comentarii

o dimineata la oras interjectie


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Pe mine m-a enervat intotdeau - de Honey in the Sunshine la: 13/03/2006 15:08:22
(la: Oras preferat)
Pe mine m-a enervat intotdeauna la Venezia multimea de turisti... Dar am rezolvat problema cu o plimbare pe stradute la ora 6 dimineata, cu orasul absolut pustiu (reusiti sa va imaginati Piazza San Marco goala-goluta?).
Nu m-a dezamagit niciodata, ma intorc mereu cu placere si de fiecare data promenada in fata Bisericii iacobinilor ma lasa fara suflare.
________________________________________________________
What if nothing exists and we're all in somebody's dream? Or what's worse, what if only that fat guy in the third row exists? - W. Allen
#111251 (raspuns la: #111003) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rauschenberg, arta romaneasca, orasul - de Florin Firimita la: 31/12/2003 15:33:30
(la: Florin Firimita despre experienta emigrarii si "Arta de a pleca")
Rauschenberg e un vrajitor in materie de utilizarea materialelor. Am o admiratie deosebita pentru el. Retrospectiva de la Guggenheim, in New York, din 1998 a fost una dintre cele mai fascinante expozitii pe care le-am vazut vreodata Ca si Picasso, tot ce i-a trecut prin mina a devenit parte integrala din opera sa. Poate ma insel, dar nu cred ca a folosit sau foloseste computerul pentru schite.

Arta digitala e o alta fateta a creativitatii, o alta unealta.. Forma nu e atit de importanta atita vreme cit ai ceva de spus. Important e sa gasesti care e medium-ul cel mai potrivit pentru ceea ce vrei sa faci. Aici, in Statele Unite, unele expozitii nu accepta fotografii din simplul motiv ca nu considera fotografia arta. Sint sigur ca atunci cind Degas a folosit un aparat de fotografiat (cred ca a fost primul pictor care a incorporat noul sistem in pictura, in totala contradictie cu legile clasice ale compozitiei), a socat pe multi critici. Aproape toate compozitiile lui sint “taiate” din cauza faptului ca s-a folosit de dreptunghiul vizorului aparatului de fotografiat. Unghiurile sint dificile, etc., un lucru nemaiauzit pina atunci. Cine se mai gindeste la Degas ca un revolutionar astazi?

Am prieteni care se folosesc de noile jucarii digitale cu foarte mult succes. Atita timp cit efortul/ cautarea sint sincere, mijloacele nu conteaza. Tehnicile sint atit de diverse in ziua de astazi, nu cred ca ne putem impotrivi noului val. Nu folosesc computerul pentru lucrarile mele. "Moda" de care vorbiti nu cred ca isi are locul in arta. Modele sint trecatoare, ce rost are sa incerci sa placi? Experimente? Bineinteles. "Colajele" despre care cred ca vorbiti sint de fapt "mixed media" pe lemn, si sint uneori puncte de plecare pentru picturi mari. Am un atelier mic, de iarna, si un atelier mare, de vara. Iarna e mai intima, si ma vad lucrind la compozitii mici. Vara, lucrez de obicei in atelierul mare, unde imi pot permite sa lucrez la pinze de citiva metri. Uneori, lucrarile mici la care lucrez se transforma in pinze immense.

In ceea ce priveste, situatia artei din Romania, nu sint familiar cu ce se intimpla astazi. Am primit citeva oferte de a fi reprezentat de citeva galerii din Bucuresti, dar sint prea lenes ca sa fac ceva. Castele inchise despre care vorbiti…au existat de mult timp, din diferite motive. La un moment dat, era Uniunea Artistilor Plastici, care era o amestecatura de mari talente si cei care-l pictau pe Ceausescu imbratisind pionierii, era un astfel de club privat, un amestec de convenienta - daca nu erai membru al Uniunii, nu aveai nici o sansa de a fi considerat artist, sau de a expune. In cazul meu, mi-a fost greu sa respect artisti care pictau vizitele prezidentiale de la Canal, si in acelasi timp vorbeau despre “puritatea” artei. Toleranta de care vorbiti ar fi de folos, si nu numai in ceea ce priveste arta contemporana.
Am foarte mare respect pentru citiva dintre fosti mei profesori de la Tonitza, mai ales, Gheorghe Anghel care e un pictor nemaipomenit, Mihai Horea, doamna Adriana Crainic-Botez, o intelectuala de elita (si spun “elita” in cel mai bun sens al cuvintului), caruia ii datorez primele mele incercari in critica de arta, si totodata o curiozitate pe care mi-a deschis-o cind eram prin clasa a IX-a.

Despre America: cred ca gresiti. America este atit de complexa, incit e dificil sa punctam aspecte care devin cetoase de la distanta. Da, trebuie sa conduc ca sa-mi cumpar piine, si nu m-i s-a parut niciodata ca are ceva de-a face cu spiritul comunitatii in care traiesc. America e o tara in continua miscare, de bine sau de rau. Nu locuiesc in “suburban America,” care are avantaje si dezavantaje, traiesc la “tara,” pentru ca am vrut sa traiesc la tara. E unul dintre cele mai frumoase colturi ale Americii, plin de istorie si peisaje, dar in acelasi timp, foarte aproape de New York City. Am un echilbru intre natura si cultura pe care l-am vrut intodeauna. Micul European corner shop il am in apropiere. E un magazin mic, cafenea, unde imi intilnesc prietenii in fiecare duminica dimineata, unde citim The New York Times si vorbim despre ursii care au inceput sa dea tircoale prin imprejurimi. Aceeasi atmosfera o gasesc in New York, care e plin de corner shops daca stii unde sa le gasesti. De exemplu, in Time Square este o cafenea “ascunsa” in mijlocul frumoasei nebunii a orasului, care se deschide la 6 dimineata. Spatiul e foarte strimt, aerul e plin de miros de ulei prajit, dar fac cea mai buna omleta de pe costa de est, si poti avea o conversatie despre orice cu cineva care tocmai a venit din cine stie ce colt al lumii. Imi trebuie aceasta dualitate, oras, “tara,” pentru ca ambele ma inspira foarte mult. Scriu ori de cite ori am ocazia, in oras, dar nu as putea picta in oras. Orasul ma revitalizeaza, ma excita, dar intotdeauna imi place sa ma regrupez, sa ma regasesc acasa, in fata semineului, cu o carte buna, sau in atelier.
#7499 (raspuns la: #7446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Buna Dimineata - de fefe la: 29/11/2004 18:52:08
(la: Trancaneala Aristocrata)
Am ajuns si eu acasa dupa un weekend lung. Miercuri am plecat inspre Los Angeles, unde am dormint la rudeniile mele. A doua zi am mers la Las Vegas unde mi-am facut o febra musculara de toata pomina. Am vizitat aproape toate Hotelurile noi de pe Strip-ul Las Vegas. Cine nu a fost niciodata, va spun ca merita vazut orasul. Este foarte frumos. N-am jucat ca nu am avut timp, in schimb am avut ocazia de doua ori, una Joi seara, si una Vineri dimineata, sa mincam la un buffet regesc. Cele mai bune bunataturi posibile, lista e prea lunga sa stau sa va spun cite feluri de mincare au avut, dar printre altele erau si "Shrimp Cocktail & Steamed Clams" ceva ce numai la 5 stele mai maninci. Las Vegas este un oras unde excesul este la ordinea zilei. Are tot ce vrei si ce nu vrei, si in orice directie iti arunci ochii ai la ce te uita. Mie cel mai mult mi-a placut Bellagio si-apoi Luxor, amindoua fiind exceptionale din toate punctele de vedere. Binenteles The Venetian, New York New York, Caesar's Palace si Mirage sint si ele fenomenal de frumoase, dar cele doua au fost mai pe gustul meu. Vineri am pornit inapoi inspre Los Angeles unde am mai petrecut o noapte cu rudeniile mele iar Simbata am pornit spre casa. A fost un weekend superb si peste asteptarile mele de fain. Atita doar ca trebuie sa ma pun acuma pe cura de slabire sa dau jos cei 50 de pounds care i-am pus pe mine cu toata mincarea care am mincato.
Jimmy, eu am avut o dimineata - de irma la: 21/09/2005 13:29:19
(la: Trancaneala Aristocrata "5")
Jimmy, eu am avut o dimineata plina-plina
cand zici europeni, te referi si la romania? ca mie tare mi se pare uneori ca tara asta nu e
in europa de fapt...mai ales cand sunt zile ploioase si tot orasul e plin de balti si mizerie :(

Calypso, sa-ti traiasca cheri si tresor, sa te bucuri de ei, sa-i iubesti si sa te iubeasca si ei la fel.
merci pentru gateau aux chocolat...preferata mea :)
distractie placuta!!!

Bucuresti-orasul meu - de Nanina la: 26/12/2005 11:37:04
(la: Pentru Bucuresteni si nu numai pentru ei)
Imi place sa zic despre Bucuresti ca este orasul meu, desi eu sunt a lui cu trup si suflet.Il iubesc.Aici ma simt acasa.
Iubesc muntele, dealurile, padurile....dar nu si campia.
Cand plec din Bucuresti si incepe zona deluroasa, simt ca ca mi se umple sufletul de bine,trag aer in piept cu nesat si imi umplu ochii cu cat mai multa frumusete si primesc liniste.Cand ajung in zona montana deja sunt in extaz.
La intoarcere admir peisajul si cum trec de Ploiesti ma intristez; mi se pare totul nesfarsit de ,,urat''.Ma apropiez de podul Basarab si emotiile cresc. Gara de Nord- modernizata atat cat au considerat.
I-au un taxi si ma indrept spre casa;revad locuri atat de cunoscute si atat de dragi mie si sunt fericita.Parca imi revad copilul. Insa eu sunt copilul orasului meu.
Am crescut si copilarit in ,,buricul targului'', aproape de Sala Palatului, intr-o casa de pe str. Brezoianu aflata langa Informatia Bucurestiului.
Cismigiul era locul nostru de joaca;dispaream cu orele indiferent de anotimp. Nu exista loc din parc pe care sa nu-l cunosc si fiecare a avut un rol important in functie de varsta.
Cand veneam de la scoala coboram prin Stirbei Voda la Izvorul lui Eminescu.Beam apa, radeam, alergam... .
Intr-o dimineata, eu si prietena mea Mioara, cu ghiozdanele in spate, am pornit vitejeste spre scoala;in drumul nostru-un catel flocos si frumos.Dilema: mergem la scoala sau il prindem? Il prindem.L-am fugarit fara a avea vreo bucurie; nu am reusit nici sa-l atingem. Amaratul de el, speriat de insistenta noastra, s-a ascuns intr-o scorbura.Am incercat sa-l ademenim cu vorbe frumoase, am pus la bataie si pachetele cu mancare puse cu grija in ghiozdane de mamele noastre si ...nimic. Copacul era gros si inalt si isi radea in sine de tenacitatea noastra. Obosite, am luat loc pe iarba,am luat gustarea, dupa care am inceput sa cotrobaim in pantecele copacului.A fost imposibil gasim catelul.Plictisite, am propus sa ne alergam in jurul copacului si spre ciuda noastra am descoperit ca scorbura avea iesire.Catelul plecase demult si noi am fost trezite la realitate- intarziasem la ore.Cand am ajuns la scoala,ora incepuse, am cerut voie sa intram ,dar invatatoarea ne-a spus sa iesim si apoi sa intram cand ne v-a chema dansa.Eram infricosate si curioase. Cand am fost chemate,intreaga clasa a IIa B era ridicata in picioare si ni se dadea binete ca si cum am fi fost tov. directoare si tov. inspectoare. Am aflat ca intarziasem numai doua ore si a trebuit sa dam raportul pe unde am umblat, atat in fata clasei cat si in fata mamelor noastre.S-a hotarat ca eram un element rau si ca nu mai aveam voie sa ma apropii de Mioara. Mi-a parut rau ca nu mai puteam sa fim prietene, dar cand eram acuzata de tribunalul oamenilor mari nu obisnuiam sa raspund, sa ma apar.Nu puneau bine problema in discutie si nu ma oboseam sa intru in ,,jocul''oamenilor mari.
Imi plac cainii si acum.
Aceasta este o amintire despre un copac din Cismigiu,copac care avea si intrare si iesire, dar diferit amplasate.
Am amintiri despre scari, despre poduri,despre colonade unde se afla si statuia Elenei Ferikide-nasa de botez a bunicului meu; despre
pelicani, leagane,porumbei, alei, Buturuga, vata de zahar, debarcader, despre serile de vara petrecute in parc, despre primul baiat cu care m-am plimbat in Cismogiu, despre restaurantul Monte Carlo unde mergeam la o friptura si o bere.
Bucurestiul-orasul drag inimii mele, dar si orasul in care mi-au murit cei apropiati- fie la cutremurul din 1977 ,fie mai tarziu din diferite motive.











____________________________________________________________________
Este imposibil sa cunosti oamenii daca nu cunosti forta cuvintelor.
Confucius
Inca unul de dimineata - de Pasagerul la: 07/02/2006 09:19:41
(la: Trancaneala Aristocrata "8")
Un tip face jogging in parc cand deodata vede un barbat de 98 de ani care sta si plange pe o banca.
Se apropie de el sa vada ce are. Batranul ii raspunde:

"Viata nici ca se poate sa fie mai frumoasa. Stau impreuna cu o nimfomana de 19 ani! Dimineata cand ne trezim facem sex. Dupa aceea imi aduce micul dejun in pat. Dupa micul dejun facem sex din nou si dupa aceea pot sa ma culc la loc. De obicei mancam in oras de pranz intr-un restaurant dragut, si apoi ma culc de dupa masa. Sex si dupa aceea ma pot uita toata dupa-amiaza la sport si filme vechi pana ce imi gateste cina. Oh.. si am uitat sa iti zic, ea
este de meserie bucatareasa.

Dupa cina facem iarasi sex si in sfarsit ma culc dupa o zi atat de extenuanta."
Surprins, tipul il intreaba: "Dar asta e viata perfecta! De ce naiba stai atunci si plangi aici in parc?"
La care batranul printre lacrimi:

"Nu imi amintesc unde stau!".

--------------------------------------------------
My formula for living is quite simple. I get up in the morning and I go to bed at night. In between, I occupy myself as best I can.
Cary Grant
#104407 (raspuns la: #104392) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ne-am sculat de dimineata eu - de cactus la: 16/05/2006 06:36:34
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA - REPRIZA A DOUA)
ne-am sculat de dimineata
eu si bebe cel blanos
s-alergam prin cea verdeata
din orasul zgomotos.
pescarusii ma-nsotesc
cu-al lor strigat ascutit
si catelul fuge iute
nitelus cam obosit.
buzunaru-i plin de boabe
fiindca pana vine vara
il dresez sa-si aminteasca
de cunoaste vreo...Hamara.
acu tre' sa spun sectretul
cu grija-ascuns, pana mai an,
fiindca l-a dezvaluit,
cafegiul cosmacpan...
insa tot rau-i spre bine
bebe blana va putea
plin de bani, dintre feline
sa-si aleaga fara zbucium
un model fara retineri
si boticul plin de..Luciu...
cu codita 90, c-asta-i doar dimensiune
pe langa parul cel valvoi,
de-a accede in Ham-Play-Boy
un alt fel de oras - de Guinevere la: 07/08/2006 21:54:06
(la: Cum arata orasul tau ideal?)
San Salvador, Brazilia.
Oras decrepit, atmosfera de "O suta de ani de singuratate", culori nebune pe haine, picturi, flori, oameni saraci dar cantand pe strazi, pe plaja, peste tot, ocean cu valuri cat casa.
Oras cazut, vechi, murdar, purtandu-si demn istoria, cu vulturi pe ruine, cu copii desculti, turisti, amestec de-o veselie unica, arome exotice, fericire nemotivata, in stare pura.
Da, as trai acolo, intr-o casa alba, langa ocean.
Sa storc fructe de caju dimineata si sa port flori de hibiscus dupa ureche. :o)))
buna dimineata - de anitzasmile la: 01/05/2008 08:39:38
(la: Curajul fricii)
multumesc pt atentie, motanel.se pare ca trebuie sa fac si matanii celor ce-mi dau un dram de atentie.

si din punctul meu de vedere, oricine are locul lui aici. trebuie sa fie doar el insusi si nu sa vrea sa fie altcineva. - sunt eu insumi.insa aveti pe aici un personaj doua care tot vor sa ma metamorfozeze(ca e la moda expresia!).nu au ceva mai bun de facut, telul lor in cafenea este sa creeze animozitati.li se pare ca astfel se insufleteste atmosfera.

in fine, sunt la cafea si, asa cum m-am obisnuit, arunc o privire pe aici.

nu vreau sa ma enervez asa dimineata.hai sa-ti povestesc actul meu de curaj/inconstienta, despre care am spus mai sus.

la revolutie eram majora de ceva vreme.s-au cerut voluntari si eu, impreuna cu alti doi prieteni(fata si baiat), am spus prezent.mai tarziu am realizat ce nebuni am fost.de la consiliu ne-au repartizat pe zone, doi voluntari la doi soldati si un ofiter.inarmati!!!am pazit toata noaptea viaductul de la gara.(unii useri stiu despre care vorbesc, suntem din acelasi oras).contrar opiniilor multora, atunci chiar au fost zone in care s-a tras.de ce, nu stiu.a fost un raid aviatic, m-am speriat grozav.am crezut ca nu mai ajungem sub viaduct.toata noaptea s-au pandit civilii care circulau, pe jos sau in masini.care nu avea un act era batut crunt.nu exagerez.a patit-o unul.locuia bietul la blocurile de langa viaduct.tanar.era trecut de miezul noptii.nu avea acte, dar eram aproape de casa lui.cand l-au lovit prima data a strigat la nevasta-sa sa-i aduca actele ca-l omoara astia.a fost momentul in care m-am intrebat ce facem noi acolo.ce revolutie e asta!in linistea noptii se auzeau doar vocile celor doi, nevasta-sa disperata, el disperat.si eu uimita.au continuat sa-l loveasca pana a cazut.si strigau la nevasta-sa sa ramana in casa daca vrea sa ramana intreaga.

la lumina lunii am vazut cum ii siroia sangele pe frunte.nu suportam sangele, ma scotea din minti, asa ca am reactionat.am sarit la ofiter, am pus mana pe arma si am spus sa inceteze daca nu vrea sa-l reclam.ce inconstienta eram!!!a dat sa ma loveasca...nu stiu ce sa zic, intotdeauna privirea m-a salvat de unele lucruri.nu m-a lovit, i-a dat drumul spunandu-i ca daca sufla o vorba stie unde sta.eu am stat toata noaptea sub viaduct, impreuna cu celalalt voluntar, care facuse pe el :).nu exagerez.

pt mine revolutia asta inseamna, abuz si nebunie.iar urmarea revolutiei nu dezice asta.

mai, asta sunt eu.nu m-am plictisit in viata asta.
#307159 (raspuns la: #307156) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
orasul meu actual - de Horia D la: 30/01/2009 07:31:32 Modificat la: 30/01/2009 07:35:24
(la: Orasul meu (compunere))
praf!!! mult praf.
murdarie, mirosuri neplacute, zgomot, claxoane, trafic de nedescris (mi-a trebuit 1 ora azi dimineata sa fac 15 km), autostrazi care in alte tari nu s-ar califica pentru drumuri de tara, trafic in contrasesns pe "autostada".
Vaci, camile, porci, magari, cativa cai care nu au mai vazut iarba de cateva luni, oi, capre, si un elefant sau doi pe saptamana - vietutoare care impart "autostrada" cu motorete, took-tooks (3 wheelers), masini lovite si zgariate (nu am vazut inca o masina fara sa fie lovita), camioane care in alte tari ar fi fost scoase din circuilatie acum 20 de ani (azi, fiind blocat in trafic, am vazut ca roata de rezerva a unui camion avea o gaura de bagai pumnul prin ea, dar legea e ca trebuie sa ai roata de rezerva, dar cum legea nu spune in ce stare trebuie sa fie roata....)
muste, tantari, milioane de tantari, cockroaches (gandaci de bucaratie) tot timpul pe fuga in restaurante de lux, miros de mirodenii, miros de transpiratie, miros de hoit in putrefactie. oameni care nu se sfiesc sa-si faca nevoile in public (cel putin #1). Mii si mii de oameni.
Cersetori la fiecare intersectie. Copii la care li se taie mainile sau picioarele, si care sunt fortati dupa aceea sa cerseasca. Copii de 4-5 ani, in pielea goala, care-ti bat in geam la masina sa le dai ceva bani.
Si praf. Sa nu uit de praf!!

din Aprilie voi schimba orasul, si noul meu oras e exact opusul!!! curat, civilizat, pe o insula aproape de ecuator. oricum sunt norocos. intre vechiul ooras si noul oras voi trage o fuga pana in satul meu. unde e tot timpul verde si liniste. si nu e praf

Nobilul oras Buchara si prima zi in Uzbekistan - de zaraza sc la: 18/05/2014 21:39:25
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/nobilul-oras-buchara-prima-zi-uzbekisan

"O lectie pe care am invatat-o pana acum e ca postarile trebuie scrise pe cat posibil cat mai repede, caci ca daca nu, uiti ce voiai sa zici in fiecare postare, iar in momentul in care trebuie sa povestesti 5 zile una dupa alta, inspiratia e mult mai greu de gasit. Cel mai bine e ca in momentul in care am mai multe de scris sa ma apuc sa le scriu de la cap la coada, adica cele mai recente inainte.

Dupa ce in seara dinainte am prins ultimul tren cu trecerea granitei turkmene si dupa o zi lunga de pedalat in dimineata asta e trezire de voie, cu alte cuvinte la 6:30 cand incepe sa bata soarele in cort. Locul de cort e din nou unul destul de fain, sub salcii pe malul unui canal, alaturi de drumul care merge catre vama si care nu are trafic aproape deloc. Odata pe ora mai trece cate un sir de 3 tir-uri catre sau dinspre vama, semn al ritmului birocratic in care se lucreaza acolo.

Pe langa trezirea de voie azi e si o zi mai scurta, de 90 de kilometri pana in Buchara, primul oras din Uzbekistan in care vreau sa petrec ceva timp. E unul din cele mai bine pastrate orase de pe drumul matasii cu aproape tot centrul istoric mai vechi de 400 de ani si cu multime de medresse, bazare acoperite si minareturi. Dar pana acolo trebuie sa vad cum stau cu vantul astazi, caci 90 de kilometri pot sa insemne si o jumatate de zi, dar si o zi grea de pedalat.
[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Murghab, orasul din desertul muntos - de zaraza sc la: 17/06/2014 14:05:13
(la: Cu bicicleta pe Drumul Mătăsii)
http://www.diaconescuradu.com/murghab-orasul-din-desertul-muntos

"[...]Dimineata trece cu un mic dejun lung, privind viscolul de afara si povestind despre calatoriile de pana acum. Manus e iranian care vorbeste perfect engleza si care e stabilit in Canada de ceva ani. De fapt preda in engleza cursuri la o facultate, iar in momentul in care il auzi vorbind e aproape imposibil sa-ti dai seama ca nu e vorbitor nativ. Fausto e italianul atipic, destul de tacut si cu accent italian care mi se pare genial. Cei doi par o alaturare extrem de atipica, dar s-au intalnit acum 2 ani atunci cand calatoreau singuri pe bicicileta, s-au inteles si peste doi ani au planuit calatoria in care sunt acum.

Au plecat din Dushanbe si vor sa ajung pana in Mongolia si daca le ajunge timpul pana in China. Fausto are si el o multime de povesti interesante din calatoria pe care a facut-o acum 2 ani de zile, plecand din Italia pana in Singapore, 14.000 de kilometri in aproape 2 ani de zile. Acum practic la fel ca si Enzo isi inchiriaza apartamentul din Italia si cu banii pusi de o parte si cei de pe chirie calatoreste in jurul lumii. Manus fiind profesor la universitate poate sa-si ia cam in fiecare vara cateva luni de liber si odata la cativa ani foloseste timpul respectiv pentru pentru expeditii pe bicicleta.

Cand ajung in camera lor pentru a face rost de petice mai performante ma bucur sa vad nu sunt chiar asa de dezorganizat. Am obiceiul ca in fiecare loc in care dor sa expandez tot ce e in coburi pentru ca dimineata sa impachetez totul la loc. Totul se intampla fara nicio noima si regula e sa nu ramana nimic in camera in momentul in care plec.

Pe la pranz descoperim ca de fapt suntem mai mult de 3 ciclisti in orasul din mijlocul pustietatii atunci cand isi face aparitia Raimon, spaniolul (pardon, catalan) cu care m-am intalnit pentru 5 minute in fata ambasadei uzbece din Teheran. Plecat cu cateva zile dupa mine am ajuns sa ne reintalnim dupa 3000 de kilometri. Dintre toti el e plecat in calatoria cea mai lunga, 3 ani cu bicicleta in jurul lumii cu un buget de 10.000 de euro, strans lucrand tot felul de joburi ciudate intr-o Spanie in care nu e deloc usor sa gasesti o slujba dupa ce termini facultatea.[...]"

Image and video hosting by TinyPic
Parisul cel mai frumos oras din lume ? - de (anonim) la: 01/09/2003 09:33:24
(la: Paris)
Fara indoiala ca este o chestie de gust. Si apoi ar trebui sa le vezi pe toate si dupa aceea sa tragi o concluzie. Sotia mea credea ca Parisul este cel mai frumos oras...pana a vazut Venetia. Eu nu am considerat Parisul niciodata cel mai frumos oras pentru ca din pacate vazusem Londra inainte. Ghinion. Daca l-as fi vazut dupa, as fi fost mai incantat. Oricum, ramane unul dintre cele mai frumoase orase vazute si cand spun asta nu ma raportez la Caracal si Urziceni. Ca sa fac si o gluma, unul dintre dezavantajele Parisului este ca e plin de francezi. :)
http://www.cotidianul.ro/eveniment/even1824aug.htm - de Ingrid la: 11/10/2003 15:19:10
(la: A existat holocaust in Romania?)
Povestea evreilor din Iasi, dupa batranul Finkelstein

Felul in care Romania incearca sa se impace cu propriul trecut, in special in chestiunea Holocaustului, revine in atentia presei internationale printr-un reportaj usturator al reputatei Agentii Reuters, referitor la trecutul, prezentul si viitorul comunitatii evreiesti din Romania. Pornind de la povestea batranului evreu Leizer Finkelstein din Iasi, „caruia ii place sa bea bere rece si sa spuna glume cu evrei“, dar care-si aminteste chinurile prin care a trecut in urma cu 60 de ani, cand a fost fortat sa „bea urina“ intr-unul din „trenurile mortii“ ale fostului regim Antonescu, articolul cu pricina ajunge la concluzia ca, desi incearca sa-si curete imaginea renuntand la simbolurile fasciste, Romania a facut putine pentru a dezvalui adevarul despre rolul sau in Holocaust.
Reuters il citeaza pe Finkelstein, in varsta de 79 de ani, amintindu-si ca, „la 17 ani, cand ma urcam pentru prima data intr-un tren, era un tren al mortii... Acum beau bere, dar atunci beam si urina“. Personajul este prezentat drept unul dintre putinii supravietuitori ai deportarilor in masa si ai pogromurilor organizate de regimul Antonescu impotriva evreilor din Romania. Batranul povesteste cum, intr-o dimineata de duminica, in iunie 1941, soldatii romani au intreprins un raid in cartierul evreiesc din Iasi, fortandu-i familia sa-si paraseasca domiciliul, alaturi de alte mii de evrei, la sectia locala de Politie, unde-i asteptau ofiteri SS. A doua zi, toti au fost ingramaditi in vagoanele inchise ermetic ale trenurilor ce urmau sa-i transporte in Transnistria: „Cine a avut ideea sa faca astfel de camere de gazare, fara foc sau fum, nu-mi pot imagina“, comenteaza Finkelstein, precizand ca el si cei 22 „colegi de vagon“ care au supravietuit transportului, din totalul de 120, au fost fortati sa sape groapa comuna in care sa-i ingroape pe ceilalti, pe un camp din apropiere de Iasi.
Peste 10.000 de evrei din Iasi, continua Reuters, au fost ucisi in trenurile mortii, multi altii pierind in lagarele de concentrare si munca silnica din Transnistria. Agentia citeaza Enciclopedia Holocaustului, potrivit careia aproximativ 420.000 dintre cei 750.000 de membri cat numara comunitatea evreiasca din Romania, inainte de razboi, au pierit. In reportaj se precizeaza ca, in timp ce, inaintea pogromurilor, in Iasi traiau peste 50.000 de evrei, orasul mandrindu-se cu 127 de sinagogi, la ora actuala, Iasiul mai numara doar 480 de evrei, majoritatea varstnici, frecventand o singura sinagoga. Liderii comunitatii precizeaza ca, in timp ce „peste 60% dintre noi avem peste 60 de ani si murim circa 20 anual“, nu s-a mai inregistrat o nastere de opt ani.
Profesorul Silviu Sanie, director al Muzeului Evreiesc din Iasi, este la randul sau citat in privinta faptului ca Antonescu, vazut inca de multi romani drept un erou care a luptat impotriva Armatei sovietice, este principalul motiv pentru care Romania este sovaielnica atunci cand vine vorba de impacarea cu trecutul.
Marin Sorescu - de sanjuro la: 16/10/2003 01:28:27
(la: Cele mai frumoase poezii)
Pictura cu crin


Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului.

am scris "lautari" Alice... - de sanjuro la: 17/10/2003 05:47:17
(la: Prietenia si prietenii)
...ca Bazarca erau un lautar celebru pe vremuri, prin Valea Calugareasca.
Ionel Fernic a scris celebra romanta: "Iubesc femeia" pe drumul de intoarcere de la Ceptura la Ploiesti, intr-o dimineata de toamna tarzie...Ehei ce vremuri! Era o carciuma de-i spunea "Pisica Alba", cu clienti de soi, unde stateau birjele una dupa alta in sir lung, pentru ca atunci cand carciumarul da cep la butoi nou, isi anunta clientii din vreme. Si cheful dura zile-n sir. Cand se spargea cheful, lautarii mergeau inainte, cantand inghesuiti in prima birja, si celelalte birje ii urmau prin centrul orasului. Erau negustori de petrol, de carbune si stofe, care aduceau bani buni urbei lu' Nea Iancu. "Dusmani" in afaceri, dar prieteni la chefuri, vezi bine!
Asa imi povestea bunicul, Dumnezeu sa-l odihneasca.

sanjuro
#1531 (raspuns la: #1521) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Scuze, scuze , Papadio, abia acum realizez... - de JCC la: 24/10/2003 03:07:02
(la: Diaspora.. sa fie chiar 2 tabere ???)
Papadio, mii de scuze, abia acum realizez ca esti un Papadioi si nu o Papadioara..
dar nu asta este important, ceea ce exprimi ma intereseaza.
pt. prima parte a mesajului tau, am sa-ti raspund in natura si stiinta, la subiect pentru ca ce scrii tu este veridic si interesant, poate interesa si pe altii, atunci sa-i facem sa profite :-)

da, am vorbit cu multi romani si am familie concernata
pot sa spun ca : romanii fugiti in 1944, 45 au fost bagati mai intai in lagare, supa populara, cate 30-40 intr-o baraca

Spui bine ca intre cei veniti in occident inainte de 1989 erau cei plecati "innot", mai erau si cei "cumparati" cu bani grei (ex mama mea), cei care erau tinuti ostatici in Romania apoi a fost presiune de la stat la stat (ex; un var mare sportiv cunoscut, avea sotia si fetita ostatec in Romania),
cei veniti in lada masinilor diplomatice, etc, etc

apoi cei TRIMISI, spioni, etc sau odraslele conducatorilor sau securistii si comunistii carora incepea sa le "miroase" o "epurare" eventuala si cum aveau stocul de dolari (nu castigati cinstit) plecau in misiune in strainatate cat mai puteau

Pe vremuri la Biserica Romana din Paris era plin din astia, au fost cazuri de incercari de rapire a "azilantilor"
chiar cazuri de rapire si omorare efectiva,
este una dintre cauze pentru care "veteranii" formau un cerc inchis in care noii veniti intrau doar prin recomandari de catre cei care le cunosteau efectiv familia

Inainte de perioada cu azilantii Cambodgieni si venirea lor in masa in Europa, aziulantii nu prea erau ajutati, aveau 3 luni un fleac in bani (o camera mobilata la al 7-lea etaj- de servitor) costa mai mult decat dublu si 3 luni cursuri gratuite sa invete limba,
erau gazduiti de Crucea Rosie in dormitoare de 40-60 persoane, paturi suprapuse, familiile despartite in dormitoare diferite,
scosi afara la ora 8 dimineata (chiar daca ploua, ningea sau ingheta) si puteau intra seara la ora 7 sau 8,
mancarea la supa populara, Crucea Rosie sau organisme caritative, erau imbracati gratuit (haine de a doua sau a treia mana) par organisme religioase. Ca azilant aveai tot ajutorul medical gratuit.

Daca aveai recomandare pt romanii deja in occident, daca veneai dintr-o familie cunoscuta de un "veteran" erai gazduit de romani, ti se imprumutau bani, te duceai la Biserica Ortodoxa Romana sau Uniata, gaseai ajutor, romanii, asa zis "veterani" faceau donatii la biserici in acest scop : bani, haine, mobile
erai recomandat sa obtii si serviciu, veneau cu tine la administratii sa-ti faci formele, te duceau chiar sa vizitezi orasul...

Mai toti au inceput prin a face menajul, muncitori, spalat geamurile,
paznici, spalat vasele in restaurante, pana cand si-au echivalat diplomele sau daca nu era echivalente, sa refaca cursuri sa dea examene si sa obtina o diploma din occident.

Era o viata grea, munceai greu si invatai in acelas timp, incercai sa ai o camera a ta, ca la Crucea Rosie, in dormitoarele lor, te demoralizai, erau multi plangareti, care vorbeau doar de ce au fost si au avut si nu erau capabili sau nu aveau caracterul sa lupte in occident

Trebuia o tarie de caracter si o vointa exemplara, pe langa credinta in Dumnezeu si convingerea ca daca tu te ajuti singur si Dumnezeu o sa te ajute.

Dupa ce te descurcai cu limba si aveai o diploma recunoscuta, iti gaseai un serviciu in specialitatea ta

Dupa venirea in masa a cambodgienilor in Europa, occidentul a luat masura precaritatii vietii azilantilor, si dupa anchete si verificari, aveai dreptul la un salariu minimal timp de un an, care putea sa-ti permita sa inchiriezi o camera mobilata cu alta persoana impreuna si sa poti manca acasa, sau sa stea toata familia intr-o camera.

au fost multe abuzuri imediat dupa 1989, "veterani" romani (cei veniti inainte) au gazduit si hranit romani ce soseau, au gasit casa golita la intoarcerea seara acasa de la serviciu,
sau banii imprumutati nu i-au vazut nici o data inapoi sau platiti in tara (caz dupa caz, cum era intelegerea)

toate astea au determinat instaurarea unei ne-încrederi, oamenii se fereau in plus, veneau puhoi, nu unul cate unul ca inainte
Sa fi avut banca Nationala si tot nu ti-ar fi ajuns sa "imprumuti" fara nici o garantie de a-ti vedea banii inapoi.

Insa un lucru este sigur, la revolutie "veteranii" din Franta, Germania si Italia au organizat prin Crucea Rosie, Lion's Club si Rotary Club ajutoarele masive pt. Romania.
#2034 (raspuns la: #2014) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
IAS-UL, ORASUL DE CARE NU POT SA UIT - de (anonim) la: 30/10/2003 17:32:10
(la: ATI FOST TOAMNA LA IASI?)
Nu stiam nimic desprea cest oras pina acum trei luni. Ceva m-a dus acolo si m-a facut sa ma indragostesc de acel oras. Si tot acel cineva m-a impins spre acel oras ca sa pot vede cit de frumos este. Am promis ca am sa mai trec...Poate iar intr-o toamna...Geo
marin sorescu - de Catalina Bader la: 08/11/2003 06:17:20
(la: ROMANIA)

Si as dori sã te pastrez
In clipa aceasta de stralucire
Ca pe-o floare, care se daruie singura
Unei picturi cu sfânt.
(Vezi arhanghelul cu crinul în mâna.)
Sigur, eu nu sint sfintul!
Dar îmi place imaginea si o pastrez.
Azi-noapte am ascultat spovedaniile complete
(Volumul II sau I?)
Legate în piele, oricum.

Cum se mai aduna si viata noastra!
Ca un film de desene-animate,
Fãcut din cuvinte scrise.
Ce nevoie avem de aceste priviri în urma
Si toate aceste intimplari
Mai mult sau mai putin necesare,
Pe care, pânã la urma,
Sintem tentati sã le credem chiar fericite?
Sint insasi viata noastra cu gust amar
Care tinjeste dupa o lacrima de cainta,
Ca sã-l mai dilueze.

Ai trecut ca o umbra prin toate aceste incaperi
Ale castelului tau
(Nu din Spania, desigur!)
Si nu te-a intinat nimic
Nu te-a atins nici o arma din panoplia
Ghiftuita de spade, din sala armelor.
E nemaipomenit cum frumusetea ta stie sã se apere
Si chiar daca nu mi-ai fi spus o vorba
Pentru mine ai fi fost mai limpede
Decât primul meu gând de dimineata.

Azi-noapte am fost mai epici -
Si cuvintele tale
Le-am vãzut strecurindu-se
Prin fereastra intredeschisa,
Prefacindu-se în fulgi,
Pentru neintinarea orasului
#3704 (raspuns la: #3693) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imaginea Romaniei in Italia - de SB_one la: 12/11/2003 15:21:52
(la: Romani in strainatate)
Imaginea Romaniei in Italia
Incursiune in Salasul Negru al tiganilor care au speriat Milano

De patru luni, imaginea Romaniei inseamna, la Milano, 600 de laieti. Instalata in zona zero a metropolei italiene, tigania a inconjurat cu munti de gunoaie si rahat cladiri-simbol ale orasului, ambasade si luxoase sedii de banci. La cateva strazi de Domul lui Michelangelo, "ai nostri" cersesc, fura si talharesc in amiaza mare. La periferie, invazia altor 400 de tigani din Romania a scazut preturile. Un BMW praduit peste noapte se vinde cu 500 de euro."Grande Centrale" este un loc in care milanezii calca cu frica. In fata
garii, laietii si spoitorii din Oltenia stau cu zecile, in asteptarea grupurilor de turisti, pe care ii fura pe fata. De aici, nimeresti tigania dupa miros. Pe o distanta de 500 de metri, tiganii si-au insemnat drumul spre casa: pete de urina pe trotuare si zidurile cladirilor, cabinele telefonice transformate in latrine. Brusc, dai peste salasul negru. Este un bloc cu trei etaje, ridicat in marginea selectului cartier Mellchiore Gioia. Curtea interioara e pavata cu piese din motoare ciordite, iar potecile spre intrari sunt flancate cu televizoare si aparatura video stivuita precum caramizile. Pe trepte, talpile
se lipesc de o clisa maronie. Puradei in pielea goala mananca de pe jos. Duhneste a hoit si dejectii. In fiecare odaie, sapte-opt insi dorm in paturi pline de paduchi, cu DVD-ul la cap si camera Sony la picioare. Peretii sparti sunt capitonati cu mormane de blugi noi si piramide de Panasoanice in tipla. O zi normala din viata satrei In fiecare dimineata, salasul negru se pregateste de munca. In coltul blocului, cersetorii isi sucesc mainile si isi impart carjele. Femeile isi palmuiesc copiii, ca sa dea bine la americanii milosi
de pe Via Galvani. Manglitorii ies in gasca cu ochii dupa turisti sau masini fara antifurtul pe volan. In fata blocului raman patronii si limuzinele lor. Stabul este unul, Dorel Spoitoru din Craiova, care face legea impreuna cu locotenentii. La doua nopti, Mannix – mana dreapta a laietului - intrerupe lumina, iar fiecare familie trebuie sa plateasca 10 euro. Sefii coordoneaza prin statii ciordelile de masini. Joi seara au ratat o manevra cu un Fiat Punto. Cei doi spoitori care o furasera n-au mai nimerit sediul salasului, au derapat si au facut praf alte patru masini. Ciorditorii au disparut in tiganie, acolo unde politia nu a avut curajul sa intre. Salasul negru a scapat de multe ori de raziile politiei. Cand au vrut sa intre in forta, carabinierii s-au trezit cu laietii
pe acoperisul ruinei, amenintand ca isi vor da foc la copii. Numai ca puradeii stropiti cu benzina erau de fapt papusi sau scutece umplute cu carpe. Ca sa scape definitiv de "burgheji" (politisti in civil care fileaza salasul negru), tigania a blocat acum doua luni o strada din apropiere. Asa au fentat expulzarea si zecile de laieti ajunsi in tigania romaneasca din Milano fara nici un act. Cu "Mihai Viteazul" si "Amza Pellea", la furat "Aici, fiecare e cu neamul si satul lui. La Grande Centrale sunt laietii din Constanta, la Rho sunt aia din Olt, iar aici suntem noi - din Dolj si Valcea. Traim ca-n rai". Tabinel, unul dintre liderii tiganiei care a ocupat groapa de gunoi de langa Cimitiro Maggiore, este acum in concediu. Asta fiindca italienii sunt si ei in concediu, iar productia nu mai merge. Locul in care traiesc mai bine de 500 de spoitori si rudari "a fost luat cu japca. Atunci cand vin carabinierii si burghejii sa ne sparga casile, scot butelia ii dau drumul si zic ca imi dau
foc. Fraierii pleaca si noi scapam", povesteste Tabinel. Liderul are 31 de ani, din care 4 de puscarie in Romania. Zice ca a ajuns in Italia de doi ani, dupa
ce a trecut pe blat prin Nadlac, cu o duba plina cu tigani fara acte. In Italia a inceput cu smenuri la magazine - "schimbam 500 de euro, da' rupeam o hartie de 100. Ziceam sa-mi dea alti bani, dar ramaneam cu suta la mine". Pe urma, ca si altii, s-a apucat de masini. Langa Cimitiro Maggiore, dorm cu sobolanii pe ei, dar toti au o masina in batatura. "Traim asa ca sa o ducem bine in Romania, cand o sa ne intoarcem. Dupa cinci ani de Italia, fiecare tigan din Cimitiro Maggiore are stransi 2-3 miliarde de lei. D'asta suportam conditiile". Tabinel spune ca acum a trecut pe motorina: "o dam ieftin si avem de unde sa o luam, ca sunt santiere destule. Politia nu zice nimic daca
ne vede pe langa vreun excavator sau vreun buldozer". Cand n-au comenzi ("masina bengoasa, aleasa de client nu face mai mult de 500 de euro, iar un pickhammer a scazut la 75 de euro"), gastile din Cimitiro Maggiore dau iama in zecile de travestiti care impanzesc periferia: "Travestitii scot cam 700 de euro pe noapte. Unul de-al nostru se imbraca in costum, iar altul se baga in portbagaj. Costumatu' cumpara bulangiu', iar ala din portbagaj iese ii da in cap cu ciocanul si salta banu'". Cei care n-au curaj sa dea in cap sau sa fure masini, ies la cerseala. Asa au ajuns toate stopurile si intersectiile "proprietati" ale unor tigani bine facuti, care implora mila la geamul italienilor. La Biserica Ortodoxa Romana din Milano, comunitatea vorbeste ca tiganii veniti la cersit au copii clandestini. "Unii dintre cei mici sunt bruneti, ca si cei care cersesc, altii sunt albi. Cand autoritatile italiene s-au interesat de copiii cersetorilor, micutii cu tenul mai alb au disparut din
intersectii", spune un preot roman. Dar tiganii din Milano nu terfelesc doar imaginea Romaniei, ci si istoria ei. Ca sa poata sa se intoarca in Italia, laietii prinsi la furat isi dau nume de voievozi: Stefan cel Mare, Mihai Viteazul sau Mircea cel Batran. Altii prefera sa se dea Amza Pellea sau Iancu Jianu.
Cativa au cerut permise de munca pe motive politice spunand ca sunt discriminati. Culmea, le-au si obtinut.



#4087 (raspuns la: #3990) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...