singur”. Apoi, interdependenţa inseamnă că fiecare parte are o anumită putere asupra celeilalte şi este relativ uşor pentu una din ele să abuzeze de puterea sa şi să creeze antagonism.
b.diferenţele de putere, statut şi cultură; conflictele pot erupe acolo unde părţile diferă semnificativ în putere, statut şi cultură. Dacă dependenţa nu este reciprocă ci unidirecţionată, creşte potenţialul de conflict. Diferenţele de statut impulsionează conflictul atunci când activitatea într-un grup/organizaţie decurge astfel încât să fie cazul ca oameni care, tehnic vorbind, au un statut inferior şi sunt puşi în situaţia de a lua decizii, de a da ordine sau de a controla pe cei cu statut superior. Când două sau mai multe culturi foarte diferite se dezvoltă într-o organizaţie, ciocnirea dintre convingeri şi valori poate genera conflict deschis.
c.ambiguitatea. Scopurile, jurisdicţiile şi criteriile de performanţă ambigue sunt sursă de conflict. In ambiguitate se distrug regulile formale şi informale care guvernează interacţiunile. In plus, este greu să împarţi laude şi critici în cnformitate cu rezultatele când nu ştii precis cine de ce răspunde.
d.resurse insuficiente: diferenţele de putere se măresc atunci când resursele devin deficitare. Asta nu se întâmplă fără luptă şi conflictele ies la suprafaţă în timpul manevrelor. Insuficienţa resurselor are capacitatea de a transforma conflictele mascate sau lente în conflicte deschise şi acute.
e.identificarea cu grupul şi parţialitatea intergrupuri. Identificarea cu un grup sau clasă de oameni pregateşte terenul pentru conflictul organizaţional. Ei au tendinţa de a dezvolta păreri mai bune despre membrii grupului “lor” şi păreri mai proaste despre grupurile ai căror membri nu sunt. Această parţialitate este legată de buna părere despre sine şi este un factor esenţial. Identificarea cu succesele grupului propriu şi disocierea de eşecurile celor din afară încurajează stima faţă de sine şi oferă sentimente plăcute de solidaritate socială. Atribuirea comportamentului pozitiv propriului grup de lucru contribuie in mod normal la buna părere despre sine. Există mai multe grupuri sau clase cu care oamenii se pot identifica. Ele pot fi bazate pe caracteristici personale, tipul de funcţie sau nivelul funcţiei şi, de aceea, prevalenţa parţialităţii intergrupuri sugerează că organizaţiile vor trebui să acorde o atenţie specială modului în care tratează relţiile între aceste grupuri.
Sursele conflictului pot fi:
a) diferenţele şi incompatibilităţile dintre persoane;
b) nevoi/interese umane;
c) comunicarea defectuoasă sau absentă;
d) lezarea stima de sine ;
e) valorile persoanelor;
f) nerespectarea normelor explicite sau implicite;
g) comportamente neadecvate;
h) agresivitatea;
i) competenţele sociale;
j) cadrul extern;
k) statutul, puterea, prestigiul, “principiile”; utilizarea şi comunicarea culturii şi a informaţiilor.
Tipuri de conflicte: după intensitate,
-disconfortul, adică sentimentul intuitiv că ceva nu este în ordine, chiar dacă nu se poate preciza ce anume;
-incidentul, adica fapte minore, care întristează sau irită un timp, pentru ca în câteva zile să fie uitate;
-neînţelegerea, care are la bază concluzii eronate în legătură cu o situaţie, datorată comunicării neclare sau lipsei de legături dintre preopinenţi. Uneori neînţelegerea survine pentru că situaţia provoacă irascibilitate cuiva. Gândul îi revine obsedant la acelaşi lucru şi perceptiile asupra problemei sunt alterate.
-tensiunea, simptom evident al conflictului, distorsionează percepţia asupra altei persoane şi aproape tote acţiunile aceleia. Relaţia este afectată de atitudini negative şi opinii fixe, iar sentimentele pe care le are faţă de cealaltă persoană se înrăutăţesc semnificativ. Relaţia devine o sursă de îngrijorare permanentă;
-criza este cel mai evident simptom al conflictului. Este momentul în care se întrerupe o relaţie, când apare violenţa, când cearta se înfierbântă, iar oamenii se lasă dominaţi de sentimente, e momentul când se plănuiesc şi se săvârşesc acte necugetate.
Cele mai multe conflicte se reduc la câteva tipuri de bază sau combinaţii ale acestora:
disputele asupra obiectivelor,
disputele asupra faptelor,
disputele asupra procedurilor, se concentreză în general asupra aşteptărilor cuiva legate de comportamentul partenerului.Sunt alimentate de chestiunile de etică, onestitate şi respectarea ierarhiei şi statutului social şi organizaţional.
Conştientizarea acestor diferite tipuri de conflict ne atrag atenţia asupra nevoii de a înţelege exact ce este de fat un episod conflictual. De exemplu, diferenţele fundamentale de obiective nu se rezolvă obligatoriu prin clarificarea disputei asupra faptelor. Se poate produce şi suprapunerea domeniilor. Un conflict factual poate duce la conflict procedural, dacă una din părţi este percepută ca sabotândmunca celeilalte. Când se întâmplă aşa, adevărata rezolvare a conflictului are loc atunci când sunt tratate toate aspectele. In căutarea rezolvării este bine să avem în vedere categoriile de referinţă ale oponentului. Organizaţiile sunt comunităţi umane care se comportă ca oricare alte comunităţi. In interiorul lor, oamenii concurează pentru putere şi resurse; există diferenţe de opinii şi valori, conflicte de priorităţi şi de scopuri; există confruntarea dintre cei care vor să schimbe lucrurile şi cei care doresc să ducă o viaţă liniştită în organizaţie; există grupuri de presiune, clici şi cabale, rivalităţi şi contestări, incompabilităţi între caractere şi alianţe. Diferenţele pot fi necesare, pentru ca o organizaţie să se poată adapta la o lume înconjurătoare în continuă schimbare. Ele alcătuiesc “varietatea necesară” receptarii complexitaţii acestei lumi. Sarcina liderului este să capteze aceste energii şi să folosească difrenţele din interiorul organizaţiei, pentru dezvoltarea ei.Rezolvarea conflictelor presupune şi adoptarea unui stil de management al conflictului corespunzător situaţiei:
-Dacă intervine ceva neînsemnat sau lipseşte informaţia, oamenii trebuie calmaţi, iar dacă oponentul este foarte puternic şi foarte ostil, ocolirea conflictului poate fi un răspuns înţelept -stilul ocolitor;
-In cazul unor greşeli intervenite în managementul conflictului, cooperarea cu cealaltă parte în scopul îndeplinirii dorinţelor acesteia şi nesusţinerea interesului propriu, este semnul distinctiv al stilului îndatoritor, foarte eficace pentru a construi o relaţie de bunăvoinţă.
-Stilul competitiv maximizează impunerea interesului propriu şi minimizează cooperarea. De aceea, specialiştii recomandă adoptării acestui stil atunci când suntem siguri de realitatea faptelor, într-o situaţie de tipul câştig/pierdere sau când nu mai avem de a face cu oponentul în viitor.
-stilul concesiv sau compromisul între competiţia pură şi curtenia pură nu dă conflictului răspunsul cel mai creativ, dar este o reacţie înţeleaptă la conflictele rezultate din insuficienţa resurselor şi o bună poziţie de retragere când alte strategii eşuează.
-In stilul colaborativ, atât impunerea interesului propriu cât şi cooperarea sunt maximizate în speranţa obţinerii unui acord integrativ, care să satisfacă interesele ambelor părţi. Accentul se pune pe o solutie tip câştig/câştig, în care se presupunerea că soluţionarea conflictului poate aduce ambele părţi într-o situaţie mai bună.
Gary Johns şi alţi cercători (Helena Cornelius şi Shoshana Faire) vorbesc despre conflictul pozitiv şi conflictul negativ, în sensul că în grupurile care sunt centrate pe rezolvarea sarcinii, este de dorit prezenţa unui conflict care să ducă la identificarea erorilor, la sufocarea ideilor ilogice, prevenirea gândirii de grup şi buna informare a managerilor, la motivarea oamenilor să accepte competiţia şi schimbarea. In astfel de cazuri, conflictul este o circumstanţă naturală în organizaţii şi nu ia totdeauna o formă deschisă şi extremă. Insă, pentru grupurile care sunt centrate pe relaţiile dintre membrii, competiţia nu este lucrul cel mai indicat, iar pentru a transforma certurile în distracţie, pentru a învăţa că certurile noastre şi diferenţele individuale fac parte din viaţă, că şi pentru anticiparea conflictului potenţial şi tratarea sa în mod constructiv, avem nevoie de pregătire specială. Rezolvarea conflictelor depinde în mare măsură de conştientizarea lor.Vorbim despre conflictul negativ, pentru că de cele mai multe ori, “în conflict omul nu acordă nevoilor celeilalte persoane atenţia pe care o acordă propriilor sale interese.” Abandonul, reprimarea, adoptarea stilului victorie/înfrângere şi compromisul sunt tot atâtea exemple pentru conflictul negativ, pentru că este blocată flexibilitatea, apar dificultăţi, în special atunci când perseverăm în încercarea de a demonstra punctul nostru de vedere, în loc să calmăm lucrurile, sau când pretindem ca totul să fie perfect. Confruntarea cu problema poate fi traumatizantă pentru cei implicaţi în conflict. Uneori ne definim valorile prin semenii şi problemele faţă de care ne opunem; furia şi jignirea sunt cele doua feţe ale medaliei, indiferent dacă sunt sau nu exprimate.
“Voinţa de a soluţiona conflictul este un factor-cheie în rezolvarea conflictelor”, spun cercetătoarele mai sus citate, iar aceasta este suficientă, uneori, căci acolo unde există dorinţă, există şi posibilitatea realizării sale în fapt. “Este incitant să ai această disponibilitate şi totodată să-i ajuţi şi pe alţii să şi-o cultive.” Dar ce-i împiedică pe oameni să dorească rezolvarea conflictelor? Specialiştii au identificat opt atitudini care pot fi răspunsurile la această întrebare: necinstea, stima de sine/orgoliul, nevoia de scuze, dorinţa de răzbunare, lezarea, supărarea, resentimentul, “eu am avut dreptate, tu nu ai avut”.
Dezvoltarea dorinţei de a rezolva problema presupune să se schimbe ceva în interiorul nostru, să ne întoarcem la priorităţi. Atunci când cineva doreşte să rezolve situaţia problematică, nu înseamnă că acea persoană este cea vinovată, ci înseamnă că a renunţat să-l învinuiască pe celălalt, luând-o de la capăt, înseamnă că recunoaşte că satisfacţia pe care i-o oferă o bună relaţie este mai importantă decât aceea de a-şi demonstra punctul de vedere. Pentru a rezolva un conflict în mod civilizat trebuie ca toţi participanţii să dorească soluţionarea lui. Este important să formulăm problema în termeni largi, să identificăm cine sunt persoanele (părţile) implicate în conflict şi să aflăm care sunt nevoile şi temerile importante, care au semnificaţie pentru problema aflată în discuţie, după care urmeaă proiectarea variantelor de soluţionare a conflictului, în trei etape:
generarea soluţiilor;
alegerea soluţiilor
transpunerea in practică a variantelor selectate.
Morton Deutsch vorbeşte despre trei tipuri de bază ale orientării motivaţionale faţă de un conflict: de cooperare- partea are un interes pozitiv pentru binele celuilalt, precum şi pentru al său; individualistă- patea are interes să facă tot posibilul pentru sine şi nu este preocupată de celălalt; şi competitivă- partea are interes să reuşească mai bine decât celălalt şi în acelaşi timp să facă totul pentru sine. Iar “legea simplă a lui Deutsch despre relatiile sociale” indică faptul că: “procesele si efectele caracteristice provocate de un tip dat de relaţii sociale (de exemplu, de cooperare sau de competitivitate) tind să provoace la rândul lor acel tip de relaţie socială”. Inţelegerea condiţiilor care dau naştere la procesele sociale de cooperare şi de competitivitate, precum şi caracteristicile lor, este esenţială pentru înţelegerea circumstanţelor care dau naştere proceselor constructive sau distructive în cadrul soluţionării conflictelor. Un proces constructiv de soluţionare a conflictelor este, în esenţa sa, similar unui proces de interacţiune competitivă. Din moment ce se cunosc o mulţime de date despre natura proceselor de cooperare si de competitivitate si despre condiţiile ce dau naştere la fiecare, multe din aceste cunoştinţe pot fi aplicate pentru înţelegerea factorilor care hotărăsc dacă un conflict va lua un curs constructiv sau unul distructiv.




Tema cercetării a fost aleasă tocmai datorită interacţiunilor de tip internet în domeniul religios pe care le-am putut surprinde mai bine de un an pe forumurile românesti. Am constatat că multe conferinţe erau închise de administratorii sitului pentru că cel mai adesea dezbaterea degenera în conflict. Astfel, mi-am propus să verific ce determină conflictele şi dacă discursul utilizatorilor forumurilor se schimbă o dată cu adoptarea unei comunicări pozitive, plecând de la ipoteza că participanţii la dezbaterile din mediul virtual vor intra mai puţin în conflict dacă vor conştientiza conflictul şi consecinţele sale.
Inţelegem prin “mai puţin” conflicte mai rare şi de intensiune mai scăzută decât cele care sunt acum în forum.
Am formulat următoarele obiective:
1.Chestionarea utilizatorilor unui site, www.Cafeneaua.com, despre modul în care este perceput conflictul şi rezolvarea sa în spaţiul virtual.
2.Identificarea modului în care poate fi evitat/rezolvat conflictul în spaţiul virtual.
Ca metodă, am ales brainstormingul, prin care să colectez de la utilizatori informaţii despre conflict şi ideile lor în legătură cu posibilităţile de prevenire şi de rezolvare a conflictelor. Astfel, am deschis o conferinţă cu titlul “CONFLICTUL;vă rog să mă ajutaţi!” şi în deschidere le-am prezentat celorlalţi participanţi la dezbatere problema aşa cum o văd eu:
“Am constatat de multe ori că dezbaterile din conferinţele Cafenelei se soldează cu conflicte. Pentru că mă preocupă foarte tare acest fenomen, vă propun să-l cercetăm împreună. Pentru început, vreau să ştiu ce credeţi D-voastră despre conflictele din Cafenea. De ce credeţi că apar? De ce sunt "predispuse" conflictului anumite teme? Care sunt aceste teme?
Cum credeţi că ar trebui gestionate conflictele? Vă rog tare mult să mă ajutaţi să facem această cercetare, pentru a evita pe viitor situaţiile conflictuale, pentru a învăţa împreună cum să le rezolvăm, să ajungem la acea parere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni. Mulţumesc tuturor celor ce vor colabora! La urma urmei, suntem o comunitate. După cum unii deja bănuiesc, cercetarea aceasta o fac în calitate de student în ştiinţele sociale.”
Deşi conferinţa este publică şi orice utilizator şi vizitator al Cafenelei are posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere în legătură cu conflictele din conferinţele Cafenelei, am trimis invitaţii personale, prin mesageria privată, mai multor utilizatori despre care ştiam că se află în conflict cu una sau mai multe persoane, iar aceştia au răspuns invitaţiilor mele.
Am ales ca metodă brainstormingul pentru că şi în mediu virtual, această metodă se foloseşte pentru a atinge aceleaşi obiective ca si metoda tradiţională: generarea de idei noi, fără evaluare. Cercetarea de faţă demonstrează încă o dată studiile efectuate despre grupurile electronice: “Dacă au mai mult de doi membri, grupurile acestea sunt mai performante în brainstorming decât cele tradiţionale, atât în calitate cât şi în cantitate. Pe măsură ce grupurile electronice devin mai mari, ele tind să producă mai multe idei, dar raportul idei/persoană rămâne constant. In contrast, când grupurile “faţă în faţă” se măresc, sunt generate din ce în ce mai putine idei de persoană. Ce explică succesul tehnici electronice? Reducerea inhibării legate de participare şi posibilitatea de a comunica ideile fără a-i mai aştepta pe alţii par să fie motivele principale.”
Statistic, după două săptămâni de la deschiderea conferinţei, situaţia se prezenta astfel:
sunt 2612 afisari, 198 de comentarii, făcute de 39 de utilizatori ai Cafenelei, 12 femei si 27 bărbaţi. Din cei 39 de utilizatori, 19 sunt români stabiliţi peste hotare, 11 s-au prezentat ca români rezidenţi în România, iar despre ceilalţi nu putem spune de unde sunt, întrucât nu şi-au dat datele lor personale.
Dezbaterea despre conflict s-a dovedit o ocazie de a răbufni in conflict, pentru membrii Cafenelei care s-au certat de-a lungul timpului, s-au între care s-a adunat mai multă tensiune, prin imposibilitatea exprimarii unor puncte de vedere la un moment dat. Astfel, după primele două mesaje, pline de idei şi încurajările venite din partea gadzei, au urmat alte şapte mesaje, în care participanţii şi-au expus părerile lor. Au urmat apoi trei mesaje din partea gazdei prin care s-a întărit disponibilitatea unora mai timizi de a-si exprima punctul de vedere. Urmează alte sapte mesaje orientate spre aducerea câtor mai multe idei despre conflict, însă apar şi primele nemulţumiri în legătură cu dorinta gazdei de a ajunge la un punct de vedere comun faţă de tratarea conflictelor şi mai ales faţă de prevenirea lor. Işi face loc şi primul conflict, între doi adversari declaraţi: Jimmy_Cecilia şi Anita47: dacă la început fiecare îsi exprima nemulţumirea faţă de temele care ne aduc în conflict, în cearta lor intervine un al treilea participant, AlexM, supărat pe atitudinea poliţienească a lui Anita47 şi postează un mesaj extrem de dur la adresa etniei evreieşti. Conflictul se derulează apoi între cei din urmă şi un alt participant, Axel, încearcă “să liniştească” atmosfera, fără succes. Intervenţia gazdei nu a fost eficientă pentru a opri atacul lui Anita 47. Fiindcă a intervenit şi un alt adversar declarat al său, SB, inflamând şi mai mult atmosfera, unul dintre administratori decide închiderea temporară a conferinţei. Discuţiile purtate pe cale particulară între gazda conferinţei şi celălalt administrator au avut sorţi de izbândă si după apoximativ 24 de ore, conferinţa s-a redeschis, cu eliminarea celui găsit vinovat de starea de conflict: AlexM. Această decizie a fost contestată. In primul rând de Axel, unul dintre artizanii stării de conflict. Anita 47 îl atacă din nou pe SB şi, treptat şi alţi participanţi încep să-şi exprime nemulţumirea faţă de eliminarea lui AlexM, ceea ce determină replici tăioase din partea aceluiaşi Anita47, care îşi îndreaptă furia către unul dintre cei care cereau revenirea lui AlexM, Florin şi atât. Conflictul ia amploare prin intrarea în conflict a unui alt participant, Destin, adversar al lui Anita47. Pentru că administratorii iau dreptul de publicare lui Anita47, conflictul se poartă între ceilalţi doi protagonişti. Incep să intervenă şi alţi participanţi, în încercarea de a linişti spiritele. Interventiile gazdei şi ale altor participanţi duc dezbaterea mai departe, dar şi conflictul. Astfel, Florin şi atât continuă conflictul cu gazda, acuzând-o de intoleranţă. Lui i se alătură Gabi Boldiş, care alimentează conflictul religios, care se va transfoma într-un conflict personal cu Hypatia, gazda conferinţei. Revin Anita47 şi SB, mai calmi, cu câte un banc, menite să relaxeze dezbaterea, dar intervenţia lui Ikoflexer îl aduce în conflict cu Anita47, moment în care Anita 47 este considerat troll de majoritatea participanţilor. “Trollul” este participantul care blochează cu bună intenţie discuţiile, abătându-le de la subiect şi luând la atac persoanele participante. Acum Anita47 este în conflict cu SB, Ikoflexer, Păianjenul şi Adrian Marchidan. Ideea gazdei de a discuta conform unor reguli, anunţate şi ele, a fost foarte rău primită, drept pentru care gazda a fost înfruntată de mai mulţi participanţi. Un alt motiv de conflict cu gazda, a fost neînţelegerea unei alte propuneri din partea gazdei: abordarea problemelor sau subiectelor de dezbatere ca dileme, iar al treilea motiv de conflict a fost prezentarea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, care interzice anumite abordări legate de chestiunea evreiască. E momentul în care conflictele dintre ceilalţi membrii se conservă, iar gazda devine vinovatul numărul 1 pentru starea de conflict. Are un singur susţinător: SB.
Participanţii la dezbatere au indicat drept cauze ale conflictului în mediu virtual urmatoarele:
-educaţia si autoeducaţia (Axel, 24835)
-diferenţele dintre oameni, greşelile de interpretare (Daniela Manolescu, 25398)
-anonimatul utilizatorilor (Daniel Racoviţan, 24810)
-ideile preconcepute si răutatea (Sonia, 24866)
-atitudinea comentatorilor (Desdemona, 25398)
-aţâţarea din partea unora şi activitatea trollilor (SB, 25313) -“trollii” sunt persoanele care deturnează dezbaterea spre ceartă, de dragul contrazicerii şi de a face şicanii celorlalţi)
-Anita47 ( mai mulţi utilizatori au indicat această persoană ca fiind provocatoare de tensiuni şi conflicte)
-lipsa ruşinii faţa de Dumnezeu şi de semeni (Carapiscum, 25164)
-orgoliul (LCM, 25211)
-subiectele de actualitate (Jimmy_Cecilia, 24969)
-discuţiile despre istorie, religie, politică (Florin şi atât 25213)
-subiecte fără zona de mijloc, de armistiţiu
-dogme diferite
-ambianţa NET: fără frică, fără respect (anonim, 25222)
-natura virtuală (Păianjenul)
-evitarea monotoniei (Daniela Manolescu)
-Oamenii îşi dau cu parerea despre lucruri pe care nu le cunosc (AndreiS, 25598)
-intoleranţa (Adela, 25424)

Ca forme sau tipuri ale conflictului sunt enumerate: dezbaterea de idei, pe care unii o identifică cu conflictul, neînţelegerile, criticile.
Nivelurile atinse de intensitate a conflictului sunt sesizate ca : jigniri, insulte, calomnii, ameninţări, certuri, atacuri la persoană.

Comportamente în conflict: defularea, “tonul” ridicat, replici tăioase, hazul de necaz. De la un timp, şi-au făcut loc în variante diferite şi asumarea responsabilităţii pentru conflict şi, pe alocuri, încercări de a se scuza, ceea ce a condus la atitudini mai apropiate de împăciuire, pe de o
parte, dar şi la escaladarea virulenţei mesajelor, pe de altă parte.

Părţi implicate:
mai intâi persoanele implicate în conflict din alte conferinţe, e.g. Anita- Jimmy_Cecilia, Anita-SB, Hypatia-Gabi.Boldiş;
apoi participanţii la această conferinţă, e.g. Destin- Florin şi atât, Anita-AlexM,
urmând ca tensiunea să crească între gadza conferinţei si participanţii nemultumiţi de ideea şi de soluţiile avansate până aici, e.g.: Hypatia-Gabi.Boldis, Mary, Florin şi atât.

Posibile rezolvări:
-recunoaşterea conflictelor existente, SB 25721, Ikoflexer 25642, Anita 25734, Gabi.Boldiş 25723
-renunţarea la controversă, Păianjenul, 25649
-banarea producătorilor de conflict (mai mulţi utilizatori)
-limbaj civilizat şi bun simţ, Sanjuro 24955
-negociere după plan, Hypatia 25402
-hazul si ironia: Axel, Daniela Manolescu.

Deşi participanţii la brainstorming au avansat idei valoroase, atât cantitativ cât şi calitativ, pot spune că rezolvarea conflictelor în mediul virtual şi prevenirea lor a rămas o problemă de cercetat in continuare, pentru că soluţiile propuse au fost aspru criticate şi respinse de participanţi. Cercetările studiate arată că “grupurile electronice înclină să fie mai echilibrate decât cele “faţă în faţă”. Barierile de statut tind să dispară şi participarea este mai uniform distribuită între membri”, pe de o parte, însă “comunicarea electronică a încurajat mesajele impulsive, dure şi exprimarea unor păreri extremiste ()”. Fiind un grup constituit ad-hoc, în care unii participanţi sunt membri mai vechi, iar alţii sunt membri mai noi în “Cafenea”, conferinţa nu s-a soldat cu rezultate mulţumitoare, care să poată fi folosite. “Interacţiunea electronică încetineşte invariabil procesul şi duce la dificultăţi în privinţa atingerii consensului. poate fi o explicaţie parţială, dar lipsa semnalelor verbale şi nonverbale face dificilă recunoaşterea tendinţelor subtile pentru ajungerea la consens. Aceasta sugerează nevoia pentru o versiune electronică a abilităţilor de lider de discuţie” care să conducă grupul ca în maniera tradiţională:
-El este cel care convoacă grupul şi conduce discuţiile;
-pune problema într-o manieră nondefensivă, obiectivă, fără a sugera soluţii sau preferinţe;
-lucrează cu toţi membrii; previne dominarea de către o singură persoană şi protejează membrii grupului de atacuri sau critici severe;
-furnizează date concrete, esenţiale şi clarifică orice restricţii asupra soluţiilor;
-nu face sugestii şi nu pune întrebări care să orienteze discuţia într-un
anume sens;
-pune întrebări stimulative, care să facă discuţia să înainteze;
-rezumă şi clarifică problematica, în câteva puncte, pentru a marca
progresul dezbaterii;
-dispune de răbdare când apar pauze.
Analizând din această perspectivă problema conflictului în mediul virtual,
consider că unele din intervenţiile avute în cadrul conferinţei, au fost
greşite, sporind procesul de “inflamare” a participanţilor. Astfel, planul
sugerat de Hypatia este o astfel de greşeală, care a adus-o în conflict cu Gabi.Boldiş, Florin şi atât, Mary.
Ceea ce mi se pare extrem de interesant este că mulţi utilizatori consideră că pentru Cafenea, conflictul este calea către progres, confundând conflictul cu controversa, şi, de aceea, s-au opus cu vehemenţă încercărilor de rezolvare a conflictului în general, prin practicarea trollării utilizatorilor şi mai ales, a gazdei conferinţei despre conflict, Hypatia.
Ce a determinat pe participanţii la conferinţă să intre în conflict cu gazda?
A fost o întrebare care m-a frământat mai mult timp. Din analiza mesajelor postate, se pot identifica trei aspecte:
1.Dorinţa Hypatiei de a ajunge la un punct de referinţă comun tuturor utilizatorilor “Cafenelei” şi implicit, a conflictelor. Se pare că “acea părere unanimă care să reprezinte politica sitului faţă de acest tip de interacţiuni”, a fost interpretat ca o încercare de uniformizare a opiniilor despre conflict -aspectul manifest- şi refuzul declarat faţă de evitarea, respectiv rezolvarea conflictelor- aspectul latent, la început. Ulterior, aspectul latent iese la suprafaţă, demonstrând rezistenţa la schimbare a mentalităţii participanţilor.
2.Apelul la respectarea regulilor şi a legii, în genere, a displăcut total participanţilor, care au criticat şi regulile şi legea, considerând că dacă sunt imperfecte, nu sunt obligaţi să le respecte.
3.Disponibilitatea diferită de înţelegere şi de acceptare a problemei şi respectiv a soluţiilor, pot fi tot atâtea motive.
Incercarea noastră practică de a dezamorsa conflictul dintre diferiţii utilizatori ai Cafenelei, a evidentiat faptul că oamenii conştientizează conflictul. Problema pusă în termeni de nevoi a reusit să-i transforme pe protagonişti în parteneri, cel puţin pentru un scurt timp. Ei au identificat corect cauzele care i-au adus în conflict şi au căutat să indice şi posibile căi de rezolvare, chiar dacă nu toţi participanţii doresc rezolvarea lui. Proiectarea demersului practic pentru schimbarea atitudinilor în procesul comunicării dintre membrii grupului, a fost sortit eşecului, pentru că unii paticipanţi au simţit noi relaţii de autoritate cu propunătorul şi nu sunt pregătiţi să-şi asume noi responsabilităţi, declarându-se pro comportamentului liber şi neîngrădit de reguli, în care fiecare să-şi exprime personalitatea aşa cum consideră de cuviinţă. In timpul brainstormingului, unii participanţi au reacţionat critic faţă de ideile deja avansate, neacceptând unele dintre idei din pricina prejudecăţilor cărora le sunt tributari. Cercetarea s-a oprit în stadiul alegerii soluţiilor, căci participanţii au refuzat punerea în acord cu privire la rolul conflictului în cadrul grupului. Teama de uniformizare, teama faţă de instalarea gândirii de grup, a determinat pe mulţi să considere că starea conflictuală alungă monotonia, indiferent de costuri. Se pare că lipsa de practicare a deprinderii de a aborda conflictul în maniera victorie/victorie, face ca partenerii de conflict să propună şi să accepte stilul victorie/ înfrângere, în maniera “cui nu-i place ce se discută, să se mute la o altă conferinţă”, făcând abstracţie de faptul că în acest fel de abordare a conflictului, disconfortul pricinuit de reprimarea propriilor opinii faţă de un subiect sau altul, va spori tensiunea între membrii grupului; neînţelegerea provenită din întelegerea greşită a mesajelor şi a adevăratelor intenţii ale partenerului de dialog nu fac altceva decât să sporeasca tensiunea şi să apară situaţiile de criză, de agresivitate verbală, când “comportamentul normal zboară pe fereastră”, aşa cum a fost cazul lui AlexM şi al lui Anita47. Soluţiile, de tipul banării unuia sau altuia dintre participanţi, ignorarea, demonstrează cum un incident greşit perceput, poate fi escaladat.
Incă o data, dacă mai era nevoie, cercetarea noastră a pus în evidenţă faptul că “părţile implicate într-un conflict se angajează adesea în perpetuarea conflictului prin investiţiile pe care le-au făcut în desfăşurarea conflictului; de asemenea, cei ce au căpătat puteri speciale, profit, prestigiu, slujbe, cunoştinţe sau abilităţi pe parcursul conflictului se pot simţi ameninţaţi de diminuarea sau încetarea conflictului.” Perceperea inexistenţei unor alternative sau substitute satisfăcătoare pentru realizarea intereselor aflate în joc în cadrul conflictului determină rigiditatea problemei. “Uneori, limitările motivaţionale şi intelectuale pot face ca părţile să perceapă problemele într-un mod mai rigid decât dictează realitatea, astfel încât ele îngheaţă pe ”.

CONCLUZII
Cercetarea noastră şi-a atins parţial scopul: putem spune că mediul virtual este un cadru propice pentru aparţia conflictelor şi oamenii conştientizează acest lucru, însă în cultura românească se impune o nouă dimensiune a educaţiei, şi anume, educaţia pentru prevenirea şi rezolvarea conflictelor, de la o vârstă cât mai fragedă. Conflictul poate fi o ocazie minunată pentru întărirea relaţiilor interumane, însă numai atunci când partenerii de conflict au abilitatea de a-l fructifica în sens constructiv. Specialiştii ne spun că nu înţeleg o societate fără conflicte, în care viaţa s-ar desfăşura ca în “Minunile Sfântului Sisoe”, a lui Topârceanu: ‘îngerii serafici se întrec în politeţuri şi în fapte bune, sufocând pe bietul muritor!’ “Din păcate, credem că nu putem ignora potenţialul de agresiune şi chiar violenţă ce caracterizează indivizii şi grupurile în societatea actuală. Dar sperăm să-i ajutăm să-şi evalueze corect atitudinile în cazul unor situaţii conflictuale şi să-i consiliem în efortul lor de controlare a unor asemenea conflicte. Conflictul bine gestionat poate deveni factor de progres şi angajament, pe când conflictul stihinic, dezorganizat, are efect devastator, aruncă în hăul arbitrajului oamenii şi grupurile.”





BIBLIOGRAFIE:
1.Chirică, Sofia, 1996, “Psihologie organizaţională; modele de diagnoză şi intervenţie”,Casa de Editură şi Consutanţă, Cluj-Napoca.
2.Cornelius,Helena şi Faire,Shoshana, 1996, “Stiinţa rezolvării
conflictelor”, Editura Stiinţă şi Tehnică, Bucuresti.
3.Deutsch, M, 1998, “Soluţionarea conflictelor constructive, Principii,
instruire şi cercetare”, în volumul “Psihologia rezolvării conflictelor”,
Polirom, Iaşi.
4.Johns, Gary,1998, “Comportament organizaţional”, Editura Economică, Bucureşti.
5.Rouchy, Jean-Claude, 2000, “Grupul- spaţiu analitic”, Polirom,Iasi
6. Stoica-Constantin, Ana, 2004, “Conflictul interpersonal”,Polirom, Iasi
7. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian, 1998, Prefaţă la “Psihologia
rezolvării conflictului”, Polirom, Iasi.

Hypatia
Daca dupa moarte cainii nu se duc in Paradis... (RSI) - de om la: 21/06/2005 17:55:03
(la: Oamenii nu se trag din maimuta)
" Daca dupa moarte cainii nu se duc in Paradis eu vreau ca dupa moarte sa fiu trimis acolo unde sunt cainii !" = super citat!
"chestia" ca animalele nu au suflet poate se trage din "spiritul arian"! Cu alte cuvinte poate un preotel a spus: "...voi sunteti superiori si nu merita sa va coborati la animale, mai...zoofililor" (;-D!
#55844 (raspuns la: #55741) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"crede si nu cerceta" (Honey) - de cico la: 03/09/2005 05:53:08
(la: Stiinta sub microscop)
Sa-ncep cu asta :) Crestinii pretind c-ar fi trecut acum la "crede si cerceteaza" (ba chiar destui spun ca asa ar fi fost dintotdeauna! :))). Cu alte cuvinte, au devenit toti ...cercetatori! Poate cea mai buna metoda de-a distruge un mod de gindire diferit e prin incercarea de a ti-l insusi, apoi a-l deforma prin optica doctrinei proprii. E ceea ce vad ca se-ntimpla :(

De nu ma-nseala memoria, Aristotle si Platon s-au "jucat" cu multe concepte de argumentare bizara, printre care si maieutica. Alaturi de sofisme, era un mod de-a atrage atentia asupra capcanelor discutiilor asa-zis "logice". Voluntar sau nu, chiar noi pe-un forum de-acesta folosim frecvent sofisme sau argumentari aparent corecte, in realitate false la baza ;) Dar asta tine de "arta conversatiei", in stiinta nu si-ar avea locul decit ca materie de studiu ;) Referitor la ce spui tu despre ei, chiar m-ai facut curios, imi voi reimprospata memoria cu acea epoca interesanta.

___________________________________
"Stiinta evolueaza logaritmic" ;)))
(un uom)
#69435 (raspuns la: #69429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pasarea paradisului Ca pe- - de Shtevia la: 14/12/2005 15:29:30
(la: Cele mai frumoase poezii)
Pasarea paradisului

Ca pe-un vârtej de pene colorate
O văd zburând, cu ochii adormiţi.
Aş vrea să mă trezesc pe jumătate,
Să-i netezesc aripile fierbinţi,

S-o liniştesc, să-i spun: - Hai, nu te teme,
Eu te iubesc şi nu-ţi voi face rău,
Nu te-am văzut de-atât amar de vreme
Şi-mi fuse dor de ciripitul tău…

Când mă trezesc, de-acuma nu mai este,
Doar fâlfâit de aripi mai aud
Şi nu mai ştiu – a fost ca o poveste –
Duc mâna la ureche, ca un surd.

S-a stins orice ecou, e zarea lină,
Şi soarele purcede-a răsări…
O, pasăre din rai, ce zi senină
Mi-ai dăruit, ‘nainte de-a pieri!

(Vasiloi Adela)
cri cri - de jeniffer la: 21/05/2006 20:54:44
(la: DUMNEZEUL DUMNEZEULUI - MINTEA OMULUI)
ar fi mai bine sa ne privesti ca elemente,in viata,cert,dar nu altceva in spatiul cunoscut din univers.ca omul nu a fost creat de dumnezeu,ci,prin intermediul apei si schimbarii codului genetic in timp a fost aratat de cercetatori inspre creatia universului cunoscut,dar daca preferi sa il vezi ca o jucarie in miinile cuiva care se gasesta in paradis,care se gaseste nu stiu unde,este o alegere,dar prea inchipuita.
#123463 (raspuns la: #123140) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"crede si nu cerceta" - de abc111 la: 03/08/2006 23:37:51
(la: ATEISM)
Deviza de mai sus este caracteristica pentru pretentiile oricarei religii, nu numai pentru budism. Ca exemplu, colectia de reviste "Viata crestina " din perioada interbelica a avut aceasta deviza inscrisa pe multe numere chiar pe pagina 1-a.

Chiar si azi miracolele crestine televizate din emisiunile televanghelistilor nu permit o cercetare a miracolelor, ci doar expunerea lor. Astfel Benny Hinn, un televanghelist notoriu, a facut sume uriase din "miracolele sale" si chiar a declarat ca e perfect moral si crestin sa cheltuiasca $7000 pe zi cand viziteaza Parisul (cu bani de la enoriasi). Prostia nu are limite si nici excrocheria. Totul e sa plateasca impozite la stat, ca sa nu ajunga la inchisoare ca alti evanghelisti la fel de necinstiti dar mai imprudenti(Bakker si altii).

In alta ordine de idei: e destul de riscant sa judecam "credinta americana" cu aceleasi norme ca si credinta din alte tari, pentru ca traditiile culturale sunt foarte diferite. Multi americani schimba 5-6-7 religii in timpul vietii, oprindu-se la cea care le permite sa aiba o viata mai productiva si sa castige mai bine (spre deosebire de europeni care sunt mai constanti). A vorbi despre religie in America si Europa nu este exact acelasi lucru. Sunt si americani fosti bahai, fosti baptisti, fosti budisti, fosti protestanti, actualmente catolici si pot fi vazuti la tv EWTV (postul catolic de TV).

O completare hazlie despre Bertrand Russell: in timpul unei demonstratii pacifiste la care a participat in cursul primului razboi mondial a fost arestat, iar gardianul inchisorii le-a cerut tuturor sa-si declare religia. Bertrand Russell a raspuns: sunt agnostic. Gardianul nu a inteles si l-a pus sa repete: agnostic. Neintelegand in continuare, i-a spus: stii ce, eu te trec aici catolic ca tot la Dumnezeul ala ne inchinam cu totii!
#137290 (raspuns la: #137263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"crede si nu cerceta" - de tomaki la: 04/08/2006 20:00:52
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Dumnezeu nu inseamna "crede si nu cerceta", El inseamna "cerceteaza, crede si iubeste", pentru ca cum altfel am putea crede in El daca mai intai nu-L cercetam?
#137380 (raspuns la: #137130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"Crede si nu cerceta" - de Ovidel la: 04/08/2006 20:00:52
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Sunt sigur ca acest citat nu stii unde isi are originea. El se continua asa: ....crede si nu cerceta, cauta si vei afla. Asa ca acest precept sa zicem asa, crede si nu cerceta era folosit de comunisti pentru a-l exclude pe Dumnezeu din mintea oamenilor. Sa nu folosim gresit cuvintele din Sfanta Scriptura.
O zi buna!
#137391 (raspuns la: #137130) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
crede si nu cerceta - de Cassandra la: 04/08/2006 22:57:09
(la: ATEISM)
Cea mai mare parte a criticilor timpurii ale crestinismului au fost distruse, cu o importanta exceptie - o lucrare a filozofului grec Celsus, care s-a pastrat datorita unei alte lucrari: Contra Celsum de Origen.

Celsus critica faptul ca crestinii "nici nu rationeaza nici nu sint convinsi de rationament" "Unii (crestini) nu vor nici macar sa dea sau sa primeasca o explicatie pentru care cred, si folosesc expresii ca: Nu cerceta nimic. Crede si credinta ta te va salva. Intelepciunea lumii este malefica iar prostia sa este intuitie"

Celsus critica ceea a putut sa observe in mod direct, acum fiecare, dupa sinceritatea si obiectivitatea sa poate sa discearna daca aceasta atitudine a crestinismului timpuriu s-a propagat in secolele urmatoare sau nu.

Adevar si neadevar - de rational rose la: 22/12/2006 21:59:06
(la: Sunt crestine obiceiurile de Craciun?)
Curios lucru mintea omului... Adoptam foarte repede teorii foarte indoielnice dar care ne plac, in timp ce pentru cele cu care nu suntem de acord cerem infinite dovezi...

Nu ajunge sa fim interesati de religie, ci trebuie sa fim interesati de adevar, fie ca ne place fie ca nu. Daca suntem interesati de adevar e bine sa incercam sa fim obiectivi, si sa vedem ce dovezi REALE exista pentru respectivele teorii, ce este adevarat si ce nu.

S-au gasit si se vor mai gasi specialisti tip Dan Brown, care lanseaza teorii "spectaculoase" bazate pe mai nimic, punand de la ei ceea ce lipseste ca sa le iasa o "poveste" de senzatie.

E adevarat ca de-a lungul secolelor o mare parte din crestinism s-a corupt cu obiceiuri pagane, pentru ca noua oamenilor ne este foarte greu sa renuntam la ceea ce ne place si la parerile noastre si asa se face ca paganii care au devenit crestini au adus cu ei obiceiuri care li se pareau lor bune. Pe de alta parte, cand crestinismul a ajuns religie de stat, s-au facut tot felul de compromisuri diplomatice cu paganii si s-a ajuns la o religie care sa impace pe toata lumea. Insa acesta numai crestinism nu e, si s-a si vazut in istorie la ce devieri a dus (cruciade, inchizitie, etc).

La fel de adevarat este ca in toate timpurile au existat crestini (putini ce-i drept) care au cautat sa pastreze crestinismul adevarat.

De fapt crestinismul ca doctrina a ramas acelasi, oamenii care s-au numit crestini s-au schimbat si au adoptat obiceiuri necrestine.

Vestea buna este ca manualul crestinului, Biblia, exista, si sunt suficiente dovezi arheologice, istorice, filozofice etc ca sa fim siguri de autenticitatea si valabilitatea ei. Nu exista atatea copii (circa 24000 pentru Noul Testament) pentru nici o scriere antica.

Crestinismul nu este o religie care a aparut dupa moartea lui Isus Hristos. Isus Hristos apare si in Vechiul Testament, iar religia Vechiului Testament este aceeasi cu cea a Noului Testament. Isus Hristos nu a schimbat aceasta religie ci a adus o lumina mai buna asupra ei, i-a dat viata, si a aratat cum trebuie traita cu adevarat aceasta religie si ce inseamna ea.

Mithraismul este o religie moarta de foarte mult timp, motiv pentru care exista destul de putine informatii.

Exista mentiuni antice despre un zeu Mithras printre multii zei indo-iranieni, dar apoi se "rupe filmul" si se mai gasesc mentiuni abia in epoca romana despre un zeu Mithras. Anumiti cercetatori "presupun" (nu exista teorie fara presupuneri) ca este unul si acelasi zeu, si ca ce au gasit ei in epoca romana la cel putin un secol dupa Noul Testament (inclusiv chestiile cu nasterea lui Mithras) existau si in mithraismul antic. Ca la orice alta teorie, daca presupunerile sunt false, la fel este si teoria. Cele mai multe mentiuni exista din perioada romana, iar intre acestea atat de multe neconcordante incat nu exista nici un motiv ca sa afirmam ca e vorba de acelasi zeu. Care-va-sa-zica nu se stie cine a "copiat" de la cine.

Sunt multe "presupuse" asemanari intre mithraism, zoroastrism etc si crestinism, aparute in epoca moderna, dar pentru cele mai multe autorii "uita" sa mentioneze dovezile care sustin asemenea afirmatii, pentru ca ele fie nu exista, fie nu sunt credibile, fie dateaza dintr-o perioada foarte tarzie. Intrebati-i pe cei care fac aceste presupuneri pe ce se bazeaza. Se bazeaza pe fantezia lor si pe presupunerile altora, brodate pe niste "pretexte" reale. Oricum aceste asemanari nu au nimic cu crestinismul adevarat.

Ziua de 25 decembrie nu inseamna absolut nimic pentru crestinismul biblic (nu apare nicaieri in Biblie). Nu se stie data la care s-a nascut Isus, ceea ce se stie e ca sigur nu a fost in decembrie. Unele calcule arata ca ar fi fost prin septembrie. Crestinii timpurii nu au sarbatorit "Craciunul", nici nasterea lui Isus. Prima mentionare a datei de 25 decembrie apare tarziu, prin anul 354 d.c., adica dupa decretul imparatului Constantin.

Se pare ca exista mentionat ca si cand mitul spune ca s-a nascut Mithras erau pastori (ei si?) Din cate am citit nu exista nicaieri mentionat in scrierile vechi ca Mithra s-a nascut dintr-o virgina, ci dintr-o stanca (nu se stie daca era virgina :-) Mai mult, se spune ca s-a nascut direct matur, nu prunc. Mai sunt si alte discordante, pe care amatorii de senzational le "uita".

Cuvantul "paradis" vine din persana - posibil, si ce-i cu asta? Si persana de unde "vine"?

Crestinismul adevarat nu este o religie bazata pe emotii (desi nu le exclude) pe fantezii, pe mituri si pe ritualuri fara sens, ci pe ratiune.

Motivul pentru care crestinismul s-a raspandit exploziv dupa moartea si invierea lui Isus (desi in mod normal ar fi trebuit sa dispara: liderul a fost omorat iar discipolii erau fricosi si s-au risipit) este ca apostolii vorbeau despre ceea ce au vazut si auzit ca martori oculari, si despre lucruri cunoscute ca fiind adevarate de majoritatea. Nici cei care li se opuneau nu aveau argumente rationale pentru a-i contrazice; de asta cautau sa-i omoare.

2 Petru 1:16 "În adevãr, v-am fãcut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu întemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcãtuite, ci ca unii care am vãzut noi însine cu ochii nostri mãrirea Lui."

Multe lucruri pot "suna frumos" pentru urechile noastre (cum este citatul din Asimov) dar sa nu aiba alta valoare decat cea a unor tinichele care fac doar zgomot si nu folosesc la nimic.

....
Un paradis inchipuit intr-o l - de jeniffer la: 26/01/2007 17:58:59
(la: frica de aseaman)
Un paradis inchipuit intr-o lume inchipuita, ca o muza a creatiei. Dar pentru creatie nu ajunge sa gindesti.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...