comentarii

o frunza si vant


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
DA, intr-adevar asa este! - de (anonim) la: 24/03/2004 06:05:29
(la: Radu Herjeu: televiziune, radio, prietenie si cultura)
imi pare bine sa stiu ca in romania mai exista oameni pasionati de ceeea
ce fac si nu numai. Sunt o liceeanca inca si vad in jurul meu tot timpul oameni fara ocuopatie...traiesc doar ca frunza in vant. Insa nu e asa:
in viata poti sa ai putini bani, dar sa fii cu adevarat fericit oriunde te-ai afla.
Am inercat-o pe pielea mea si se pare ca a mers!
sa speram ca vom trai mai bine in viitor
Te contrazic !!! - de desdemona la: 30/04/2004 04:38:47
(la: Iubirea-cum e ea vazuta?)
'Iubirea' de pe vremea lui Shakespeare si cea de acum ... sunt aceleasi.
Depinde ce sens dai iubirii !!!
Daca e vorba dintre iubirea dintre un barbat si o femeie, sensul e prea limitat si nu justifica toate cantecel si versurile ce i-au fost inchinate. Iubirea e mai mult decat atat. Cea mai pura si neconditionata iubire e cea dintre parinti si copii. Iubirea se manifesta si in familie (intre frati, rude) si intre prieteni, intre colegi, vecini, sau oameni in general.
In esenta ei, iubirea e pura si dezinteresata, si nu poate fi afectata de nimic. Iubesti atunci cand tot ce doresti e sa daruiesti si nu ceri nimic in schimb. Pentru unii e greu sa simta aceasta iubire pentru ca nu au incredere in ei si in altii, si se simt singuri si straini, intr-o lume rece. Insa aceeasi lume poate sa para un ocean de iubire cand ai inima deschisa. Cand simti adierea brizei pe fata si razele soarelui incalzindu-te, cand respiri parfumul unei flori purtat de vant si vezi jocul frunzelor in vant, iti simti inima plina de un fel de lichid care nu cere decat sa se reverse, si cauti din ochi pe cineva caruia sa zambesti. Iubirea are multe forme de manifestare, dar cele mai frumoase sunt cele neposesive, care curg din sine, indiferent ca sunt sau nu impartasite.
Nu mai lungesc discursul, fiindca cineva spunea:
"Sa nu vorbesti despre iubire, ci chiar sa iubesti cu adevarat".
___________
"Fii tu insuti schimbarea ce o doresti in lume".
pescarus - de (anonim) la: 06/08/2004 15:00:00
(la: Viata gay...romaneasca!)
Ai dreptate, eu sunt gay de cand am constientizat asta, sa stii un lucru, eu niciodata nu mi-am facut complexe in privinta a ceea ce sunt, cum vorbesc, am o voce feminina, nu s-a schimbat prea mult, ma comport absolut normal, recunosc ca in timpul copilariei ma mai prosteam, imitand femeile si dorindu-mi sa fiu fata, dar spre adolescenta am desoperit ca e mai bine cum sunt si am cunodcut oameni minunati care mi-au inseninat viata, sunt de 2 ani cu iubitul meu, ne intelegem foarte bine si suntem fericiti.
Cred ca e minunat sa ai incredere in tine si in partenerul tau si sa nu pui la suflet ceea ce zic unii, si mie mi s-a mai intamplat, dar stii ce mi-am zis, eu iubesc mult folclorul si traditia populara, are atat de multa intelepciune si niciodata nu am auzit de hulirea altor oameni, am asa un fel de crez inspirat din folclor, suna asa ,,Si-am gandit asa de bine/ Ca imbatranesc ca maine/ Si nu-i rau daca iubesc/ Chiar daca ma prapadesc" . De fapt e un text, cred ca spune totul,
Foaie verde pelinita
Pe cand eram copilita
Pe maicuta o iubeam
Alte griji nu mai aveam,
Dar de cand m-am facut mare
Mi-a iesit dragostea-n cale.
Si nu stiu ce sa mai fac
De ea cum sa fug, sa scap
De toate m-ai invatat
De dragoste ai uitat,
Care boala e mai grea
Pentru inimioara mea.
Mi-a raspuns a mea maicuta
Dragostea-i grea suferinta,
Si-am gandit asa de bine
Ca imbatranesc ca maine,
Si nu-i rau daca iubesc,
Chiar daca ma prapadesc.(Aneta Stan)
Concluzia se regaseste spre final, oamenii sunt cum sunt dar cel atotputernic ne iubeste, eu nu cred in Apocalipsa, poate daca omenirea se autodistruge, dar Dumnezeu nu cred ca isi doreste sa murim, sa ne separe, atata timp cat Dragostea uneste doua inimi, ceilalti nu au nici o putere, si nici nu au dreptul sa judece.Asta e important, celelalte sunt frunze in vant. Iar bisericosii, care ne spun ce e bine sau nu, aceste legi sigur au fost facute de oamenii vremurilor, biblia e o istorie scrisa de oameni, Dumnezeu a dat legile acelea lui Moise si cuprindeau o esenta din ceea ce avrut sa comunice omenirii, restul s-a scris si adaugat, dragostea e un legamant care ne cuprinde pe toti, suntem la fel, doar anumite conceptii ne-au distantat, nu pot sa uit cat rau a facut biserica de-a lungul miilor de ani, oameni nevinovati torturati, vanatoare de vrajitoare...Stii de multe ori cand vad o fata bisericeasca si mai are si o ura in ea, te face sa-l asociezi cu necuratul, ori Dumnezeu nu a lasat
asa, e o doctrina, mai ales la unele religii, sau secte, iar la noi in general preotii sunt doar niste functionari, facuti la norma, cata simplitate avea Isus in port, acum la noi cu podoabe si cruci de aur, o fatarnicie, atat de rai, rar mai gasesti la o manastire preoti batrani intelepti care te asculta si au o vorba duioasa.
La noi oameniimai au de invatat, atata timp cat nu suntem unii dintre noi in stare sa ne spalam si sa igienizam locul un de stam si cel de langa noi, mai avem multe de invatat, primordiala la noi, o spun in mari orase dar si in unele comune este mizeria, si psihica dar si fizica, ar trebui sa incepem cu ambele, nu generalizez dar cand vezi doctrina asta comunista in ce hal ne-a adus, unii chiar nu accepta schimbarea, desigur valorile sunt la locul lor, raman marturii peste vremuri ca sunt si vor mai fi genii, oameni care intr-adevar lasa o urma pe pamant.vorbesc de majoritate, de cei multi, de educatia sexuala in scoli si de gradul de civilizatie ce ar trebui impus.sunt multe de spus, ramane sa mai treaca vreme, dar puterea si cei din ministere sa colaboreze cu oameni adevarati, sa elaboreze programe educationale, sa impuna reguli, se se miste mai repede, cand vezi la cate o institutie cum stau niste ,,vaci" ce dorm pe ele, cum sa mai misti, sau comunisti ce nu vor sa se mai deranjeze, stand frumusel pe scaun si dupa pensie, iti vine sa fugi, sau mergi la vreun minister si vezi cum arata cestile de cafea la toarta, un jeg, in plin Bucurestiul, nu peste tot dar sunt atatea. Am trecut la altele, dar vezi cum sunt unele sisteme, mai ales cei tineri, au atata nevoie sa fie sprijiniti, sunt infometati de dorinta de a explora, de acunoaste, putin se face, sa nu mai zic de sexualitate, parintii se feresc sa aduca discutia de sex, sau cum se fac copii, imediat i se spune ,,e rusine" si a terminat, sau separarea copiilor in grupuri de fete si baieti, nu e voie sa te joci...
poate am exagerat cu unele lucruri dar doream sa spun cuiva.
Apreciez tot ceea ce ai scris, pe langa toate astea, viata isi are farmecul ei, sa stii cum s-o faci mai placuta si sa te bucuri de fiece zi, care e un dar de la natura care ne-a creat. Viata e un noroc, un dar ceresc, unic in felul lui, uneori ma intreb :,,De ce oare oamenii au ajuns aici si mai ales in zilele noastre, cu atatea descoperiri, cu tehnologii avansate, ne pierdem vremea cu unele maruntisuri de a condamna, de a fi rai, cand am putea sa creem paradisul aici pe pamnt, fara bariere , e trist ca exista oameni saraci si chiar muritori de foame, oare cei ce au sau fiecare stat sa loce fonduri si sa rebiliteze aceste state, nu mai spun de someri si lipsa de locuinte, sunt probleme mondiale dar e trist sa vezi asta, eu cred ca se pot gasi solutii in toate dar exista alte interese care inlatura oamenii de a face efectiv ceva.
Iti doresc numai bine si multe realizari.
#19175 (raspuns la: #14052) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Poate s-astept e bine... DESTIN - de dinisor la: 09/09/2004 11:47:18
(la: Despre prietenie)
(Dinisor) - O umbra imi zambeste. Sa-ncerc sa ma apropii? 'L-aud cum imi sopteste..."un pas...si inca unul..."
- De ce mi-e teama oare? De umbra ce asteapta? De gandul ce zambeste?

(DESTIN) - Nu-ti fie dara teama. Caci umbra nu-i straina. Ai cautat-o-n ganduri...ai cunoscut-o-n timpuri. Eternitatea-i calea ce-aicea a adus-o .
- Asculta-mi dara soapta. Din ruga e nascuta...

(Dinisor) - Privesc pe geam spre frunza ce vantul o domoale. Ascult de gandu-mi (iata!) si-ncet pasesc pe-o cale. Ii drumul care vine, te-ntreb pe tine dara...!?
- De ce sa plec pe drumul , cand nimeni nu m-asteapta? Am ratacit adesea... am obosit sa caut. Poate s-astept e bine... Poate sa vina umbra...


_______________________________________________________
Viata este timpul ce ne-a fost daruit, de la prima pana la ultima clipa!
#21518 (raspuns la: #21496) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Luiza - de Andre29 la: 19/01/2006 21:32:39
(la: Tehnici de resemnare)
Luiza, se vede ca te doare si ca suferi... durerea este normala insa imi pun si iti pun cateva intrebari... gandeste-te la ele, desi sunt sigura ca ai facut-o pana acum... insa cu obiectivitate... priveste-te 'din afara' sa zicem si vezi la ce raspunsuri ajungi, oricum faptul ca ai scris si ai impartasit din ridurile sufletului tau e un pas spre vindecare.
timpul mi-a aratat ca omul pe care l-am iubit atat de profund era doar o imagine de moment,produsa de mintea mea firava esti sigura ca asta crezi? pentru ca din comentariile tale reiese ca inca iti mai doresti acea persoana... daca ti-ai dat seama ca in realitate nu e ceea ce credeai ca este... cum de poti sa il mai doresti?


trecerii implacabile a timpului,el ne-a schimbat,ne-a amagit cu momente frumoase,ne-a omorat pe dinauntru,ne-a prefacut in scrum... oare timpul e cel care ne schimba... nu sunt alegerile noastre una dupa alta cele care au consecinte? suntem elemente pasive in viata noastra si ne lasam dusi ca frunza in vant? Ceva de genul 'ce caut eu in viata mea'?


nu dau vina decat pe mine depinde pentru ce dai vina pe tine... ca ai gresit.. ca ai crezut... ca ai fost parasita inainte sa apuci sa parasesti....fiecare raspuns ne duce la alta raspantie...a gresi este intr-adevar omeneste, doar acceptand ca si noi putem gresi putem sa mergem mai departe, fara insa a ne invinovati. Important este ce invatam din greseli. Aceasta ti-o spun din experienta personala. Nu mi-a folosit la nimic (mi-am dat seama mult mai tarziu de asta) ca m-am invinovatit pentru un lucru din trecutul meu... dupa ani am vazut cat de mult m-am insingurat si inca lupt cu efectele acelui tip de gandire.


moartea este o solutie te contrazic, moartea este o certitudine... vezi si alta conferinta pe cafenea (Pentru fiecare problema exista o solutie)


nu ma pot desprinde,nu ma pot detasa ai incercat sa-ti explici de ce rezisti, de ce nu poti lasa trecutul in urma?


Iti doresc sa te regasesti, sa iti dai seama ca puterea de a merge se afla in tine, nu in el, in parinti, in ceilalti. Doar in tine... si sa ai si puterea de a te cauta.... O sa gasesti cu singuranta o noua 'Luiza' mai puternica. Nu pierde insa stropul de visare, incredere, speranta care adauga magie relatiilor.




________
"Singurătatea şi sentimentul că eşti nedorit este cea mai teribilă sărăcie." - Maica Tereza
#101220 (raspuns la: #101093) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Simeon - de thebrightside la: 07/02/2006 09:24:47
(la: Un maidanez ucide un om)
Ii ocolesc sau II IGNOR. Asta spuneam eu.
Daca te prefaci pur si simplu ca nu ii vezi, nu au treaba cu tine. In schimb, daca te holbezi la ei si tremuri ca o frunza in vant, s-ar putea sa le atragi atentia si sa te recepteze ca pe un potential pericol.
De trei ani de zile trec prin mijlocul unei haite de caini comunitari cand plec si vin de la servici. Si crede-ma ca, ocazional, sunt violenti.
Insa nu i-am bagat in seama niciodata si nici ei pe mine.

Ai interpretat comentariul meu cum ai vrut tu.
Subliniasem doar ca e putin probabil sa te uiti cu drag la un animal, iar acesta sa reactioneze agresiv.
I rest my case...
#104410 (raspuns la: #104256) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru ooana, dar pana la urma pentru Andre... Ma culc! - de latu la: 26/02/2006 00:58:40
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Andreea?
Aceea?
Dumnezeu s-o ocroteasca
Cand o sa-l ademeneasca
Pe intrus
Cel dispus
sa revina
in gradina...

Andreea...!
Aceea
Ti-e soarta
Cea cruda
si uda
(e rima
nu vorba)
Dar soarta
Ti-e aspra...
Dar eu iti dau pontul:
Sa-nveti falfaitul!
Anisia stie
pentru vecie
sa falfaie-n ceas
De bun ramas...
Si-apoi catre zare
Sa pleci in catare...
Iar daca-ntr-o zi
Il vei auzi
cantand printre vai,
Vanand budigai,
Sti-vei c-ai dat
Intr-un hamac
Sau intr-un bordei
De el cu temei...

Intrusul e-acela
De care te-apropii
Cand frunza in vant
Ai prins-o la timp...
#108155 (raspuns la: #108149) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Latu... somn usor! - de Andre29 la: 26/02/2006 01:06:03
(la: TRANCANEALA NEARISTOCRATA)
Multumesc de sfat

dragule Lat

Sa prinzi frunza in vant

Si fulgul de nea

Raza de soare

Pe chipul cel drag

In palma cea calda

In sufletul mare

E foarte usor

Cand zaresti pe carare

Noii prieteni

Ce pe cafenea

I-am intalnit




________________
"Razbim noi cumva la lumina" Marin Sorescu
#108157 (raspuns la: #108155) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de cosmacpan la: 24/07/2007 23:42:55
(la: Mare canicula mare ! (anunt in ziarul local))
de-ar fi soarele de vara
atarnat in crugul iernii
si o boare de zapada
sa spele cenusa verii,
raiul parca-am putea spune
ca s-a-ntors iar pe pamant
noi adami, si le eve
ne-am da frunzele in vant.

Marie, Marie ! - de zizi_lambrino la: 15/08/2007 08:47:50
(la: Mai bine nu mintim)
eu iert ! ... da nu pot sa uit !
in cel mai rau caz mi-e indiferent pentru ca imi pasa si nu pot sa urasc !

nu uitati sa va salutati Mariile si Marioarele ! ca azi e zi mare !

Marie, Marie /
Ia sa-mi spui tu mie /
Care floare-nfloare /
Noaptea pe racoare ? /
Care floare-nfloare /
Noaptea pe racoare ? /
Floarea crinului si cu-a dorului mai … /
Asta floare n’floare noaptea pe racoare /
Asta floare n’floare noaptea pe racoare !

Marie, Marie /
Ia sa-mi spui tu mie /
Care frunza bate /
Vantul cand NU bate ? /
Asta frunza bate /
Vantul cand NU bate ? /
Frunza plopului /
Frunza plopului si pe-a dorului mai /
Asta frunza bate /
Vantul cand NU bate !
Asta frunza bate /
Vantul cand NU bate !

Cafeaua e servita !

#227197 (raspuns la: #227192) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Amarui? e asta viata - de cosmacpan la: 19/01/2008 23:42:46
(la: Clonele. Hai sa lamurim treburile...)
io sunt doar pospai p/o atza
muritor ca frunza-n vant
ce se trece pa pamant

#276760 (raspuns la: #276758) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de bartleby la: 13/06/2008 17:54:25
(la: inca meditez la el)
frunza dementa vantul o scutura in plete
#317844 (raspuns la: #317825) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Bitterdream la: 06/01/2009 22:17:08
(la: Muzica)
parca nu eram deja ca frunza'n vant :)

Asta-i seara de aia, cu miros prafos si perdele care flutura.

#384456 (raspuns la: #384446) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
monte_oro - de alex andra la: 25/07/2010 09:47:42
(la: Timpul-gropar)
vazduhistii n-au sindicate, asociatii, corporatii, carteluri etc., etc.
sunt doar frunza-n vant:))
#560436 (raspuns la: #560435) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cri - de monte_oro la: 13/01/2011 15:13:31
(la: Despre nimic mai mult)
...si-o poezie poa sa para o prostie, in lumea reglata de alte interese, mult mai concrete... Si-un zambet catre dansul unei frunze in vant.... poa sa para nelalocul lui, intr-o ingramadeala de frunti incruntate de supravietuirea justificabila, cred ei, numa de "a avea" si de "a SE ajunge"... Da stii ce-i misto? Ca exista o fratie si-a poeziilor... si-a zambetelor catre frunzele alea... Iar daca "lumea" crede ca alea-s prostii, iar cei "in culpa"...prosti.. apai sunt fericit sa fiu un astfel de "prost". Si cred ca si tu ar trebui sa fii...;)
Toamna - de ofemeie la: 18/10/2003 08:54:28
(la: Poezii proprii)
Frunzele toamna-mi zbuciuma ochii
Si ploaia-mi inunda vidul din suflet.
Noroiul ma misca
Vantul m-aduna
Si-ncerc sa trec,
Lasandu-mi crengile mintii-napoi.
Si frig in oase...
Si umed in carne...
Ma face sa fug.
Schimbare si gol...
Lasare...si dor
O toamna ce vine;
Un suflet ce spera.
Alexandra
Frumos !Comorile spiritua - de (anonim) la: 29/10/2003 09:13:23
(la: Roman despre diaspora?)
Frumos !

Comorile spiritualitatii romanesti ca si credinta veche si veritabila ortodoxa trebuie sa insoteasca pe orice roman oriunde ar fi el, pentru ca acesta sa nu isi piarda identitatea si sa nu fie ca o simpla frunza batuta de vant intr-o toamna tarzie si mohorita .

Sorin - Dallas
#2548 (raspuns la: #2465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Moartea caprioarei - de Ingrid la: 21/11/2003 23:37:59
(la: Cele mai frumoase poezii)
Seceta a ucis orice boare de vant.
Soarele s-a topit si a curs pe pamant.
A ramas cerul fierbinte si gol.
Ciuturile scot din fantana namol.
Peste paduri tot mai des focuri, focuri,
Danseaza salbatice, satanice jocuri.

Ma iau dupa tata la deal printre tarsuri,
Si brazii ma zgarie, rai si uscati.
Pornim amandoi vanatoarea de capre,
Vanatoarea foametei in muntii Carpati.
Setea ma naruie. Fierbe pe piatra
Firul de apa prelins din cismea.
Tampla apasa pe umar. Pasesc ca pe-o alta
Planeta, imensa si grea.

Asteptam intr-un loc unde inca mai suna,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Cand va scapata soarele, cand va licari luna,
Aici vor veni sa s-adape
Una cate una caprioarele.

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa tac.
Ametitoare apa, ce limpede te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege si de datini.

Cu fosnet vestejit rasufla valea.
Ce-ngrozitoare inserare pluteste-n univers!
Pe zare curge sange si pieptul mi-i rosu, de parca
Mainile pline de sange pe piept mi le-am sters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flacari vinetii,
Si stelele uimite clipira printre ele.
Vai, cum as vrea sa nu mai vii, sa nu mai vii,
Frumoasa jertfa a padurii mele!

Ea s-arata saltand si se opri
Privind in jur c-un fel de teama,
Si narile-i subtiri infiorara apa
Cu cercuri lunecoase de arama.

Sticlea in ochii-i umezi ceva nelamurit,
Stiam ca va muri si c-o s-o doara.
Mi se parea ca retraiesc un mit
Cu fata prefacuta-n caprioara.
De sus, lumina palida, lunara,
Cernea pe blana-i calda flori calde de cires.
Vai cum doream ca pentru-intaia oara
Bataia pustii tatii sa dea gres!

Dar vaile vuira. Cazuta in genunchi,
Ea ridicase capul, il clatina spre stele,
Il pravali apoi, starnind pe apa
Fugare roiuri negre de margele.
O pasare albastra zvacnise dintre ramuri,
Si viata caprioarei spre zarile tarzii
Zburase lin, cu tipat, ca pasarile toamna
Cand lasa cuiburi sure si pustii.

Impleticit m-am dus si i-am inchis
Ochii umbrosi, trist strajuiti de coarne,
Si-am tresarit tacut si alb cand tata
Mi-a suierat cu bucurie: - Avem carne!

Spun tatii ca mi-i sete si-mi face semn sa beau.
Ametitoare apa, ce-ntunecat te clatini!
Ma simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege si de datini...
Dar legea ni-i desarta si straina
Cand viata-n noi cu greu se mai anina,
Iar datina si mila sunt desarte,
Cand soru-mea-i flamanda, bolnava si pe moarte.

Pe-o nara pusca tatii scoate fum.
Vai, fara vant alearga frunzarele duium!
Inalta tata foc infricosat.
Vai, cat de mult padurea s-a schimbat!
Din ierburi prind in maini fara sa stiu
Un clopotel cu clinchet argintiu...
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima caprioarei si rarunchii.

Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc si-as vrea ....
Tu, iarta-ma, fecioara - tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeste tata? Mananc si plang. Mananc!


Nicolae Labis

poeziile mele cum vi se par? - de ufo strengaritza la: 22/12/2003 17:22:20
(la: Cele mai frumoase poezii)
am si eu niste poezii...si vreau sa aud mai multe pareri...chiar va rog sa comentati...nu zic ca sunt cele mai frumoase...astept o parere...mutumiri!

Ganduri...

De cate ori in sus privesc
Imi pierd ochii in albastrul ceresc.
Undeva departe-n zare
Inainte de-asfintit...
Era un cer minunat si fermecat
Si printre norii mari
In zeci de culori pictati
Curgeau raze de soare aurii.
Puritatea vie a culorilor
Veghea pamantul fumuriu...
Dar cerul se intuneca,
Soarele se ascundea,
Culoarea, incet, se stergea.
Si-apoi m-am gandit:
Oare de ce se termina
Aceasta zi atat de senina?
Un spectacol minunat...
Pacat!...pacat ca s-a terminat
...oare cine a mai privit
Al meu asfintit?
Culori vii nemaivazute,
Raze nestiute ce s-au aratat...
Toate...au plecat!
Acum noaptea se lasa
Si intunericul apasa
Soapta calda a vantului ma scalda
Si-abia adie-n noaptea asta adanca...
Si stau si ma gandesc:
Cateodata lumea asta,
E prea mica sa visez.
Cateodata cerul larg,
E prea mare sa-l cuprind
Cu a mea privire...
Uneori, as vrea in brate sa strang apa
Dar e prea moale si prea uda
Nepasatoare si prea surda
Grabita si galagioasa...
Altadata intreg pamantul
Sa-l calc, sa il ating as vrea ,
Dar cu durere simt apoi
Ca e prea rece si tacut...
As vrea sa vad chiar noaptea,
Dar e prea neagra si ascunsa...
As vrea cu frunze sa vorbesc
Pacat ca sunt prea multe...
Flori mi-ar place sa culeg
Si parca ele-s prea frumoase...
Stele de pe cer as lua
Insa acestea ziua ar pieri!
Si luna as vrea sa o fur,
Dar s-ar intuneca totul in jur
Si ar pieri speranta...
Ce s-ar intampla cu viata
Daca soarele-as fura?
Ce s-ar intampla cu lumea
Daca iubirea si credinta ati lua?
Si totusi...
Sunt prea multe ganduri negre
Si inimi de ura inundate
Caci in lumea asta exista atatea suferinte
Si atat de multe lacrimi care curg
In speranta ca in ele ne vom ineca
Si durerea o vom sterge...
Si atatea vorbe goale aruncate in noapte
Numai pe unii ii doare...pe altii poate nu.
De ce atata chin loveste sufletele pure?
...abia acum imi amintesc
Ca sunt prea multe fire de nisip
Pe malul marii preasarate
Intr-o lume...atat de mica si de mare.
Si atunci ma intreb din nou:
De ce?...de ce?...de ce?
Nimic nu se va schimba?
De ce?...de ce?...de ce?
...ramane tot asa.
Si iar imi amintesc ca nu se poate
Sa le ascunzi toate in noapte...
De ce? De ce? La nesfarsit,
De ce? De ce? Iar m-am gandit.
...dar nu mai spun nimic
Asa a fost sa fie
E legea firii poate...
...sau a naturii...cine stie?



adevarul vietii
mi-e somn...vreau sa adorm...
pe margina patului am sa las cosmarurile
afara din gand am sa las neplacerile
ura va fi departe de casa
am sa iau cu mine doar partea frumoasa
a vietii pe care o duc momentan.
cred ca asa de frumos va fi
incat nu voi mai vrea a ma trezi


conditia umana
as vrea sa mai fac macar un pas
mi-am pus in gand sa nu ma las...
dar parca nici vointa nu ma mai lasa
durerea si viata pe mine apasa.
vreau sa inaintez in viata peste toate
desi stiu ca nimeni nu poate
...ca acest lucru e cu neputinta
si totusi mi-am dat putina silinta.
inspre capatul lumii veneam
cand am vazut ca de acolo eu porneam


fir de praf
ce de fericire...
asa de multa incat radeam
si toate zburau...
in jurul meu le invarteam
am ras asa de tare
incat vocea mea rasunatoare
de perete s-a izbit
si cand m-am uitat mai bine
de sus din tavan sangera
am inceput sa plang de spaima
si uite ca nu m-a crezut.
dar mi-a luat fericirea
si mai tare m-a durut
curgeau siroaie pe pereti
curgeau si lacrimile mele
un fir de praf le despartea
si intamplarea l-a calcat
iar baltile s-au adunat.
ce s-a intamplat?
ne-am impacat

moment
priveam cerul intr-o zi si ma gandeam...
oare cat e de pur acest albastru minunat
si cum stam sa ma gandesc usor vedeam
ca se lasa seara...fiorii m-au adunat

si unde mai era acum enigma mea?
a disparut...in timp ce vroiam s-o elucidez.
m-am gandit degeaba...a fost de vina intamplarea
si grijilor de maine incep ca sa cedez

orb
ma uit si privesc in gol
dar nu vad nimic
privesc atent ceva
ceva ce nici nu vad
prea atent privesc
pentru a putea vedea.

ufo strengaritza
Comorile spiritualitatii roma - de My la: 30/01/2004 18:36:31
(la: Roman despre diaspora?)
Comorile spiritualitatii romanesti ca si credinta veche si veritabila ortodoxa trebuie sa insoteasca pe orice roman oriunde ar fi el, pentru ca acesta sa nu isi piarda identitatea si sa nu fie ca o simpla frunza batuta de vant intr-o toamna tarzie si mohorita .

Am cravata mea, sunt pionier, si ma mândresc cu ea, sunt pionier ...
Doamne câta îngustime a perceperii "identitatii" ...
#8655 (raspuns la: #2548) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...