comentarii

o compunere computerul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Cate ore stai la computer - de schitroc la: 20/02/2004 16:28:57
(la: Cat stai la computer si de ce?)
Hi,

1. Nu ne-ai spus totusi cate ore stai la computer.
2. Eu stau in medie 12 ore / zi dar este normal deoarece sunt programator :-)

Sil
computer... - de Little Eagle la: 29/02/2004 14:39:56
(la: Cat stai la computer si de ce?)
Dear Emi K,
Din pacate azi,fara computer esti cam mort...
personal nu am un orar anume,as zice ca in medie as sta cam 5-12 ore pe zi.
Lucrez de acasa si sint artist-illustrator de 7 ani acum in advertising industry,lucrez strict in creion,tus si magic markers,dar trebuie sa scanez lucrarile,sa folosesc printerul si fax machine si photoshop apoi si deci vreau nu vreau tot la computer ajung.Uneori nu lucrez cu zilele dar de multe ori...vin comenzile ca avalansa si agentiile de adv. cam vor totul...peste noapte,fie in mijloc de sapt. fie in weekends.Atunci ..ma apuca dimineata si nu dorm deloc si lucrez intre 14-26 ore nonstop,asa ca la computer stau mai mult ca de obicei si de 6 luni acum port ochelari de vedere de aproape...
Dar pt. ca nu e o munca cu orar fix,ma pot odihni si stind acasa si chiar lucrind e altceva si evident ca nu ma pling,cind cistig 10.000$ pe luna chiar daca lucrez poate 60 ore in acest timp.
Am un MAC(este cel mai bun pt. graphic arts)OS X.2cu G-5 power,ecran de 24"
panoramic,as zice 48cmx31cm plat,am folosit jaguar dar acum folosesc safari
si am cablu DSL Verizon fiind cel mai rapid aici in USA.Uneori folosesc si MAC OS 9.2.
,e usor de trecut de la OsX.2 la 9.2.Computerul m-a costat 6000$ dar e o investitie buna!Trebuie sa fie la zi si cit mai rapid!
Nu e o reala pasiune pt. mine,ma scol diminetile cu dureri de cap si ochi dar trebuie sa-mi cistig existenta,e ca un fel de chitarist in vreun grup care daca nu are chitara buna...nici sunetul nu-i bun si n-ar fi muzician....
In special lucrez noptile caci agentul meu ma suna pe la 4 PM si imi faxeaza scenariile pt. reclame,am uitat sa zic ,ilustrez reclame comerciale pt. TVnea americana si mi le vad filmate zilnic pe diverse canale dar Urasc reclamele,cind apar la Tv.imi gasesc altceva de facut,in general ne uitam pe cablu Tv.caci nu are reclame!!!!
In trecut habar n-aveam de computer,TOTAL ILLITERATE!!!Abia de 7 ani folosesc masinaria asta pt. ca am nevoie de ea.In plus internetul m-a ajutat sa-dau de fosti colegi de liceu si prieteni vechi,are deci partea lui buna!
la fel uite cum azi avem o conversatie!Deci poate merita sa am dureri de cap?
Asa ca ar putea fi ceva addicted si simultan o pasiune?Nu stiu precis,e la fel cum unde traim eu si sotia este NECESAR sa avem masina,o consider necesitate altfel NU am cum sa ma misc,sa merg la super alimentara este cam 15 min. cu masina!La rude si familie,peste 30 min.
Traim in mijlocul naturii ,paduri si lacuri peste gard dar liniste si asta e ce am dorit...cit mai departe de lume!Deci si computerul e o necesitate in final,fara el nu mi-as face munca.
Cam atitea acum,
LOVE&PEACE,
OZZY
Pai...mie imi place sa citesc - de mya la: 24/09/2004 13:54:53
(la: Ce hobby-uri aveti?)
Pai...mie imi place sa citesc (in original daca se poate), sa desenez (si pictura da´prefer desenul in creion si in carbune) si sa fac haine. Ba mai si brodez (sau tricotez) cand imi vine cate o idee. Stiu...o sa ziceti ca nu sunt normala...pai cine mai brodeaza in ziua de azi? Cine mai are rabdare? In epoca computerului...auzi...sa staaaai asa si sa tot brodezi cu orele. E socant!

Pe astea trei le-as numi hobby-uri. Le fac de mica si fara oprire in orice moment cand am timp liber. Chestia cu cititul a venit mai tarziu un pic. M-a crescut bunica, deh...pe vremea ei femeile stateau acasa (oau...ce vremuri, mi-ar placea si mie sa stau acasa toata ziulica si sa fac ce vreau!).

Imi mai place sa invat limbi straine, am asa...o dambla, stiu eu daca e hobby sau nu?! Iau o limba - engleza...sa zicem, si o invat singura (cu casete, cu carti, cu gramatici d-alea complicate), pe urma imi platesc un profesor (neaparat englez) si fac ore serile. Apoi citesc romane in limba respectiva zilnic pana ajung sa o stapanesc bine (da´nu perfect, deh!). Nu sunt bogata da´daca nu dau bani pe haine, potol mult...imi raman destui ca sa dau banii pe ore de engleza (sa zicem).

Cam asta e. O sa ziceti (cum zice toata lumea) ca ... am prea mult timp de pot sa fac toate astea. Da´nu-l am, doar ca le combin. Uite...cand dau la pedale pe bicicleta ergonomica - citesc, cand ma uit la televizor - cos si cand desenez - ascult casete cu conversatie in franceza ;-).

Stiu pe cineva care are un hobby foooarte interesant, hm...inventeaza feluri de mancare (bunnnaaa rauuu!). Tipul e om de afaceri (bogat, fost violonist) si...cam dolofan, ce-i drept. Da´te loveste cu niste mancaruri de nu le uiti pana mori! Sau mai stiu pe altul care face mobila (e arhitect), face schitele, taie lemnul, pe urma il combina si transforma in mobila foooarte ca lumea, cu design de vis. Si uite ca mai stiu pe inca cineva (daca nu v-am plictisit destul) care...canta la chitara electrica, compune cantece, le inregistreaza (voce, scule, amplificatoare, etc.) si e programator. Interesant, nu?

Cica "hobby" e ceva ce faci in timpul liber, ceva ce-ti place mult, ceva ce faci in mod regulat si nu in timpul orelor de serviciu - conform Cambridge Learner´s Dictionary.
#23279 (raspuns la: #23270) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Computer arts, dictatura si artistul roman - de Dinu Lazar la: 30/12/2004 00:04:34
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
In revista din decembrie 2004 "Computer arts" care apare la Paris, intilnim citeva pagini dedicate artei romanesti; ca fotografi sunt prezentati domnul Bumbutz si cu mine.
Articolul demareaza cu ineptia des intilnita printre cei de aici ce au nevoie de spatiu pirjolit ca sa spuna ca nu a fost nimic pentru ca sa se dea ei grande in parcare... citim deci o fraza parca scoasa din gindirea adinca a unor contemporani fara opera dar cu mare nevoie de recunoastere:
"dupa mai multe decenii de dictatura, artistii romani nu au inceput in mod real sa se exprime decit din anii `90"
Cu exceptia acestei gafe monumentale ( a existat arta si sub Caligula, si sub Hitler, si sub Mussolini, si sub Ceausescu...) paginile sunt interesante; pentru ca revista e de negasit la noi, am pus pentru cafegii interesati coperta si citeva pagini la www.fotografu.ro/ca
#32426 (raspuns la: #32359) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Computer arts - de AG la: 31/12/2004 01:29:31
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Computer Arts este o revista de origine britanica de fapt. Probabil ca
revista franceza este o "extensie" locala [firma "mama": http://www.thefuturenetwork.plc.uk/home.asp ].
Profilul revistei engleze este mai mult de grafica computerizata si se gaseste si pe aici.
Ca multe alte reviste britanice, este frumos ilustrata si are materiale interesante deobicei.
Dar nu cred ca este o revista care se distribuie ori ajunge pe mesele celor interesati de cumparat imagini.
Oricum, felicitari si La Multi Ani!
#32491 (raspuns la: #32479) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Povestea omului... eseul 2 modificat - de spinroz la: 08/05/2005 20:57:43
(la: Copilaria)
Dumnezeu, ca orice tată grijuliu a pretins copiilor, Adam şi Eva, supunere şi ascultare. Copii, ca orice copii, au uitat de îndată de interdicţiile Tatălui şi s-au lăsat ispitiţi de şarpe care i-a îndemnat să mănâce din fructul oprit. A nu se supune, a nu asculta stă în firea oricărui copil. Dar mai cu seamă când e vorba de cunoaşterea binelui şi răului... curiozitatea de a experimenta binele şi răul e în firea nu numai a copilului, dar, şi mai cu seamă, a celor ce au gustat deja din pomul cunoştinţei binelui şi răului;alte tentaţii ale cunoaşterii ne ispitesc pe fiecare şi alţi şerpi ne îndeamnă să gustăm din pomul interzis, tot mai mai bogat şi mai stufos al cunoaşterii binelui şi răului. Totul ar fi fost bine, Dumnezeu nu l-a stigmatizat cu păcatul, ci doar l-a alungat din rai, ca să-şi câştige pâinea cu ,,sudoarea frunţii sale'' , mai cu seamă că omul devenise ca El şi putea acum netutelat de Tatăl să-şi câştige pâinea,singur, autonom.
Dar s-a găsit un renegat al filosofiei antice care s-a convertit la catolicism şi a zis: ceea ce au făcut cei doi, Adam şi Eva a fost cel mai mare păcat; el au pus în spinarea generaţiilor care au urmat păcatul originar. Şi ca să justifice păcatul a scris o cugetare la fel de absurdă ca şi interpretarea care a dat-o mitului biblic: ,,omul a căzut în păcat.'' Sf. Augustin, căci despre el este vorba, a cugetat adânc şi a zis:,,Fiindcă omul, în rai nu a voit ce putea, de atunci încoace el nu a putut ce voia.’’ Omul a pierdut o libertate, e adevărat, cea a inocenţei, dar a câştigat o alta, cea a conştienţei. De atunci fiecare generaţie repetă căderea în păcat; până în momentul ieşirii din copilărie copilul trăieşte fără de griji într-o dulce uitare de sine, de lume şi de real şi reiterează astfel starea edenică a omului adamic; apoi când intră în pubertate el cade în păcat, apare dorinţa caun şarpe ce s-a insinuat fără să ştie în sufletul său inocent. De aici, din mitul biblic, Sf.Augustin a reclamat dogma predestinării: omul nu poate evita să săvârşească păcatul, fiecare este predestinat din eternitate, de Dumnezeu spre a fi mântuit sau pierdut; este ,,păcatul moştenit’’ ce se transmite ereditar şi pe care fiecare generaţie de copii îl săvârşeşte odată cu ieşirea din copilărie şi păşirea în prebubertate sau pubertate . Platon nu a vorbit de păcat , el a vorbit despre o ,,lege a amintirii’’ , ,,o reminiscenţă’ care ne face să cunoaştem realitatea fără ca cineva să ne fi învăţat ceva despre ea. Alegoria mitului peşterii pare atât de asemănătoare cu mitul biblic; doar morala binelui şi răului ce însoţeşte formarea raţiunii emană în plus mitul biblic. La fel ca Adam şi Eva , după ce s-au înfruptat din pomul cunoaşterii şi li s-au deschis ochii, omul din peşteră suferă o închidere ochilor, nu poate ţine ochii în lumină , nu se poate acomoda cu lumina cunoaşterii, îl orbeşte. Asemănător se întmplă cu oricare copil care iese din copilărie şi intră în pubertat: i se deschide ochii. Pe măsură ce omul iese din negura primitivă la lumina culturii el se eliberează de aparenţa lumii sensibile care ne face pe toţi prizonieri ai supravieţuirii; pe Adam şi Eva care deşi trăiau prea fericţi în grădina raiului şi poate tocmai de aceea aveau ,,ochii închişi''(vieţuirea în dulcele Eden nu era prea propice dezvoltării gândirii, dimpotrivă îndemna ,,la dolce farniente'' ) pe oamenii din peşteră, prizonierii ai propriei lor lumi materiale, nu-i interesa lumina cunoaşterii,ba chiar le era teamă, lumina le făcea rău şi voiau să se întorcă la lumea lor cea a umbrelor. Când mănâncă din pomul interzis, lui Adam şi Evei ,,li se deschid ochii'' şi încep să vadă şi primul lucru care l-au conşteintizat când ,,li s-au deschi ochii'' a fost că amândoi erau goi. La ce vârstă conştientizează acum copii că sunt goi? Cunoaşterea ne scoate la lumină; ea ne dezvăluie toate principiile care stau la baza Creaţiei lui Dumnezeu. La capătul drumului, acolo de unde vine lumina, îl vom afla pe El, pe Creator. Noi îl căutăm pe Dumnezeu în lumea sensibilă, însă Plotin însistă în toată doctrina să ne demonstreze că de fapt Dumnezeu se află în noi. E adevărat că Dumnezeu se află în lume, adică în întreg universul. ,,Dacă ar lipsi din lume, ar lipsi din noi.'' spune Plotin. (Enn II,,9,16,25). Toată căutarea noastră în lumea sensibilă e de fapt căutarea lui Dumnezeu, dar căutarea asta în afară noastră se prea poate să fie un ocol mare în spaţiu şi timp care să ne aducă în cele din urmă în noi înşine. S-ar putea ca Plotin să nu se fi înşelat de vreme ce în meditaţiile sale l-a cionteplat înlăuntrul său pe Dumnezeu. Plotin spune că în noi, în partea pe care nu o conştientizăm se află partea superioară a sufletului, ,, modelul gândirii divine''. Prin acest ,,model al gândirii divine'' spune Plotin Dumnezeu se află în noi. Plotin nu vorbeşte de inconştient, noi însă îl intuim în ceea ce el numeşte ,,partea superioară'' , sau ,,partea de sus'' ca fiind inconştientul. Nu este cel instinctual al lui Freud , ci acela al lui Jung, format din arhetipuri şi scheme ce compun ,,inconştientul colectiv'', adică ca să vorbim în limbajul IA-ul un program mintal împlantat în reţelel neuronale fundamentale, ce constituie ,,mintea'' din creierul noului născut, cu care fiecare ne naştem şi cu care accesăm lumea reală spre a cunoaşte binele şi răul în baza căruia ne formăm prin repetiţie raţiunea, conştinţa, conştientul într-o perioadă atât de lungă de timp, 21-23 de ani pe care nici o altă primată nu o are în programul genetic. E vârsta când la om se definitifează mintea şi reţele cortexului şi când devenim autonomi , netutelaţi de tata şi de mama. Nimeni nu se naşte cu creierul ,,tabula rasa'', nici măcar oligofrenii sau idioţii; dacă nu am avea implatat în acel inconştient colectiv , virtual, scheme, reprezentări şi arhetipuri ale lumii reale, ce se constituie ăîntr-unprogram logic şi coerent de accesare a realităţii, fiecare din fiinţele umane nu ar putea cunoaşte realitatea conştient. Nici un computer nu poate funcţiona fără un program adecvat;nici o minte nu poate funcţiona fără un prograrm. Cu cât un program este mai inteligent cu atât computerul trebuie să fie mai performant; cu cât o minte este mai inteligentă cu atât creierul trebuie să dispună de reţele neuronale mai performate. imageria crebrală a demonstrat că nu un creier mai mare este mai performant ci amploarea reţelelor neuronale care participă la emiterea unui gând.
Această ipoteză a ultimului mare păgân mistic că cee ce căutăm noi în lumea sensibilă se află în noi îmi aminteşte de Alchimistul lui Coehlo: comoara pe care a căutat-o în aventura sa în deşert, la Piramide, se afla chiar acolo în locul în care dormise şi visase Santiago.
Pe la şapte-opt ani, fiecare copil încalcă legile raiului şi muşcă din pomul cunoaşterii binelui şi răului. E un păcat o moştenit ereditar şi fiecare îl comitem inconştient. În momentul când el începe să deceleze binele şi răul, când apar primele semne de ruşine, de smerenie înseamnă că s-au format primele reprezentări de judecată raţională. Odată cu raţiunea apar şi primele exigenţe morale cele ale binelui şi răului. Plotin, foarte zgârcit cu biografia sa, a povestit discipolilor săi un episod pe care Porphyrios l-a consemnat în Viaţa filosofului ,,Deşi începuse să meargă la dascălul de gramatică şi împlinise opt ani, se ducea la doica lui şi îi dezvelea sânii, dând să sugă, dar spunându-i-se într-o zi că este un copil rău i s-a făcut ruşine şi a renunţat.’’(V. P. 3.2).
E oare păcatul cunoaşterii marele păcat al omenirii? Numai filosofii creştini, începând cu Augustin, au pus în cârca omului cunoaşterea binelui şi răului drept o cădere în păcat. Noi credem, dimpotrivă, că omul s-a înălţat prin acestă cunoaştere! Prin cunoaşterea binelui şi răului a ajuns asemeni Creatorului. Dumnezeu însuşi a recunoscut acest lucru: ,,Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul.’’(Facerea 3,4). Dacă omul a ajuns ca Dumnezeu, înseamnă că această cunoaştere a binelui şi răului din lumea sensibilă nu e o cădere în păcat, că nu îi este legiut lui Dumnezeu să-şi împingă propria creatura în păcat, ci o înălţare, că doar u întâmplător ne-a făcut după chipul şi asemănarea sa. Ideea păcatului ne-a fost indusă de teologii creştini,începând cu Sf Augustin spre a ne stigmatiza astfel originea, în folosul lor. Şarpele a spus adevărul! Dumnezeu a confirmat spusele lui.
De ce totuşi i-a interzis Dumnezeu, creaturii sale, să mănânce din pomul cunoaşterii binelui şi răului? A vrut Dumnezeu ca omul să rămână un veşnic copil inocent? Dacă, da, de ce l-a vrut pe om astfel? (va urma...)
#47593 (raspuns la: #47477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Tehnica shuterizeaza si arta decedeaza - de Dinu Lazar la: 06/07/2005 11:17:38
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Exista pe spatiul virtual romanesc un numar de liste de discutii si forumuri in care fotografia este la ea acasa; cine vrea, poate citi si vedea lucruri interesante la galeria foto, fotogigital.ro, computer games forum, badorgood, photomagazine, fotomagazin, si la softpedia - in acest din urma spatiu fiind si cel mai animat loc.
La softpedia se discuta tot felul de lucruri interesante; printre alte discutii, la
http://forum.softpedia.com/index.php?s=ef54a7701f9d906ea9ac8b385f5a8b27&showtopic=65543
exista o interesanta manusa aruncata, in sensul unei invitatii la o discutie foto legata de ipoteza, desigur adevarata, ca sa se analizeze si lucrari mai slabe facute de fotografi mai avansati; ca exemplu sunt date lucrarile lui Bumbutz facute la ultima expozitie, niste portrete alb negru, si imaginile facute de mine la o filmare recenta.
Aici ar fi prima mica problema; nu poti compara niste lucrari elaborate, unitare, adica portrete lucrate la meserie intr-o unitate de spatiu si timp, cu o lucrare utilitara facuta cu un scop exact si cu jdemii de complexati care te gonesc din cadru, de prosti care se enerveaza si de nebuni care se cearta pe cap; e ca si cum ai compara mere cu pere sau si mai si, compot meserias de mere mincat in studio boiereste cu pere acre mincate pe frig si zoaie, daca nu le uita productia.
Bun, trecind peste primele consideratii, sa citim o fraza a celui care a invitat oamenii sa discute:
"De multe ori am vazut ca sunt apreciate fotografii mai degraba mediocre doar pentru ca au fost postate de fotografi (amatori sau pro) care si-au facut deja un nume. "
Aici cred ca exista o mica problema care se poate transforma prin omisiunea analizei intr-o capcana.
Adica, fotografia nu este numai o aplicare a unor cunostinte sumare de compozitie, care si aia e crezuta de multi subinteleasa, si o folosire a unor aparate care stiu singure sa expuna si sa realizeze o poza buna;
uitam ca unii folosesc mijloacele fotografice pentru a realiza - atit cit se poate - o opera de arta.
O imagine nu inseamna numai elementele de baza, ci si un mijloc de comunicare a unor stari, senzatii, credinte, frici, sentimente.
Diferenta dintre o imagine perfecta, care are de toate, dar care nu spune nimic pentru ca nu are ce, si o imagine care schioapata tehnic, dar din care curge plinsul, risul, durerea sau speranta, este ca diferenta dintre ceva care orice ai face e mort si ceva care traieste.
Este adevarat ca pentru a face o poza buna trebuie mestesug; dar mestesugul nu e arta si nu pot fi analizate la o imagine atributele artistice folosind cunostintele relative despre expunere, perspectiva si cadru.
Pina una alta, nu cred ca trebuie sa ne intoarcem la antichitate, unde arta era socotita ca mimesis, o imitare a realitatii - adica ala care face o poza mov e timpit, ca nu asa se fac pozele.
De mult timp, in fotografie cam de la inceputul secolului trecut ( 1900...) accentul s-a deplasat treptat in fotografie de la perfectie catre expresiv, de la cautarea frumusetii clasice bine compuse, la expresiv, la ceea ce pune in efervescenta intreaga afirmare pasionala a tumultului sufletesc, si ma gindesc cind scriu aceste cuvinte, de exemplu, la imaginile Alinei Andrei, aflate atit de departe de abordarea clasica si tocmai de aceea atit de incarcate de o vibranta stare de continua cautare.
Esential, cind cineva analizeaza o imagine, este sa nu uite ca in afara caramizilor de baza, in afara elementelor componente, care si ele necesita multa munca si efort pentru a fi cunoscute ( nu poti sa pui mina pe un aparat si sa faci "instinctiv" niste poze si sa ii intrebi pe ceilalti ce parere au decit daca iti lipseste cu desavirsire o minima cultura vizuala, si nu poti raspunde unei astfel de intrebari decit daca nu ai ce face) - exista o relatie, o structura artistica; mesajul transmis prin comunicare artistica trebuie sa fie elaborat pe baza aceluiasi cod, cunoscut de ambii factori ai comunicarii.
Dar, acest cod nu include bastonasele si cercurile desenate in clasa intii, dupa care nu pot fi analizate poeziile unor poeti; ca sa intregesc comparatia, oricui aflat in primele faze ale descoperirii scrisului i se va parea stupida orice poezie scrisa de mina de un poet, care dezordonat si dezlinat, pe un servetzel, poate foarte bine sa compuna un catren altfel nemuritor.
In acest sens, mi se pare interesant si cred ca e un punct de plecare titlul discutiei de la Softpedia: "Fotografii...nu asa bune, si artistii au zile mai proaste" - eroarea de baza fiind deci ca nu putem analiza o imagine numai dupa culoare si elemente sumare de compozitie.
O imagine care incearca sa exprime o stare poate fi oricum, si chiar este asa de multe ori; importanta este starea si puterea de a comunica starea, si asta, repet, nu se face cu notiuni scolastice si din pacate adesea elementar intelese, legate de perspectiva, cadraj si cromatica.
La sfirsitul discutiei (#50) este intrebata lumea ce parere are de o imagine a lui Bumbut, la care o voce din public spune ca "Sa vanam poze proaste e prea usor, nimeni nu poate sa faca numai poze bune. "
Parerea mea este cu trebuie sa ne avintam sa analizam ceea ce e evident de neinteles pentru cel care nu isi pune problema exprimarii eului ci a aplicatiei scolastice a unor notiuni elementare de cadraj si de tehnica fotografica, si aia dobindita comic de la niste inculti care ar trebui amendati sau arestati de Academie, daca asa ceva ar exista, pentru delictul de omor la popor, cu cuvinte ca viufinder, shuterizare, apertura, lentila, etc., omor care se face permanent in articolele dedicate fotografiei in revistele de IT si chiar de fotografie care apar in limba romana.
Ca sa revenim la imaginea lui Bumbutz din #50, mie imi place foarte mult; are stare, are glagorie, are un algoritm trist si e o poezie frumoasa; asa mi se pare mie; altuia i se poate parea desigur o prostie; dar in analiza unei opere de arta, a unei poezii, nu trebuie sa facem neaparat apel la marca pixului cu care a fost scrisa sau la egalitatea literelor ori la alinierea strofelor la linia caietului de dictando.
Parerea mea...
#58180 (raspuns la: #58156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Afirmatia: Computer Games - de latu la: 16/11/2005 10:57:10
(la: Calculatorul: inamic public nr.1?)
Afirmatia:
Computer Games – Sfarsitul vietii tale sociale
are o explicatie:
Au aparut tot felul de studii, s-au nascut controverse
Despre scopul studiilor putem discuta multa vreme, ca si despre autorii lor.

Insa intre a-l sti pe fiul meu la crasma din colt cu "prieteni" cu care paharelele isi pierd numarul si a-l sti in camera in fata pc-ului jucandu-se, prefer a doua alternativa.
Involuntar ma gandesc si la alternativa de a-si petrece timpul liber in fata televizorului si atunci prefer din nou varianta cu computerul, observand pe margine, ca a manui un computer este parte integranta din viata de zi cu zi la scoala, la servici, etc... Poate in Romania de azi inca nu dar in cea a generatiei copiilor nostri, cu siguranta.

Sigur ca nu sustin ca jucatul la calculator foloseste mult la dezvoltarea indemanarii de a manui pc-ul. Insa un pic de influenta tot avem si noi parintii asupra copiilor, pentru a le canaliza din cand in cand atentia si concentratia asupra altor posibilitati de a folosi un computer.

De altfel, instalarea unora dintre jocuri pe computer, constituie activitati care fac necesare cunostinte tehnice, ce depasesc de multe ori ceea ce cunoaste "muritorul de rand" de la birou sau din incercarile de a patrunde "in spatele usilor inchise" ale tehnologiei secolului 21...
la Roma cu carutza! - de proletaru la: 14/08/2006 18:45:10
(la: Determinismul matematic vs. haos)

e bine ca nu poate exista o asemenea perspectiva ciudata. bagam totul in computer si nu mai avem nevoie de istorie, psihologie, sociologie.... iar religia si-ar pierde logica si utilitatea.
sunt cunoscute destule astfel de modele simplificate si care ignora majoritatea elementelor care compun umanul.
ascultati "Simfonia a 9-a" si daca cumva vi se pare ca e compusa de maimutze... atunci poate exista un asemenea model iar Dumnezeu nu are ce cauta in viatza noastra. poate aveti totusi alta parere.
Nimic mai bun - de Horia Ciocoiu la: 15/08/2006 00:19:16
(la: Determinismul matematic vs. haos)
decat mentionarea lui Dumnezeu pentru a ucide o discutie filosofica...
Cred ca am fost inteles gresit: computerul mentionat era doar un exemplu.
Eu ma refer de fapt la o entitate capabila de analiza, ca o fi ea un computer formidabil sau o inteligenta superioara nu are importanta. Ceea ce incerc eu sa supun dezbaterii voastre este o teorie, prin urmare teoretica :), asa ca putem presupune ca acest supersistem de analiza este nu este supus erorii.
Il voi lasa pe Laplace sa vorbeasca in locul meu, pe langa faptul ca este mai elocvent decat mine, s-a gandit primul la aceasta teorie.

"Noi trebuie deci sa consideram starea prezenta a universului ca efectul starii sale anterioare si ca o cauza a celei care va urma.
O inteligenta care, la un moment dat ar cunoaste toate fortele de care este insufletita natura, cum si situatia respectiva a fapturilor care o compun, daca pe de alta parte, ar fi destul de vasta ca sa supuna aceste date analizei, ar imbratisa in aceeasi formula miscarile celor mai mari corpuri ale universului, ca si cele ale celui mai usor atom: nimic n-ar fi nesigur pentru ea, iar viitorul ca si trecutul ar fi prezente ochilor sai.
Spiritul omenesc ofera in perfectiunea pe care a stiut s-o dea astronomiei, o schita slaba a acestei inteligente"

Pierre-Simon Laplace
Incercare filosofica asupra probabilitatilor, Paris, 1814


buricul (compunere) cicatr - de Marlene_ la: 12/11/2006 11:32:25
(la: BURICUL, GLORIA MUNDI)
buricul (compunere)

cicatricea care ramane dupa taierea cordonului ombilical, a nu se confunda cu cordonul in sine. in unele parti ale globului cordonul se taie cu dintii sau cu tot felul de obiecte pe care nici nu ti le poti imagina intr-o tara civilizata, asa ca imi pare rau sa-ti spun dar postulatul tau e gresit: buricul este un inceput sau... un sfarsit.
levogir, dextrogir?!? (asta-i de la chimie nu de la buricologie) mai degraba poate fi BAGAT sau IESIT, dupa cantitatea de grasime si gradul de flescaiala al muschilor pe care sta. mai exista si un tip intermediu. cel mai frumos zic eu e buricul bagat la locul lui in burta, asa incat poti introduce (sau iti poti introduce) degetul sau alte obiecte in interior cu riscul insa ca uneori sa le pierzi. Madonna spunea "ma trec fiorii pe schinare de cate ori imi bag deshtu-n buric". Nici prea adanc nu-i frumos mai ales cand lasa sa se acumuleze "fluff" adica un ghem de par, celule moarte, praf, rapan si alte chestii, amestec mai fertil chiar ca humusul, daca-ti cade acolo o samanta poti cultiva cartofi, rosii, marar si alte plante. curios ca are mai tot timpul aceeasi culoare albastruie. si ca sa vezi ca orice e posibil pe lumea asta, unii colectioneaza fluff...
expresia "buricele degetelor" apare de la buricul iesit in afara, cel mai urat dupa parerea mea. nu mi-ar placea sa-l am asa si sa-mi spuna lumea "buricato", desi sunt multi inebuniti si dupa tipul asta , sunt fetisisti si se excita doar la auzul cuvantului buric. ce poa' sa faca astia cu un buric depaseste imaginatia majoritatii, chiar si a mea.

Argumentul buricului spune ca dumnezeu i-a creat pe adam si eva cu buric cu tot, asa cum a creat si copacii cu inele de varsta de-a gata. altii spun ca nu, i-a creat fara buric ceea ce a bagat multi pictori vestiti in mare incurcatura pentru ca biserica le cerea sa nu le puna burice nici lui adam nici evei chestie cam de neconceput pentru un pictor. asa ca le-au pictat si ei cum au putut , cu mai multe sunci pe burta ca sa dea o nota de incertitudine.
eu cred ca adam si eva nu aveau buric pentru ca dumnezeu nu poate sa creeze ceva doar ca sa insele aparentele. asa ca imi imaginez cum adam si eva erau ca un fel de atractie de balci pentru descendentii lor: "ha, ha, tata si mama nu au bu-ri-iii-c" saracii nici nu puteau sa mearga la plaja. iar eva nu ar fi putut sa danseze din buric daca si-ar fi dorit (in orice caz nu cred ca adam ar fi lasat-o).
mai mult decat un inceput, buricul inseamna CENTRU: de unde si expresia buricul pamantului (multi se cred, dar putini stiu ca exista doar unul si a fost gasit la Delfi, si e de piatra), buricul universului (se cred aia care au sindrom de God).
se pot castiga bani buni punand piercing in burice, eu am vrut sa-mi pun unu dar nu m-a lasat mama si bine a facut pentru ca prietena mea giulia a facut o infectie de toata frumusetea dupa ce si-a pus un belciug. i-a trebuit un an ca sa-i treaca, acum are doua burice.
va mai pot spune multe despre buric ma simt chiar in forma sa scriu un tratat de buricologie, dar ma opresc aici, prea multe notiuni deodata. daca vreti sa mai stiti ceva, intrebati-ma si va zic.
compunere sa fie - de Lady Allia la: 06/06/2007 09:58:14
(la: Dor de copilărie...)
...atunci daca e compunere...compunere sa fie!
...sau cuvinte de dor!
...am eu o problema cu tagurile picky!

da...chiar asa de rau e?
#203328 (raspuns la: #203322) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ora de des-compunere - de anisia la: 19/05/2008 11:56:56
(la: ora de des-compunere)
viata este compusa din trei parti: nasterea, trairea si des-compunerea. nu partea de sus, partea de jos si partea de mijloc cum binecunoscut a zis cineva inaintea mea, referindu-se la pusca.

pusca impusca neimpuscatele vise, idei, dorinte, vieti. si le curma. pe nepusa-masa. si fara de mila.

nasterea este o incurajare - a speciei sa se (re)compuna din factori primi intr-un tot unitar de sine statator.

statator, s-o crezi tu!
e pur si muove...

trairea este un amalgam de inceputuri si sfarsituri (ne)continuate voit sau nevoit, intrerupte de tulburari de diferite dimensiuni si origini.

des-compunerea este compunerea prea de(n)sa de cutremure compuse din miscari teutonice, celulare sau neuronice, (sic!), populare sau impuse (paralele, deci implicit indepartate unele de altele).

de la generalitati la particularitati e cale de-o imaginatie, si-atat. des-compunerea-mi o vad ca pe un zbor inspre ceruri, intr-o seara de toamna tarzie, cu frunze ruginii trepte conturandu-mi, pasind granita dintre acum si niciodata printr-un inalt atotcuprinzator salt dincolo de infinitul invincibil. o seara in care pasarile cerului vor fi imbracand verdele pinului de brad, norii vor fi cernand liliac inflorit, luna va fi stralucind neumbrita de furtuni incetate, iar pamantul va fi rasufland usurat de povara nedumeritelor scormoniri, intrebari, temeri. in drumu-mi catre dincolo de prezentul imediat, voi fi strabatand fiecare centimetru de vazduh candva umblat, voi fi salutand fiecare suflet candva intalnit si voi fi plangand fiecare clipa candva nadajduita.

(stiai ca spiritul fiecarui om calatoreste lumea-n lung si-n lat chiar inainte sa-si porneasca lunga calatorie inspre univers? de o saptamana incoace tot ma framanta ideea asta. si observ, cand mai putin ma astept, ca regasesc oamenii candva indragiti traind, pentru o clipita bineinteles, in strainii din jurul meu. un zambet, o framantare a palmelor, un spate adus, un profil, o voce, o alura. e ciudat, dar imi lasa impresia ca regasesc spiritul celor lasati in urma, din graba-mi inspre nicaieri.)

des-compunerea este inceputul unei noi compuneri. cel putin asa imi doresc.

compunerea ta - de aleandra la: 08/12/2008 18:54:14
(la: Ora de compunere: "Intalnire de gradul trei cu Mos Craciun")
este dragutza compunerea dar erai cam pretentioasa in aceasta compunere.Vorbind serios este vorba de Mos Craciun de unde vrei sa aiba atatia bani.ca orice copil si-ar dori un bmw dar orice copil stie ca Mos Craciun nu e miliardar ca daca ar cere toti ce ai cerut u ar da faliment.In fine mai ai mult de lucrat.Sa nu incepi sa ma injuri.Eu iti dau un sfat prietenesc...pa-pa...
la computer - de beatlemaniacul la: 17/05/2016 23:18:49
(la: care,cum si ce mai faceti,)
eu stau la computer si visez la vacarmul de altadata
fotografie-cinematografie - de Puiu Constantin la: 28/08/2003 12:42:52
(la: Despre fotografie)
Finalul subiectului despre fotografie se oprea asupra ideii de fotografie ca imagine statica,ca secventa unica care poate fi surprinsa de catre artistul fotograf cu un aparat digital sau clasic-nu conteaza-tocmai in aceasta surprindere a clipei ramanand arta sau mestesugul.Aparatul de filmat - fie el cu pelicula sau digital surpinde tot sirul de fotografii care alcatuiesc un moment mai lung sau mai scurt de viata.Si atunci-in ideea in care camerele digitale mici ca volum si tot mai performante vor fi la indemana oricui si vor putea surprinde intr-un minut zeci sau sute de fotograme din care ni le vom selecta pe cele dorite si le vom prelucra ulterior pe computer, va mai avea sens sa manipulam aparatul foto cu care sa surprindem si sa alergam dupa "secunda inspirata"?
#76 (raspuns la: #69) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Zici: "Office-ul cu ce-l inlo - de Daniel Racovitan la: 06/10/2003 15:31:14
(la: "Muzica, mp3" sau "Asa cum nu fur sampania din supermarket...")
Zici: "Office-ul cu ce-l inlocuiesti? PC-ul este practic o necesitate in ziua noatra si oare Linux-ul si Sar Office-ul sunt de ajuns pentru a ne face competitivi??"


Peste maximum 2 saptamani nu va mai exista in computerul meu nici macar un singur bit de software provenind de la Microsoft :)

Office-ul se poate inlocui cu OpenOffice, care bineinteles, citeste si fisiere M$ Office.

Deci se poate.
#803 (raspuns la: #785) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Concluzia, Papadie... - de JCC la: 13/10/2003 04:12:22
(la: De ce nu 120 de ani??? sau sa imbatranim intinerind?,, :-)))
Concluzia este in ce inghitem (mancare si medicamente), in felul in care traim si cum traim, in viata pe care o avem zi de zi..

Toate astea le faci pt tinerete, sau le faci pt batrânete...

Cum sa traiesti pt tinerete?? este vast, vast subiectul...
am scris des de cativa ani despre asta, comunicate la diverse manifestatii profesionale, dar desi le am in computer, daca le pun aici in franceza, in plus pline de termeni stiintifici, nu toti ar intelege si Daniel mi-ar da un shut.. :-))

asa ca trebuie sa-mi lasi timpul sa le pun intr-un limbaj vulgarizat si pe intelesul tuturora, sa le scriu si in româneste... sa mai gasesc inca si cuvintele române adecvate... :-))

Ce pot sa-ti spun de pe acum, este ca obezitatea imbatraneste, cine vrea sa slabeasca, unul din sfaturi este...sa faca cure de PAPADIE (in salata) primavara... :-)))
deci, atentie, atentie, Papadio, ca risti sa te mâncam... LOOL
#1129 (raspuns la: #1125) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pacat numai ca.. - de JCC la: 14/10/2003 13:21:50
(la: Lectia de limba franceza)
deh, francezul ca francezul..

pacat numai ca in franceza nu se spune "computer" sau "calculator"...
LOOL

se spune "un ordinateur"
substantiv masculin....de la a pune in ordine si a trata(ordinator) informatiile in programe formate in urma unor multimi de operatii aritmetice si logice
10 moduri... - de animis la: 18/10/2003 00:49:50
(la: Zece moduri in care poti distruge un computer :))
Depinde din ce directie privesti problema... poate ca exista tot 10 moduri in care el, computerul, ne poate "distruge" pe noi. Si atunci avem de-a face cu o lupta de tipul "care pe care".
Consider subiectul interesant.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...