comentarii

o intamplare haioasa


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
Legile existentei materiei - de (anonim) la: 26/10/2004 06:19:59
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Draga Hypatia!
Sunt de acord cu Ueit, ca legile nu vin de nicaieri, adica nu au fost stabilite de nimeni, ci decurg din starea (stadiul de dezvoltare a) materiei in acel loc, unde ele se manifesta. Par exemple, pe planetele, pe care nu exista viata functioneaza numai legile fizicii si chimiei, odata ce acolo exista doar materie moarta. Legile dupa care se dezvolta fiintele vii functioneaza doar acolo, unde exista fiinte vii. Aceasta nu inseamna, ca ele nu sunt universale, ci ca ele se manifesta doar acolo, unde se creaza conditiile respective in procesul de dezvoltare a materiei,
localizat intr-un punct sau altul al Universului. Putem considera, ca materia insesi creaza aceste legi pe parcursul miscarii sale de la simplu la complex. Greu de imaginat? Cred ca e mult mai greu de imaginat o fiinta supranaturala, care a creat acest Univers infinit si il administreaza cu atata precizie, stabilind o sumedenie de legi, dupa care sa se dezvolte materia, dar si mai intervenind mereu in viata privata a 5 miliarde de oameni, adica incalcandu-si proplriile legi, care ar fi trebuit sa determine tot ce se va intampla odata si pentru totdeauna. Sigur, omul religios nu trebuie sa se ingrijeasca de raspunsuri - e suficient sa astepte sa fie luminat. Totusi, observ ca le obtin anume acei, care muncesc cu abnegatie, nu acei care asteapta. Prin Dumnezeu poate fi explicat totul - si nimic, pentru ca ramane sa- explicam pe el. Cine l-a creat pe Dumnezeu? Daca a existat intotdeauna, nu e mai simplu sa presupunem, ca materia a existat intotdeauna, fara a recurge la solutii intermediare?
Matematicianul german Leibnitz, cand a fost intrebat, de ce in teoriile sale nu a gasit un loc si pentru Dumnezeu, a raspuns franc: "Nu am avut nevoie de aceasta ipoteza".
#26225 (raspuns la: #26184) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
speranta unui dialog intre generatii - de andrei p la: 26/10/2004 11:29:42
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
"Mesajul Dvs ne da speranta ca poate exista un dialog intre generatii, ca fotografia romaneasca mai are o sansa."

bre Guru Dinu,
Sunteti prea bun Maestre. La Tromboane, desigur. Dar vad ca sunteti cam macabru luni. Si nu vorbeam despre Epave esuate.

Despre generatii, tocmai ma gandeam. Intamplator, m-am intalnit cu cativa fotografi.
D.D este in faza marilor descoperiri. Cerceteaza cliseele pe care nu le-a marit nici-odata. Mi-a aratat cateva zeci, multe remarcabile, iar unul Absolut Senzational, sigur in primele lui 5.
Desi Dvs. aveti enorm de multe poze Foarte Bune, ma tem ca nu aveti Nimic care sa reziste alaturi. Desigur pe gustul D.D si A.P. Nu pe gustul atat de fin, al cumparatorilor cu teshchereaua plina.

Ieri am dat nas in nas cu D-na Spitzer, inca tanara la 87. Se plangea ca picioarele ii stau mai putin bine decat capul, inca lucid. M-a invitat la o cafea. Depana amintiri despre “Baloane de Sapun” – despre acei ce fac multa valva, desi cam gaunosi la substanta.

Pentru ca veni vorba, mi-am dus duminica consoarta la targul etniilor de la MTR. Lume multa, personaje interesante, artizanat, mestesugari, mancare de origini diverse, unele feluri chiar delicioase.
Si poze de facut.
Stateam de vorba cu 3 mesteri romi. Unul dintre ei avea mustata enorma si bretele cu paftale din argint. Apare marele Parvu, cu 80-200.
Si tzac, tzac, tzac, tzac, tzac, din acelasi loc. Tare baiatu'.

Intr-adevar tare. Din unghiul inteligent, cu soarele drept in fata la ora 13, caldararul stand se profila peste un agregat maretz de climatizare, cu tevile lucitoare in toate directiile.

Unde nu e cap, e caz de conflicte intre generatii – trecute, prezente si viitoare. Si nici nu stiti ce bine ma inteleg cu cei sub 20 de ani, nu doar cu Batranele Carapace Inacrite.


#26243 (raspuns la: #26141) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
nu va puneti cu femeile ;) - de Belle la: 26/10/2004 15:37:28
(la: Femeia)
O femeie este oprita din trafic de un politist:
Politistul: Buna ziua.
Femeia: Buna ziua, ce s-a intamplat?
P: Ati depasit limita de viteza. Permisul dvs., va rog.
F: Vi l-as da, numai ca nu am asa ceva.
P: Nu aveti?!
F: L-am pierdut definitiv pentru conducere repetata in stare de ebrietate.
P: Aha... Imi aratati va rog actele masinii?
F: Nu pot.
P: De ce?
F: Am furat aceasta masina.
P: Ce-ati facut?!
F: Am furat masina si am ucis proprietarul.
P: Poftim?!!!
F: Daca nu ma credeti, cadavrul este in portbagaj... vreti sa il vedeti?
In acest moment politistul se retrage incet spre masina sa si cere
ajutoare prin radio. In 5 minute sosesc la fata locului alte 5 masini de politie. Un ofiter superior se apropie de masina femeii cu pistolul pregatit.
Politistul 2: Doamna, va rog sa iesiti din masina!
Femeia iese din automobil.
F: S-a intamplat ceva, domnule?
P2: Unul dintre colegii mei mi-a spus ca ati furat aceasta masina si ca
ati ucis proprietarul.
F: Am ucis proprietarul?
P2: Da.Varog sa deschideti portbagajul.
Femeia deschide portbagajul, care este gol...
P2: Masina este a dvs., doamna?
F: Da. Poftiti actele ei.
Primul politist ramane perplex.
P2: Unul dintre colegii mei sustine ca nu aveti nici permis.
Femeia cauta in poseta, scoate un port-document si-l intinde
politistului. Aceste il deschide si studiaza permisul, care este in regula. Tipul deja nu mai stie ce sa creada.
P2: Multumesc, doamna... Vedeti, colegul meu mi-a spus ca nu aveti
permis, ca ati furat masina si i-ati ucis proprietarul!
F: Sunt convinsa ca mincinosul v-a spus si ca mergeam cu
viteza!

Morala: Nu va puneti cu femeile.


~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#26276 (raspuns la: #26274) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
coincidenta sau intamplare - de anisia la: 26/10/2004 20:14:01
(la: Eu)
am avut o colega in scoala generala. nu am sa ii dezvalui numele aici. dar ea era foarte priceputa in a scrie versuri. si mi-am amintit de aceasta poezie caci am mai citi-o cindva. printre ale ei. sa fii tu colega mea din scoala generala? atunci lumea ar fi ingrozitor de mica. pentru ca nu mai stiu nimic de ea de atunci.
_____________________________
*****************************
Sa nu uitam de cei mai tristi ca noi!
Pentru Adrian Marchidan si sanjuro - de Hypatia la: 26/10/2004 20:32:05
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
1. E pentru a nu stiu cata oara cand imi intoarceti vorbele. Si cand se intampla asta, simt ca de fapt nu conteaza tema in discutie, ci atacul personal. De aceea, as dori sa mi se spuna ce se doreste de fapt.
Atata vreme cat legea s-a emis intr-o tara libera si democrata, nu va ramane decat sa faceti apel la Curtea Constitutionala. E unica institutie care poate afirma ceea ce scrieti D-voastra.
2. Reduceti totul la absurd, eu am scris ca lege=act normativ si a fi moral = a fi in conformitate cu legea, caci e de domeniul moralei sa se refere la legi, principii, acte normative.
E drept ca sunt legi bune si legi proaste, dar nici eu si nici o alta persoana nu poate hotari asta, ci chiar si cei care impart dreptatea trebuie sa se supuna legilor. Ce nu am scris corect, din punct de vedere logic?

3.-pentru sanjuro: In Olanda, ca si in toate celelalte tari europene se preda religie in scoala, intr-o forma sau alta.
Spre deosebire de D-voastra, eu nu am nepoti in strainatate, dar in 2002, am primit vizita unei delegatii europene, care au si asistat la o ora demonstrativa de-a mea. Deci, va spun in cunostinta de cauza ca afara e OK cu religia. Din echipa faceau parte, un director de colegiu din Germania, profesor de religie, o doamna din Italia si o alta din Irlanda.Veti fi hotarand D-voastra cum trebuie sa se predea in Romania?
Hypatia
#26310 (raspuns la: #26283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
despre prosti... - de Michaela la: 26/10/2004 20:32:32
(la: Exista oameni cu adevarat prosti?)
A) Doamne ajuta ca prostia nu doare... ca daca ar durea ...

B) "Prostul" nu numai ca nu invata de la altii dar nu invata nici macar din propriile greseli pe care le repeta la nesfarsit ... spre exasperarea celor din jur

C) apropo de unitati de masura, citind cele referitoare despre unitati de masura si PROSTIMETRUL sau FUDULOSCOPUL imi aduc aminte ca inainte de '89 circula un banc:

"Care este unitatea de masura a prostiei ?"
"TZIANUL. Dar pentru ca ea este foarte - foarte mare, enorma as putea chiar spune s-au stabilit urmatoarele subdiviziuni: decitzianul, centitzianul si MILITZIANUL".
Acum nu mai exista militzieni ... dar nici o problema ... romanul e inventiv la d'astea deci va invit sa facem propuneri pentru o unitate de masura a prostiei ca daca inteligenta se evalueaza prin valoarea I.Q. prostia de ce nu s-ar putea masura...

D) eu nu cred despre mine ca sunt inteligenta sau desteapta foc, cred ca sunt un om normal, mai fac si prostii din cand in cand, mai ales cand nu stau si cuget un pic, inainte de a actiona, adica cand partea olteneasca din mine da navala in detrimentul partii banatene...

De obicei identific prostul nu chiar din prima ca e greu dar cred ca exista semne clare ca de exemplu:
Vine personaju', te intreaba ceva, tu incepi sa-ti framanti neuronii, incerci sa-i explici, el te urmareste cu o privire tampa, eventual se uita piezis, in alta parte, nu pune nici o intrebare pe parcursul explicatiei tale, zambeste subtire in timp ce tu te agiti sa gasesti o explicatie sau o rezolvare la problema lui, observi ca nu te poate urmari, il intrebi ceva legat de subiect ( de preferinta ceva ce i-ai spus in urma cu un minut, el habar n-are, incepe sa-ti creasca ( scada tensiunea- asta mi se intampla mie ca sunt hipo-tensiva) tensiunea,...

Cat despre poleiala e clar ca haina nu-l face pe om savant cat despre "arta conversatiei in cercuri simandicoase" s-avem pardon acolo mai bine nu inceci sa zgarii poleiala

Si in final vorba aceea "fereste-ma doamne de proszti ca de inteligentzi am eu grija"
Sa auzim numai de bine
Mihaela
suflet nemuritor - de (anonim) la: 27/10/2004 00:22:06
(la: SUFLETUL ESTE NEMURITOR)
Pana la urma tot ceea ce crezi despre nemurirea sufletului este direct legat de ceea ce constituie baza pe care iti cladesti parerea. Exista atatea variante si atatea raspunsuri si atat de multi oameni care sunt gata sa iti garanteze ca ceea ce spun ei este adevarat incat daca nu ai un punct de referinta clar stabilit te pierzi si nu afli decat "mort" ce se intampla cu tine dupa ...

Daca ar fi sa ceri o parere cuiva despre nemurirea sufletului ai din punctul meu de vedere doar doua optiuni>
1. sa il intrebi pe creatorul tau
2. sa intrebi o creatura

in primul caz singurul mod in care o poti face este sa "accesezi " invatatura biblica care este sursa informatiilor pe care le avem despre Dumnezeu si despre ce ne-a transmis El noua. In primele capitole din biblie poti citi ca Dumnezeu l-a luat pe om din tarana, a suflat suflare de viata peste el si astfel omul a devenit un suflet viu.

Tarana + suflare de viata = suflet viu.
Suflet viu - suflare de viata = tarana.

Este tot asa cum ai lua cuie si scanduri si ai face o lada. Fara cuie sau fara scanduri lada nu mai e lada. poate exemplul este mai nesofisticat dar este cinstit.

aceasta varianta este insa foarte nepopulara. Daca moartea nu este decat un somn cum spune Biblia (v. invierea lui Lazar, v. eclesiastul,etc) atunci prin moarte pierdem prea mult. Pierdem sansa de a repara ceea ce am stricat in viata. Nu mai putem sa traim oricul pentru ca nu mai avem ocazia sa indreptam ceea ce am facut

Nu e de mirare ca cei mai mari filozofi au fost atat de preocupati de aceasta problema si ca au aparut atatea teorii depre acest subiect.

Vreau insa sa-ti spun ca cea mai veche teorie a aparul tot in Eden: satana ispitind-o pe Eva. Eva ii raspunde: Dumnezeu mi/a spus ca voi muri daca voi manca din fruct. Satana are deja raspunsul pregatit: Negresit nu veti muri ci veti fi ca Dumnezeu cunoscand binele si raul.

intr-o forma sau alta acesta este mesajul pe care il transmite si astazi. este acelasi autor cu acelasi scop: sa te faca sa te concentrezi asupra formei in care iti vei petrece existenta dincolo de moarte si sa nu te concentrezi asupra felului in care iti traiesti viata astazi.

recomandare: fa-ti rost de o fundatie pe care sa cladesti ceea ce crezi. daca alegi sa-ti cladesti credinta pe cuvantul lui Dumneyeu, creatorul tau, care stie cum ai fost creat si cum trebuie sa traiesti, vei fi foarte linistit ca soarta ta este in mana lui si te vei preocupa de ceea ce este nu de ceea ce vei fi. Si vei fi astfel UN INTELEPT

rezultatul cautarilor de raspuns oriunde altundeva te va epuiza si te vei trezi ametit de atatea variante, obosit, si poate nepregatit pentru clipa in care vei adormi...
"E pentru a nu stiu cata oara - de Adrian Marchidann la: 27/10/2004 01:09:20
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
"E pentru a nu stiu cata oara cand imi intoarceti vorbele. Si cand se intampla asta, simt ca de fapt nu conteaza tema in discutie, ci atacul personal."

Unde este atacul personal in ceea ce am scris eu?

"Reduceti totul la absurd, eu am scris ca lege=act normativ si a fi moral = a fi in conformitate cu legea, caci e de domeniul moralei sa se refere la legi, principii, acte normative."

Nu noi reducem nimic la absurd. Afirmatiile tale sunt absurde. Noi doar scoatem asta in evidenta.
#26409 (raspuns la: #26310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lucius- de gustibus - de carapiscum la: 27/10/2004 15:09:14
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
"de ce religie, cand avem legile societatii care oricum sunt altele fata de legile practicate de societatile religioase de acum doua mii de ani ?"

Din punctul meu de vedere raspunsul este simplu: fiindca legile civile sunt f. adesea date spre oprimarea sau ingradirea unor libertati, vin de la oameni si nu de la Dumnezeu, singurul capabil sa dea o lege universal valabila necontradictorie cu altele. Vorbeai de "Ceea ce reprezinta in ortodoxie un pacat, nu este considerat la fel, in alta religie"... Asa este. Dar uiti ca si in societatea civila se intampla exact la fel, si asta nu e din cauza religiei studiate, ci din cauza faptului ca lumea a uitat de rusinea fata de oameni si de frica fata de Dumnezeu. Iti reamintesc pilda rostita de Mantuitorul despre femeia care cauta sa-si faca dreptate la un judecator nedrept (desigur slujitor al legii civile). Acea femeie si-a dorit atat de mult sa obtina dreptatea incat, vazand ca nu o asculta, mergea zilnic si-l sacaia pe judecator cu plangerile si tanguielile ei. Asa ca pana la urma acela a fost nevoit, ca sa scape de sacaiala ei, sa-i faca dreptate. Ori, vezi tu, cand legea civila consfinteste faradelegea si o aduce la rang de virtute, impotriva oricarui bun simt si a moralei existente fiintial in om (existente de unde, sau de la cine???), e semn ca legea nu mai tine cont de morala si atunci esti indreptatit sa afirmi ca morala nu este egala cu legea. Daca insa ar tine cont de morala despre care vorbim, indiferent cat de crestina sau necrestina ar fi ea, atunci n-ar mai avea atat de multe lipsuri sau surplusuri care s-o faca fara cusur. Tocmai in asta consta diferenta dintre o lege omeneasca- faurita de mintea limitata a omului si data spre INTERPRETARE (ca legea nu se aplica intocmai in instante si in societate, ci ea este doar interpretata dupa caz)- si una divina: prima are cusururi, a doua este universal valabila si pleaca de la morala, se foloseste de morala si sfarseste in morala. Dealtfel fara morala o lege este intr-adevar imorala. Cineva dadea aici exemple de legi imorale... Sa va mai spun eu cateva: legea care sustine intaietatea femeii fata de barbat in insantele judecatoresti atunci cand se pun pe rol cazurile de divort (de aici copii fara parinti, averi risipite cu avocati si cu legiuitorii tarii de care apartii, barbati care se sinucid in proportie de cca. 10 % din totalul celor care divorteaza,- femei...nici una!); legea care prevede drepturile animalelor- care ingradeste flagrant libertatile individuale ale speciei umane; legea internationala a "celui mai tare"- ex. SUA & co. care pt. a-si pastra hegemonia asupra statelor arabe, exercita presiuni puternice asupra lor impunandu-le embargouri peste embargouri in cazul in care si-ar etala pe piata propriul pret la produsele petrolifere pe care le extrag etc. Intr-o societate pusa numai pe castiguri usoare si pe capatuire, in care totul se rezuma la sintagma belicoasa "in god we trust" scrisa pe bancnotele verzi (dupa unele interpretari ar insemna "dumnezeul nostru este banul"), nu pot exista legi ideale faurite de om pt. om, ci caricaturi-kitch dupa modelul de altadata al moralei. Puteti voi toti sa ma contraziceti cat vreti, dar pt. mine o lege in afara lui Dumnezeu este o ilegalitate comisa fata de legile divino-umane universal valabile. Pt. ca daca s-ar fi tinut cont pana la capat de principiile mai mult sau mai putin crestine, atunci nu s-ar fi ajuns ca in ziua de azi nelegiuirile sa capete fata umana si sa fie trecute cu vederea in numele "libertatii". Am mai spus-o in cateva randuri, insa ma vad nevoit sa repet la nesfarsit: libertatea ce si-o ia cineva singur si pe care n-o raporteaza la Dumnezeu, devine in cele mai dese cazuri libertinaj. Iar daca se ajunge la asa ceva nici macar societatea civila nu rabda.
-----------------------------------------------------------------
So far, so good.
#26466 (raspuns la: #26456) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aproape dansand - de SSDD la: 27/10/2004 21:30:30
(la: Nu-mi mai place nimic!)
ritmu-i aproape de dans
in care-l vrei pe el,
ce-l neclar
si de VREI
o intamplare banala
te va face sa dansezi
in ploaia de vara
ce contur da
altui el
inspre seara
gabi - de Belle la: 27/10/2004 21:48:02
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
erare humanum est ... mi-am dat seama ca asta s-a intamplat si vroiam sa clarific chestiunea fiindca prea frumos scrisese ca sa-ntelegi taman pe dos, that's all :)

~~~~ I don't suffer from insanity, I enjoy every minute of it
#26545 (raspuns la: #26543) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lemecica ... - de desdemona la: 28/10/2004 11:41:13
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
Ai perfecta dreptate, bine ai grait si adevarat estem. Ideal ar fi ca noi toate doamnele si domnisoarele sa stim chestia asta si sa o respectam (numai ca se intampla ca ne mai apuca si pe noi 'dracii' si fara sa ne dam seama). Totusi, dupa ce printam textul tau si il punem in pioneze pe tabela cu reminder-e daca ni se mai intampla sa ne zuitam si sa facem pe dragonul, si dumnealui reactioneaza negativ, vom sti imediat unde e problema ... la doamna (sau domnisoara). Vorba dulce mult aduce zice un proverb, dar uituci estem la noi.

Desdemona
#26607 (raspuns la: #26559) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cine ne judeca pentru ce am facut? - de cesensare la: 28/10/2004 15:34:29
(la: CICCIOLINA, actrita porno - o meserie ca oricare alta)
Salut,
m-a impresionat mesajul tau. Dar ma intreb cine ne judeca pentru ce am facut? Si in ce fel?
Constiinta noastra? Sau nevoia noastra de a a face lucrurile intr-un anumit fel, ideal as spune, prin care rezultatul ajuns sa ne dea o bucurie. Adica...eu imi doresc sa tratez bine o persoana, fata la care tin, de exemplu. Si deseori nu o fac. Si imi dau seama de acest lucru in chiar acel moment, indiferent de ceea ce fac. Si atunci...care este termenul de comparatie? In primul rand este intentia pe care o am in raportul cu acea persoana. Eu ii vreau binele, o iubesc, as vrea sa ii si demonstrez acest lucru, dar nu reusesc. Ba din contra, ma comport exact invers. Si apoi incep sa ma acuz, sa ma enervez si sa depasesc niste limite de comportament atat fata de mine cat si fata de ea si de ceilalti.
Pentru mine, in raportul cu cei dragi, in primul rand, una din cauzele pentru care lucrurile nu merg bine este aceea a propriei priviri asupra propriilor greseli. Adica imaginea mea despre mine, devenita tot mai negativa, imi determinta un comportament pe masura mai negativ. Si atunci sunt ca intr-un cerc vicios, sau pe o pista in cadere ce pare sa nu se mai termine.
Dar atunci incep sa imi pun problema: ce atentie am fata de mine, eu care in intentiile mele sunt bun si in punerea lor in practica sunt deseori rau? Cum ma privesc eu? Cine sunt eu si ce valoare imi dau?
Mi se pare o intrebare deschisa oricui, care ar putea sa fie un inceput de intelegere a dilemei in care ma aflu in raport atat cu mine dar si cu ceilalti.
Deci criteriul de analiza pentru faptele noastre trebuie sa fie intentiile inimii noastre. Ne "judecam" pe noi insine in raport cu ceea ce dorim sa facem si nu cu ceea ce am facut. Chiar si in urma unei greseli, desi deseori nu suntem in stare sa o reparam, noi avem intentia aceasta de a readuce lucrurile la normal. Dar se pare ca intotdeauna ramanem in urma cu aplicarea.
Cine a facut astfel inima noastra? Cine a facut inima noastra plina de aceste intentii pozitive? Si de ce a facut-o asa?
Si mai ales de unde vine aceasta contradictie intre ceea ce inima noastra doreste sa faca si ceea ce noi apoi reusim?
Dar in final, aceasta contradictie cine o poate salva? Cine poate da o valoare acestei lupte necontenite dintre binele si raul din noi?
La toate aceste intrebari trebuie sa existe un raspuns? Si noi toti suntem datori sa ne silim sa il gasim? Altfel viata pare sa fie in van. Dar nu este.
Un prieten imi spunea ca nu existe raspuns la o intrebare care nu se pune? Deci intrebarile trebuie sa ni le punem. Si din viata mea de pana acum am invatat ca de obicei raspunsurile nu intarzie sa apara. Mai ales atunci cand intrebarea mea nu este sub forma unei pretentii. Si am mai invatat ca INTREBAREA este cel mai mare motor al inimii noastre. Ca CEREREA de SENS nu trebuie abandonata niciodata, nu trebuie ascunsa niciodata, nu trebuie lasata nicioadata neluata in seama.
Incearca si tu sa iti pui intrebari despre tine si despre ceea ce se intampla in viata ta. Sunt convins ca vor aparea raspunsuri. Singura conditie este ca sa fii fidel acestei neintrerupte nevoi de semnificatie a ceea ce se intampla. Si sa prevaleze acest lucru in fata propriilor acuzatii, in fata insistentelor asupra propriilor incapacitati si fragilitati. Pentru ca altel ramanem la nivelul acestora si nu vom avea bucuria sa le aflam sensul. Pentru ca totul trebuie sa aiba un sens, chiar si atunci cand suntem asa cum te descrii tu. Dar eu nu ma opresc acolo. Merg mai departe si ma intreb despre sensul lor. DE CE?

Poate iti vor fi de ajutor aceste cuvinte. Sper.
Radu
#26619 (raspuns la: #17344) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
don't panic - de korny la: 29/10/2004 11:23:44
(la: Cutremur in Romania - M-AM INFORMAT!)
Pana la urma....cutremurul a avut o magnitudine de 6 grade pe scara Richter.Un adolescent din Chisinau a murit de atac de cord, iar un barbat a fost rapus de propria biblioteca...s-a rasturnat peste el.
Ce am simtit eu in acel moment...am crezut pur si simplu ca blocul se darama... si eu printre daramaturi.
Ce am simtit ca se intampla in jurul meu...numai panica...lumea era disperata.Si-au luat actele, banii si au iesit in strada.
O singura reactie pentru toata lumea...panica.
it's just me
La taclale cu Daniela - de Hypatia la: 29/10/2004 14:38:19
(la: Conflictul in Cafenea. Va rog sa ma ajutati!)
Ca tot e loc, hai sa-ti scriu niste treburi:
1. Credeam ca legi cuvantul "preoteasa" de ceea ce fac, nu de nume. Ca nu mi-a trecut nici o secunda prin minte ca cineva s-ar gandi la Hypatia cea autentica in felul acesta. Ea a fost o ganditoare, o filosoafa, conducatoarea scolii de la Atena, in primul rand. Dar, e si ceea ce scrii tu o perspectiva.... Atata lume imi spune asa, ca numai acum am reactionat....
2. Rezolvarea conflictelor! Uite cum vad EU lucrurile: ma gandeam la inceput sa vedem cum stam cu conflictele in Cafenea, daca lumea le recunoaste, ce zice etc. Bun, lumea le-a recunoscut, multe au rabufnit chiar aici, unele mai zgomotos, altele mai pe la spate, INSA, nu toti le vad conflicte in sensul lor autentic: "conflictul social este ORICE forma motivata, afectata, negativata a relatiilor social-umane, asa cum sunt ele asteptate". (Cf. dr. A. Constantin) Adica ne asteptam sa avem dezbateri vii, dar fara sa incomodam pe celalalt. Daca rezolvand o problema de-a noastra, ( frustrare, nemultumire, tensiune, revolta,vendeta) lovim in celalalt, atunci nu mai e dezbatere, ci conflict adevarat. Ce zic oamenii nostri? Ca e bun conflictul, ca duce la progres. Daca intelegem ca razboiul e forma de conflict militar, vom spune ca razboiul duce la progres? Stiu ca a spus-o Bush, ca o sustin artizanii ultimelor razboaie, insa nu am vazut progresul de pe urma lor. Tot asa, nu vad cum am putea avea parte de progres, daca plecam de la premisa ca la progres ne poate duce conflictul. Oamenii confunda contradictia cu conflictul, iar daca ii trimiti la dictionar, se supara, doar nu vine tipa asta sa ne invete pe noi!!! Este de dorit sa facem apel si la dictionar, cand lucrurile sunt puse in dezbatere.... Apoi, toata lumea se pricepe la logica, probabil ca studentul din bancul cu militianul de sector, insa sunt cazuri in care se forteaza nota, tocmai cu scopul de a minimaliza ce spune preopinentul. Nici asta nu e fair play si astfel de dezbateri se transforma in conflicte, fara alt rezultat decat jignirea celuilalt. Alta constatare care m-a determinat sa ma retrag e ca utilizatorii Cafenelei nu doresc rezolvarea conflictului. Daca la cei ce-l confunda cu contradictia mai e scuzabil, la cei ce-l provoaca si il intretin in mod constient, se poate lesne banui un scop malefic...
Rezolvarea conflictului, din punctul meu de vedere, este "lichidarea lui prin metode analitice care presupun accederea la radacina problemei, vazuta de ambele parti."
Doua lucruri au fost graitoare in sensul abandonarii cercetarii:
1. Cand am scris despre OUG 31/2002, metoda care ducea la radacina problemei, unii au ripostat, altii au protestat, iar unii, pe care ii consideram amici, se poarta asa cum vedeti si cititi. a)-un conflict
2. M-am bucurat cand am vazut ca atentia unora aflati in conflict se muta in alta parte, si era de asteptat ca oamenii sa-mi sara in cap. b)- alt conflict
Insa expectantele mele erau altele. 19 din oamenii care si-au exprimat punctul de vedere sunt din diaspora, 11 sunt ramasi in tara, iar despre 6 nu pot spune nimic, pentru ca si-au sters datele personale sau nu le-au completat. Ma asteptam ca macar cei plecati in afara, care interactioneaza cu alte comunitati, sa abordeze chestiunea intr-o maniera pozitiva, sa fie mai increzatori, ceva gen generatia pasoptista. Credeam ca ei nu mai sunt tributari mentalitatii comuniste si ca ne pot impartasi din experienta de viata pe care au dobandit-o in afara. Ceva se intampla insa si vorba cuiva de pe aici, "asa-i la romani", "unde-s romani apar si conflicte" etc. Daca ne resemnam mioritic- gen "Asta e."-, nu-i bun. Ceva constructiv in materie, nu-i bun. Atunci, Daniela, la ce sa mai pierdem timpul degeaba?
Pe de alta parte, mai am o dilema: parca cu ceva timp in urma, atmosfera din Cafenea nu era asa de sfidatoare. Am fost martora mai multor conflicte. S-au mai certat oamenii, ca sa zic asa, insa a duce la nesfarsit duhul de cearta, nu mi se pare un lucru bun.
Asta e parerea mea si asta m-a determinat sa-mi aleg cercetarea asta.
Hypatia
#26784 (raspuns la: #26744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
foto vanzari - de Narcis Virgiliu la: 30/10/2004 08:20:24
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
Se intampla shi invers nu shtiu daka mai mult sau mai putzin ideea este ka se intampla sa existe si klientzi mai destupati la cerebel, anul asta am vandut imagini ptr. trei kalendare unei agentzii din RO, toate pe stilul nud, la diskutzia preliminara pe kare am avut-o nici nu am apukat sa deskhid subiektul si au tzinut sa-mi precizeze ka vor trece numele fotografului pe toate cele 12 file inklusiv pe koperta, pe langa faptul ka dupa parerea mea au platit destul de binisor si kulmea la termenele stabilite in kontrakte m-am trezit si cu 80 kalendare facute kadou....Shi aku' stau shi ma intreb, se-ntampla in RO....???
In alta ordine de idei sunt de akord cu Stanescoo "cere-i atat de multi bani incat sa nu-ti mai pese daca iti apare sau nu numele" ....sau ku DL kare spune, "sunt cazuri cind e bine sa apara numele si chestii cind nu e bine sa apara", daka-i ridici suma cu peste 50 de procente sa vezi ce o sa te roage sa-tzi treaca numele.....!!!

Cu stima,
Narcis V.
www.narcisvirgiliu.ro
#26950 (raspuns la: #26859) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pai cam de mult s/a predat doar crestinismul - de django la: 30/10/2004 11:17:02
(la: Obligativitatea religiei in scoli - o masura nelegala?)
pana acum, doar de crestinism s/a auzit pe la noi, la scoala. Nu stiu daca au ,,caderea" sa predea asa ceva. La Cluj, mai demult s/a intamplat un lucru reprobabil...un prieten al meu, predicator Hare Krsna, si propovaduitor al religiei vedice, prin cartile Bakhtivedeanta Trust, a fost ,,sechestrat" la Spitalul de Boli nervoase, timp de 2 saptamani, pentru ca a avut tupeul sa sustina ca Cristos era Krsna, si ca era un avatar al lui. La/u denuntat niste buni crestini, care in extremismul lor au considerat ca asa ceva, dupa capul lor, nu este compatibil, ca Cristos este copilul lui D/zeu, si era evreu, nu indian. Domnul cu pricina, dealminteri foarte normal, vinde bete parfumate si carti si reviste, si umbla din usa in usa, pentru a duce la sfarsit ceea ce si/a propus.
Faza proasta, e ca nici la Spital nu l/au crezut, de dupa 2 sapt. venind un doctor mai rasarit, a spus, dati/i drumul, nu/l mai sedati, ca asta e normal, nebuni sunteti voi, ca nu stiti de asa ceva.
Credeti ca e normal, ca doar crestinismul sa se predea, iar oamenii sa fie ocultati de invataturi, de catre BOR sau BRU?
#26951 (raspuns la: #26890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"ca sa fie lucrurile clare, a - de (anonim) la: 30/10/2004 14:45:34
(la: Barbatii romani din diaspora (si nu numai))
"ca sa fie lucrurile clare, aici vorbim despre barbati romani si despre femei educate, pregatite, pe picioarele lor si cu situatie clara, care au muncit ca sa ajunga acolo unde sunt - care nu sunt in situaia de a avea nevoie de sprijinul unui barbat pentru a supravietui sau pt a-si rezolva situatia legala in tara in care vor sa se stabileasca."

dar de ce se limiteaza subiectul la femeile educate, pregatite, pe picioarele lor si cu situatie clara... adica restul femeilor nu au dreptul la un barbar care sa le respecte si sa le fie alaturi moral spiritual si toate alea? eu aveam 18 ani cand l-am cunoscut pe prietenul meu cu care sunt impreuna acum de cinci ani. Deci cum ar fi firesc nici unul din epitetele citate nu m-ar fi caracterizat la acea varsta, cum de altfel nici macar acum. Abia ma ocup de subiectul educatie.

O femeie crescuta in Romania cu barbat roman... Dar stiam ce vreau - sa nu stau la coada catitei! Desi mama a avut intentii bune si m-a invatat 'tot ce se cuvine sa stie o 'buna gospodina'. Si prietenul meu nu a avut pretentii. Era la facultate si manca orez fier cu piper - motive financiare dar si de dexteritate culinara - din familie... Sa-mi las 'barbatul' nemancat... asta ar insemna ca nu sunt gospodina in Romania... mmm... da stiti ca nu mi-a prea pasat... cat timp noi doi suntem fericiti unul cu altul... Oricum, intre timp a invatat sa gateasca. Nu ne petrecem timpul in mod egal la bucatarie, si nu as putea si nici nu as vrea sa il constrang in vreun fel, asa cum nici el nu ma constrange pe mine sa fac ceva ce nu vreu: daca nu vrea si nu vreau sa gatesc, mancam in oras sau cumparam ceva gata preparat. Dar deobicei gatesc daca am timp,pentru ca imi place si nu pentru ca cineva are pretentii.

Si chestia cu femeia careia nu i se perminte sa ia decizii importante... Se intampla, stiu, des, dar nu putem da vina in totalitate pe barbati! Sunt barbati si barbati. Cum sunt femei si femei. La mine in familie mama a fost cea care a luat toate deciziile importante! Asta e. Si nici asta nu consider normal. Si acum sa nu vi-l inchipuiti pe tata acel asa zis 'pamapalu' care il conduce femeia. A fost un barbat ca toti barbatii, care cand a avut ceva de zis, a zis. Dar a lasat-o asa pe mama sa se bucure ea ca le face pe toate: si ea a luat si deciziile, si a facut si mai multi bani in casa, si ne-a crescut pe mine si pe fratele meu si a facut si mancare si curat... Si fratele meu, barbat fiind, duce si galeata, sterge si praful in casa, da cu aspiratorul, scutura covoarele, si mai face si mancare pe deasupra. Da nu s-o gasit nici o fata curajoasa pana acuma sa vrea sa fie ajutate la toate treburile astea. Ca vedeti voi,majoritatea sunt crescute sa le faca pe toate singure singure :)

Si asta este adevarul, ca ,majoritatea se plang cat de multe fac ele, dar de oprit nu le poti opri. Si orice barbat care are pune-te masa, strange-te masa nu o sa zica nu (chiar si un strain). Cum nu cred ca o femeie ar zice nu, daca i s-ar oferi. Si asa, dupa ce ii obisnuiesc, incep sa se planga ca numai ele fac... Si cedeti-ma ca unele nu pot fi oprite. Ex. fata educata, cu situatie calara si pe picioarele ei, romanca, vine in strainatate, cunoaste barbat educat, cu situatie clara si pe picioarele lui, roman, si se infiripa o relatie care tehnic ar dura cateva saptamani pana doamna se intoarce in tara. Si ce face ea din primele zile cand se muta in chirie, aproape de locuinta lui... Curat!!! Si la ea, si la el... Si mancare!!! Pentru el in fiecare zi cand vine de la servici... Si o alta persoana, prietena foarte buna de a mea de alfel, lasandu-i cheile pentru cateva zile, eu fiind plecata din oras, nu s-a putut abtine fara sa faca curat pana si la mine acasa! (in scop terapeutic, bine'teles, nu ne putem contrazice cu persoana).

Deci nu se poate ca toate astea sa fie doar coincidente ale naturii. Vine din educatie: atat a barbatilor, cat si a femeilor. Asa ca decat sa stam si sa-i criticam atata pe barbatii ca nu fac nimic, de ce nu vorbim despre ceva concret care se poate face. Ca asa venim si ne plangem si dupa aia tot la spalatu vaselor ne intoarcem. Pentru ca barbatii astia romani nu s-au nascut ei asa... E normal pentru omul crescut cu mentalitatea sanatoasa ca femeia tre sa faca, sa caute ceeea ce stie el cum trebuie sa fie. Dar daca nu gaseste? Se adapteaza. Dar sugestia mea este ca si femeile tre sa se lase de sportul datului cu tigaia in cap :)).

Si asa ca la sfarsit, acelasi sfat pe care il dau prietenelor mele: asa vi-i alege-ti si asa vi-i invata-ti, asa-i aveti!! :) Ca or fi ei 'rai', dar noi ii facem si mai 'rai'.
#26967 (raspuns la: #24598) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
mary, - de anisia la: 30/10/2004 15:00:21
(la: floarea de colt)
eu ti-am scris ieri un raspuns dar nu stiu ce s-a intamplat cu el poate ca am uitat sa il trimt..
#26970 (raspuns la: #26795) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
As putea sa vorbesc si din po - de Florin M la: 30/10/2004 16:21:36
(la: O conversatie cu DINU LAZAR, fotograf)
As putea sa vorbesc si din postura clientului si din cea a unui fotograf foarte...amator. Nu cred ca e bine sa iti apara, asa cum spunea si DL numele pe fotografiile comerciale. Nu as accepta nici eu ca fotograf sa se intample asta si cu atat mai putin in postura de client. Nu stii in ce brosurica scoasa prost la tipar, dupa o trecere rapida printr-un DTP de la pre-press in care iti modifica tot, iti apare numele. Pe de alta parte eu promovez un produs printr-o imagine. Produsul e important aici si nu fotograful(artist). Daca nu ar fi asa ar trebui sa fie trecuti, ca a genericele filmelor toti cei care au contribuit la acea brosurica- Directorul de marketing, DTP-ist, art-directorul agentiei, asistenta de platou samd. Crezi ca ar fi interesant ca sub fotografia WC-ului de ultima generatie, refacuta si crop-uita, cu texte adaugate pe ea la DTP sa apara "Fotograf Dragos Bora"? Chiar daca inlocuiesti WC-ul cu o chiuveta, sau o sticla de vin sau un pachet de branza sau cu un peisaj.E altceva intr-un calendar si absolut de neacceptat sa nu apara intr-o lucrare de arta- catalog, carte. intr-adevar nu te poti promova prin intermediul unei lucrari comerciale. Dar cu siguranta acele fotografii poti sa le pui in propriul portofoliu pentru ca mai tarziu sa le si sa te promovezi catre alti clienti.
#26981 (raspuns la: #26796) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...