comentarii

o fata indragostita dar el are pe altcineva a fost ceva intre ei dar oare o fi iubire


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
varianta variantei... - de rayro la: 10/03/2006 09:52:01
(la: Ce faci cand afli ca omul iubit te inseala?)
Poate ca el te iubeste in felul lui.
Tu te iubesti la fel? Este ca atunci cand el nu este langa tine, te bucuri pentru bucuria lui de a fi cu altcineva? Doar e vorba de libertatea lui.
Oare nu cumva iubirea adevarata inseamna sa il poti lasa sa zboare?
Ai dreptate.
Totusi... in egoismul meu, prefer un om caruia ii pasa de mine, de ceea ce simt si mai ales caruia ii este suficenta o femeie. Pentru o zi, un an sau o viata.
Tie... mult succes.
#110564 (raspuns la: #110191) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Sunt perfect de scord cu dvs. - de ayoka la: 15/06/2005 21:50:51
(la: PATAPIEVICI SI SECURITATEA)
Sunt perfect de scord cu dvs., dle Dang. Ma uimeste extraordinara dvs. capacitate de a intui oamenii. Patapievici i-a pacalit, intr-adevar, pe multi cu aerul lui nevinovat. Si cu mintea lui diabolica (aici e un paradox). Si cu cele 7 limbi straine pe care le stapaneste. Si cu fizica lui (pe care noi oricum n-o intelegem, ne poate spune orice...), si cu doctoratul lui in filosofie (mai bine se axa numai pe fizica, e mai la-ndemana ca filosofia). Si cu articolele, cartile, conferintele, discutiile in care poate zdrobi pe oricine. Dar nu o face. Cu toate ca se crede buricul pamantului si e atat de indragostit de sine. De ce n-o fi facand-o? Se simte, oare, ca sa va citez, complexat? Sau e doar de o covarsitoare modestie, pe care nu numai ca noi, astia de rand, nu avem cum s-o-ntelegem, dar mai si dam cate-o copita magareasca in astfel de specimene? Apropo, tovarase Ding Dang, in afara de 35 de pagini din Politice, ati mai rasfoit vreo alta carte de-ale lui Patapievici? Sau sunteti prea ocupat cu pamfletele dvs. de ros-de-invidie?
iubirea libera - de scorpy_blue la: 24/01/2006 14:37:33
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
cred ca toti iubim ideea de iubire pentru ca simtim nevoia sa impartasim cu cineva toate micile noastre "bucurii", dar in acelasi timp, pentru ca iubim Iubirea, ne legam de persoane din jurul nostru, incercam sa transpunem visul in realitate. Sigur ca fiecare avem un ideal, iar pesoana iubita, de regula se apropie cat mai mult de acest ideal. Problema noastra, a tuturor este ca, atunci cand intalnim pe cineva "corespunzator" ne straduim din rasputeri sa schimbam acea persoana in ceea ce vrem noi sa fie, uitand de fapt ca el sau ea ne-a atras asa cum este si cu bune si cu rele, si daca vom schimba acea persoana (presupunand ca am putea), n-ar mai fi persoana de care ne-am indragostit.
Si mai rau de atat este sentimentul de posesie care-i anuleaza libertatea de exprimare, da a fi el/ea in mod real, libertatea de a iubi neconditionat. Cu ce tupeu cerem iubire neconditionata cand noi o conditionam: "fii numai cu mine, numai langa mine, numai pentru mine!". ce oferim asta primim si de aici vine suferinta. Trebuie sa invatam sa acceptam persoana iubita asa cum este, sa-i oferim libertate reala nu doar iluzorie, daca vrem sa avem propria noastra libertate si sa ne bucuram de iubire, altfel nu vom obtine dacat ranchiuna in cel mai bun caz. Da, iubim iubire, iubim sa iubim, iubim sa fim iubiti, ne indragostim si suntem capabili de orice pentru persoana iubita...totul bine si frumos dar oferim iubirea doar in anumite conditii (posesie)...de ce nu putem sa iubim pur si simplu?
Cri - de Guinevere la: 28/04/2006 00:42:15
(la: IUBIRE CIUDATA, IUBIRE IMPOSIBILA...)
O sa razi, dar sunt multi care spun ca marile iubiri nu se implinesc. Si atunci ce ramane decat povestea patetica a doamnei doctor, ca solutie de viata?

Pe mine ma enerveaza cand oamenii spun ca nu trebuie sa lupti pentru iubire, ca e sau nu e si cu asta basta. Ba nu, iubirea o cresti, ai grija de ea, lupti sa-i fie bine. Altfel o pierzi si uite-asa se duce vorba ca nu se implineste si ca soarta femeii e sa gaseasca un barbat bun si de casa, ca vine si iubirea cand te obisnuiesti cu omu' si il respecti. Cah!

Nu stiu daca iti amintesti cum se termina La Medeleni?
Sfarsit mai trist nu-mi pot imagina (juramantul prietenului lui Danut, am uitat cum il chema, tipul indragostit de Olguta). Poate sa zica lumea orice, eu nu pot sa asociez obisnuinta cu iubirea, nu vreau, si daca fac si eu juramantul acela, cartea mea n-o sa se termine la fel! Am zis. :o)
#119247 (raspuns la: #119244) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Alexandros la: 09/05/2007 00:02:02
(la: schizofrenie)
boah, daca esti schizofrenic, nu e vorba de "risc" e aproape o certitudine
ca si urmasii vor fi schizo. deci cea mai buna idee e sa NU faci copii.


cat despre iubirea care cucereste totul, traieste vreo luna cu o schizofrenica,
inconjur-o si salveaz-o cu iubirea ta, si mai vorbim. ce usor e sa dai verdicte si
judecati de valoare, mai frate.


Zaraza ,tu nu ai citit cu atentie ce am spus.
Nu fac recomandari.
Eu nu am dat un verdict si nici nu am facut judecati de valoare .
Te-ai intrebat de ce mama nu renunta dupa o luna de trait langa un copil schizofrenic?
Nu recomandam ca cei doi din subiectul discutiei noastre sa faca vreun copil ci spuneam ca nu are nici o legatura ce s-a petrecut intre cei doi in clipa in care s-au indragostit unul de altul
cu boala vreunuia.
Cred ca tu din start faci confuzie intre iubire si casnicie.Astea nu sunt mereu impreuna.
Repet: exista sotii (iubite)care isi sacrifica viata pentru a sta alaturi de sotul(iubitul) bolnav, dar la acele
sotii(iubite) iubirea e mult mai mare decat egoismul, decat egocentrismul, decat viitorul lor alaturi de alt barbat ori departe de cel bolnav.
De ce nu accepti ca exista si astfel de sotii(sau soti)?
Eu sunt neutru fata de cazul prezentat aici si oricine nu e neutru greseste.
E problema celor doi cum il rezolva .
Daca tu ti-ai parasi sotul in asemenea situatie nu esti de condamnat.
Daca guinevere nu l-ar parasi pe-al ei iarasi nu e de de condamnat.
Sunt mai multi factori dar factorul principal e iubirea.
De la nivelul de iubire porneste si devotamentul si altruismul si sacrificiul.
Cuvintele "impreuna la bine si la rau" spuse in biserica nu au nici o valoare daca cei doi soti nu sunt legati de sentimente adevarate.
Cred ca mai mult "la bine" se aplica juramantul asta pentru ca nu prea-si parasesc sotiile sotii atunci cand devin din oameni simpli, milionari.
#195214 (raspuns la: #195206) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Giordano Bruno la: 17/11/2008 00:41:25
(la: naştere)
noa... l-am interogat pe google si ui ce baliverna am gasit. ce dobitocenie (fac referire la alunecarea pe langa mitologie a tipei.

Pygmalion a fost un sculptor din insula Cipru care a cioplit cu dalta o femeie atat de frumoasa incat s-a indragostit el insusi de ea. La rugamintea sa, Afrodita a dat viata pietrei. Ea a devenit o femeie in carne si oase, Galateea, cu care Pygmalion s-a casatorit. De atunci a ramas legenda iubirii care insufleteste, care da viata. Sa fie iubirea atat de puternica incat sa poata da viata? Sau e mai degraba povestea creatorului care se indragosteste (intr-un fel de manifestare narcisica) de propria creatie? Ati intalnit poate barbati care "cresc" femeile lor, le modeleaza, le schimba personalitatea, le invata inclusiv cum sa se imbrace, cum sa se machieze etc ca sa le poata iubi. Oare este asta iubire? Sau poate vorbim de un alt tip de creatie, a barbatului care scoate la iveala feminitatea din femeie, fara sa incerce sa o schimbe, ci numai sa-i descopere ceea ce era latent in ea. Oare poate functiona iubirea in acest fel? Suntem uneori Pygmalioni si Galatee?
#363387 (raspuns la: #363385) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
lafemme - de Sancho Panza la: 28/03/2009 15:15:51
(la: pontificală)
tu esti o tipa superb de...moderna, asa ca nu ma mir. :)

re la P.S.: eu m-am indragostit de Joc, recunosc, dar abia la recitire. sau citire, ca prima oara abandonasem dupa 50 de pagini. despre a doua, mai tarziu, cand imi voi face curaj.
#421983 (raspuns la: #421962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mie nu mi s-a intristat deloc inima ... - de Alice la: 17/07/2004 09:15:01
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
am priceput ca paianjenul a folosit 'eu', ca alternativa pentru oricine altcineva!
hei, oameni, persoana intai nu trimite de fiecare data la autor ci e doar suport pentru acesta - paianjenul n-a vrut decat s-anime subiectul!

catre el, dara:
ai tesut mestesugit, cu gand sa-i bati cu propriile lor argumente.:)


...ni se dau niste optiuni (doar aici e liberul arbitru!) dar nu ni le putem crea singuri!
asta fiindca toti suntem de acord ca fiinta umana e LIMITATA.
In gradina raiului cei doi au primit Constiintza de sine.
Ni se ofera capacitatea de-a putea evolua ori involua, prin alegeri individuale.

Credinta (si nu cerceta, ca esti limitat) e ca alegand corect, inaintezi in cunoastere spre adevarul suprem, pe care, 'gustandu-l' CREDEM ca vom putea singuri sa ne cream alternativele, pentru noi si pentru ceilalti.

comentariul tau e dovada-insasi ca esti constient, ca ai facut deja o alegere: momentana, fiindca, maine, de te vei fi indragostit subit si irecuperabil, optiunile schimbandu-se, te vei fi schimbat si tu.

e o capcana aparenta, nu ...CREZI?:)


#17994 (raspuns la: #17933) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nasucul pisicutzei - de Pisicutza la: 07/08/2004 22:59:07
(la: Se cauta un scriitor! Gasitorului buna recompensa!)
Pisicutza nu pretinde sa te inteleaga meteora,iubirea care ai simtit-o si inca o mai simti e a ta personala...eu ma ofer doar sa iti transpun cateva ganduri pierdute,uitate in adancul ochilor ei dar si nefolosite la timp....Fiecare simte iubirea in felul lui-ca o replica pentru aliciul-indragosticiul-...eu o pot simti ca o tornada ce trece si lasa impresia unui vis ratacit prin multe altele,iar tu o poti simti ca pe un foc ce iti arde creierul,sufletul si viata.Sufletul e ca o comoara ce nimeni altcineva nu poate descoperi...decat piratul ce a ascuns-o.So...the decison is yours sailor! ...let us know!....adresa mea e lorelei_im@yahoo.com
Daca te decizi...
*****************************************************
Putinta de a trai noi insine in sufletul altuia e singura adevarata valoare omeneasca,
Love Pisicutza
hmmm - de Belle la: 14/01/2005 22:44:29
(la: Oare ce sa fac???)
eu zic asa.... pai daca va intalniti zilnic si discutati ore pe internet, dar pe de alta parte ea spune ca "are nevoie de mine, ca ii sunt drag, ca nu vrea sa ma piarda, insa a spus ca deocamdata nu poate pune capat nici celeilalte relatii", mie asta-mi spune ca pe undeva ea minte si ce face ea e joc dublu. pai ori nu vrea sa te piarda, ori se foloseste de tine ca sa-si umple timpul cand nu e cu celalalt.... sunt curioasa daca atunci cand e cu el se gandeste la tine si si-ar dori sa fie cu tine, sau daca defapt e prea indragostita de el iar cu tine doar se joaca. flattery is wicked but delightful, de ce sa te indeparteze? daca celalalt la un moment dat ii zice "pas" si-atunci n-are pe umarul cui sa planga. normal ca ii convine adulatia ta fiindca nu se stie niciodata cand are nevoie de ea.

eu sunt mai baba ca fefe si horica si vad lucrurile altfel... parerea mea sincera (desi dura si poate nu ceea ce astepti s-auzi de la noi), vis-a-vis de teama de-a o pierde daca tratezi situatia direct, e ca nu ai ce pierde. daca ea isi da singura seama ca tu esti cel la care tine cu adevarat, atunci nu ai decat de castigat. daca insa continua sa o dea cotita si o "pierzi" atunci iar ai de castigat fiindca nu cred ca ti-ai dori sa ai langa tine pe cineva care nu te iubeste cu tot sufletul si defapt se gandeste la celalalt.

daca esti atat de innebunit dupa ea si deja simti ca nu mai esti tu din cauza a ceea ce simti pentru ea, e cazul sa tragi linie si sa afli exact unde te situezi si care va fi viitorul acestei "relatii". nimeni nu e atat de nemaipomenit ca sa i se cuvina sa-i faca pe altii sa se simta atat de pierduti si neajutorati cum te simti tu. a chinui pe altcineva si a te folosi de el/ea si simtamintele atat de profunde nu este dovada de iubire ci de cruzime si egoism.

si sa ma ierti te rog ca nu te-am luat cu usurelul si nu ti-am spus (poate) ce ti-ar fi placut s-auzi.
am tot zis au, citindu-te! - de maan la: 25/01/2005 21:46:58
(la: suflet ratacit)
e complicat, ma tem sa-mi spun parerea, dar daca tu o ceri, uite ce cred din tot ce-ai scris, c-o mentiune de-nceput: desi esti protejata de oarece anonimat, apreciez din suflet curajul de care-ai dat dovada scriindu-ne.

te-ai gandit vreodata ca te-ai indragostit tocmai fiindca sotul tau nute mai iubea, ca era un loc gol undeva, pe care altcineva a venit sa-l umple, iar 'stiam ca gresesc', 'imi iubeam sotul' nu erau decat strigate de teama, rezultate din dorinta de-a nu accepta adevarul?
daca sotul tau a avut puterea de-a te inlocui atat de rapid, nu crezi ca substituirea a avut loc mai devreme, atunci cand ai simtit ca te neglijeaza?

daca celalalt ti-a spus ca te iubeste (tu-l iubesti acum?), ce te opreste sa-i dai libertatea (doar nu sta o viata in munti!), sa initiezi activitati pe care sa le faceti impreuna, sa-ti cauti ceva frumos de facut cat e el plecat?
un spirit liber are nevoie de alt spirit liber: cu cat i se acorda mai mare libertate, cu atat se-ntoarce mai furios la sursa lui de liniste.

greseala-i ca te-ai schimbat cu totul pentru el, cum ziceai.
cum vrei sa te iubeasca cineva daca tu insati te tot schimbi?
cum vrei sa fii iubita: asa cum esti de fapt, sau asa cum crezi ca vrei sa fii???

daca esti intr-un moment cand te dispretuiesti si te ascunzi de tine?
daca nu mai stii cine esti si ce vrei?

Capul sus! - de Cristall la: 01/02/2005 01:06:18
(la: suflet ratacit)
Si totusi sotului i-au trebuit doar 2 saptamani sa isi incalzeasca patul cu alt trup de femeie. Ce fel de casnicie fericita aveati de el a s-a aruncat cu atata graba in bratele alteia si a inchis ireversibil orice comunicare?
Tu te-ai indragostit, deci a fost loc pentru altcineva in inima ta, si inca loc imens. Dragoste careia i-ai dat totul si care a parjolit totul.
Si totusi, acum, scanteia initiala a disparut, lucrurile incep sa se aseze in matca lor: actualul sa devina din ce in ce mai indiferent, sotul sa se atat de usor consoleze, tu sa te dez-indragostesti si sa contempli toate cate fura. Si sa regreti. Si sa-ti doresti sotul inapoi.
Nu stiu cata iubire e in dorinta asta...gandete-te, poate e doar dorinta de a regasi viata luminoasa de dinainte, cand aveai liniste in suflet si multumire, cand toti ai tai erau mandri de copilul reusit, cu familia perfecta. Lasa-i, nu te mai gandi sa indeplinesti asteptarile lor. E viata ta. Tu ce vrei?
Spunea cineva sa nu plangi. Nu-s de acord. Regreta, nu iti infrana emotiile prefacandu-te ca totul e bine, ca prin farmec. Ramai in cantact cu ceea ce simti. Si da-i vreme timpului sa-ti oblojeasca ranile. Acum esti in plina furtuna interioara, cand demonii te macina, insa va trece...toate trec.
Greseli facem cu totii, nu te judeca prea aspru. Si pana la urma, cine a spus ca asta ar fi fost o greseala. In definitiv, ti-ai urmat inima. Iar cand te simti pierdut, cred ca asta e singura cale.
Si inca ceva. Esti atat de tanara! Lasa viata sa-ti aduca restul bucuriilor care-ti sunt ursite, nu-ti pune cenusa in cap. Capul sus!
Nu te lasa coplesita de toate - de adriana99 la: 04/02/2005 23:42:15
(la: suflet ratacit)
Nu te lasa coplesita de toate problemele prin care ai trecut! Incearca sa te impaci cu idea ca asa a fost sa fie si cale de intoarcere nu mai e. De acum capul sus si mergi tot inainte. Fiecare zi e prilej pt un nou inceput! In ce priveste dragostea... sunt de parerea ca iubesti odata in viata. Faptul ca te-ai indragostit de altcineva cand tu erai casatorita da dovada ca poate nu-ti iubeai sotul pe cat de mult credeai ca-l iubesti cand te-ai casatorit cu el. Nu vreau sa te critic, dimpotriva vreau sa-ti fiu un sprijin acum cand ai nevoie. Toate lucrurile se intampla pt binele nostru, sa invatam din ele si sa ne intareasca.
1. Important e sa poti trai c - de (anonim) la: 10/02/2005 20:30:53
(la: suflet ratacit)
1. Important e sa poti trai cu hotaririle pe care le-ai luat in trecut, crezind atunci ca nu gresesti. Hotarirea luata se poate dovedi mai tirziu a fi o greseala, dar la timpul respectiv nu ai stiut sau nu ai putut sa procedezi altfel. Fie pentru ca nu ai avut toate datele necesare la dispozitie (in cazul tau nu l-ai cunoscut suficient pe 'actualul'), fie pentru ca ai reactionat din instinct (care se poate numi de exemplu si pura atractie sexuala).
2. Se pare ca nu poti sa pierzi.
3. 'Sotul meu incepuse sa ma neglijeze,dar era ok ,caci asa fac toti, nu?' - Nu, nu fac toti asa. Unul care te iubeste nu se comporta asa. Nici dupa ani de zile de trait impreuna. Parerea mea este ca el deja nu te mai iubea.
4. A fi indragostit si a iubi sint doua sentimente diferite. S-ar putea ca tu sa fi fost de doua ori indragostita, das de iubit ... nu prea sint sigura. Daca iti iubeai sotul nu ai fi renuntat asa de usor la el. Iar daca l-ai iubi pe 'actualul' n-ai plinge dupa fostul sot.
5. Se pare ca singuratatea nu-ti preieste. Eu cred ca n-ai renuntat la fostul sot inainte de a avea pe altcineva si nu renunti la 'actualul', desi e clar - vazut din afara - ca nu mai merge, pentru ca ti-e frica de singuratate.
6. Pe fostul tau sot poti sa-l uiti, se pare ca 'dragostea' lui pentru tine n-a durat mult.
7.Oricit s-ar iubi doi oameni, fiecare are nevoie de doza lui de libertate. Se pare ca doza 'actualului' e foarte mare. Dar daca nu i-o acorzi si daca nu incerci sa gasesti hobby-uri comune se va duce si relatia asta foarte repede de ripa.
8. A incerca sa te schimbi pentru el nu iti va folosi prea mult, pentru ca el s-a indragostit de tine asa cum erai la inceput. S-ar putea ca noua ta fata sa nu ii placa.
9. Sa incerci sa il schimbi pe el nu are rost, pentru ca: sau nu se lasa schimbat (la 38 de ani de asteptat) sau il formezi dupa tine si la sfirsit sau esti obosita dupa atita efort sau nu iti mai place, pentru ca si tu te-ai indragostit de el asa cum era el la inceput.

Asta este parerea mea.
reactii si situatzii - de Marya la: 15/02/2005 12:57:58
(la: suflet ratacit)
Mi-este un pic greu sa imi dau seama in ce masura reusesti sa ponderezi si sa-ti stapanesti propriile reactii.Sant nedumerita atunci cand spui ca iti iubesti sotzul,dar te-ai indragostit de altcineva.Cert este ca el,fostul sotz avea acelasi mod de a trata lucrurile---ai fost inlocuita foarte repede,daca nu cumva chiar inainte de a te hotara sa pleci.
Cum poate fii "ok si asa" ,atunci cans sotzul incepe sa te neglijeze?Faptul ca inchizi ochii in fatza greutatilor nu te scuteste sa simti amarnic pe pielea ta consecintzele.
Nu uita ca tu si numai tu hotarasti alaturi de cine vrei sa traiesti.Nu este vina nimanui ca ai ales acest drum,numai tu poti alege daca vrei sa ramai langa iubitul tau--actualul--in cida nemultumirilor care apar.
Nu iti plange de mila,nu vei dobandi iubire prin suferintza !
Crezi ca ai gresit indragostindu-te de altcineva si parasindu-ti familia ?
Ti-e teama ca nu cumva suferintza de acum...sa fie consecintza faptelor tale din trecut ! Fii mai realista! De ce consideri ca ai gresit parasind un om care incepuse sa te neglijeze ? Nu ! Important este ca atunci ai stiut ce vrei,ti-ai urmat inima si nu are rost sa regretzi gestul.Acum ti-ai dat seama ca nu esti fericita...--gandeste-te ca,la fel de bine puteai sa fii...Urmeaza-ti inima si de aceasta data--doar asa poti face alegerea corecta fara ca ,in viitor,sa regretzi.Ai deja o dovada concreta--sotul tau a ales o alta femeie dupa doar 2 saptamani--asadar,sant convinsa ca tu ai facut alegerea corecta--ai plecat--inainte de a lasa sa se intample mai mult.
Iti doresc MULT CURAJ si ..infrunta orice situatzie.
Trebuie sa gasesti iubure nu sa incerci sa o obtii !
Multa liniste sufleteasca.
reactii - de ondine la: 18/02/2005 11:01:37
(la: Motive de despartire - Legea morala si dreptul de a iubi)
Multumesc tuturor pentru contributii. Imi pare rau ca reactionez asa tarziu : am urmarit cateva zile sa vad daca apare mesajul pe site, dupa care am crezut ca…s-a pierdut in spatiu. Din intamplare am descoperit ca fusese totusi postat. Sunt foarte multe replici interesante la care as vrea sa raspund.

Maan :

Foarte limpede si frumos. Ce bine ar fi daca s-ar putea aplica la fel de usor si la altii.
"Atunci cand iubesti, celalalt are dreptul s-o stie, asa cum esti dator sa-i spui cand s-a sfarsit."
Asta ma tem ca e mai degraba dovada de curaj decat de iubire. Mai bine zis, de lipsa de lasitate. De care nu toti sunt capabili, din nefericire.

"Ce om normal ar accepta sa traiasca alaturi de un partener care tocmai i-a declarat ca nu-l mai poate iubi? ce om indragostit ar tine langa el, cu sila, un suflet care nu-i impartaseste sentimentele?"
Din pacate, in afara de sentimentul pur si simplu aici-si-acum, mai exista tot soiul de iluzii si sperante, de genul : "poate ca totusi o sa ma iubeasca intr-o zi", precum si un intreg arsenal de alte mijloace de persuasiune decat sentimentul, si anume, de exemplu, culpabilizarea (si aici societatea, familia, religia si morala, pot juca in unele cazuri un rol determinant). Pentru unii, e mai important sa pastreze proprietatea decat sentimentul si poate am sa revin mai tarziu la aceasta idee.

"Toti cei care insala, s-au inselat pe sine, in prealabil, de mult prea multe ori..."
Corect. Dar ma intreb daca poate spune cineva cu inima impacata ca nu s-a inselat pe sine niciodata.

"In sfarsit, nu cred ca exista un singur raspuns corect pentru intrebarile tale."
Cu siguranta, si nici nu urmaream asa ceva. Raspunsul depinde, cred, in mare parte, si de tipurile de temperament in cauza, printre altele. In situatii identice nu alegem cu totii acelasi lucru. Tocmai de aceea mi s-a parut interesant.

Anonim :

Intr-adevar, existenta unui copil schimba destul de mult datele problemei. De asemenea, forta de autosugestie a fiecaruia. Iata un raspuns bun la intrebarile retorice ale lui maan : chiar daca sentimentul se sterge, mai exista si vointa. Iata un caz in care cineva a avut motive sa continue sa traiasca alaturi de un partener, desi iubirea nu mai era impartasita : cu timpul, lucrurile s-au rezolvat in favoarea sa, si nu a amantei.

De altfel, statistic vorbind, cred ca asa se intampla in majoritatea cazurilor. Faptul ca in discutia noastra opiniile au fost mai degraba de partea cealalta nu dovedeste, poate, decat o tipica eroare statistica, si anume ca aceia care aleg o solutie de genul "renuntarea la iubire" se simt poate mai putin mandri de fapta lor si, implicit, mai putini dispusi sa vorbeasca despre asta. Mai poate sa dovedeasca, de asemenea, o anume medie de varsta / experienta a interlocutorilor. In cazul de fata imi pare ca e vorba de cineva care a lasat in urma o astfel de poveste de mult timp. Merci pentru sinceritate.

"Nimeni", Criss

Ipoteza nu presupunea neaparat ca respectiva casatorie sa se fi realizat din dragoste. Se subintelege ca, daca mariajul in cauza nu avea nici o hiba, nu ar fi fost posibila o atare pasiune extra-conjugala.

De asemenea, unele persoane nu sunt neaparat constiente de ceea ce inseamna "animus" ori "anima" pentru ele. Unii nu descopera nici dupa o viata, timp in care au trait alaturi de altcineva…Insa in momentul cand acest lucru se produce, poate fi intr-adevar o revelatie, si n-are cu nimic de-a face nici cu nesinceritatea prealabila a persoanei, nici cu inconsecventa, nici cu descoperirea unor calitati anume. Poate fi cu adevarat un coup de foudre, chiar si stiintific vorbind. Este vorba pur si simplu de o determinare psihologica careia ii suntem supusi cu totii, care teoretic se poate intampla oricui. Nu putem decat, cel mult, sa diminuam posibilul impact al unei eventuale "revelatii", incercand sa constientizam cat mai bine aceasta latura obscura a inconstientului nostru. Atunci procesul poate deveni controlabil. Dar nu inevitabil.

In ce priveste inertia, cred ca ea trebuie privita ca o problema individuala si apoi relationala. Si mai cred ca are si mult de a face cu imaginatia, mai bine zis cu lipsa ei. Evident, it takes 2 to tango, dar…nu e neaparat nevoie de tot atatia pentru a induce o schimbare.

Wild wind (frumos nickname) :

Dupa cum ziceam si dupa cum a si precizat cineva foarte bine la un moment dat, oamenii se pot casatorii si din motive mult mai jalnice decat simplele iluzii.
Iar dilema nu este neaparat a mea (asta ca o paranteza, doar in caz ca nu era foarte limpede). Eu am lansat intrebarea pentru ca m-a interesat cine ce ar face in atare situatii si de ce. Sau cine ce experiente similare a avut. Nu a fost o intrebare din categoria "ce sa fac?"

"Intrebare: Putem iubi intens si adevarat de mai multe ori in viata?"
Da, daca suntem destul de norocosi…Orice e posibil, de ce nu? Cine spune ca numarul maxim e unu? Uneori murim, in sufletul nostru, de mai multe ori in decursul unei vieti. De ce n-am avea si sansa sa renastem cu adevarat, printr-o noua iubire?

Paianjenul

Foarte exact. O lista de motive foarte…realista. Punctul pe i. Asa e, si pentru atare indivizi, poate ca mai importanta decat toate e consecventa. Adica daca tot te resemnezi, sa iti asumi decizia, nu sa ravnesti toata viata la ce ai renuntat. Asta ar insemna, cum zic francezii, sa vrei "le beurre et l'argent du beurre". Si, cu siguranta, totul are un pret.

Imi permit sa adaug un singur motiv : principiul practic potrivit caruia "sa nu dai vrabia de mâna pe cioara de pe gard". Functioneaza incredibil de bine.

Samadhi, Little Eagle :

Merci ca ati impartasit cu noi niste experiente atat de frumoase. Ma face sa ma gandesc ca a meritat intr-adevar sa lansez intrebarea. E frumos sa vezi ca la unii in suflet e asa verde si luminos...

Ice Queen

M-a impresionat profund povestea. Dar m-a si revoltat putin, incercand sa ma pun in situatia respectiva. Merita sa va acordati mai multe sanse, amandoi! Si care e problema, sa adopti un copil? E un lucru minunat. Oricine poate sa faca copii si s-au vazut atatea cazuri de mame ingrate, dar sa adopti un copil orfan e cu adevarat un act nobil. Si nu era singura solutie; sa nu mai spun ca, in ziua de azi, stiinta ofera atatea posibilitati...

Povestea are o doza de tragism care o face sa para desprinsa din romane. Ca esteta, nu as putea spune decat "superb", insa m-a miscat destul cat sa nu ma opresc la atat.

Nu vreau totusi sa incep a da sfaturi, fiindca realizez ca experienta a fost devastatoare. As spune numai ca, uneori, ne-ar fi mai bine sa nu fim atat de aspri cu noi si sa ne sacrificam mai putin. Poate sa sune meschin, dar fiind vorba de riscul de a interioriza o suferinta, dincolo de anumite limite subiective acest lucru poate avea efecte nedorite inclusiv la nivel somatic. Si asta nu aduce nimic bun.

Eu cred ca exista intotdeauna o compensatie si, cu cat pretul de platit e mai mare, cu atat ceea ce ar putea fi obtinut in schimb e mai important. Si nu e vorba de fatalism, ci de la o ecuatie simpla, potrivit careia suma energiilor care, din diverse motive, nu se pot cheltui intr-o directie, ar putea fi canalizate in alta directie, daca nu substituibila, dupa cum spuneam, macar compensatorie. Dar e o simpla probabilitate, si tocmai de aceea e important sa-i dam totusi o sansa sa se manifeste.

Destin
Maxima de la sfarsit e absolut geniala...
In ce priveste felul dilemei, nu am vrut sa dau prea multe detalii fiindca mi s-a parut limitativ pentru discutie. De aceea am spus „sa ne imaginam”. Intr-adevar, felul casatoriei poate fi un factor care sa accentueze dilema, la fel si autenticitatea „marii iubiri”. Cu toate acestea, mai exista si alte posibilitati. De pilda, pentru naturile duale, profund scindate, sa iubeasca doua persoane in acelasi timp. Este posibil sau e doar o dovada de superficialitate? Astept pareri si pe tema asta.
anisia scumpa, - de Ivy la: 21/02/2005 22:30:16
(la: Trancaneala Aristocrata)
ca bine stii tu...:-))) O bucatica de prajiturica
sigur m-ar scoate din starea proasta in care sunt..

Multam fain!!!

hehehe..am mers si am cumparat o prajiturica..
destul de bunutza..parca ma simt mai binisor..
stii, nu m-a suparat nimeni, de obicei eu singura imi creez
problemele, adica ..stii tu "ti le faci cu mina ta"...deh, asta sunt eu..

Referitor la indragostiti..ce sa zic..I-am citit si eu cu uimire..:-)
si m-am mirat (fie de au fost numa povesti..) cum de pot
oamenii sa iubeasca azi cu infocare pe cineva..si apoi
pe altcineva...so anyway..nu conteaza..

hei cind pleci peste hotare??
#37105 (raspuns la: #37104) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
dorinta de-a iubi - de maan la: 14/03/2005 00:10:35
(la: Legatura interzisa?!?)
nu-i tot aia cu iubirea insasi!
aici gresesc femeile: din nevoia de-a trai iubirea vietii lor, din nevoia asta turbata de romantism, nu simt, nu vad, ca ce li se da sunt doar franturi - surogate.
nu-i vina barbatilor, desi asa pare: te-ai gandit daca nu cumva te-ai inselat tu-insati? daca ai luat manifestarile lui de tandrete drept dovezi iubire?
draga mea, io nu-s vreo-nteleapta, dar ma gandesc ca marea iubire nu VINE, ci DEVINE!

numindu-l 'don juan' dovedesti ca ai stiut, ai intuit cine e.
esti atat de tanara, ca sa nu stii ca orice necugetare sa plateste?
din nefericire, tu platesti in plus cu viata copilasului tau: nu vad pedeapsa mai mare pentru lipsa ta de-ntelepciune.

ma intriga foarte tare fraza "scumpul sau frate a"decis" ca ar fi bine sa stau aici o vreme-poate de tot" ... tu n-ai o opinie, nu faci decat ce ti se sugereaza, accepti orice?
ti se pare corect sa locuiesti cu un babrat pe care nu-l iubesti si care, nu-i exclus sa fie indragostit de tine?

ma mir ca te gandesti la hormonii de dupa nastere, in loc sa te preocupe siguranta copilului.
ai o slujba?
ai cu ce sa-l hranesti p-ala mic?

ai grija, doamna, esti pe cale sa faci aceeasi farsa al carei subiect ai fost, doar ca de data asta altcineva va fi victima.

io zic sa te tragi cu putere inapoi si sa-ti cauti linistea, fiindca, daca nu am dreptate, atunci cu siguranta risti sa comiti aceeasi eroare: te arunci in bratele unui barbat fiindca TANJESTI dupa dragoste.
dupa ce-ti gasesti echilibrul, incearca sa-l cunosti pe omul acela, caci doar asa vei sti daca pe el il cautai de fapt...

obisnuiesc sa spun ca drumul spre inima unei femei nu-i printre picioarele acesteia.
nu stiu unde sade inima unui barbat, dar, daca-i de calitate, in nici caz nu dai de ea mototolind cearsafuri.
un suflet pierdut - de (anonim) la: 14/03/2005 14:24:41
(la: suflet ratacit)
poate te gandesti ca ai gresit cu ce ai facut dar daca nu ai fi plecat probabil ca sotul tau ar fi devenit si mai neglijent iar casnicia ta s-ar fi degradat oricum si atunci te-ai fi invinovatit pentru ca nu ai plecat cu barbatul de care erai indragostita, pt ca nu ai avut curajul sa lupti pt el si sa-ti asumi riscul de a pierde tot. Sunt sigura ca situatia in care se afla casnicia ta nu era una favorabila pt ca sotul tau s-a mutat cu altcineva dupa numai 2 saptamani, nu te invinovati, nu meriti asta. cred ca barbatul cu care esti acum te iubeste dar nu se poate schimba complet asa de repede, nu trebuie sa-l insotesti pretutindeni dar cateodata ar fi bine sa mergi cu el la munte sau in drumetii le lui, te va ajuta sa uiti.
oare sint nebuna? - de (anonim) la: 16/03/2005 10:47:08
(la: suflet ratacit)
Am fost casatorita atitia ani, nici nu mai vreau sa numar. Apropos de ani. De cind ne-am despartit parca sta timpul in loc si evit sa costientizez anul in care sintem sau citi ani am implinit. Si credeam ca il iubesc atit de mult incit nimic nu ne poate atinge. Trecusera atitia ani si intr-o zi mi-am pus intrebarea cine este acest om de linga mine? Oare ma iubeste cum as vrea sa fiu iubita? Oare este asa cum credeam eu ca este cind m-am indragostit? Ce se intimpla cu mine de incep sa pretend ceva de la el cind pentru mine era de ajuns numai sa daruiesc iubirea mea.. El a inceput sa simta indoielile mele si i s-a facut teama, teama sa nu suffere.. Probabil ca instinctual de conservare l-a indemnat sa faca primul pas spre ruptura ce avea sa se intimple. Si in ziua in care l-am gasit diferit de el, de cel ce eu il stiam am plecat, sperind ca va veni dupa mine, sperind ca ceva care sa ma contrazica se va intimpla. Sperind ca ma iubeste atit de mult incit nu va putea trai fara mine. Si s-a terminat…
Acum doua zile am fost ceruta in casatorie. De altcineva..Am realizat ca e mult mai usor (si las) sa fii iubit decit sa iubesti.
L-am sunat sa-i spun… si am vorbit si am glumit si am ris, ca doi prieteni vechi si mi-am adus aminte si mi s-a parut explicabil de ce m-am indragostit de el cui ani in urma. Nu mi-a zis sa stau, eu nu am incercat sa ma opresc. Si am sperat inca undeva in coltul sufletului meu ca inca..ar incerca sa ma opreasca
Si atit.. doar ca doare foarte tare…



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...