comentarii

o compunere descriptiva


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Doamne ajuta in Noul An, Tavi.

Ortodocsii si catolicii si protestantii si neoprotestantii si si si se cearta de nu stiu câta vreme. Au scris biblioteci întregi unii contra altora. Puteti sa le gasiti. Pe mine aceste dispute si "argumentari" nu ma intereseaza aici. Credinta e altceva: e în primul o încredintare interioara, o convingere interioara, venita dintr-o experienta vie a vietii cu Domnul tau.

Stiu ca poate fi frustrant, dar eu în aceste limite aleg sa pot aceste discutii. Imi pare rau, nu asteptati un raspuns din partea mea aci. Sunt alte forumuri unde o puteti face:

  • http://groups.yahoo.com/group/dialogevanghelicortodox/
  • http://groups.yahoo.com/group/religieteologiespiritualitate/
  • o lista puteti gasi în http://dmoz.org la subcategoria "World: Română: Societate: Religie şi spiritualitate: Creştinism: Ortodoxism: Forumuri, grupuri, liste de discuţii"

As dori totusi sa repet ceva ce am mai spus pe acest forum, relativ la Biblie si Traditie.

De la moartea Mântuitorului si pâna la compunerea primelor scrieri inspirate, învatatura crestina s-a transmis prin viu grai. Din aceasta transmisie orala s-a nascut ceea ce mai apoi numim Noul Testament (Evanghelistul Luca zice in prologul evangheliei sale ca a studiat toate documentele despre Iisus ce a putut gasi). Care va sa zica, Noul Testament s-a nascut din aceasta Traditie. Traditia este aceasta învatatura a Mântuitorului, a Apostolilor si a urmasilor lor fideli care s-a crezut dintotdeauna, de catre toti si pretutindeni. Iar Noul Testament face parte din ea. Sigur, în timp Parintii Bisericii (au explicat într-un alt mesaj ce sunt "Sfintii Parinti ai Bisericii"...) au explicitat anumite lucruri, fara sa se îndeparteze de la spiritul predicii Mântuitorului si a Apostolilor. Fara de îndoiala ca în unele explicitari ale Sfintilor Parinti sunt lucruri ce le putem numi "pareri teologice". Dar ceea ce, în decursul timpului, consitiinta Bisericii a primit, aceea este pentru noi Sfânta Traditie (pentru altii, treaba lor).

Toate cele bune!

pr Iulian

#7583 (raspuns la: #7552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
UN MANIFEST AL FOTOGRAFIEI ROMANESTI - de Dinu Lazar la: 04/01/2004 11:57:07
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Domnul Voicu Bojan, membru al grupului 7zile, lanseaza un gind care poate fi un manifest al fotografiei romanesti; citeva reactii ale unor importanti fotografi romani se pot deja citi la www.fotografu.ro/ratzushca.
Iata tema de discutii propusa de domnul Bojan:
====================================

Doua lucruri doar se pot spune despre acest personaj care, uneori, îi face copiii mai sensibili sa lacrimeze - 1. ca pe ratusca cea urâta n-o iubeste nimeni pentru ca 'iese din rând' si nu seamana cu celelalte ratuste, deci este urâta si 2. ca tocmai urâtenia este cea care contine în subsidiar promisiunea recunoasterii ei ca fiind de fapt o gratioasa lebada. Asta e si speranta mea secreta cu fotografiile care îmi plac nespus doar mie, fara sa stiu prea bine de ce, si pe care le arat în dreapta si-n stânga, doar-doar voi citi într-o zi pe chipul cuiva amestecul acela de vaga invidie bine învelita într-un entuziasm potolit care sa duca la recunoasterea 'lebedei' mele fotografice, 'urâta' pâna atunci de toata lumea si acum brusc metamorfozata în 'frumoasa'. O întrebare mai serioasa sta în spatele acestui joc: în ce consta frumusetea sau nefrumusetea unei fotografii, într-o brusca forma de îndragostire fara vreo explicatie logica,sau în discursul inteligibil care se ascunde dincolo de ea? Avem de-a face cu un mecanism irational, sau cu unul rational? Iubim imaginea aparent pura, sau iubim povestea înscrisa cu litere nevazute pe dosul ei? Vorbim aici de 'obiectul' fotografie, neînsotit si neîngradit de cuvintele, pe care le banuim ca paraziteaza orice imagine. Oare succesul unei fotografii fara titlu sau explicatii auxiliare sa depinda de descifrarea unui sens, mai precis acelasi sens detinut de fotograful-martor, care printr-o privire aidoma unei cautaturi interzise prin gaura cheii a furat lumii un dreptunghi oarecare? Cred ca inteligibilul unei imagini fotografice se compune dintr-un discurs plus o stare, ori chiar daca stratul conotativ se poate exfolia si citi într-o masura mai mare sau mai mica,
starea de gratie în care s-a aflat cel care a privit mai întâi si care vine acum sa le arate si celor care n-au fost acolo, ramâne tarâmul fermecat rezervat exclusiv celui ce l-a dezvirginat printr-o simpla privire. Putem dar vorbi de singuratatea adamica a celui ce vede ca si cum ar vedea pentru întâia oara totul, asta ma rog, pâna în ziua când japonezii vor inventa aparatul digital care va transmite 'la pachet' o data cu imaginea fotografica si starea aceea de gratie, cele mai ascunse gânduri, adierea vântului, temperatura, umiditatea atmosferica etc.
Revenind pe pamânt, ce ne facem asadar cu fotografiile pe care le iubim cu încapatânare, dar care nu plac nimanui? Putem vorbi infinit despre o bucata de drum ca cea pe care v-o propun vederii ca despre un mic interval care contine ADN-ul tuturor calatoriilor, al trecerilor si petrecerilor de pe lumea asta. E într-un fel ocolul pamântului luat la misto. Nu se agata de nimic, nu începe si nu se termina, nu promite nici o tinta, e semiotica pura - semnificatul se lipeste de semnificant ca marca de scrisoare fara sa lase loc vreunui rest interpretabil. Seamana întrucâtva cu palma aceea pe care am primit-o odata absolut din senin de la un tip când am coborât din troleu si care m-a lasat fara replica pentru ca n-a fost însotita de nici o explicatie. Omul a coborât, m-a privit drept în ochi, mi-a dat o palma sanatoasa, cu elan, de mi-a mutat falca, s-a întors si a plecat fara vreun cuvintel. Pe undeva sunt constient ca fotografia asta nu e frumoasa, lumina e plata, cerul nu are nimic de spus, zapada nu e spectaculoasa si exuberanta, ci subtire si nesatioasa ca o felie de pâine unsa cu un strat atât de subtire de unt încât trebuie sa mesteci mult si sa te concentrezi foarte serios ca sa-i ghicesti gustul ocultat. Un asemenea drum nu promite mari
aventuri, e prielnic doar unui strain - xenos, cel delocalizat care trece mereu, asemeni lui Isus în drum spre Emaus. Si împotriva tuturor argumentelor posibile, iubesc mult aceasta fotografie care ma exprima pentru ca în taina stiu ca starea mea de gratie de atunci era într-un rar echilibru cu tot ceea ce se vedea prin vizorul aparatului, ca într-o împacare spectaculoasa si definitiva cu lumea. E vorba aici de un inexplicabil foarte personal care se preface progresiv în inefabil, în ceva usor si fara corp ca frumoasa din poveste, în ceva atât de rarefiat si subtire, încât nici nu are rost sa ne apucam sa vorbim despre el.
#7590 (raspuns la: #7547) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Hypatia - de core la: 19/02/2004 00:16:19
(la: Te Iubesc)
"Bucurati-va cat mai puteti, radeti si va bucurati, nu stuchiti (reg.) in san ca babele ipocrite si acrite de viata si de pacate:)))))
Hypatia"

mah, una e sa te bucuri, alta e sa scrii despre bucuria ta pentru mase. baba sunt, acra de multe ori, dar lasa-ma sa cred ca literatura e altceva decat jurnalul intim al puberului ca ciorna pentru declaratiile sub clar de luna. sa scrie clar atunci si suntem chit:"compunere scolara a elevului X, clasa a V-a B". :))

iar regionalismul tau, ca sa te iau si pe tine la criticat, este transcriere fonetica a lui "a stupi", na! :))
#9985 (raspuns la: #9762) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lui Marian Pascu - de RSI la: 26/02/2004 09:16:17
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
"Hristos a murit pentru poporul sau, poporul evreu.
Hristos a murit fiindca evreii contemporani lui parasisera invatatura
lui Moise."
Credeam ca moartea lui este privita in religia crestina ca un sacrificiu pentru mantuirea tuturor oamenilor, nu numai a evreilor ! Iar tot in Vechiul Testament este scris ca vor aparea multi care se vor pretinde a fi Mesia si avertiza sa nu li se dea crezare. Deci aici este o chestiune de interpretare.

"Sacrificiul lui Hristos a dus in final la distrugerea Templului condus
de citeva grupuri "aristocratice" precum cohenii, levitzii, danii samd."
Distrugerea templului nu a avut nici o legatura cu Isus ci cu revolta impotriva imperiului roman.

"1) iudaismul talmudic - nascut ulterior, la 200 de ani dupa moartea
lui Hristos cind se pomeneste pentru prima oara functia de rabin
si locul de adunare a evreilor, sinagoga." Fals. Rabinul este invatator ( adica exact titlul cu care si lui Isus i se adresau discipolii sai ! Acesti rabini nu erau neaparat preoti (cohanim) ci invatati, adica intelectuali si ei compuneau Sanhedrinul adica sfatul inteleptilor, un fel de parlament antic.

"Criticii lui Mel Gibson, cu totii evrei,..." Iar fals. Printre critici se numara si preoti catolici si pastori protestanti, tot asa cum printre cei care au fost pentru prezentarea filmului in forma sa actuala sunt si evrei inclusiv rabini. Problema discutata a fost daca prezentarea filmului in forma actuala va duce la intensificarea antisemitismului sau nu.

"Adica, ca deobicei, evreii fac din fum foc, din tzintzar armasar..."
Bun, dovedesti ca poti sa ai prejudecati contra evreilor si fara sa fi vazut filmul. In paranteze te felicit pentru folosirea unei cacofonii in aceasta fraza.

O ultima intrebare: explici opozitia evreilor la film "Fiindca evreii contemporani noua, sint evrei talmudici..." conform teoriilor tale. Si Maia Morgenstern este deci o evreica talmudica ? Si ea e contra filmului ?
Sau poate toate teoriile absurde, falsurile si jumatatile de adevar pe care le-ai prezentat sunt menite sa justifice antisemitismul tau ?




Consacrat mondialmente au ba, - de Daniel Racovitan la: 01/03/2004 09:42:52
(la: "Anti-românul" Cioran)
Consacrat mondialmente au ba, nu imi place fandoseala lui pseudo-intelectuala, si poza tragica pe care si-o compune in mod studiat. Il suspectez chiar de bovarism.

..................................................................................
"-- Hei, uitati-va! regele e gol!"
Stimate domn, cred ca nu inte - de (anonim) la: 17/03/2004 08:58:21
(la: Florin Iaru: "In 1989 s-a terminat cu optzecismul")
Stimate domn, cred ca nu intelegeti. Bach e la fel de valabi. Posibilitatea de a compune, de a trai, de a actiona si inova precum Bach s-a terminat. La fel, Eminescu. Scrieti dvs ca el si o sa rida lumea (pe buna dreptate)
#12258 (raspuns la: #12246) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Orgasm, lumi mici fictionale si servicii secrete - de Ovidiu Bufnila la: 23/03/2004 03:23:24
(la: Scrisul si sexul)
Lumile mici sunt pentru mine modele experimentale exemplare. Lucrez cu ele.
Construiesc structuri narative şi descriptive cărora le dau viaţă urmând instrucţiunile enciclopediei sau inventând altele noi, pregătindu-mă să mă războiesc cu miraculosul tot.
Bănuiesc că va fi cel mai teribil război al tuturor lumilor, războiul informaţional ultim. Pun la cale ambuscade. Sunt mici bijuterii informaţionale.
Capcane pentru serviciile secrete inamice, fragmentări, ruperi în cascadă, momente de torsiune informaţională.
Multe dintre serviciile inamice nu rezistă, se evaporă, se decorporează.
Unele nu şi-au organizat încă enciclopediile iar altele par să nu-şi fi definit misiunea. Altele sunt în derută după ce au primit lovituri mortale de la structurile imaginare libere pe care miraculosul tot le foloseşte cu multă abilitate în încercările sale de a organiza un orgasm universal al tuturor totalităţilor.
ingropati/ma de viu in argumentele crudei realitati domnule Laza - de Dinu Lazar la: 28/03/2004 11:02:04
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
"va accept invitatia de a face un tur al tenebrelor din Romania. Vreau sa vad piesele stricate ale vechiului regim comunist"

Stimate domn... ma tem ca e o incurcatura de amploare, datorata unei amestecaturi de neintelegeri care eronat au combinat o falsa idee...
Alo... ce vechiul regim comunist? Ia mai dati o raita si cititi mesajul meu... vorbesc eu de asa ceva? Se intelege pe undeva asa ceva? Dumneavoastra v-ati exprimat scirba ca ce mama ei de natie toti pleaca si toti injura si toti se scirbesc si eu mi-am exprimat dorinta sa va arat cam ce inseamna disperare si tragedie si cam ce nu se vede pe fereastra gipanului cind pleaca omu` de la discoteca bine dispus...
Din pacate, piese stricate ale vechiului regim nu am... am ale noului regim... asa ca nu remodelati structura stomacului, eu ma referam la un schimb de idei, nu de impresii sau considerente stomacale.
Va aruncasem o parima dar a scapat.
Din pacate discutia asta cu o asa lipsa de argumente seamana cu bancul:

Un vapor strainez se apropie de cheu pentru acostare.
Langa babale, doi veterani asteapta fumind linistiti parimele.
Pe teuga, doi mermenghezi privesc impasibili.
Vasul se apropie periculos, paramele, canci!
Veteranii incep sa se inpacienteze , si baga un dialog:
- Bah! Arunca bah parama!
- What?
- Parama, bah neamu`, , paramaaaa! arunc-o incoa` !!
- What?
- Bah ciutane, mermenghezu`, arunca mai parama!!!
- What?
- Do you speak english ?
- Oh,yes my friend!
- Atunci arunca dracu` parama aia!!!

Cam asta e cu "piesele stricate ale vechiului regim comunist".
Fiecare pe limba lui...
Scepticism?
Ia mergeti la o judecatorie de sector si stato fo patru ore si faceti p`orma aici o compunere libera de o mie de cuvinte cu detalii pe tema optimismului si a dreptei justitii... p`orma, daca e ok ce citim, veniti si cu mine.
Asteptam parima... aaa... scuzati, asteptam lectura.
#12947 (raspuns la: #12930) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Domnule Lazar imi pare rau pe - de Dinu Lazar la: 29/03/2004 13:38:24
(la: Ce se intampla cu romanii, cu voi?)
Stimate domn, vorbaria multa, saracie mare aduce, si tzarii, cum se vede, si mai mare. De vorbit si de dat cu parerea suntem ashi, de facut ceva concret si vizibil, care sa fie bun, mai greu.
Invitatia mea ramine valabila; chiar azi am fost la un stabiliment de orfani de pe linga Bucuresti... fac mereu reportaje sociale.
Pen`ca sa aratati ca intelegeti ce se intimpla, atit cit sa nu existe impresia ca e un gest inutil o excursie la o scoala de orbi cu fotografu`, v-am spus sa mergeti la o judecatorie de sector sau de oarasel si sa stati patru ore si sa povestiti ce ati vazut, ce ati simtit, in o mie de cuvinte.
Puteti sa mergeti si mai departe, sa va dati student la jurnalism, si spuneti ca aveti de facut o lucrare, si intrebati cu un reportofon in mina sau cu ceva care sa semene a asa ceva pe judecator ce mai face, pe avocati, pe rude... e ca un extemporal.
Ati spus ca nu intelegeti ce se intimpla; poftim, aveti directia, aveti o idee ce trebuie sa faceti, faceti o compunere pe tema asta sa vedem cum se reflecta la Dvs o realitate mai putin cunoscuta.
Ce va costa? Patru ore. Sau opt.
Dar nici pe astea nu le veti uita niciodata.
Lasati chestia cu regimurile politice sau cu problemele, nu generalizati ca e usor de cazut in partea ailalta, unde auzi pe ceilalti bombanind ca "daca taceai filosof ramineai".
Nu trebuie sa aduceti argumente, sa judecati, sa interpretati. Pur si simplu relatati ce vedeti la trebonal.
P`orma, in fonctzie de ce citim, mai vedem, care este.
#13002 (raspuns la: #12960) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Despre scriitorul Catalin Ionescu: - de Ovidiu Bufnila la: 13/04/2004 03:57:38
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Ameţitoarele lumi ale lui Cătălin lonescu sunt ale fiinţării tragice, lumile fiind fiinţele. Ele se prefac a fi ale formelor în mişcare dar în adevăr îşi revendică şi îşi dispută dreptul de a fiinţa libere compunându-se şii recompunându-se după scenarii subtile. Nu personajele sunt în mişcare ci lumile însăşi ascunzându-se pervers unele de altele, construind interioare în care te atrag înşelându-te şi aruncându-te în braţele incertitudinii pregătind întâlnirea cu senzualitatea hazardului.
În întregul lui, în superba lui fiinţare, Măştile Norocului e un roman al senzualităţii hazardului, nefiind roman ci o complexitate care, în aparenţă, îşi este suficientă neavând nevoie de martor; în mod iluzoriu martorul se revendică a fi Lector; prin lectură el nefiind decât prelungirea stării senzuale, fiind atras în ţesătură.
Ţesătura interioarelor nu e a labirintului, labirintul fiind insuficient pentru a explicita imaginarul revoluţiei sexuale din Măştile Norocului....
continuare in:
http://proscris.web1000.com/Ps13-14/bufnila13c.htm
Sir Lawrence Alma-Tadema Vs. Thomas Kinkade - de LMC la: 13/04/2004 13:00:49
(la: Fratia pre-rafaelita)
Domnul Firimita spunea:

"Comparatia dintre Alma-Tadema si Kinkade....Desi nu pot spune ca prefer kitsch-ul englezesc celui american, cel putin pictorul englez a avut ceva urme de talent, in timp ce Kinkade este ceea ce in Romania am fi definit drept "pictor de bilci." Alma-Tadema, de care nimeni n-a auzit astazi, a fost foarte popular in timpul vietii. A fost fascinat de Egiptul antic, si in general, de viata grecilor si romanilor antici. Prin 1850, englezii cultivau acesta sentimentalitate dulceaga, teatrala, reprezentata prin fecioare cu obrajii roz pe fundalul unor tufisuri de trandafiri, figuri androgine cintind la harpa, etc, un alfabet visual conceput pentru a le justifica tendintele decadente mai mult sau mai putin latente. Una dintre caracteristicile kitsch-ului este tendinta de a cenzura originalul, de a inlocui originalul cu o copie daca se poate mult mai “draguta,” mai populara. Kinkade si Alma-Tadema se intilnesc pe planul acesta, pentru ca ambii trivializeaza trecutul, natura, etc. Ambii au fost propulsati de avaritie...."

Comparatia intre Kinkade si Alma-Tadema mi se pare o exagerare a analizei critice. Eu cred ca Kinkade face parte dintr-o grupa de "artisti" complect diferita decit cea a lui Alma-Tadema. Kinkade si-a gasit o sursa de venit de care se tine cu dintii pina cind inca mai poate si pina cind acest "bubble" ii va exploda in fata. Omul este destul de destept in marketingul lui pentru ca se pare ca a gasit un drum paralel care il urmeaza mai agale fara a se strofoca prea mult.

Vezi:
http://www.thomaskinkade.com/magi/servlet/com.asucon.ebiz.catalog.web.tk.CatalogServlet?catalogAction=Product&categoryId=640&productId=62304

Aceste Plen-Airs sint probabil mult mai demne de un respect artistic, desi in multe cazuri ramin sub un nivel de fircaleala inutila.

Despre Alma-Tadema, nu pot sa-i gasesc nici un element negativ in lucrarile lui. Precizia, compozitia, studiul, culoarea, toate sint extrem de frumos imbinate si controlate. Nu uitati ca in acelasi timp Ingres, Delacroix, Gerome si multi alti pictori erau fascinati de aceeasi "genre" al Orientalismului. Aceasta fereastra inspre o fantezie Orientala, inspirata de colonizarile Orientului Mijlociu, era o moda al societatii inalte, rivnita de la cel mai mic la cel mai mare. Din ea sa nascut Simbolismul care la rindul lui a dat nastere la alte curente in arta. Comparatia intre cei doi artisti mi se pare asa cum am zis exagerata, pentru ca nu pot sa imi imaginez arta lui Kinkade intr-un muzeu de arta, sau o carte care sa-l mentioneze ca fiind un artist important dintr-o miscare artistica care a revolutionat arta.

Deci "with all due respect" domnule Firimita va contrazic punctul de vedere bazata pe faptul ca contextul in care pictorul Alma-Tadema a pictat era altul decit cel care il traim astazi. Sintem asa de obisnuiti cu imaginile Post-Modernismului si Avant-Gardismului care ne inconjoara incint atunci cind ne izbim de calmul si frumusetea acestui "vechi" curent il explicam a fi kitchism. Alma-Tadema nu a copiat ceea ce alti pictori au facut asa cum Kinkade il copie pe Thomas Moran, Albert Bierstadt, si altii ca ei. Temele lui erau inspirate din poezie, mitologie si imaginatie dar erau compuse cu o precizie maxima. Studioul lui nu era plin cu imaginile altor artisti ca sursa de inspiratie, era plin de flori, plante exotice, obiecte aduse din Orient etc etc. El nu compunea trupul uman dintr-o revista de desen ci isi platea modele vii pe care le studia intr-un mod academic si precis. Aratati-mi unde este evidentiat acest lucru in arta lui Kinkade?!

In incheiere vreau sa precizez ca miscarea aceasta al Orientalismului si-a Pre-Raphaelismului a fost o ridicare impotriva Academiei si-a Neo-Classicismului, era asa cum intr-un mod paralel Mininalismul a fost o forta impotriva Abstractului Expresionist. Deci pe vremea aceea era tot la fel de scandaloasa asa cum astazi sintem scandalizati de imaginea Madonei pictata in excrement de animal. Nicidecum nu era privita ca o forma de kitch.
#13782 (raspuns la: #13753) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
http://craiu.pcnet.ro/pics/ro - de Dinu Lazar la: 26/04/2004 12:10:27
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mi-a placut ideea din "Ma deplasez, deci exist" :)
Pana la urma a cui e, ca apare la amblele linkuri cu nume diferite..."

Pai domnule Racovitan, e ca la vinatoare; cind se strecoara vreun subiect catre grupul, ceata, multimea, cirdul, cioporul, furnicarul de fotografi, astia trag din toate pozitiile, cu si fara obiectiv, scuzati, voiam sa spun lens adica lentila, care este; de nu ramin nici fulgii, si ramine ca fiecare isi pune amprenta creativa in stilul sau inconfundabil si unic, dar pentru majoritatea muritorilor, asta nu se mai vede.
Spre exemplu, in imaignea mea exista niste indivizi, la Raiu o singura persoana, la mine e si locomotiva, la Raiu, nu e; din asta deja se poate compune o simfonie, si o discutie de zeci de pagini, de ce a plecat locomotiva la Raiu si unde s-a dus; la Raiu contrastul cromatic e mult mai puternic, verdele de primavara e ascutit, la mine e o atmosfera romaneasca de Baragan deja fierbinte si potolit cromatic.
E ca si cum doi poeti ( ai imaginii, care este) ar vedea in acelasi timp o zare si unul ar zice "pe-un picior de rai, pe-o gura de rai" si altul ar zice "pe-o gura de rai, pe-un picior de plai".
Si istoricii ar dezbate generatii cum devine cazul cu muzicalitatea si asezarea diferita a cuvintelor care reflecta ba una, ba alta in doua opere care par asemenatoare.
Asa e si cu pozele astea de la Rosiori... si nu le-ati vazut pe ale domnilor AP, Dr Menghele si CSR... atunci sa vedeti fior diferit al rezonantei aceluiasi cadru, care e tot ala.

#14552 (raspuns la: #14541) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Doar o mica observatie, proba - de danielt la: 28/04/2004 10:23:47
(la: Descrierea unui gand neterminat)
Doar o mica observatie, probabil "Confuz confund un cantec mut" este "Confuz compun un cantec mut". Sau nu?
recomandari - de (anonim) la: 06/05/2004 07:07:07
(la: Maurice Ravel si Franta)
Nu cunosc simfonia lui Ravel de care vorbesti,dar nu cunosc multe persoane dintre cei care asculta muzica clasica si care asculta si altceva decit Bolero-ul.Chiar daca critica il considera Beethoven 2,in ceea ce priveste popularitatea,sint muti altii inaintea lui.
Daca iti place muzica corala doua recomandari care nu sint muzica clasica dar sint de calitate:
1.Officium -Jan Garbarek +Hilliard Ensemble
2.Karl Jenkins(compune muzica lui Adiemus)-Imagined Oceans
#15052 (raspuns la: #14736) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina? - de mircios la: 17/05/2004 00:24:41
(la: Existenta divinului?!)
Eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina, superoara." Este doar o modalitate de a lucra cu complexitatea lumii in care traim.
Mai devreme sau mai tarziu, un om, implicat constient in viata lui, ajunge la momentul in care pentru a merge mai departe are nevoie de o "teorie unificata a campurilor existentei." Calea traditionala, adica cea mai veche si cea mai utilizata este calea credintei intr-un "motor primordial." In timpurile moderne a aparut calea sintetico-analitica, adica cea stiintifica, in care individul incearca sa gaseasca in mod rational legile ce stau la baza unei "teorii unificate a campurilor existentiale" si sa le sintetizeze intr-o teorie satisfacatoare modeluluii cel mai apropiat al lumii asa cum se prezinta el la un moment dat. Ceea ce este izbitor este ca, desi se preteaza stiintifica, adogmatica si complet ateista ajunge si aceasta cale sa "venereze" termeni si entitati care in ultima analiza scapa oricarei definitii, cum ar fi energia, timpul, materia.
Calea traditionala, a "motorului primordial," a suferit si ea schimbari radicale pe masura ce omul s-a avantat in construirea sa ca "animal social", adica pe masura ce societatea a evoluat spre structuri din ce in ce mai complexe si mai masive.
Daca la inceput necesitatea unei teorii unificate provenea din relatia individuala cu complexitatea realitatii inconjuratoare, odata cu dezvoltarea sistemelor sociale umane s-a trecut la necesitatea grupurilor de a lucra cu un numitor comun in "unificarea campurilor existentei." Asa s-a trecut de la experienta individuala de tip mistic la cea sociala de tip religios. Religia in sine este un produs al tendintei speciei de unificare. Religia este incercarea speciei de a "re-lega" entitatile care o compun si care au pierdut prin dezvoltarea intelectuala "instinctul de turma."
Momentul crucial in evolutia religiei a fost cel in care religia, ca modalitate spontana de a face fata relitatii prin puterea participarii la un grup de interese comune, s-a institutionalizat. Institutionalizarea religiei si aparitia credintelor specifice, desi a dus la o intarire a metodologiei din punct de vedere al grupului, a provocat o rupere in comunicarea cu motorul primordial la nivel individual. Ca participant la o religie institutionalizata individul este mai slab ca putere absoluta, in favoarea intaririi grupului din care face parte. Institutionalizarea religiei a dat cale libera politizarii religiei si din acel moment religia ca atare nu mai aceeasi valoare de salvare individuala pe care o are trairea mistica primordiala. Pe de alta parte, politizarea religiei a dat mana libera manipularior sociale de catre grupuri restranse de indivizi cu acumulare de capital social si material. Altfel spus, politizarea religiei a generat sisteme sociale de tip "piramidal" (in care un strat mare de indivizi egali din punct de vedere social si material sustine fortat un strat ceva mai mic care la randul lui sustine fortat unul si mai mic si asa mai departe pana la un grup mic de indivizi care sustin de buna voie o individualitate speciala ce realizeaza legatura de putere cu "motorul primordial"), ca opozitie a sistemelor sociale de tip "platforma purtatoare de dom" (in care o masa mare de indivizi relativ egali din punct de vedere social si material sustin de buna voie un individ sau un grup mic de indivizi care realizeaza legatura informationala cu "motorul primordial").
De aceea eu nu cred ca "trebuie sa avem nevoie sa credem intr-o fiinta divina." Credinta vine odata cu omul. Ceea ce nu vine odata cu omul este in ce crede si modalitatile de a isi intretine si manifesta credinta.
Asa cum spuneam mai sus, participarea la o religie vine cu scaderea potentialului de realizare individuala a unei relatii personale cu divinitatea in favoarea unei relatii sociale cu divinitatea. Cine cauta o relatie personala trebuie sa urmeze calea mistica. Daca se urmaresc partile mistice adiacente religiilor primare, precum si cele adiacente credintelor popoarelor asa zis primitive, se observa o asemanare in ceea ce priveste dezbracarea relatiei cu divinul de constructiile necesare pentru sustinerea sistemelor mari sociale. Calea mistica indiferent daca este vorba de isihasm sau Meiser Eckhart, Kabala, mistici sufi, caile Yoga or budism, potenteaza legatura individuala cu divinul si ajuta individul sa se integreze social fara a transforma aceasta din urma integrare intr-o conditie. Misticul realizeaza o relatie directa cu numinosul, lumina lumii care starneste admiratia, respectul si dragostea in sufletul omenesc pur, deschis unei comunicari neintinate si unei aceptari a mesajului primordial desupra tuturor obstacolelor generate de realitatile uneori iluzorii ale universului. Misticul alege calea iubirii pentru "motorul primordial" care il pune intr-o pozitie de iubire a existentei asa cum este si implicit a semenilor sai. Participantul la orice religie alege calea inversa: prin iubirea semenilor si integrarea sociala sa ajunga la iubirea "motorului primordial". Aceasta il pune oarecum in pozitia oamenilor de stiinta moderni care incearca din fragmente disipate sa realizeze icoana Marelui Intreg.
In cele din urma, este doar o chestiune de alegere. Insa in amandoua cazurile singurul aliat al omului in stabilirea unei relatii cu divinitatea este iubirea. Insa aceasta este deja o alta poveste.
Noi intrebari - de Stefan Niculescu-Maier la: 19/05/2004 23:11:19
(la: Stefan Niculescu-Maier, despre dizidenta si diaspora)
Draga domnule Dr. Samarascu,

Progresul unei societati este o suma a progreselor individuale a celor care o compun. Daca in Romania o mare parte dintre cei care progreseaza individual vor continua sa plece pentru a se putea realiza (dar si pentru scopuri mult mai urgente, cum ar fi pentru a-si hrani copiii si a le plati educatia) in alte tari, atunci vor progresa tarile in care ei pleaca, iar Romania va stagna si va ajunge (in extremis vorbind si peste multi ani) o combinatie intre o pepiniera de talente pentru tarile mai bogate, o armata de culegatori de capsuni din care se vor naste cand si cand tinere talente, dar mai ales noi culegatori de capsuni... si un azil de batrani care vor trai din economiile pe care le-au facut asudand la cules capsuni.

Ca sa progresam, ar trebui ca noi cei din afara sa dam inapoi o parte din ce-am primit, dar in mod organizat - sa-i invatam pe cei din Romania sa "prinda peste" nu sa le trimitem conservele noastre expirate, hainele pe care nu le mai purtam si gandurile noastre pline de frustrare in legatura cu cine stie ce. Trebuie sa colaboram cu ei, cu dragoste dar si cu fermitatea experientei pe care ne-au dat-o anii de existenta in societati mai structurate.

De d-l Bacanu nu eu m-am separat... fenomenul a fost mai degraba invers. Dar am scris despre asta, cred ca tot aici in "cafenea"...

La ambasada erau si din "mafie" cum o numiti dv., si din afara ei. Insa acolo reprezentam tara. Misiunea asta am indeplinit-o. Si am legat si prietenii de-o viata cu unii dintre cei care, ca si mine, nu erau "din mafie". A pune intreaga diplomatie romaneasca sau pe toti politicienii romani in aceeasi oala e prima mare greseala care se poate face in perceperea Romaniei asa cum este ea azi...

L-am cunoscut personal pe Mihai Botez. Un om extraordinar. Am publicat de altfel si un interviu cu el in 1990, in Romania libera...pacat ca s-a stins atat de timpuriu!

Intrebarea daca sunt multumit este cea mai grea. Uneori sunt multumit ca am ramas si acum nemultumit. Nemultumirea este un motor de progres. Comentam cu cineva chiar asta-seara intr-o discutie la resedinta ambasadorului roman in SUA, data in onoarea Comisiei Wiesel pentru studiul Holocaustului in Romania... in ziua in care cineva se vede "cu sacii-n caruta"...chiar si intr-o relatie conjugala sau de prietenie... lucrurile sunt aproape pierdute.

Nu vreau sa va dau raspunsuri mafaldice. Tragand o linie totusi, gandul meu este ca fiecare trebuie sa dam cate putin. Permiteti-mi sa va intreb - e prima data cred, cand adresez, la randul meu, o intrebare aici (nu neaparat dv.):

Stimate cititoare si stimati cititori ai textelor din prietenoasa Cafenea a lui Daniel Racovitan, dv. sunteti dispusi sa dati ceva?
#15633 (raspuns la: #15506) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucian Dragos BOGDAN si editura OMNIBOOKS - de Ovidiu Bufnila la: 22/05/2004 04:33:31
(la: Ovidiu Bufnila, despre taina norilor din Tando si Guasalaa)
Editua OMNIBOOKS, insurgenta si teribila editura condusa cu talent si inspiratie de scriitorul Horia Nicola Ursu ofera cititorilor un regal editorial:
TRILOGIE! Trilogie e o carte semnata de Lucian-Dragos Bogdan un subtil maestru al lumilor fictionale. Acum, cand scriu acst mic elogiu perfect motivat, am langa tastatura aceasta carte plina de gratie, de forta si de incantare. Lucian-Dragos Bogdan scrie cu incantare, incantator. Taietura lui fictionla are verva, e sigura, plina de indemanare. Personajele sunt vii, sunt prinse in scenarii convingatoare. Lucian-Dragos Bogdan foloseste structuri descriptive viguroase, pline de culori, de detalii care imbogatesc si adauga sensuri tainice. Intorc TRILOGIE p toate fetele. Dau peste fotografia lui Lucian pe coperta patru, omule, zic, sunt fascinat, m-ai prins, sunt in-vrajit de lumile tale ametitoare care se re-construiesc pe masura ce inaintez in profunzimea lor, simt in nari parfumul fictiunilor tale, vad LUMEA PRIN TEAVA PUSTII, fantastic, parca-ai scris fictionalul pentru bufnila, imi plac controversele din lumile tale, un cavaler paseste atent pe alele de piatra, de exmplu, teribil CONTROVERSAT construiesti, un cavaler aidoma unei naluci, valuresti spatiul fictional Lucian, dai forma Imaginii, o pui in forme-in-miscare-anecdotica, mai spui, aceasta marioneta ma inspaimanta, iata o constructie aproximativ imposibila, poate o marioneta sa inspaimante asemenea unui cataclism, EXCELENT, Lucian, caci descoperi in profunzime forta Imaginarului care, singur, are a lucra spre impotrivirea sa impotriva lumii, e multa teatralitate magica in ceea ce scrie Lucian-Dragos Bogdan. Ce sursa de inspiratie pentru un profsionist in Artele Imaginii! TRILOGIE are o multime de chei pentru a pune la cale o campanie de PR sau pentru a rostui un razboi de imagine! DARULDIVIN, spre exemplu, instructioneaza asupra TEMEI si PERSONAJULUI, doua unelte atat de vitale pentru orice profesionist de imagine! Metafore, imagini, scenarii de imagine, toate in puterea unui scriitor plin de talent!
TRILOGIE: e un adevarat regal editorial.


TRILOGIE,
Lucian Dragos Bogdan
editura OMNIBOOKS, 2004
Pentru omenzi:
Editura Omnibooks, Str.G.V.Popescu Nr.7
440021 Satu Mare
email: omnibooks@netscape.net


PS: BRAVO pentru Horia Nicola Ursu!
Peace&love/LMC - de Little Eagle la: 28/05/2004 12:54:16
(la: Despre Alegerile din S.U.A.: De ce trebuie sa votam pt. GWB.)
Dear sister,

Incep prin a-ti spune cateva cuvinte spuse demult de un mare Chief si Medicine Man,Lame Deer(Lakota-Sioux) si tu vei judeca daca a fost sau nu un wiseman:

"Noi indienii avem pipa pacii in care credem,omul alb insa are o carte religioasa care vorbeste numai despre razboi in numele aceluiasi Mare Spirit pe care noi il veneram si respectam.
Cu pipa noastra,care e parte din noi,ne rugam doar pentru pace pentru toti fratii si surorile noastre din toata Creatia si de oriunde in lume.
Noi indieni spunem despre America,tara noastra pentru ca inca este si azi
chiar daca atitea rase de oameni locuiesc in ea,dar pamantul nu apartine nimanui.Eu fumez pipa pacii pt. intreaga omenire pt. ca este pe cale de a se autodistruge.Trebuie sa salvam omul alb,si asta numai daca noi indieni sau alte rase incepem sa vedem ca suntem parte din acest pamant,nicidecum
dusmani,sa nu ne impunem vointa si puterea asupra altor natii prin razboi si a le lua tarile din interese egoiste.
Noi cei ce stim ce inseamna pipa pacii stim ca suntem parte din aceasta creatie si nu o putem rani fara a ne rani pe noi insine.
Cand un indian se roaga la Dumnezeu-Marele Spirit,nu citeste sute de cuvinte dintr-o carte.Spune o rugaciune scurta.
Daca spui una lunga nu vei intelege nimic din ceea ce spui.

Wakan Tanka,Tunkashila, onshimala(Bunicule Mare Spirit,ai mila pentru mine
ca toate popoarele lumii sa traiasca doar in pace)"

In rest nu gasesc ca e nevoie sa fac nici un comentariu la tot ce ai scris.
Sa lasam pe altii din cerc sa-si spuna parerile despre cum vezi tu lucrurile si cum le vad eu.Majoritatea sa decida,asa vad eu lucrurile si consider corect.

Cand am scris"TU" nu m-am referit deloc la tine ci la om in general de oriunde din lume,imi cer iertare ca nu m-am facut inteles mai descriptiv.

I love you,
Love&peace,
Ozzy(Little Eagle Who Cries)




















#16001 (raspuns la: #15987) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Vazand lungimea povestirii, m - de alexbrie la: 14/06/2004 12:24:26
(la: Zanele de papadie si ploile acide)
Vazand lungimea povestirii, ma trecuse gandul sa critic recenta moda a textelor kilometrice pe Cafenea. Citisem undeva ca de cand cu textele online, se creeaza un nou val de scriitori de proze ultrascurte (maxim 2 ecrane), adaptate noului mediu electronic.

Citindu-ti povestirea, am constatat insa ca ma inselasem. Ritmul alert si separarea accentuata in paragrafe o fac mai mult decat citibila. Si subiectul e genial. Bravo.

Mici observatii: incepi cu un exces de descrieri, inutil; din fericire ritmul te prinde din urma rapid si continua natural, fara fortari. Poate ar fi nimerit sa mai elimini din descriptivele inutile de la inceput(repetitia lui "atata"-"atatia", de pilda)
arta e undeva in adancuri ingropata!... - de enigmescu la: 19/06/2004 07:01:39
(la: Arta In Romania: Ce parere aveti?)
exista o vorba nascocita de "anonimul" roman si ramasa, asemeni multor altora, ca tezaur nepieritor in constiinta poporului nostru, o zicala ce n-ar mai trebui comentata: "poarta-te cum ti-e portul si vorbeste cum ti-e vorba"! dar sa comentez totusi. intotdeauna mi-am spus ca se refera la mine in particular si la fiecare persoana in parte ca un indemn la a ne pastra identitatea de limba, de cultura, de traditii. si nu am gresit, cred, cu nimic. insa am fost derutat de folosirea singularului in loc de plural si de aceea n-am putut surprinde un sens mult mai adanc si mai amplu pe care cu siguranta acel CINEVA de demult a incercat sa-l imprime frazei. daca vreti aceasta e pur si simplu o profetie a vremurilor moderne, un mod de a ne pune in garda fata de tarele societatii noastre. de fapt zicala ar trebui interpretata cam asa: 'fiti voi insiva!' de ce fac aceasta afirmatie? simplu: noi toti formam o comunitate ale carei obarsii nu le vom gasi nici in America, nici in Asia, nici in Africa, nici oriunde pe aiurea. noi apartinem acestor locuri si locurile acestea ne apartin noua. etnogeneza ne-o arata limpede. prin urmare, ca sa fiu mai explicit, nici un individ in particular sau vreun grupulet din acest popor nu-si poate aroga dreptul asupra culturii, artei si a traditiilor unui sir nemasurat de oameni ce s-au statornicit in glie pt. vesnicie. adica nimeni nu poate schimba, cel putin teoretic, si nu are voie sa schimbe, sa violenteze aceste stari de lucruri, aceste realitati existentiale ale fiintei romanesti. constat insa cu durere ca de mult nu se mai tine cont de asta. buuun, pana aici a fost un fel de introducere.
nu sunt artist dar prin natura mea apreciez orice tip de arta si dezapreciez orice kich. nu vreau sa ma refer acum decat la tendintele din muzica moderna la noi, pe de o parte fiindca ai amintit de ea, pe de alta parte fiindca sunt(sau mai degraba am fost) direct implicat intr-o oarecare ramura a acestei arte. dar ca sa pot incepe de undeva am sa-ti dau aici un fel de pilda sau fabula pe care am conceput-o personal si pe care am numit-o "scufita rosie".
muzicii romanesti i-au crescut urechile, nasul, coada, dintii, ghearele si i s-a ingrosat sau i s-a subtiat(dupa caz) timbrul vocal. aparent nu e nici o problema. s-a intamplat si la case mai mari(desi, sincer sa fiu, nu stiu care pot fi acelea!). dar ganditi-va ca vine scufita rosie la bunicuta ei, TRADITIA, si o gaseste complet schimbata. nu o mai recunoaste si cu naivitatea specifica generatiei PRO/CONTRA(e discutabil aici) incepe sa intrebe: de ce si-a schimbat infatisarea? iar raspunsul vine f. prompt si aproape socant: CA SA TE POT INGHITI MAI BINE!!!
va intreb, la randul meu, care ar fi reactia normala a tinerelor scufite rosii la auzul acestui raspuns dat de impostor? logic ar fi sa-i ofere pe loc un scaun de ceara pus peste o groapa plina de jaratic. insa ce observam e de-a dreptul uimitor: majoritatea se arunca orbeste, intr-un act sinucigas, in gura flamanda si nesatula a gaselnitelor de moment. ca si cum in burta lupului s-ar gasi niscaiva lumi extraterestre care sa-i scape de moarte si apoi de judecata lui Dumnezeu. arta e o dimensiune a spiritului uman si se adreseaza acestuia prin mijloacele ei specifice. dar daca se adreseaza carnalitatii nu mai e arta, e prost gust. [carnalitatea aici inteleasa in sensul ei cel mai larg, nu exclusiv in sensul de trupesc]
bine, putem spune, dar ce ne pasa noua? "fiecare cum isi asterne asa doarme". e adevarat, dar daca ne straduim un pic sa privim in perspectiva vedem un viitor f. sumbru pt. urmasii nostri, mai precis pt. copiii nostri; si ce e mai de pret decat copilul meu, al tau, al altuia?!
in ultima vreme s-au inmultit atacurile la morala si sunt din ce in ce mai evidente. au devenit chiar lipsite de scrupule. in emisiunile televizate au luat o amploare deosebita recitalurile unor grupuri vocal-instrumentale care de obicei zbiara sau miauna in loc sa cante cu adevarat. de la lalaieli si schimonoseli pana la lamentari legate de viata totul e posibil. ba, mai mult, au mesaje fara continut, daca pot spune asa, sau nu fac altceva decat sa indrume la destrabalare. cred ca versuri mai de proasta calitate si mai de prost gust n-a reusit sa inventeze, pana la noi, inca nimeni. chiar si un copil de gradinita ar putea sa compuna versuri mai placute si, de ce nu, mai destepte. unde mai pui ca unele formatii au titulaturi de-a dreptul stupide, nici macar hazlii. ca, sincer va spun, cand vad asa ceva mi se face rau. pe masura ce trece timpul imi vine sa cred ca tara asta are parte numai de cersetori, hoti, banditi, talhari, homosexuali si mai ales HANDICAPATI- aici cu intelesul de incapabili in a face ceva bun si frumos. dati-mi voie, ajuns aici, sa pun o intrebare ce nu-mi da pace: cum sa-si mai iubeasca cineva tara?!
am ramas socat cand am aflat ca in Australia s-a umplut lumea de manele(lumea venita de la noi, desigur). crezusem ca macar aici voi scapa de ele. ce am impotriva lor, voi fi intrebat. nu e nimic personal, e doar repulsia mea instinctiva la ceva ce nu-si gaseste locul in arta. asa cum am repulsie fata de picturi gen "coada de magar", sculpturi cu forma...diforma, piese de teatru numite(in traducere) "orasul urinei" samd. si tot la acelasi capitol s-ar mai afla "castele pt. nimeni"- ma refer la castelele rasarite dupa ploaia de plecari in strainatate a omului de rand.
renuntand la divagatii acum voi incheia printr-un indemn: alegeti-va voi muzica, nu lasati sa va aleaga ea pe voi! si nu uitati ca gusturile se cultiva in timp! si un ultim amendament: calea pe care multi aleg sa mearga e de obicei dinainte aleasa de altii!!!!!!!!!
just me



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...