comentarii

o compunere frumoasa despre toamna


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pt. Ueit - de souris la: 21/11/2004 14:23:08
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
eu nu sunt nici pe departe o sceptica atunci cand vine vb. de posibilitatile stiintei .omul poate ajunge grozav de departe folosindu-se de instrumentele ei. admit ca traim mai bine,ca avem mai multe inlesniri de pe urma evolutiei stiintelor dar ca suntem mai fericiti?mai buni?nu cred.

totusi,o lume in care moarte sa fie optionala nu-mi pot imagina.cum ar putea fi atins un asa deziderat? putem controla imbatranirea,boala dar putem oare dirija si hazardul,absurdul(pt ca in lispa lui Dumnezeu doar asta ne ramane)acel absurd care face ca unul sa moara la 3 ani ,asa cum ziceam intr-un accident stupid,iar altul sa traiasca 300 de ani.ar trebui sa se ajunga pana la a face din fiinta umana un robot dar nici acestia nu sunt infailibili.

intr-adevar lipsa educatiei si a oricarei deprinderi de introspectie poate fi socotita si ea ca fiind responsabila de raul din noi.dar acestea nu sunt singurele cauze. eu cred ca ele fac parte dintr-un intreg lant cauzal si ca rolul lor in manifestarea raului este mai degraba de catalizator.

toate celelalte consideratii pe care le-ati facut legate de modul in care poate fi manipulat omul doritor sa creada sunt,din nefericire,cat se poate de adevarate.nu vad cum ar putea fi combatute intr-o lume rascolita de violenta avand ca justificare motivele religioase.eu una sunt ortodoxa si,bineinteles,"traiesc cu convingerea absurda" :)ca religia in care m-am trezit e cea mai buna.

ps gradina botanica si copoul au fost tare frumoase in toamna asta,o toamna ca la carte,cu toate ingredientele trebuincioase.:)


#29421 (raspuns la: #29183) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alitalia - de amethiste la: 05/09/2008 19:10:03
(la: d'ale prieteniei)
Astazi am avut o vizita :), e unul din momentele lui linistite...ca seara asta de septembrie...A plecat si am ramas cu gandurile, cu fiorul din suflet,cu tic tac-ul sacadat al inimii care imi sare din piept cand il vad.Dar e o seare frumoasa de toamna - a inflorit un mar langa casa mea...Stau cu coatele rezemate de pervaz si ma bucur.Poate infloresc si florile din sufletul meu, cine stie?Pup si iti doresc numai bine.
#339231 (raspuns la: #338582) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
**** - de proletaru la: 24/09/2008 21:23:35
(la: Toamna!)
da, toamna cu partea frumoasa. doar toamna ma scald in toate gusturile posibile, in parfum de must proaspat, in mirosuri crunt de ispititoare de bucate alese. toamna nu ma inspira. toamna zac in lene si degustare. toamna sunt hedonist. nu produc nimic dar nici nu ma satur cu peisaje, culori, miresme. toamna e pentru iubit pe indelete, pentru desfacut sufletul.
sunt productiv primavara in miros de iarba proaspata, in rasarit ascutit de soare, in verde nebun.

a venit toamna! nu mai alerg. nu vreau decat sa ma bucur. apoi sa putrezesc in umezeala rece, sa ma duc odata cu bucuria de a fi trait asfintitul cald, rotund, molatec.
pistruici - de Belle la: 07/11/2009 01:50:41
(la: concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
daca spui tu :)
io m-am conformat... avand in vedere ca se inchide pe 23, daca ma razgandesc pot sa trimit altceva? ipotetic, ca oricum nu prea mai sunt subiecte frumoase de toamna.
#497362 (raspuns la: #496599) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Baby Mititelu la: 28/09/2010 19:30:51
(la: Bâza)
Da, pane, frumoasa ca toamna! :)
*** - de Baby Mititelu la: 07/11/2010 12:57:41
(la: Toamna orbului)
Frumoasa toamna asta a ta...frumoasa-i toamna oricum...
Sancho Panza - de amari la: 08/11/2010 09:51:18
(la: la Văratec mă ajunge toamna)
frumoasa ca toamna si manastirea.
pai, mai sunt trei zile - de PROUDFRECKLED la: 16/11/2010 15:08:31
(la: Concurs foto anotimpuri cafeneaua.com - TOAMNA)
mari si late!

astept poze frumoase cu toamna. Au fost si 24 de grade in Romania. Pina si aici au fost 14...nu aveti niciun motiv! numa lenea! :)
pentru că - de munteanu rodica la: 28/09/2012 08:32:55
(la: ia, și eu pe aici...)
este o zi frumoasă de toamnă şi pentru ca dealurile mele miros a struguri iaca-tă

va spun
buna dimineaţa în felul meu.
Public din Nou --Amintiri de Toamna - de LMC la: 15/09/2004 19:35:16
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
cea mai frumoasa zi din viata mea - de oanalaur la: 25/09/2005 07:18:47
(la: Banc: doi mosi pe o banca...)
concurs international de creatie pe vremea lui ceausescu pe tema cea mai frumoasa zi din viata mea. se anunta premiul III care se acorda britanicului john smith, se citesc cateva randuri din compunere: "era o superba zi de vara, nu mai ploua asa de mult, stateam la gura focului pentru ca totusi era destul de frig, cand bate cineva la usa. ma ridic, deschid, era un valet cu o scrisoare in mana: sir, maine sunteti invitat la dineu la regina. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul II se acorda americanului john johnson, sa ascultam cateva randuri din compunerea lui:"era o zi superba de vara eram la picnic cu familia, ne imbuibam cu hot dogi si coca cola, cand se apropie doi domni cu un plic in mana: hi, john. maine esti invitat cu familia sa iei masa cu presedintele. a fost cea mai frumoasa zi din viata mea."
premiul I se acorda romanului ion ionescu, sa-i citim compunerea:"era o zi cumplita de toamna, eram cu totii acasa, cu ligheane in maini incercand sa oprim plaia care curgea prin tavan, nu era lumina si caldura, cand deodata bate cineva la usa. ma uit pe vizor, doi domni imbracati in costume, in spatele lor doi militieni, in spatele lor doi caini polititisti. intreb:
-cine-i?
-militia. aici locuieste vasile vasilescu?
-nu. aici sta ion ionescu.
a fost cea mai frumoasa zi din viata mea.
Toamna - de Coralie la: 23/10/2003 13:58:26
(la: A venit toamna...)
imi place mult toamna, natura este atat de frumoasa, in Alpii de Sud, muntii Coastei de Azur, sunt toate nuantele de culori:
rosu aprins (frunzele de sumac), galben

stransul strugurilor (este o regiune viticola, are si 2 AOC), bautul mustului in pivnita productorului, scoaterea vinului cu reuniuni imense, toti prietenii se aduna la productor, in plus de familie
se termina cu cina, gratar (câte un purcelus salbatic vânat) si cantece multe, mai ales de vânatoare, ca mai toti sunt vanatori in regiune..

Marea ia o culoare de toamna, speciala, sa vad valurile caare se sparg, pe mare nu mai este aglomeratie..
toate barcile si "barcutele" turistilor au parasit-o...

Un pic ca si cum totul se odihneste, isi reia suflul dupa vara..
si chiar daca ploua cate o data, cerul devine azur repede..
si apoi? vara si primavara este in suflet
Astept toamna pt. dimineti - de ofemeie la: 24/10/2003 02:48:08
(la: A venit toamna...)
Diminetile de toamna sunt magnifice!Cand rasare soarele si-mi bate in geam,deschid larg fereastra si inspir aerul rece.Imi place frigul asta linistitor,si-mi mai place sa-mi iau cafeaua aburinda,foile de calcul si sa ma asez in fata calculatorului pentru a vedea ce mai e in lume.Mi s-a intamplat nu numai o data sa ma impresia ca dimineata e seara si asta imi alunga somnul(seara ma culc tarziu-nu am somn).Imi place sa privesc vantul ce misca copacii...Aici,in Montpellier nu e chiar toamna aia frumoasa de la noi.E rece dar umed si e un vant de te ingheata de aceea ador diminetile.E calm...linistit.Alexandra
Tot ce Conteaza... - de LMC la: 09/09/2004 22:23:12
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
De cind ma stiu Toamna a fost si este anotimpul meu favorit. Ziua mea de nastere intotdeauna imi prevesteste sfirsitul verii si venirea toamnei. Nu stiu de ce dar Toamna a fost intotdeauna timpul cind mi-am regasit persoana, cind am putut sa creez, cind am fost inspirata. Daca as putea sa ma mut dintr-o parte in alta al globului as face-o numai sa pot sa traiesc doar anotimpul toamnei. Desi pe la noi sint inca temperaturile verii, dimineata si seara cind ies afara imi place sa respir aerul proaspat si crocant, iar mirosul toamnei il simt cum pluteste deasupra orasului de parca ar vrea sa te seduca inainte de a-si face prezenta intru totul.

Locuim foarte aproape de colegiul orasului si in fiecare dimineata cind plec de acasa imi place atmosfera studioasa si forfotul studentilor indreptindu-se spre clasele lor. Mirosul cafelei din masina imi aduce aminte de zilele mele de studentie cind primul meu popas din rutina mea de dimineata il faceam la cafeneaua universitatii unde deja stiau sa-mi pregateasca un “Double Latte”, pe vremea aia costa doar $1.25, iar un croissant $0.50. Acuma iesi ieftin daca te costa $4.00 total.

Abea astept sa vad frunzele copacilor cum isi schimb culorile, si cind ma plimb sa pasesc pe covoarele ruginii al Toamnei. Toamna a fost intotdeauna anotimpul cind m-am indragostit, cind scriam cele mai multe scrisori de dragoste, cind muzele poeziei si prozei veneau si stateau cu mine toata Toamna. Si-acuma imi amintesc de una dintre cele mai frumoase compuneri care le-am facut vre-odata.

Eram in clasa a cincea. Profesoara de romana ne-a dat tema de casa sa scriem o compunere, dar pentru mine era mai degraba o placere decit tema de casa. Afara deja incepuse sa picure prima ploaie de Toamna. Eram in camera “mare” cu mamica care facea ceva lucru de mina. Tin minte ca in momentul cind puneam creionul pe hirtie, totul din jurul meu disparea si intram intr-o stare de concentrare fenomenala. Fiecare cuvint era scris cu o usurinta de parca cineva mi le dicta, iar in mintea mea traiam fiecare propozitie, de parca tot ce scriam era testimoniul vietii mele. Cred ca v-ati dat seama ca subiectul compunerii era despre Toamna.

Cind am terminat de scris am intrebat-o pe mamica daca vrea sa asculte ce-am scris si daca am scris bine. I-am citit cu voce tare toata compunerea si cind mi-am ridicat ochii de pe caiet mamica plingea si zimbea. M-a luat in brate m-a pupat si mi-a zis ca am scris nemaipomenit de frumos. Eram atit de fericita dar in acelasi timp emotionata de nesiguranta daca si profesoarei ii va place ce am scris. Abea am asteptat sa vina ora de romana si sa-i inmin compunerea, si-apoi cu noduri in stomac am asteptat sa primesc caietul cu nota. Numai ca in ziua cind ni s-au dat caietele inapoi, eu am fost singura care nu l-am primit. Nu stiam ce s-a intimplat, de ce numai eu nu mi-am primit caietul de compunere. Dar nedumerirea mea a fost pusa deoparte cind profesoara a cerut sa facem liniste si sa-i dam ascultare.

Statea in fata clasei, si pe fata ei vedeam o placere si o incintare nespusa. Ne-a zis ca in toata viata ei de profesoara nu a citit niciodata o compunere mai frumoasa si mai bine scrisa decit ce avea ea sa ne citeasca in urmatoarele minute. Cind a inceput sa ne citeasca mi-am dat seama ca era compunerea mea. Stateam in banca cu inima in git si cu stomacul facut nod de emotii. Nu mai stiu daca am inceput sa pling, sau ce am facut, dar la urma cind mi-a anuntat numele si mi-a spus sa ma ridic in picioare stiu ca imi tremurau genunchi si nu indrazneam sa ma uit in jurul meu decit cu coada ochiului. Toti colegii se uitau la mine ca la o vedeta, si in pauza cu totii au venit la mine sa ma felicite. Nu eram obisnuita sa fiu in atentia nimanui, si cind am fost nu m-am simtit in pielea mea niciodata. Intotdeauna mi-a placut sa privesc lumea de pe marginea drumului, nu sa fiu eu privita, dar in momentul acela nu am mai avut de ales.

Acesta a fost si a ramas intotdeuna efectul care Toamna l-a avut peste fiinta mea. Ceva foarte misterios se intimpla cu mine, ceva care nu poate fi explicat, dar care nu-l caut sa-l explic. Ce este important este ca in fiecare an abea astept sa vina Toamna cu culorile ei, cu miresmele ei, cu forfotele inconjuratoare, cu muzele poeziei si-al prozei. Asta e tot ce conteaza.
Toamna in Dumbrava - de LMC la: 11/10/2004 21:18:43
(la: Casuta Postala A Lui LMC)
Asa cum stiti Toamna este anotimpul meu favorit, iar weekend-ul care a trecut a fost poate unul dintre cele mai frumoase weekend-uri petrecute impreuna cu sotul meu. Simbata dimineata m-am trezit cu nasul gidilat de aroma cafelei care iubitul meu s-a ingrijit sa o pregateasca exact asa cum imi place mie, mai robusta si mai tare. Afara era un aer racoros si improspatat de o ploaie scurta care eu nu am prins-o. Gamaliuta abea a asteptat sa ne scoatem nasul pe-afara pentru ca dupa ce a dat ocolul gradinii a venit sa se invirteasca printre picioarele noastre ca sa-l mingiiem. Ma distreaza cum se aseaza cuminte linga scaunul meu de parca ar vrea si el sa intre in vorba cu noi sau cel putin sa asiste la conversatiile oamenilor mari. Eu ii zic: “Pispirelule, ai venit si tu la grupa mare?” El isi ciuleste urechile alea a lui roz si-si baga nasucul ori in glezna ori in mina mea, daca-i pe-aproape, doara doara il miingii si pe el un pic. Numa ca acuma-i tare nasol de el, ca-i pica parul de numa numa, si orice atingere genereaza o ninsoare de par pufos ce pluteste in aer si-apoi se agata de hainele noastre. Asa ca mai putin cu mingiierea pe vremea asta.

Dupa ce ne-am luat cafeluta si-am stat la taifas, m-am apucat si-am curatat prin gradina toate uscaciunile, am taiat din trandafiri, am sapat, in fine am gradinarit. M-ai tirziu am zis hai sa ne plimbam un pic pe strazile vecinatatii. Aerul ala proaspat era pacat sa nu-l consumi si sa nu-ti imbeti un pic plaminii cu el. Asa ca zis si facut. Cred ca ne-am plimbat vre-o 45 de minute daca nu mai mult, caci pe cind am ajuns acasa am facut febra musculara. Eu cind ma plimb fac exact la fel de mult efort ca si cind alerg. Probabil ca seaman pe bunicu, din partea lui mamica, ca numa el era ca un titirez cind mergea. Ce sa fac, imi este in singe, iar un alt lucru este ca sotul fiind foarte inalt cind el face un pas eu tre’ sa fac unul jumate ca sa pot tine pasul cu el. Noroc ca nici eu nu-s prea mica, ca altfel ar trebui sa fac doi sau trei pasi, sau poate chiar sa alerg. Hehe, ma distrez de una singura acuma gindindu-ma la imaginile astea.

Dupa ce am ajuns acasa am continuat mai departe gradinaritul, iar apoi am luat micul dejun sa avem energia necesara de a face cumparaturile pentru saptamina. Toata dimineata afara a fost noros, dar dupa masa a iesit soarele iar norii i-a luat vintul si i-a dus la munte. Ne-am gindit ca nu ne-ar strica si noua o excursie la munte, sau cel putin pina in Dumbrava Cavalerilor, un satuc mic la vre-o 40 de minute distanta de casa. Este un loc foarte frumos, unde deseori mergem sa ne balacim in apa cristalina a riului sau sa ne cataram pe stincile imense ce-s presarate de-a lungul riului. De ani si ani de zile merg in Dumbrava Cavalerilor ca sa-mi relaxez mintea si sa iau o vacanta de o zi de la viata oraseana.

Deci planul l-am facut, asa ca a doua zi Duminica dupa ce am plecat de la biserica am mers acasa sa ne schimbam echipamentul si masina, si-am pornit inspre Dumbrava. Ne-am oprit sa punem benzina si sa ne luam ceva de-ale gurii, ca ne-am propus sa mincam prinzul stil picnic, iar pe cind am ajuns la destinatie am fost numa buni de prinzit. Ne-am dus pina intr-unul din locurile noastre preferate, un loc mai ascuns si mai linistit, unde apa riului este ca oglinda. Ne-am asezat si am mincat timp in care niste fluturasi ne-au aratat miscarile lor acrobatice si frumusetea aripioarelor lor colorate. Citeva pasarele ne ciripeau de-asupra capurilor, iar adierea vintului fluiera usor printre crengile copacilor colorati de toamna. Toate culorile stincilor, toate nuantele de verde, galben si caramiziu erau reflectate in apa riului care numai vintul ii mai incretea fata. La un moment dat vre-o sapte vulturi imensi au inceput sa se invirta sus sus de tot pe deasupra dealurilor care ne inconjurau. Cite-odata auzeam glasul lor, un tipat melodios si trist dar in acelasi timp taios. Am vazut si niste libelule care-si dadeau aere pe deasupra apelor, unele erau albastre altele erau verzi. Cind razele de soare au inceput sa ne infierbinteze ne-am mutat mai sus pe niste stinci la umbra altei stinci mai mari. De acolo am putut vedea si mai bine reflectiile din apa in combinatie cu ce se afla pe fundul apei. Mi-a parut rau ca nu mi-am adus cu mine uneltele de pictat ca aveam ce picta, plus de asta eram si inspirata. Dar poate ca mergem si weekendul viitor si-atunci precis ca-mi iau echipamentul de artist cu mine.

Am plecat cu chiu si vai, ca nu ne-am mai fi dus acasa de-acolo, iar pe cind am ajuns acasa eu cel putin eram istovita. N-am mai fost in stare sa fac nimic, asa ca m-am intins la televizor, la care m-am uitat numai cu un ochi ca celalalt dormea. Eram obosita, dar era o oboseala din aia care-ti convine. Stii cum e cind tot trupul iti este relaxat si greoi, cind tot ce vrei sa faci este sa dormi, si poti dormi pentru ca nu mai ai nimic de facut ca toate-s la locul lor si treaba-i complectata.

Dimineata m-am trezit tot asa de improspatata ca si aerul de-afara. Cind mi-am scos nasul la iveala primul lucru care m-a intrebat sotul a fost: “Ce-ai visat?” L-am intrebat de ce ma intreaba iar el mi-a raspuns: “Pai cind m-am trezit tu vorbeai in somn si spune-ai “In primul rind, cine esti tu?”” Am inceput sa rid in hohote dar nu mi-am putut da seama sau aminti ce am visat. Deci “in primul rind” azi dimineata am fost odihnita, si tot “in primul rind” foarte bine dispusa. Ma bucur pentru ca desi Luni este cea mai urita zi din saptamina, a inceput cu bine. “In primul rind” asta e tot ce conteaza.
frumoasa si calma. ceea c - de zaraza la: 26/07/2006 23:56:07
(la: octombria)
frumoasa si calma.

ceea ce as schimba obligator: "atinge-mi inima cu inima". mie imi aminteste prea mult de "acopera-mi inima cu o frunza", mai ales ca-i vorba de toamna si atunci mintea imi zboara brusc si instantaneu la nichita si alifantis (de fapt mai mult alifantis) si nu ma mai pot concentra pe poezie, caci aud melodia bulversanta. e pacat.

zaraza
...despre toamna - de ione la: 06/11/2007 18:06:09
(la: Toamna cu miros de cafea )
nush cum am aterizat si eu aici, dar mi-a placut tare mult ce ai scris aici.
ps. e frumoasa toamna?!
ora de des-compunere - de anisia la: 19/05/2008 11:56:56
(la: ora de des-compunere)
viata este compusa din trei parti: nasterea, trairea si des-compunerea. nu partea de sus, partea de jos si partea de mijloc cum binecunoscut a zis cineva inaintea mea, referindu-se la pusca.

pusca impusca neimpuscatele vise, idei, dorinte, vieti. si le curma. pe nepusa-masa. si fara de mila.

nasterea este o incurajare - a speciei sa se (re)compuna din factori primi intr-un tot unitar de sine statator.

statator, s-o crezi tu!
e pur si muove...

trairea este un amalgam de inceputuri si sfarsituri (ne)continuate voit sau nevoit, intrerupte de tulburari de diferite dimensiuni si origini.

des-compunerea este compunerea prea de(n)sa de cutremure compuse din miscari teutonice, celulare sau neuronice, (sic!), populare sau impuse (paralele, deci implicit indepartate unele de altele).

de la generalitati la particularitati e cale de-o imaginatie, si-atat. des-compunerea-mi o vad ca pe un zbor inspre ceruri, intr-o seara de toamna tarzie, cu frunze ruginii trepte conturandu-mi, pasind granita dintre acum si niciodata printr-un inalt atotcuprinzator salt dincolo de infinitul invincibil. o seara in care pasarile cerului vor fi imbracand verdele pinului de brad, norii vor fi cernand liliac inflorit, luna va fi stralucind neumbrita de furtuni incetate, iar pamantul va fi rasufland usurat de povara nedumeritelor scormoniri, intrebari, temeri. in drumu-mi catre dincolo de prezentul imediat, voi fi strabatand fiecare centimetru de vazduh candva umblat, voi fi salutand fiecare suflet candva intalnit si voi fi plangand fiecare clipa candva nadajduita.

(stiai ca spiritul fiecarui om calatoreste lumea-n lung si-n lat chiar inainte sa-si porneasca lunga calatorie inspre univers? de o saptamana incoace tot ma framanta ideea asta. si observ, cand mai putin ma astept, ca regasesc oamenii candva indragiti traind, pentru o clipita bineinteles, in strainii din jurul meu. un zambet, o framantare a palmelor, un spate adus, un profil, o voce, o alura. e ciudat, dar imi lasa impresia ca regasesc spiritul celor lasati in urma, din graba-mi inspre nicaieri.)

des-compunerea este inceputul unei noi compuneri. cel putin asa imi doresc.

"compunere pe tema frumoasa si bogata esti patria mea"" - de Intruder la: 23/03/2010 16:47:03
(la: Compuneri la alegere )
patrio, ce frumoasa esti!!
ai sonde din 3 in 3 metri si petrolul galgaie in chiuveturi.
posezi munti inzapeziti si toti elvetienii se bat ca chiorii pe hotelele din Sinaia!
marea e albastra si are nisip fin. doamne, nu ne vindem litoralul si daca vin italienii sa ni-l fure, ne vom lupta pan' la ultima picatura de sange dac! n-avem bariere de corali, noi suntem liberi!
campiile surad in soare si graul se coace la caldura si p-orma vin aia de la Barilla sa faca macaroane din el! (NU NE VINDEM TARA!)
dealurile patriei iubite sunt pline de vita de vie si vinul nostru e cel mai drept si mai brav dintre vinuri. francezii se roaga-n genunchi pentru vinul nostru dar noi ramanem demni, chiar daca n-am demolat nicio Bastilie!
cerul tau patrio, e senin si bleo. (NU NE VINDEM CERUL!)
subsolul e frumos si el si are diamante, safire, rumbinuri, topcaze - gata prelucrate si montate in inele si cercei!!!
flota noastra maritima, fluviala si chiar canalizarea - e admirabila si sublima.
locuitorii patriei iubite sunt fericiti si curati la suflet & trup. PIB-ul a crescut ca coca de gogosi, salariul minim pe economie e cat ala maxim al Germaniei si 1000 de romani stau la coada sa-nhate Premiul Nobel.

(DACA MAI VREI, INREGISTREAZA-TE LA STAREA CIVILA SI LA COMANDAMENTUL ADMINULUI)
@amari > Ploaia de toamnă - de Anahoret la: 25/11/2010 21:40:22
(la: Confa lui juli si a lui Anahoret)
Deci ploaia de toamnă.

În primul rând, toamna este anotimpul meu preferat. Îmi pac mult culorile toamnei. Şi liniştea serilor de toamnă. În tinereţe am lucrat o perioadă la Constanţa. Puţini ştiu cât de frumoasă-i marea în octombrie.

Şi-mi place când se cerne ploaia mărunt şi calm, ca amintirile de la marginea de sus a maturităţii. Îmi place să mă plimb prin pădurea de stejari cu trunchiurile umede şi cu rădăcinile acoperite de frunzele veştede, murate; stejari cu trunchiurile îmbrăţişate roşu de iederă. Îmi place să mă plimb prin parc pe aleile pustii, printre băltoace, şi îmi place să mă plimb noaptea târziu prin ploaia cernută din cerul negru. Atunci neoanele taie conuri prin aerul saturat de picături iar luminile semafoarelor se reflectă pe asfaltul ud, lucios. Câte un automobil despică noaptea (şi liniştea) iar farurile se văd în acelaşi asfalt ud de parcă ar luci de undeva de dedesubt.

Să zicem că în viaţa asta am să mă întâlnesc cu Juli. Va fi neapărat într-o seară ploioasă de noiembrie. Să mergem împreună, braţ la braţ, sub aceeaşi umbrelă, potrivindu-ne paşii în cadenţă. Să mergem tăcând, să merg ascultând zgomotul tocurilor ei pe asfalt, rar, în ritm de metronom. Apoi mi-ar plăcea să mergem într-o ceainărie să fim singuri, numai cu barmanul. Să avem în faţă ceşti mari cu ceai fierbinte amestecat cu rom. Cu mult rom. Să ne încălzim palmele cu porţelanul ceştii şi să sorbim ceaiul privindu-ne în ochi şi să vorbim. Să vorbim mult despre noi, despre ai noştri, despre orice. Apoi să ne despărţim în faţa uşii. Juli să-şi deschidă umbrela şi să meargă cu paşii ei rari iar eu s-o privesc topindu-se în ploaie până când tactul tocurilor ei se va amesteca în zgomotul surd al oraşului. Apoi eu, ca-n finalul unui film poliţist al anilor '50, să-mi trag pălăria pe ochi, cu degetele ude, să-mi ridic gulerul până aproape de urechi şi să mă înfăşor în fulgarin. Să-mi strâng cordonul şi, cu mâinile în buzunare, să mă îndrept spre celălalt capăt al lumii, unde mă aşteaptă ai mei, eu păstrând în amintire urma unui parfum ca nostalgia unei camaraderii neîncepute.
#584153 (raspuns la: #583916) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...